Marii absenti de la ceremonia de investitura a lui Hollande: Segolene Royal si cei 7 copii ai cuplului prezidential

Ceremonia de investitura a unui presedinte - fie el cel rus, roman sau francez - m-a fascinat intotdeauna. Si, mai mult decat implicatiile politice, am urmarit partea care tine de omul care preia puterea, de latura personala a vietii sale.

Am urmarit cu atentie ceremonia de acum cinci ani, cand personajul principal era Nicolas Sarkozy si numeroasa sa familie. Acum am privit, marturisesc ca mai putin constant si mai putin atenta, ceremonia care il are in prim plan pe Francois Hollande. Si ascultam comentariile de pe France 24.

Comentatorii remarcau niste absente de la aceasta ceremonie: pe cea a fostei partenere de viata a lui Hollande, Segolene Royal, si a celor 7 copii ai cuplului prezidential, patru ai lui Hollande si Royal, si alti 3 ai actualei partenere de viata a presedintelui francez, Valerie Trierweiler.

Deocamdata nu am auzit explicatia pentru absenta lui Segolene Royal, probabil este vorba despre fosta sa calitate de partenerea de viata a presedinelui si relatia sa cu noua partenera, Valerie Trierweiler.

Cat despre copii, explicatia comentatorilor francezi este aceea ca Hollande nu a vrut sa procedeze precum Nicolas Sarkozy care, in urma cu cinci, si-a expus familia la ceremonia de preluare a puterii la Elysee, insa imaginea proiectata a fost una falsa. Era cunoscut deja faptul  ca Cecilia Sarkozy se reintorsese la presedinte cu cateva luni in urma, dupa o aventura cu un bancher american, si ca situatia cuplului Sarkozy era, tousi, una incerta. Celebrul sarut al lui Nicolas cu Cecilia, imortalizat de toti fotografii prezenti si care a facut inconjurul lumii gratie agentiilor de presa, nu a putut sa ii linisteasca pe sceptici.

Familia lui Sarkozy de acum 5 ani. Sursa: google/The Telegraph

 Si nu au trecut decat cateva luni pana cand Cecilia sa spuna ca nu este facuta pentru viata in prim-plan si cuplul prezidential sa anunte divortul. un divort urmat la foarte putin timp de casatoria lui Nicolas Sarkozy cu topmodelul Carla Bruni.

Pe de alta parte, aceeasi ipocrizie caracteriza la vremea respectiva si familia invinsei in acea cursa electorala: Segolene Royal. imediat ce a pierdut alegerile s-a despartit de Francois Hollande, actualul presedinte francez, intrucat acesta avea, de doi ani, o aventura cu Valerie Trierweiler, in prezent prima doamna a Frantei.

Comentatorii sustin - observand ca Trierweiler si-a intrat deja in rolul de prima doamna - ca este nepotrivita atitudinea ei. Pe de alta parte, suntem europeni, iar cei doi sunt francezi. Nu imi imaginez ca in America un politician sa castige presedintia - nici macar primarele in partid - avand situatia familiala a lui Francois hollande. Necasatorit, avand-o partenera de viata pe femeia cu care isi insela, de doi ani, partenera de viata, ea insasi candidata la presedintie. 20 de ani de viata cu prima partenera, vreo sapte cu a doua. probabil ca Valerie Trierweiler va deveni o prima-doamna cu acte. Toata situatia asta e "so French". Si, pana la urma, deloc deranjanta. Probabil e deranjanta atunci cand protocolul e mai strict si ramane de vazut daca tocmai aceste cerinte protocolare nu il vor determina pe Hollande sa o transforme pe doamna Trierweiler in doamna Hollande.

Cateva lecturi interesante despre prima doamna a Frantei gasiti aici, aici (sursa de baza e AP), aici si aici.

Eroarea exit poll-urilor in alegeri: acum e randul Frantei, dar ne reamintim Romania si R. Moldova

Le Monde publica astazi un articol in care se intreaba cum de au gresit atat de flagrant cei care au facut sondajele si exit poll-urilor si reultatele primului tur al alegerilor.

Martine Le Pen, surpriza primului tur, care ar fi obtinut - potrivit datelor de la ora 20.00 - 20% dintre voturile electoratului, cel mai mare scor al unui candidat al Frontului National, a reusit sa adune in final doar 17,9% din voturi. Adica, in realitate, a obtinut un rezultat inferior scorurilor cumulate ale tatalui ei si al lui Bruno Megret in 2002.

O eroare majora a fost facuta si in cazul lui Nicolas Sarkozy, al carui scor initial a fost de 25,5%, cand in realitate, diferenta intre el si Francois Hollande nu e atat de mare, pentru ca rezultatele indica un procent de 27,1%.

Cifrele s-au corectat pe parcursul serii, insa multe dezbateri de duminica s-au construit in jurul rezultatelor exit poll-urilor. Greseala a fost a institutului Ipsos, care a furnizat datele pentru Le Monde, Radio France si France Television.

TNS Sofres, cei care au realizat exit poll pentru TF1, LCI si RTL, au fost mult mai aproape de rezultatul final, estimand aproape scorul final pentru primii trei clasati: Hollande 28,6%, Sarkozy 27,3% si Le Pen 18%.

Prin urmare, pe unde sunt cei doi competitori din turul doi si cat de mare este diferenta dintre ei? Sarkozy - caruia exit poll-urile il dadeau voturi intre 25% si 27,5% - a obtinut 27,18%, in timp ce Hollande - cu estimari intre 27% si 30% - a obtinut 28,63%. Diferenta intre cei doi fiind 1,45 de punte procentuale.

Geoana, presedinte pentru o noapte

Aceasta situatie mi-a reamintit doua situatii similare. Prima din Romania, evident. Nimeni nu va uita ca Mircea Geoana a fost presedinte pentru o noapte. iar exit poll-urile aratau astfel:

Sondajul CURS realizat la comanda postului public: Mircea Geoană - 50,80%, Traian Băsescu - 49,20%

Sondajul INSOMAR realizat la comanda postului Realitatea TV: Mircea Geoană - 51,6 %, Traian Băsescu - 48,4 %

Sondajul CCSB realizat la comanda Antena 3: Mircea Geoană - 51,2%, Traian Băsescu - 48,8%

In realitate, Traian Basescu a castigat alegerile cu 50,33%, Mircea Geoana a obtinut 49,66% dintre voturi.

In R. Moldova, institutul de sondaj al lui Dancu l-a dat castigator pe Filat, dar invingatori au fost comunistii
Ceva mai la est, in Republica Moldova, alegerile din noiembrie 2010. Dancu infiintase in acel an IRES, care a realizat exit poll pentru Publika TV, noua televiziune de stiri apatinand pe atunci lui Sorin Ovidiu Vantu.

Potrivit exit poll-ului realizat de IRES, partidul premierului Filat ar fi obtinut o victorie zdrobitoare in fata comunistilor, cu 34,4% fata de 25,7%, iar PL al lui MIhai Ghimpu s-ar fi situat in fata partidului lui Marian Lupu, PDM, cu 15,7% fata de 15,2%.

Dupa numararea a 95,40% din voturile valabil exprimate, comunistii (PCRM) au fost cotati cu 41,1%. Urma PLDM (partidul lui Filat) - 28,20%, PDM (Lupu) -13,2% si PL (Ghimpu) - 8,9%.

Asa ca, citind despre erorile din Franta si rememorandu-le pe cele din Romania si Moldova, nu pot decat sa fiu curioasa ce vor zice cifrele in alegerile de la noi de peste mai putin de doua luni.

"M-a facut de..." - Ministrii francezi sunt maestri in gafele pricinuite de noua tehnologie

Luca Niculescu a semnalat pe Facebook o gafa a ministrului muncii din Franta. Si cred ca merita aratata aici pentru modul in care s-a reactionat la ea.

Nadine Morano, ministrul Muncii, ii trimite un SMS unui prieten in care vorbeste destul de plastic despre premierul Fillon, care ar fi facut aprecieri negative la adresa ei. Numai ca limbajul ministerei este mai putin academic: "chié dans les bottes". Acum, pentru cei care nu vrobesc franceza, ar putea fi tradus in genul (tot putin academic): "m-a facut de ...".

Ei bine, SMS-ul a ajuns insa chiar la premier. Iar Fillon i-a raspuns, tot prin SMS: "Ai putea vorbi cu un pic mai mult respect despre seful guvernului".

Si ce credeti ca a facut ministra? I-a replicat, tot prin SMS: "Cred ca nu. Cred ca ai fost foarte dur".

Morano nu este la prima gafa de acest gen. Impatimita a Twitter-ului, i-a dat un mesaj colegului ei, Eric Besson, ca se afla la spa cu prietenele, in timp ce el e ocupat cu mesajele de twitter pentru prietena lui. Numai ca mesajul ( "Je bulle dans un Spa avec des copines et toi tu tweet occupe toi de ta femme un peu :-)") a putut fi vazut de toti "urmaritorii" pe care ii are ea pe twitter.

Oricum, Besson a facut aceeasi greseala trimitand un mesaj public, nu privat, iubitei sale, in care ii spunea ca e obosit si la intoarcerea acasa intentiona sa se culce. Cu ea. :) (Quand je rentre je me couche. Trop épuisé. Avec toi ?)

Se pare ca tehnologia le cam da batai de cap ministrilor francezi. De altfel, Nicholas Sarkozy a spus ca Eric Besson isi petrece cam mult timp pe Twitter si se gandea sa interzica Twitter-ul in timpul reuniunilor guvernului.

O palma de la Basescu echivaleaza cu 9 zile de spitalizare de la Sarkozy?

Ieri a fost prima mea zi de munca dupa un concediu de 2 saptamani, in care m-am detasat total de ceea ce s-a intamplat in tara si in actualitate. Mai putin de tragedia de la Giulesti, despre care mi-a relatat mama, impresionata fiind de ceea ce s-a intamplat acolo.

Luni insa, televiziunile de stiri au avut "carne", adica un subiect foarte ofertant: Basescu a palmuit un tip. Inteleg ca el a facut turul televiziunilor, eu l-am vazut un pic pe Realitatea, in emisiunea lui Ursu, dar recunosc ca n-am rezistat mai mult de... 3 minute, probabil.

Vorbind insa cu o prietena, jurnalist francez, am ajuns si la sila de ceea ce se intampla in presa, situatia presei de la ei si de la noi. Si am mentionat in treacat povestea cu presedintele bataus, asa cum ni-l prezinta televiziunile. Dupa pumnul dat copilului in campania din 2004, o palma data altui barbat in acest week end la mare.

Sincer, mi-e sila de un asfel de subiect, pentru ca nu mi se pare credibil. Adica dupa toata povestea cu lovirea copilului, Basescu e atat de idiot sa repete greseala? La putina vreme dupa povestea cu specialistul care a analizat filmuletul si care a spus ca CD-ul ar putea fi de nefolosit, pentru ca seful lui a scris pe el cu markerul. Poveste de dinainte de concediul meu, deci inca proaspata in minte telespectatorilor. Si Basescu isi iese din nou din pepeni si loveste? Nu stiu, nu despre asta vreau sa vorbesc.

Vreau doar sa va arat cum a fost tratata o intamplare similara in Franta.

Prietena mea mi-a reamintit de acest caz asemanator care s-a petrecut pe la inceputul verii in Franta, cu presedintele Sarkozy. Am sapat si, cu ajutorul ei, am gasit articolul in Le Monde.

Iata povestea: Presedintele Sarkozy se afla intr-o vizita intr-unul din cartierele rau famate ale Parisului, Seine-Saint-Denis, insotit de ministrul de interne si de sefi ai politiei locale. La un moment dat, un tanar i-a strigat presedintelui: "Va te faire enculer connard, ici t'es chez moi" (potrivit versiunii politiei) si "suce-moi" (potrivit versiunii unui cameraman de la France 3).

Sunt niste insulte extrem de grosolane, cei care stiu franceza le inteleg. Pentru cei care nu stiu franceza, imaginati-va cel mai vulgar limbaj, pe care il auzim si noi adesea, de ai impresia ca a devenit normalitate.

Urmarea? Tanarul de 21 de ani a fost imobilizat de politie - sau oamenii de paza ai presedintelui (au aparut ambele variante) - si a fost batut. Examenul medical a recomandat 9 zile de repaos la pat sau incapacitatea de a munci, dar nu a avut fracturi, ci doar vanatai.

Altfel, a primit 35 de ore de munca in folosul comunitatii si a fost pasibil pentru gestul lui de 6 luni de inchisoare si o amenda de 7500 de euro.

Avocata lui a spus in aparare ca tanarul si-a exprimat opinia asupra activitatii poloitice a presedintelui Sarkozy. Deci a invocat, la fel ca si avocatul lovit - potrivit declaratiei sale - de Basescu, libertatea de exprimare. Pe care a platit-o nu cu primirea unei palme, nici doar cu inconjurarea de catre SPP-isti, ci cu "fata desfigurata, un edem la nivelul fetei, nasul spart si vanatai".

Stiti pe ce s-a concentrat presa franceza? Pe faptul ca un operator al France 3, aflat in zona pentru o alta poveste, a mers sa filmeze si a fost agresat de politie sau serviciul de paza al presedintelui. Pe ideea ca accesul presei la informatie a fost blocat. In asta a constat dezbaterea si acoperirea - sumara, potrivit spuselor prietenei mele - a unui astfel de eveniment. Altfel, faptul ca presedintele a fost insultat, iar cel care a facut-o a platit nu a suscitat nicio indignare publicului francez.

Scopul invocarii acestui caz: pentru a avea o intamplare similara termen de comparatie. Ramane sa judece fiecare genul de abordare normal si corect.

Culise de Consiliu European: Brown il lauda pe Sarkozy in fata geloasei Carla

Le Point ultimul numar, din 25 februarie, prezinta o declaratie a lui Gordon Brown facuta la Channel 4 in 14 februarie. Este despre o intamplare de la un Consiliu European ai carei protagonisti sunt Nicolas Sarkozy si Carla Bruni.

Iata ce zice Brown: "(Sarkozy) venise la un Consiliu European. N-ar trebui sa va povestesc asta, insa... ma rog... Telefonul i-a sunat de cel putin sase ori. Era Carla. Iar el ii raspundea mereu. La un moment dat i s-a dat cuvantul. In acel moment mi-a inmanat telefonul si am putut sa vorbesc eu insumi cu ea. I-am spus ca Sarkozy e un tip de treaba, am incercat sa il ajut un pic".

Se pare ca lucrarile Consiliilor Europene nu sunt deloc plictisitoare. :D

Cat despre gelozia doamnei Bruni-Sarkozy au mai existat informatii in presa. Printre primele victime ale primei doamne a Frantei a fost si Rachida Dati, apropiata presedintelui francez inainte de casatoria acestuia cu Carla. Dati a fost schimbata din functia de ministru, apoi exilata in Parlamentul European, unde, dupa propriile marturisiri, se plictiseste de moarte.

Probabil ca gelozia doamnei Sarkozy se explica prin faptul ca este indragostita. Zic asta pornind de la un cantec al ei care mie imi place foarte mult. Iata-l: