GAZELE DE ŞIST, OMG-URILE SI SIDA

Tehnologia modifică dramatic raportul de forţe dintr-o piaţă. Jucătorii care nu se adaptează dispar peste noapte. Miza este deci uriaşă. Să ne gândim doar la intrarea greilor din IT Apple şi Google pe piaţa telecom si ce a insemnat acest lucru pentru Nokia sau Blackberry. Dar există şi alte exemple, mai tulburătoare. Intrarea unei noi tehnologii pe o piaţă enormă ca cea a Uniunii Europene, cea mai mare din lume după venituri, ridică multe probleme. Ce se întâmplă cu campionii naţionali sau europeni care au mizat pe o altă tehnologie sau nu pot adopta rapid invenţiile altora? Ce fac ei pentru a rămâne pe piaţă? Trebuie ei protejaţi pentru că aduc miliarde de euro ţărilor europene?

Sute de pacienţi au dat în judecată statul francez pentru că au fost privaţi, la începutul anilor 80, de testele care depistau HIV. Motivul- o companie franceză lucra frenetic la un astfel de test, care era deja disponibil pe piaţă, dar de la o companie rivală, americană. Autorităţile au preferat varianta franceză, care a venit însă prea tarziu pentru multi bolnavi.

În anii 90 companiile americane au dezvoltat soiuri de porumb şi soia modificate genetic rezistente la dăunători. După câţiva ani, au vrut să le exporte în Europa. Europenii au interzis iniţial cultivarea lor, pe motiv că nu se cunosc consecintele consumului asupra oamenilor şi nu este evaluat impactul de mediu al noilor soiuri. După o luptă surdă de peste un deceniu, Comisia Europeană a lăsat la latitudinea statelor membre decizia de a cultiva sau nu astfel de plante. Ironia este că, în tot acest timp, europenii au importat masiv produse derivate din OMG- gluten din porumb MG, ulei de soia MG pentru sosuri etc. Daca tot am mâncat OMG cu acceptul autorităţilor europene, de ce nu au putut fermierii cultiva astfel de plante?? Gurile rele spun că tehnologia OMG aplicată în Europa ar fi eliminat din piaţă furnizorii de seminţe şi de pesticide europeni, lucru intolerabil în logica campionilor naţionali/ europeni.

Şi ajungem la gazele de şist- tehnologia de extracţie comercială, eficientă, este americană. Dacă statele europene (Franţa se pare că are rezerve uriaşe de gaze de şist, alături de Polonia) acceptă această tehnologie, înseamnă că profiturile se duc peste Ocean. O idee cât se poate de proastă pentru multe guverne europene. Aşa că accentul pe care îl pun ecologiştii pe riscurile de mediu aferente acestei tehnologii sunt bine venite pentru "big oil"-ul european. Nu ştiu cât de riscantă este tehnologia de extracţie a gazelor de şist, dar pot să spun că am auzit în trecut de pericolul contaminării - în cazul plantelor OMG. Ecologiştii susţin, şi unii îi cred, că există în Europa pericolul de contaminare cu polen provenit de la plantele modificate genetic. Adică polenul de la plantele MG riscă să ajungă la rudele lor sălbatice. Problema e că în Europa nu există porumb sălbatic şi nici soia sălbatică din simplul motiv că aceste plante provin din America de Sud şi Asia!
S-ar putea ca tehnologia extragerii gazelor de şist să fie interzisă în Europa, din raţiuni de mediu. Şi poate că datorită acestui embargo, mulţi europeni vor fi protejaţi de intoxicarea cu apa îmbibată cu metan. Poate. Sunt însă sigur că abandonarea acestei tehnologii ar aduce zâmbetul pe buzele unor CEO şi politicieni din Paris (dar şi din Moscova...).

NOTA : Replicile la comentariile voastre le veti primi de la autorul articolului, adica Bara. Dupa cum puteti vedea, eu ii gazduiesc postarile pe blogul meu. De aceasta data, postarea ii apartine.

Nu-mi place Master Chef varianta romaneasca

In anul in care am stat acasa cu Ingrid, m-am uitat la emisiuni la care, in mod normal, n-as fi avut timp si disponibilitate sa ma uit, pe Fine Living Network. Si am descoperit ca imi plac cooking show-urile, imi dau idei si ma fascineaza sa vad cum se transforma o gramada de ingrediente in ceva minunat. Si probabil si gustos, daca gustul ar fi proportional cu aspectul.

Asa ca sunt un fan al lui Michael Chiarello, ma uit la Cake Boss si la emisiunea in care Buddy gateste retete traditionale italienesti, imi plac Antony Bourdain si Antony Worrall Thompson. Mai nou ma uit, cand prind, la o emisiune despre bucataria asiatica, Chasing the Yum. Si am vazut Master Chef, in care jurat era celebrul bucatar Gordon Ramsay.

Mi s-a parut un show interesant, iar cand am vazut anuntul ca se organizau preselectii m-am bucurat ca o sa-l vad si in varianta romaneasca. Sorin a facut bucatarului din mine cel mai frumos compliment cand m-a indenat sa ma inscriu si eu. Numai ca eu, om realist, imi cunosc limitele si nu am dar curs sugestiei.

Insa acum, dupa ce am vazut parti din doua emisiuni - cred ca doua au si fost difuzate pana acum - constat ca varianta romaneasca nu-mi place deloc. Pentru ca cei trei jurati mi se par incredibil, dar incredibil de antipatici. Daca joaca un rol sau nu - si Ramsay era un dur, dar nu mi s-a parut deranjant - nu ma intereseaza, ideea e ca nu ma pot uita la o emisiune de la cap la coada tocmai din cauza celor trei chef-i.

E cert, din punctul meu de vedere, cel care va castiga Master Chef isi va merita cei 50.000 de euro, nu numai pentru talentul si priceperea in ale bucatariei, ci si pentru ca i-a suportat pe cei trei.

Cei care dauneaza presei romane

• Se considera mari jurnalisti, au un public al lor care aproape ii venereaza, care ii citeaza si pentru care opiniile lor sunt adevaruri de necontestat.

• Castiga bani "babani", chiar si in criza cand salariile multora din presa s-au redus la jumatate (adica dublu fata de prea plansii 25% ai bugetarilor atat de vocali si care ii vor obtine, se pare, inapoi).

• Sunt vazuti ca formatorii de opinie ai natiei, chiar daca nu sunt specialisti pe toate domeniile, asa cum se pretind, si au un statut privilegiat printre jurnalisti.

• Foarte multi oameni le fac lor treaba, pentru ca au producatori, documentaristi, iar ei doar apar pe sticla si pun intrebarile. Nu contest ca nu fac conexiunile, dar documentarea lor pentru un interviu e mult, dar mult mai superficiala decat a unui jurnalist onest, dedicat, profesionist, dar "no name", asa cum suntem multi dintre noi.

Stiti cine sunt, nu-i asa? Realizatorii, moderatorii de talk-shows, care sunt niste privilegiati in profesie.

Am urmarit cu interes emisiunea lui Mihai Gadea in care l-a avut invitat pe MRU. N-am avut timp sa scriu impresiile mele, dar citind comentariul colegului meu Dan Tapalaga am fost perfect de acord cu el. Am gandit ceea ce a gandit si Tapalaga.

Aseara insa am vazut emisiunea lui Robert Turcescu. Recunosc ca nu m-am uitat de ceva vreme la emisiunile sale. Anul trecut am fost invitata - o realiza impreuna cu Ion Cristoiu - sa vorbesc despre Adrian Severin si comportamentul sau in Parlamentul European. Va amintiti, banii luati pentru "consultanta". Si a fost ok.

Tocmai de aceea am avut o surpriza aseara. Emisiunea a analizat Siteza zilei de marti, in care a fost invitat MRU. Si a fost INFIORATOARE. Invitati au fost Andreea Pora, Vlad Mixich, care au fost cei mai decenti, apoi Cartianu, Boda, Stelian Negrea si Florian Bichir.

Turcescu a fost la fel de delirant pe tv cum este si Gadea, atunci cand nu-l are invitat pe premier. Emisiunea s-a concetrat pe a spune ca "Mihaita Gadea" este zero barat profesional, ca s-a dat masura incompetentei sale, emisiunea era numita "Sinteza milei" sau "Sinteza silei".

Pe mine m-a socat. Cum nu il mai urmarisem de foarte multa vreme, nu stiam ca, de fapt, intre cele doua parti - Antena 3 si B1, posturi contra si pro putere - exista un dialog de la distanta plin de invective. Cu ce este mai bun si mai demn Turcescu decat confratele sau de la Antena 3? Daca foloseste acelasi limbaj, aceeasi modalitate de argumentare?

Turcescu a spus, inca de la inceputul emisiunii, ca aceasta nu va fi un "razboi al lui Turcescu cu Gadea", ci ca este o emisiune despre cum se face jurnalism. Mie nu mi s-a parut asa deloc si am constatat ca multora nu li s-a parut asta, ci contrariul. "Mihaita Gadea a realizat aseara ca nu e facut pentru asa ceva (n.r. interviu one on one), parafrazand, Mihaita, mergi la DEX", spunea Turcescu in introducere, ironic. Si cam asta a fost tonul.

Ma intreb daca acesti doi realizatori/prezentatori isi dau seama cat de rau fac presei. Sunt convinsa ca da, insa ambii au un mandat. Unul de a ataca, celalat de a contracara, in aceiasi termeni.

Toata aceasta balacareala a unui coleg de breasla mi se pare nociva pentru presa. Sa ne mai miram ca in acest moment jurnalistii sunt priviti asa cum sunt priviti? Nu intr-un mod pozitiv, ca sa ma exprim eufemistic.

Da, Mihai Gadea a fost lamentabil. Dar asta se putea spune altfel, in alt mod, poate si de catre alti oameni, pentru ca, la un moment dat, unul dintre invitati era de o ipocrizie maxima. Oricum faptul ca un jurnalist a fost umilit in acel mod de catre premier, pana la urma, este in sine extrem de daunator breslei.

Intr-adevar, Turcescu a avut dreptate, Gadea s-a facut de rusine "intr-un mare fel", dar asta nu ar trebui sa ii ofere satisfactie, asa cum am avut eu impresia ca se intampla aseara.

Un politician care face praf un jurnalist, oricare ar fi el, este o intamplare care trebuie deplansa mai ales de catre cei din breasla.

Din punctul meu de vedere, din motive diferite, si Gadea, si Turcescu au facut rau presei. Unul pentru ca s-a dovedit extrem de slab profesional, celalalt pentru ca a ales sa critice in modul in care a facut-o neprofesionalismul colegului sau de breasla. Orice impresie ar avea ambii despre propria persoana si despre calitatea lor de jurnalisti, ceea ce au facut ii descalifica. Niste oameni obiectivi, nepatimasi si nepartinitori, "neafiliati intelectual", daca imi permiteti, niciunei dintre cele doua tabere (pro si contra putere), ajung sa generalizeze si sa spuna ca "asta e presa romana". Cand nu e toata asa!

Feriti-va de cumparaturi de la Flanco!

E un sfat prietenesc, de om patit. Cand veti avea de cumparat eletrocasnice, nu va lasati amagiti de faptul ca ele sunt mai ieftine - cam cu 100 de lei, pe medie - decat la Domo sau la alte firme de gen. E adevarat, cand trebuie sa iti dotezi o intreaga bucatarie, daca la vreo 3-4 produse economisesti vreo 2-3-4 sute de lei, poti fi tentat. Nu de alta, dar la cati bani ai de dat cand te muti la o casa noua, e bine sa poti economisi dintr-un loc, sa dai in altul.

Am cumparat la inceputul lunii februarie, prin 4-5 februarie, o hota si o masina de spalat vase de la ei. "Vi le livram pana in 29 februarie, chiar mai repede, dar ne luam o marja de timp, cu vremea asta", ne-au spus ei. Nu aveau in magazin hota, era in magazinul din Iasi, dupa spusele lor, dar am fost asigurati ca o cer de-acolo si ne va veni.

Ok, 29 februarie e ok, mai ales ca inca nu hotarasem ce faceam cu mobila de bucatarie. Dar odata ce am dat comanda asta, am inceput sa ne impacientam si sa ne intereseze ce mai e cu produsele noastre electrocasnice. Am sunat sa vedem si ni s-a spus ca masina de spalat vase, care se presupunea ca e in magazin, urmeaza sa vina in curand. Hota mai intarzie.

Ne-am zis ca asta e, sunt in termenul specificat - 29 februarie - desi ne garantasera ca vor veni mai repede. Dar au fost zapezile, hota trebuia sa parcurga drumurile inzapezite din Moldova.

I-am cautat la inceputul saptamanii trecute sa vedem ce e cu obiectele, intrucat sambata - pe 3 martie - ne venea mobila de bucatarie. Ne-au livrat masina de spalat si mi-au spus ca hota va veni si ea marti-miercuri. Niciun semn de la ei, desi mi se promisese un raspuns, fie el pozitiv sau negativ.

Am sunat la telefon joi, cand mi s-a spus ca in niciun caz nu va veni hota, pentru ca Samsung n-a facut livrarea. "Pai si nu aveti nicio parghie asupra acestei firme cu care aveti si dvs. o relatie contractuala?", intreb naiva. Nu stia seful de magazin, dar ne-a zis ca va vorbi cu colegul care se ocupa de achizitii. Si ca vom afla vineri care e soarta hotei. Vineri am aflat ca n-avem nicio sansa o ne fie livrata in ziua urmatoare, cand ne venea mobila de bucatarie si ca probabil mai dura o saptamana. Peste termenul maxim in care trebuiau sa ne livreze ambele electrocasnice.

Vorbesc luni cu o prietena si imi spune ca au patit acelasi lucru in septmbrie, cand au cumparat un frigider tot de la Flanco. Lor li s-a spus ca li se aduce de la Baia Mare. Nu erau zapezi sa ingreuneze transportul si au primit un telefon peste doua saptamani ca nu le-a venit si sa mai astepte. Mai apoi i-au contactat din nou si i-au intrebat daca nu vor un alt model. Prietenii nostri au mers sa-si ia banii inapoi, au cumparat frigiderul de la Domo si l-au avut livrat acasa a doua zi.

Auzind povestea prietenei mele, sun din nou la Flanco. L-am intrebat daca imi pot garanta livrarea hotei, pentru ca am gasit-o la Domo si o pot avea in aceeasi zi. Seful de magazin mi-a zis ca nu mi-o pot aduce in ziua urmatoare si ca vineri, cand a vorbit cu sotul meu, acesta trebuia sa ii spuna ca renunta la hota, CA SA N-O MAI COMANDE LA SAMSUNG.

Intelegeti? Noi AM CUMPARAT la inceputul lui februarie ACEA HOTA SAMSUNG, trebuia sa ne-o livreze pana pe 29 februarie si el a comandat-o firmei Sansung pe 2 martie. Un pachet de nerv,i i-am spus ca imi trimit sotul la magazin sa ii dea banii inapoi.

Asa ca ieri la pranz ne-am luat banii, am mers la Domo, iar acum hota e acasa, asteapta sa fie incorporata in mobila de bucatarie. E adevarat, la Domo costa cu 100 de lei mai mult.

Dupa asa o intamplare am tras urmatoarea concluzie: daca obiectul pe care il vrei nu e in magazin, daca iti spune ca e undeva intr-un punct indepartat al tarii fata de locul din care cumperi - in cazul nostru Iasi, al prietenilor Baia Mare - fii convins ca vor sa te agate, sa il cumperi, iar ca sa ai obiectul livrat acasa trebuie sa te inarmezi cu rabdare si sa iti planifici o marja de cel putin o luna de zile.

Asta e respectul pe care Flanco il arata clientilor. Asa ca sfatul meu prietenesc e: feriti-va de Flanco! Nu de alta, dar noi n-am facut-o atunci cand ne-au avertizat prietenii nostri si, surpriza, am trecut prin situatii identice. Credeti ca e o coincidenta?

VEZI Fotografia de presa a anului 2011

In cazul in care nu stiati, zilele acestea un juriu a decis forografia de presa a anului 2011. E a spaniolului Samuel Aranda, facuta pentru New York Times in Yemen.

Sa lasam imaginea sa vorbeasca. Tot aici aveti si povestea ei si explicatiile membrilor juriului de ce tocmai asta este aleasa fotografia anului.

"M-a facut de..." - Ministrii francezi sunt maestri in gafele pricinuite de noua tehnologie

Luca Niculescu a semnalat pe Facebook o gafa a ministrului muncii din Franta. Si cred ca merita aratata aici pentru modul in care s-a reactionat la ea.

Nadine Morano, ministrul Muncii, ii trimite un SMS unui prieten in care vorbeste destul de plastic despre premierul Fillon, care ar fi facut aprecieri negative la adresa ei. Numai ca limbajul ministerei este mai putin academic: "chié dans les bottes". Acum, pentru cei care nu vrobesc franceza, ar putea fi tradus in genul (tot putin academic): "m-a facut de ...".

Ei bine, SMS-ul a ajuns insa chiar la premier. Iar Fillon i-a raspuns, tot prin SMS: "Ai putea vorbi cu un pic mai mult respect despre seful guvernului".

Si ce credeti ca a facut ministra? I-a replicat, tot prin SMS: "Cred ca nu. Cred ca ai fost foarte dur".

Morano nu este la prima gafa de acest gen. Impatimita a Twitter-ului, i-a dat un mesaj colegului ei, Eric Besson, ca se afla la spa cu prietenele, in timp ce el e ocupat cu mesajele de twitter pentru prietena lui. Numai ca mesajul ( "Je bulle dans un Spa avec des copines et toi tu tweet occupe toi de ta femme un peu :-)") a putut fi vazut de toti "urmaritorii" pe care ii are ea pe twitter.

Oricum, Besson a facut aceeasi greseala trimitand un mesaj public, nu privat, iubitei sale, in care ii spunea ca e obosit si la intoarcerea acasa intentiona sa se culce. Cu ea. :) (Quand je rentre je me couche. Trop épuisé. Avec toi ?)

Se pare ca tehnologia le cam da batai de cap ministrilor francezi. De altfel, Nicholas Sarkozy a spus ca Eric Besson isi petrece cam mult timp pe Twitter si se gandea sa interzica Twitter-ul in timpul reuniunilor guvernului.

Cum functioneaza lucrurile la Inalta Poarta - o calatorie printre secretele Bruxelles-ului

Am fost colegi de presa, apoi am colaborat excelent cand a facut comunicare. Am baut cafele la Bruxelles si ceaiurila Bucuresti, desi eu i-am propus o bere. Iar cand a fost angajat la Google am incercat sa il conving sa dea un interviu. N-a acceptat pentru ca nu putea. Si apoi aflu cu stupoare ca pleca de la Google Bruxelles si vine in romania, pentru un proiect politic. Sincer, mi se pare o nebunie acum cand toata lumea se gandeste cum sa plece de-aici.Pe de alta parte, il inteleg si sunt curioasa sa vad ce va iesi.

Cum el stie cum functioneaza lucrurile la Bruxelles, cum a lucrat acolo si in mediul institutional, si in cel privat, mi-am spus sa il provoc sa dezvaluie cateva dintre secretele Bruxelles-ului. E diplomat, va avertizez din start.

Radu, am fost colegi de presa si apoi ai trecut de cealalta parte a baricadei - a comunicatorilor, devenind ofiterul de presa al delegatiei PSD din Parlamentul European. Ai mers cu experienta ta in interactiunile dintre jurnalisti si comunicatori. Cum ai vazut cele doua profesii trecand dintr-o categorie in cealalta?

Mi se pare o experienta excelenta sa treci Rubiconul, sa explorezi cealalta parte. In primul rand pentru ca stii bine ce vor ziaristii -din moment ce ai fost si tu unul- iar in al doilea rand pentru ca intelegi ca rolul tau s-a schimbat si ca trebuie sa gasesti un echilibru intre o relatia deschisa cu media si discretia vizavi de cei pentru care lucrezi. Dupa ce am facut ambele meserii cred ca inteleg mult mai clar procesul de comunicare, si mai ales premisele pentru o relatie sanatoasa cu media: respectul, viteza si informatiile de calitate.

Ce ti-a oferit Bruxelles-ul si faptul ca ai lucrat intr-o institutie europeana?

Experienta profesionala si de viata, toleranta, disparitia unor prejudecati (indiferent ca recunoastem sau nu, cu totii avem "idei fixe") , posibilitatea de a vedea multe negocieri multilaterale, intelegerea faptului ca fiecare poate aduce calitati la masa discutiilor.

Din ce ai putut constata tu, exista diferenta intre modul in care eurodeputatii romani abordeaza comunicarea spre presa si eurodeputati cu o experienta mai mare in PE, ca de exemplu cei francezi sau germani, sau belgieni?

La capitolul asemanari, as zice ca toti -sau aproape toti- doresc realegerea si vizibilitate, si fac, pe buna dreptate, tot posibilul in acest sens; cu mai mult sau mai putin succes, in functie si de felul -si substanta- de comunicare. Diferentele la capitolul comunicare tin si de specificul relatiilor cu media din fiecare tara in parte. Daca e sa ne uitam la Germania de exemplu, poate ca un eurodeputat poate fi citat de presa locala uneori, dar in presa nationala e un moment de sarbatorit o aparitie media... Cred ca in Romania, dupa o perioada de curiozitate si incantare fata de Uniunea Europeana, urmam trendul general, de scadere a interesului pentru activitatea europarlamentara.

In ultima vreme, prilejuit de dezbaterea din PE organizata de USL, s-a spus desea ca exportam problemele noastre politice interne, disputele la nivelul UE, in institutiile europene. Cum vezi tu acest export? Dauneaza Romaniei, imaginii ei si perceptiei in institutiile europene, la masa negocierilor, sau este firesc ca ele sa fie discutate intr-un for politic european, acolo unde sunt reprezentatii familiilor lor politice?

Cred ca ne-am invatat sa ne plangem la o Inalta Poarta; din 2007, Bruxelles, ca simbol al "Uniunii", este "noua" poarta. Uitam in context ca o parte din "Bruxelles" suntem chiar noi, ne comportam din aceasta perspectiva ca un stat candidat si gresim. Pot intelege pe moment o logica politica, tactica, in asemenea dezbateri, dar, pe termen mediu, strategic, este o greseala. Asa cum USL poate mobiliza familiile sale politice, si PDL va face acelasi lucru cu prima ocazie. Roata se intoarce, si numai Romania are de pierdut.

Radu, presa din Romania are mereu reflexul de a cere politicienilor europeni reactii referitor la un eveniment sau o serie de evenimente care se intampla in Romania. Ca jurnalist, stiu ca Swoboda sau Daul sau orice ar fi politicianul respectiv stie prea putine despre tara noastra si este ajutat in a-si formula o pozitie, cand vrea sa o faca. Tu ai fost in miezul lucrurilor si as vrea sa imi spui cum se naste pozitia respectiva, ce se intampla din momentul in care unui MEP strain i se cere o pozitie, de catre un jurnalist roman, referitoare la Romania.

Depinde de la eurodeputat la eurodeputat. Liderii grupurilor politici sunt informati periodic, de experti din secretariatele lor generale, cu privire la situatia politica din tarile membre. In paralel, un europarlamentar "solicitat" de media, se poate consulta si cu ai sai colegi colegi eurodeputati, fie din aceeasi familie politica (regula) fie si din alte familii politice (exceptia). Deci, pozitia se naste dintr-o combinatie de feedback subiectiv si obiectiv.

Ai observat o diferenta - si care ar fi ea - intre politicienii romani din PE si cei din Romania, in privinta cunostientelor si modului de abordare a chestiunilor europene, a relatiilor institutionale cu Bruxelles-ul?

Nu sunt sigur ca sunt obiectiv, din moment ce am lucrat cu eurodeputati, dar nu si cu deputati sau senatori. As spune ca eurodeputatii, facand parte dintr-un sistem disciplinat de lucru, si avand un aparat mai puternic in spate, au premisele de a stapani mai bine detaliile dosarelor europene.

In privinta afacerilor europene, a oamenilor aflati in legatura cu Bruxelles-ul, in perceptia publica sunt putini cunoscuti. Cum este reprezentata Romania la Bruxelles, in institutii, in lobby, ONG-uri, etc?

As spune ca bine, chiar daca lucrurile se misca discret. In mod cert sunt cativa oameni foarte experimentati, care au muncit mult in ultimii ani si au si multe contacte europene. In Bruxelles, dupa 3 ani foarte activi in institutii sau sectorul privat, poti strange o colectie impresionanta de carti de vizita. Eu am o parere foarte buna despre Reprezentanta Romaniei la UE, si despre multi dintre romanii din institutii si sectorul privat. Sunt multi romani de exemplu in companii de lobby sau asociatii europene. Cata vizibilitate are fiecare tine si de o optiune personala. Nu intotdeauna cei din fata sunt cei mai influenti ; de fapt, mai niciodata.

Cine face lobby, realmente, pentru Romania la Bxl? Si cum se face lobby eficient pentru Romania?

Cred ca depinde de la dosar la dosar, si de la palier la palier. Eurodeputatii in Parlament, comisarul european in Colegiul comisarilor, Reprezentanta in Consiliu, de multe ori exista o sincronizare a actorilor. In ceea ce priveste eficienta, e greu de dat o definitie, depinde de la caz la caz. De exemplu, punerea pe agenda UE a unei chestiuni precum strategia Dunarii e un succes national.

Ce anume, din ce se intampla in tara, ar putea dauna pozitiei Romaniei in negocieri si ca imagine la Bxl?

Cred ca instabilitatea sociala si politica e chiar mai daunatoare ca cea economica, desi e adevarat ca sunt interconectate. In context de instabilitate politica si de fluctuatii ale puterii, e greu sa stii cu cine ce si cand discuti. Iar asta afecteaza negocierile si imaginea mai mult ca orice, in opinia mea. In sens foarte larg, putem vorbi de o aplicatie a telefonului lui Kissinger: daca trebuie sa suni prea multa lume ca sa intelegi sau obtii ceva, procesul nu va fi de succes.

Radu, stii foarte bine ca exista in tara reflexul de a vedea cum sunt privite anumite lucruri ce se intampla aici la BXL. Apar tot felul de informatii pe surse care sustin ba pozitia celor de la putere, ba a celor din opozitie, ba a unor institutii. Se uita Bruxelles-ul (cei din institutiile europene) la romania asa in detaliu cum exista tentatia multora de a crede? Reactioneaza Bruxelles-ul la fiecare lucru ce ni se pare noua important?

Eu cred ca trebuie sa ne calmam un pic, nu suntem atat de importanti pe cat credem. Cel putin nu din perspectiva pe care o banuim noi. Suntem importanti ca piata de 19 milioane (si nu 22 din pacate) de locuitori, ca un posibil hub energetic si IT in Estul Europei, ca pozitie strategica, ca posibil aliat in dosare europene s.a.m.d. Da, Romania conteaza, si poate conta si mai mult, daca stim sa jucam cum trebuie "jocul european"; dar asta nu inseamna ca lesina oficialii europeni de fiecare data cand se intampla ceva in Romania. Schimbarea unui guvern, e ceva major; circul zilnic in schimb nu, a devenit din pacate obisnuinta.

La ce anume reactioneaza, in schimb, Bruxelles-ul, din ce ai observat tu? Sau in ce conditii?

Reactioneaza prioritar la standarde, deja stabilite, precum Mecanismul de Cooperare si Verificare. Mai precis, reactioneaza cand se schimba o realitate majora pe care o asteapta in mod legitim.

Este Romania reprezentata de oamenii potriviti la Bruxelles? Ma gandesc in principal la cei de la Reprezentanta pe langa UE, dar nu numai, si la lobby-ul privat, al companiilor, sindicatelor si al altor organizatii? Exista un lobby privat al Romaniei la Bruxelles?

Nu cred ca sunt in masura sa stabilesc caracterul potrivit sau nu. Evaluarea eficientei trebuie facuta de cei care stabilesc mandatul. In ceea ce priveste lobbyiul privat, am vazut niste incercari de coagulare a lui, dar nu pot spune ca avem un lobby precum cel al Tusiad-ului turcesc, care mi se pare foarte activ in ultimii ani in Bruxelles.

Ce s-ar putea face pentru ca Romania sa aiba un profil in Consiliu precum Polonia, de exemplu, comparabila cu noi ca marime si numar de voturi?

Cred ca pur si simplu, per ansamblul institutiilor publice, trebuie sa ne indreptam spatele mai mult, si sa fim mai bataiosi. In sens bun, nu tupeu, ci indrazneala dublata de expertiza. Polonezii stiu ce vor si isi urmaresc scopurile cu tenacitate, sunt de respectat. Nu trebuie neaparat sa copiem un model, putem avea unul propriu, dar ne putem inspira din ce fac bine -sau mai putin bine- altii.

Cum vezi tu Romania la 5 ani de la aderarea in UE?

Mi se pare ca e foarte bine ca am aderat. Romania a fost inspirata; am fi avut probleme cu intrarea, daca nu aderam in 2007, caci a venit criza, s-a schimbat atmosfera in Uniune etc. Cred ca au venit multe schimbari in bine: oamenii calatoresc din ce in ce mai mult, invata, au ocazia sa munceasca in mai multe tari, sa isi largeasca orizontul etc. Dezamagirile cred ca tin prioritar de fondurile europene, dar aici nu Bruxellesul e de vina.

Cum este vazuta Romania la Bxl dupa 5 ani de apartenenta la UE? Cei 5 ani au coincis cu prezenta ta la Bxl, ce schimbari in timp ai perceput?

Depinde de cine se uita, perceptia e subiectiva. Cred ca impresia generala e una mixta, si cu bune si cu rele. Insa o constanta in perceptia generala a ramas agitatia politica. Cea economica-sociala e mai pregnanta abia de cateva luni, dar cred ca e vazuta si in contextul european mai larg. Nu suntem singurii "indignados" de masurile de austeritate.

Cariera ta in cei 5 ani in capitala UE a fost interesanta. Dupa pozitia de ofiter de presa al PSD in PE ai trecut in mediul privat, la Euractiv si iata-te acum, pregatit sa parasesti Google. Ai fost comunicator in mediul institutional si in cel privat de la Bxl. Care au fost, punctual, principalele lectii pe care le-ai invatat, din ambele medii?

In mediul institutional ai mai multe restrictii decat in sectorul privat, si de alta natura. Trebuie sa astepti, ca in orice aparat -mai mult sau mai putin birocratic- aprobari, derularea unor procese, sa cantaresti influenta anumitor sensibilitati politice s.a.m.d. In sectorul privat interesul prioritar se muta spre viteza si eficienta. Rezultatele sunt de altfel mai bine contabilizate si mai indeaproape verificate.

Esti pe cale sa parasesti Google unde ai fost manager pe afaceri europene. In ce a constat munca ta? ce face un manager pe afaceri europene al unei mari companii? Din cate stii tu, exista in Bxl omologi ai tai ale marilor companii romanesti?

M-am ocupat de lobby legislativ in relatia cu institutiile europene si in special cu Parlamentul European. Asta presupune sa urmaresti procesul legislativ european si marile trenduri politice si sa sfatuieste compania sa mearga intr-o directie sau alta. Totodata, presupune contactul aproape permanent cu eurodeputatii cei mai interesati de tematica ta cu privire la implicatiile unei noi legislatiei europene in domeniu. Asta extern. Intern, presupune o coordonare cu expertii din echipa care se ocupa de marile dosare pe fond si de relatia cu celelalte institutii europene (prioritar Comisia Europeana si Consiliul UE) sau cu posibilii parteneri de "coalitii ad hoc" din sectorul privat. Exista omologi ai mei, fie la Bruxelles, fie venind periodic la Bruxelles, daca ar fi sa mentionez cate unul pentru fiecare categorie as zice: Stefan Morcov de la Siveco respectiv Razvan Nicolescu de la Petrom.

Cum crezi tu ca ar trebui sa se desfasoare comunicare cu BXL, atat a mediului public din Romania, cat si a celui privat?

Cu deschidere, omniprezenta si disciplina. Cu deschidere, caci "piata" e deja saturata de interesele existente deja si e nevoie sa faci primul pas; cu omniprezenta caci numai astfel iti pot consolida reteaua; si cu disciplina caci o voce puternica in Bruxelles nu apare de pe o zi pe alta ci in urma unui efort sustinut.

De ce parasesti Google si de ce, acum cand mii de oameni vor sa paraseasca Romania, multi vor sa lucrez in BXL, tu renunti la asta si vii la Bucuresti?

Parasesc Google pentru un proiect socio-politic. Cred ca in general am avut intuitia trendurilor. Asa cum am plecat din Romania in 2007 ca sa lucrez la PE, iar apoi, in 2010, am intrat in sectorul privat, simt ca 2012 este "anul Romaniei". E un an istoric, cu mize foarte mari pentru viitorul pe termen mediu al tarii. De aceea, imi doresc sa contribui la un proiect national de succes.

Ce speri sa realizezi si daca ai un plan B? Stiu ca esti ambitios, dar sunt mult, foarte multe piedici aici.

Nu stiu daca sunt atat de ambitios cat sunt de perseverent. Nu as veni la Bucuresti daca nu ar fi vorba de un proiect in care sa cred. Cand crezi, ai 51% sanse sa castigi indiferent de pariurile facute de unii si altii, care pot merge de la 2/1 la 20/1. Exista un plan B, numai ca pana acum au iesit mereu planurile A. Sa fim optimisti asadar. Nimic nu se compara cu capacitatea de reusita a unei echipe de oameni reuniti in jurul unui ideal comun. Iar in 2012 mai multi oameni buni din varii domenii vor face pasul in fata avand in vedere situatia actuala a tarii.

Stiu ca esti pentru o implicare a profesionistilor in politica. In Romania, experientele celor putini care au facut-o au fost dezamagitoare. "Politicul i-a mancat", sa ma exprima mai putin academic. Cum ai putea evita asta?

Cred ca majoritatea conteaza. Cand intri intr-un mediu, daca esti minoritar, sunt sanse mai mari sa fii influentat de mediu decat sa il influentezi tu. De aceea, o solutie optima este intrarea in arena in echipa. Nu cred in ideea "omului providential", cred in forta unei echipa de calitate din jurul unui om politic. Pe scurt, am incredere intr-o trupa SWAT.

Exista initiative care se vor alternative la ce exista acum in viata politica, insa au fie o afiliere mascata, fie nu reusesc sa se impuna. Ce isi doreste Schimbarea Adevarata pentru care adunati semnaturi? Cine e in spatele ei, ce e in spatele ei? Sunt primele intrebari pe care si le pun oamenii cand aud despre asa ceva. E un defect probabil, dar a devenit un automatism.

E greu de spus cine si cum se afla in spatele oricarui proiect politic din Romania. Cred ca fiecare dintre noi are simpatiile noastre politice, mai mult sau mai putin declarativ, eu de exemplu nu mi-am ascuns niciodata preferinta pentru centru-stanga. Apelul pentru o Schimbare Adevarata isi doreste sa reuneasca mai multi oameni in jurul unei preocupari comune, si anume aceea de la ajuta o schimbare adevarata in Romania. In perioada urmatoare o parte se vor organiza cel mai probabil si sub forma unui partid politic, dar asta ramane optiunea fiecaruia. Asa este corect, ca oamenii sa aiba o optiune, sa poata alege daca vor intr-un partid sau altul -sau daca nu vor implicare politica-, ramanand totodata adeptii unor principii comune. Coexistenta naturala intre un partid si o miscare sociala va fi o inovatie a anului politic 2012.