joi, 17 septembrie 2009

De ce renunta americanii la scutul antiracheta?

Dimineata citeam un articol in The Economist despre sfarsitul relatiei de dragoste dintre America si tarile Europei Centrale si de Est. Un articol interesant, in care se aminteste si disparitia interesului americanilor de a instala scutul antiracheta in Polonia si Cehia, ca un semn al diminuariii interesului pentru regiune. Pe de alta parte, nici est-europenii nu mai sunt indragostiti, este o relatie din care au disparut fiorii placerii in interactiunile celor doi, iar asta o demonstreaza un sondaj al German Marschall Fund, analizat de articol.

Pe masura ce parcurgeam articolul, imi spuneam ca am observat asta inca de cand au aparut primele informatii, la acea vreme pe surse, ca noua administratie de la Washington va renunta la instalarea scutului anti-racheta in Polonia si Cehia.

Apoi am deschis televizorul, pe CNN, France 24, EuroNews si BBC World, unde am vazut confirmarea planurilor americanilor de catre premierul ceh. Am zapat pe toate aceste canale sa vad analize, opinii, toata lumea era in stand by.

Si parca in acel moment am avut confirmarea la ceea ce ma gandesc de ceva vreme, cam de pe cand a inceput Obama sa ridice semne de intrebare privind oportunitatea scutului antiracheta. Si m-am gandit ca exista mai multe motive, unele acceptand explicatiile oficiale si analizele geo-politice si strategice, altele nespuse.

Primul motiv este tocmai pierderea acestui interes pentru regiune, am mai vorbit despre asta aici, o regiune stabilizata, cu tari membre ale UE si NATO.

Al doilea ar fi, daca e sa-i credem, revizuirea in scadere a amenintarii iraniene. Ajuns ei la concluzia ca iranienii nu isi fac rachete cu raza lunga de actiune, ci cu raza medie si scurta. Si atunci nu s-ar mai justifica. In plus, si ajung la al treilea motiv, e mai bine ca in administrarea acestei chestiuni iraniene sa ai Rusia intr-o pozitie aliata, dandu-i in schimb ceva, pentru a sti clar ca se poate conta pe ea. Rusia s-a opus intotdeauna, mai puternic sau nu, mai agresiv sau nu, amplasarii pe teritoriul Cehiei si Poloniei a unor rachete de interceptare si a unui radar, componentele, de altfel, ale scutului antiracheta.

Europenii din estul continentului se simt tradati, cei din cele doua tari vizate la fel, mai ales polonezii, iar liderii acestor tari foste comuniste au privit cu interes, dar si cu fiori intalnirea Obama-Medvedev-Putin. La fel ca si liderii tarilor din (fosta) sfera de influenta a Rusiei, in ciuda incercarii de a-i linisti facuta de vicepreseidntele Biden.

Eu insa m-am gandit si la un al patrulea motiv, probabil ca sunt mai multe, le putem inventaria impreuna sau voi reveni asupra lor. Prin anul 2000 am fost la niste conferinte in strainatate, la care participau decidenti, actuali si fosti, viitori din diferite administratii, specilisti in solutionarea conflictelor, in politica internationala, studii strategice, economisti, care au ajuns la concluzia ca industria de armament era in criza, era cam flamanda. La acea vreme ii ascultam cu antentie, gandindu-ma la ce spuneau ei. Unii erau adepti ai unor teorii conspirationiste, pe altii i-am vazut in ani de zile pe la CNN sau BBC World comentand fie atacutirle din 11 septembrie 2001, fie decizia de invadare a Irakului sau razboiul din Afghanistan.

Oricum, industria de armament nu mi se mai parea in criza. Iar scutul antiracheta era privit, de unii analisti, ca un cadou al administratiei Bush facut acestui sector de business. Mai apoi a aparut si ideea unui scurt antiracheta al NATO, complementar celui american, care urma sa acopere flancul sudic al Aliantei, deci si Romania, si sa ofere protectie impotriva rachetelor cu raza medie si scurta de actiune. Numai ca in NATO nu s-a putut ajunge la consens privind necesitatea lui si mai mult decat un studiu de fezabilitate nu s-a facut. Canadienii, nordicii nu vedeau relevanta sa.

Acum administratia Obama, in vremuri de criza si cu totul alte interese, considera probabil ca industria de armament este suficient hranita si ca atentia si banii trebuie indreptati altundeva. Pe langa considerentele politice, de orientare ideologica, acesta mi se pare un plauzibil motiv economic.

6 comentarii:

  1. Corect!Chiar asa stau lucrurile.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu cred ca pur si simplu rusii aveau dreptate: scutul respectiv n-avea nici o treaba cu Iranul care nu are (ma rog, inca...) nici o racheta cu raza lunga de actiune. Era un scut anti-rachete rusesti camuflat cu vrajeala cu Iranul. Asa ca noua administratie a analizat pur si simplu costurile scutului la care se adauga inrautatirea relatiilor cu Rusia legate de amplasarea scutului si a luat singura decizie logica. Scutul nu a fost decat o alta prostie a lui Bush (mica pe langa altele dar ma rog...)

    RăspundețiȘtergere
  3. Oricum nu e cel mai bun moment pentru a cheltui in stanga si in dreapta, cu atat mai putin in aparare. In fine, altii cred ca armele se vand cel mai bine pe vreme de criza...

    RăspundețiȘtergere
  4. In primul rind trebuie spus ca Obama nu respecta dezangajarea militara pe care a promis-o (desi vrea sa ia ochii lumii cu retragerea rachetelor din Estul Europei): el va duce 45.000 soldati suplimentari in Afganistan (ceea ce recent a provocat in SUA ample demonstratii de furie populara). Pe de alta parte echipa lui nu e asa bezmetica precum cea a lui Bush si probabil si-a dat seama ca “antiamericanismul” din Balcani a aparut tocmai din cauza ideii de a amplasa acele rachete in PL, HU si Cehia. Pentru ca si un pusti de 10 ani care joaca videogames gen Call of Duty isi dadea seama ca ele nu au legatura cu vreun “stat terorist” ci aveau rol de a intimida Rusia (niciunul din statele de tip “rogue” din Orientul Mijlociu si Asia nu are rachete purtatoare capabile sa loveasca Occidentul Europei).
    Pina una-alta a aparut Criza din sept. 2008 (accidentala, deliberata, cum o fi ea), America este secatuita dupa 8 ani de razboaie duse la 11.000 km distanta (doar Irak costa 100 milioane dolari pe zi!), intre Israel si SUA sunt disensiuni in ceea ce priveste eventuala atacare a Iranului, si probabil ca tot stafful de la White Huse este in deruta. Putem specula un milion de ani dar nu stim ce va urma.

    PS- Atacarea Irakului pentru a nimici arme de distrugere in masa inexistente a fost o colosala frauda care a dus la distrugerea unei tari cindva infloritoare (cu un pretext perfect). Si cred ca au fost si est-europeni care au vazut asta, dincolo de poezia “americanii aduc democratia cu tancurile”.


    Duduveche

    RăspundețiȘtergere
  5. 11 septembrie, :) ai scris 9 septembrie

    RăspundețiȘtergere
  6. scuze, am corectat, multumesc ca mi-ai semnalat greseala. am vrut initial sa scriu 9/11 si apoi m-am razgandit.:)

    RăspundețiȘtergere