Marii absenti de la ceremonia de investitura a lui Hollande: Segolene Royal si cei 7 copii ai cuplului prezidential

Ceremonia de investitura a unui presedinte - fie el cel rus, roman sau francez - m-a fascinat intotdeauna. Si, mai mult decat implicatiile politice, am urmarit partea care tine de omul care preia puterea, de latura personala a vietii sale.

Am urmarit cu atentie ceremonia de acum cinci ani, cand personajul principal era Nicolas Sarkozy si numeroasa sa familie. Acum am privit, marturisesc ca mai putin constant si mai putin atenta, ceremonia care il are in prim plan pe Francois Hollande. Si ascultam comentariile de pe France 24.

Comentatorii remarcau niste absente de la aceasta ceremonie: pe cea a fostei partenere de viata a lui Hollande, Segolene Royal, si a celor 7 copii ai cuplului prezidential, patru ai lui Hollande si Royal, si alti 3 ai actualei partenere de viata a presedintelui francez, Valerie Trierweiler.

Deocamdata nu am auzit explicatia pentru absenta lui Segolene Royal, probabil este vorba despre fosta sa calitate de partenerea de viata a presedinelui si relatia sa cu noua partenera, Valerie Trierweiler.

Cat despre copii, explicatia comentatorilor francezi este aceea ca Hollande nu a vrut sa procedeze precum Nicolas Sarkozy care, in urma cu cinci, si-a expus familia la ceremonia de preluare a puterii la Elysee, insa imaginea proiectata a fost una falsa. Era cunoscut deja faptul  ca Cecilia Sarkozy se reintorsese la presedinte cu cateva luni in urma, dupa o aventura cu un bancher american, si ca situatia cuplului Sarkozy era, tousi, una incerta. Celebrul sarut al lui Nicolas cu Cecilia, imortalizat de toti fotografii prezenti si care a facut inconjurul lumii gratie agentiilor de presa, nu a putut sa ii linisteasca pe sceptici.

Familia lui Sarkozy de acum 5 ani. Sursa: google/The Telegraph

 Si nu au trecut decat cateva luni pana cand Cecilia sa spuna ca nu este facuta pentru viata in prim-plan si cuplul prezidential sa anunte divortul. un divort urmat la foarte putin timp de casatoria lui Nicolas Sarkozy cu topmodelul Carla Bruni.

Pe de alta parte, aceeasi ipocrizie caracteriza la vremea respectiva si familia invinsei in acea cursa electorala: Segolene Royal. imediat ce a pierdut alegerile s-a despartit de Francois Hollande, actualul presedinte francez, intrucat acesta avea, de doi ani, o aventura cu Valerie Trierweiler, in prezent prima doamna a Frantei.

Comentatorii sustin - observand ca Trierweiler si-a intrat deja in rolul de prima doamna - ca este nepotrivita atitudinea ei. Pe de alta parte, suntem europeni, iar cei doi sunt francezi. Nu imi imaginez ca in America un politician sa castige presedintia - nici macar primarele in partid - avand situatia familiala a lui Francois hollande. Necasatorit, avand-o partenera de viata pe femeia cu care isi insela, de doi ani, partenera de viata, ea insasi candidata la presedintie. 20 de ani de viata cu prima partenera, vreo sapte cu a doua. probabil ca Valerie Trierweiler va deveni o prima-doamna cu acte. Toata situatia asta e "so French". Si, pana la urma, deloc deranjanta. Probabil e deranjanta atunci cand protocolul e mai strict si ramane de vazut daca tocmai aceste cerinte protocolare nu il vor determina pe Hollande sa o transforme pe doamna Trierweiler in doamna Hollande.

Cateva lecturi interesante despre prima doamna a Frantei gasiti aici, aici (sursa de baza e AP), aici si aici.

Eroarea exit poll-urilor in alegeri: acum e randul Frantei, dar ne reamintim Romania si R. Moldova

Le Monde publica astazi un articol in care se intreaba cum de au gresit atat de flagrant cei care au facut sondajele si exit poll-urilor si reultatele primului tur al alegerilor.

Martine Le Pen, surpriza primului tur, care ar fi obtinut - potrivit datelor de la ora 20.00 - 20% dintre voturile electoratului, cel mai mare scor al unui candidat al Frontului National, a reusit sa adune in final doar 17,9% din voturi. Adica, in realitate, a obtinut un rezultat inferior scorurilor cumulate ale tatalui ei si al lui Bruno Megret in 2002.

O eroare majora a fost facuta si in cazul lui Nicolas Sarkozy, al carui scor initial a fost de 25,5%, cand in realitate, diferenta intre el si Francois Hollande nu e atat de mare, pentru ca rezultatele indica un procent de 27,1%.

Cifrele s-au corectat pe parcursul serii, insa multe dezbateri de duminica s-au construit in jurul rezultatelor exit poll-urilor. Greseala a fost a institutului Ipsos, care a furnizat datele pentru Le Monde, Radio France si France Television.

TNS Sofres, cei care au realizat exit poll pentru TF1, LCI si RTL, au fost mult mai aproape de rezultatul final, estimand aproape scorul final pentru primii trei clasati: Hollande 28,6%, Sarkozy 27,3% si Le Pen 18%.

Prin urmare, pe unde sunt cei doi competitori din turul doi si cat de mare este diferenta dintre ei? Sarkozy - caruia exit poll-urile il dadeau voturi intre 25% si 27,5% - a obtinut 27,18%, in timp ce Hollande - cu estimari intre 27% si 30% - a obtinut 28,63%. Diferenta intre cei doi fiind 1,45 de punte procentuale.

Geoana, presedinte pentru o noapte

Aceasta situatie mi-a reamintit doua situatii similare. Prima din Romania, evident. Nimeni nu va uita ca Mircea Geoana a fost presedinte pentru o noapte. iar exit poll-urile aratau astfel:

Sondajul CURS realizat la comanda postului public: Mircea Geoană - 50,80%, Traian Băsescu - 49,20%

Sondajul INSOMAR realizat la comanda postului Realitatea TV: Mircea Geoană - 51,6 %, Traian Băsescu - 48,4 %

Sondajul CCSB realizat la comanda Antena 3: Mircea Geoană - 51,2%, Traian Băsescu - 48,8%

In realitate, Traian Basescu a castigat alegerile cu 50,33%, Mircea Geoana a obtinut 49,66% dintre voturi.

In R. Moldova, institutul de sondaj al lui Dancu l-a dat castigator pe Filat, dar invingatori au fost comunistii
Ceva mai la est, in Republica Moldova, alegerile din noiembrie 2010. Dancu infiintase in acel an IRES, care a realizat exit poll pentru Publika TV, noua televiziune de stiri apatinand pe atunci lui Sorin Ovidiu Vantu.

Potrivit exit poll-ului realizat de IRES, partidul premierului Filat ar fi obtinut o victorie zdrobitoare in fata comunistilor, cu 34,4% fata de 25,7%, iar PL al lui MIhai Ghimpu s-ar fi situat in fata partidului lui Marian Lupu, PDM, cu 15,7% fata de 15,2%.

Dupa numararea a 95,40% din voturile valabil exprimate, comunistii (PCRM) au fost cotati cu 41,1%. Urma PLDM (partidul lui Filat) - 28,20%, PDM (Lupu) -13,2% si PL (Ghimpu) - 8,9%.

Asa ca, citind despre erorile din Franta si rememorandu-le pe cele din Romania si Moldova, nu pot decat sa fiu curioasa ce vor zice cifrele in alegerile de la noi de peste mai putin de doua luni.

"M-a facut de..." - Ministrii francezi sunt maestri in gafele pricinuite de noua tehnologie

Luca Niculescu a semnalat pe Facebook o gafa a ministrului muncii din Franta. Si cred ca merita aratata aici pentru modul in care s-a reactionat la ea.

Nadine Morano, ministrul Muncii, ii trimite un SMS unui prieten in care vorbeste destul de plastic despre premierul Fillon, care ar fi facut aprecieri negative la adresa ei. Numai ca limbajul ministerei este mai putin academic: "chié dans les bottes". Acum, pentru cei care nu vrobesc franceza, ar putea fi tradus in genul (tot putin academic): "m-a facut de ...".

Ei bine, SMS-ul a ajuns insa chiar la premier. Iar Fillon i-a raspuns, tot prin SMS: "Ai putea vorbi cu un pic mai mult respect despre seful guvernului".

Si ce credeti ca a facut ministra? I-a replicat, tot prin SMS: "Cred ca nu. Cred ca ai fost foarte dur".

Morano nu este la prima gafa de acest gen. Impatimita a Twitter-ului, i-a dat un mesaj colegului ei, Eric Besson, ca se afla la spa cu prietenele, in timp ce el e ocupat cu mesajele de twitter pentru prietena lui. Numai ca mesajul ( "Je bulle dans un Spa avec des copines et toi tu tweet occupe toi de ta femme un peu :-)") a putut fi vazut de toti "urmaritorii" pe care ii are ea pe twitter.

Oricum, Besson a facut aceeasi greseala trimitand un mesaj public, nu privat, iubitei sale, in care ii spunea ca e obosit si la intoarcerea acasa intentiona sa se culce. Cu ea. :) (Quand je rentre je me couche. Trop épuisé. Avec toi ?)

Se pare ca tehnologia le cam da batai de cap ministrilor francezi. De altfel, Nicholas Sarkozy a spus ca Eric Besson isi petrece cam mult timp pe Twitter si se gandea sa interzica Twitter-ul in timpul reuniunilor guvernului.

Schengen... ce se stia deja...

(foto: BBC, via Google)
Ma indreptam spre un interviu cu Leonard Orban cand tocmai am aflat stirea de pe RFI. Pica la fix momentul intalnirii mele cu consilierul pe afaceri europene al presedintelui.

Aveam, inca de saptamana trecuta, niste informatii care aratau clar ca oficialilor de la Bucuresti li s-a transmis mesajul: Romania nu va intra in Schengen in martie 2011. Ramanea de vazut cand va aparea informatia de genul celei lansate astazi pe piata. Surse europene mi-au spus ca urma sa fie lansata la inceputul anului viitor, dar iata ca s-au grabit putin (ajutate si de ce s-a intamplat in Parlament cu cazul Ritzi - vorba aia, bate fierul cat e cald). Iata ce stiam:

• Franta si-a pus (ordin direct de la Elysee) diplomatii sa faca lobby in capitalele europene pentru ca vocea ei sa nu fie singulara atunci cand se arata impotriva aderarii Romaniei la Schengen si a reusit sa atraga in tabara sa pentru sustinere Olanda, Germania, Austria, Suedia.
• Sarkozy va merge in campania sa electorala pe tema sigurantei nationale si, prin urmare, e mai importanta propria campanie decat un parteneriat strategic cu Romania. Mi s-a mai spus ca e si o nemultumire privind datoriile statului fata de firmele franceze. Am incercat sa aflu care este suma datorata de stat - de-asta am si amanat aceasta postare - si mi-a fost imposibil. Am intrebat la ambasada, pentru ca, intr-un interviu din septembrie, ambasadorul Henri Paul vorbea despre arierate si m-am gandit ca firmele franceze au semnalat aceasta problema si exista o cifra. Nu mi-au putut-o furmiza, m-au indemnat sa sun direct la firmele franceze. Am intrebat la camera de comert romano-franceza si ei m-au trimis tot la atasatul economic de la ambasada. Deci, documentat, nu exista o cifra a arieratelor ca un astfel de motiv sa se sustina - adica am avea o suma colosala care i-a calcat pe bataturi pe francezi.
  
• Este o campanie care a avut loc pe o perioada mai indelungata si a fost foarte bine jucata. S-a inceput cu chestiunea romilor, iar dupa ce Comisia Europeana a respins corelarea aderarii la Schengen cu chestiunea romilor, atunci s-a trecut la MCV. Si, in final, s-a ajuns chiar la afirmatii aberante, precum nerecunoasterea de catre Romania a frontierei cu Moldova.
• Nemtii au avut, pentru multa vreme, o pozitie neexprimata, asteptand evaluarile tehnice. Care au fost bune.
  
• La ultima, pe sistemul de informatii Schengen (SIS), s-au facut inspectii in locuri anuntate, insa au vrut sa vada, ad hoc, si alte localitati. Au testat sa vada cum stiu politistii sa foloseasca sistemul informatic, daca stiu sa lucreze in program pentru a verifica si a introduce date. Inspectiile anuntate au fost in Pitesti, Iasi, Bucuresti, dar au facut vizine neanuntate in judetul Calarasi, la Ciulnita si in Vlad Tepes. O comuna. Singurele deficiente gasite au fost niste imprimate care nu erau clare si care se pot rezolva imediat.
• In momentul in care presedintele a iesit saptamana trecuta cu declaratii si cu atacul dur la CSM mi-am dat seama ca pregatea momentul in care urma sa se afle faptul ca nu vom adera la Schengen. Stiam ca autoritatilor romane li s-a transmis asta si ca, din diferite cancelarii, li s-a spus si de puternicul lobby facut de Franta. Mai apoi, interviul acordat HotNews.ro saptamana trecuta de presedinte dadea niste semnale clare, care imi confirmau informatiile obtinute din surse europene: votul din Parlament pe cazul Ritzi i-a indicat faptul ca asta va oferi ocazia perfecta ca Franta sa faca o miscare decisiva si sa atraga Germania - care nu se pronuntase ferm impotriva aderarii noastre la Schengen - de partea sa, invocand coruptia; in al doilea rand, presedintele vorbea despre campania electorala din Franta, dar total fals il invoca pe Strauss-Kahn, cand stia, de fapt, ca este campania "prietenului sau" Sarkozy.
• Mi s-a mai atras atentia asupra unui fapt: cat de dezbinati au fost romanii care trebuiau sa faca lobby la Bruxelles, pe toate canalele, fie ei eurodeputati, parlamentari, comisar european, diplomati. Mi s-a aratat ca sunt naiva cand invoc "binele comun", in conditii in care interesul personal si cel de gasca primeaza.
• Voi insiva ati furnizat munitia impotriva voastra - mi s-a mai spus. Cum? Pai ministrul vostru de interne prezenta cat de bine sunteti pregatiti tehnic, in timp ce un europarlamentar si un think tank sustineau, exact in aceeasi zi, exact in acelasi loc - Parlamentul European - necesitatea mentinerii MCV. Dar doar asa se misca ceva in Romania, mentinandu-se aceasta sabie deasupra capului nostru, am replicat. Da, numai ca declaratiile propriilor vostri politicieni sunt folosite impotriva voastra, ca argumente, nu e atat de greu sa-ti dai seama. Cand un campion al justitiei spune cat de corupta e Romania, de la clasa politica la justitie, cand isi critica propriul partid, ce mai vreti? Ca altii sa nu foloseasca aceste argumente in atingerea propriilor scopuri politice? (Am vorbit despre posibilitatea sau imposibilitatea unui lobby national, pentru atingerea unui obiectiv national si cu Leonard Orban, deci urmariti interviul).
• Bulgarii stau la pregatirea tehnica mult mai prost decat Romania, mi s-a mai spus, prin urmare nu vom fi decuplati si nici nu vor intra in 6 luni in spatiul Schengen. A fost surprinzator sa aud asta, cand raportul asupra pregatirii care a aparut in acelasi timp cu raportul CRPE arata sau comparatia sugera ca stau mai bine decat noi.
• La nivel tehnic, expertii europeni nu au avut cu ce sa ne prinda. Tocmai de aceea suntem si atat de vocali in argumentul ca aderarea la Schengen trebuie sa se faca, asa cum e normal, numai pe criterii tehnice. Pentru ca acolo ne stim bazati. Cand au verificat aeroporturile de la Bucuresti si Timisoara, in noiembrie, expertii europeni au vrut sa mai verifice si granita terestra si feroviara de la Stamora Moravita si totul a fost bine. Toate cele trei rapoarte pe frontiere au fost aprobate, deci nu exista probleme pe securizarea granitelor. Poate ar fi necesar un raport care sa arate acum starea de fapt. Sa vedem exact cat de rau stam tehnic.

Toata povestea asta cu Schengen-ul mi-a reamintit de un alt moment important pentru Romania. Cand se lucra la procesul privind impartirea platoului continental al Marii Negre cu Ucraina. De la Kiev curgeau informatiile, declaratii la care oficialii romani nu reactionau. Iar noi, jurnalistii, eram revoltati si ne-am transmis aceasta revolta si Ministerului de externe, invocand ca nu e normal sa inghitim atata fara sa avem replica. La briefinguri informale ni se spunea situatia, dar fiind informal, nu puteai publica nimic, insa cei de la MAE vroiau sa intelegem ca orice declaratie ar putea fi folosita impotriva Romaniei la proces. Era insa important ca oamenii de pe domeniu (politica externa) sa stie care e situatia reala.

Cand s-a intrat in faza publica a procesului, am vazut ca Romania a folosit multe materiale de presa aparute la Kiev in pledoarii, batandu-i pe ucraineni cu propriile arme: articolele care aratau ca Insula Serpilor este un teritoriu care face aproape imposibila viata in conditii normale, care vorbea despre vanturile teribile - care au luat pe sus un WC ecologic in care era un soldat si l-a aruncat in mare - despre variatiile de temperatura care faceau imposibila o viata normala si despre caznele soldatilor care faceau serviciul acolo prin rotatie au servit drept argumente partii romane.

Probabil ca daca s-ar fi stabilit o strategie de comunicare si un obiectiv national comun aderarea la Schengen - in care umorile oamenilor politici, rivalitatea dintre partide, interesele personale sau de gasca sa fie lasate la o parte, asa cum a fost cazul la aderarea la UE - Romania ar fi putut lupta altfel impotriva unei campanii precum cea a Frantei.

Nu ma intelegeti gresit: justitia din Romania are mari probleme, cauzate de politicieni, magistrati si guvern (legi aiurea date de Guvern - precum cea a parteneriatului public-privat asupra careia Comisia Europeana are niste obiectii -, legi modificate aberant de Parlament sau decizii ale acestuia precum cele in cazurile Ritzi si Udrea si comportamentul breslei magistratilor).

Coruptia este existenta, fie ca vorbim despre clasa politica, justitie, politie, armata, sanatate, administratie publica.

Eu nu neg asta si consider ca s-ar fi facut mult mai putine lucruri daca nu exista MCV. Si ca probleme astea trebuie rezolvate spre interesul cetateanului, al fiecaruia dintre noi.

Pe de alta parte, e total unfair sa fim tratati asa cum suntem pentru ca exista aceasta monitorizare: iata ca in raportul asupra justitiei se introduc noi conditionalitati - privitoare la achizitiile publice, ceea ce nu tine de justitie, ci de DG Piata Interna si se pot declansa proceduri de infringement daca nu e totul ok - sau in aderarea la Schengen primeaza criteriile politice, nicidecum cele tehnice, ca si pana acum.

Pe mine, ca cetatean al acestei tari, ca cetatean european, ma deranjeaza ca tara mea este tratata altfel, ca nu e egala cu celelalte 26. Ne-au bagat in UE, sa-si asume asta, nu sa schimbe regulile jocului in timpul desfasurarii lui. Au constatat ca ne-au bagat nepregatiti si acum incearca sa rezolve asta? Si invoca probleme care se gasesc in toate celelalte state membre.

Credeti ca va accepta vreuna ideea lui Macovei sa existe in sistem de monitorizare a coruptiei in toate statele membre ale UE? Sa fim seriosi! La nivel de declaratii au felicitat-o, daca e sa se treaca la treaba si sa se gandeasca si sa se aprobe un astfel de sistem... mai vedem. Se invoca diferite motive. De ce? Daca sunt atat de curati si puri fata de noi, ce s-ar putea descoperi la o monitorizare? Nimic, nu-i asa?

In plus, cum apara Grecia, Italia, Franta granita externa a UE in sud? Cati imigranti ilegali ajung la ei? Romania a fost data exemplu la cat de bine securizata e granita pe Marea Neagra - e adevarat, e o mare mica, e o granita mica. La o evaluare facuta Frantei - statele Schengen sunt evaluate din trei in trei ani - s-au remarcat deficiente in modul in care isi apara granita maritima si la cat de permisiva e pentru maghrebieni. Si ei ne vorbesc noua despre securizarea frontierelor?

O campanie similara, dar totusi nu la fel de dura, au facut nemtii impotriva polonezilor inainte de aderarea la Schengen, argumentand ca prin granita comuna va trece criminalitate si trafic de orice fel, de la marfuri la persoane. Ei bine, in landurile germane de la granita s-a descoperit ca intr-un an rata criminalitatii scazuse cu 12%, odata ce Polonia a intrat in Schengen si a devenit ea granita externa.

Ma revolta oameni care au pus umarul - dandu-si sau nu seama de asta - la furnizarea de argumente impotriva aderarii Romaniei la spatiul Schengen si se intreaba acum de ce se comporta Franta cum o face, scriu scrisori deschise aratand cat de false sunt argumentele invocate de politicienii francezi sau se revolta ca sunt schimbate regulile jocului.

Ma revolta si ma deprima sa vad politicieni care habar nu aveau despre ce vorbesc, in intalniri cu politicieni din propria familie politica europeana, cand spuneau ca Romania nu e pregatita sa adere la spatiul Schengen, cand la Bruxelles se stia exact ca tehnic stam bine. Cat de bine au fost acesti politicieni informati de cei din propriul partid sa faca astfel de afirmatii? Si ies astazi si culpabilizeaza puterea, pentru neseriozitate in relatia cu propria familie politica europeana si cu liderii german si francez.

Ma revolta si ma deprima cand il aud pe presedintele Basescu pregatindu-si terenul, stiind ca nu vom fi primiti in Schengen, dar pregatindu-se sa mai marcheze niste puncte in fata electoratului - culpabilizand clasa politica, magistratii, partidul care i-a sustinut candidatura.

Nu era mai bine ca, de cand au inceput primele semne ale campaniei si a vazut ca intre "prietenie" si "parteneriat strategic" Sarkozy alege propriul interes - adica realegerea in 2012 - sa incerce sa coaguleze toate energiile pentru un lobby eficient national la Bruxelles si in capitalele europene si sa preseze pe realizarea masurilor si recomandarilor facute de Comisia Europeana prin MCV? A nominalizat un comisar european, sunt la Bruxelles eurodeputati din partidul de care e apropiat - sa nu spun ca il controleaza - fac parte din grupari din partid apropiate lui, are un ministru de externe apropiat - i-a pus la masa pe toti astia si le-a zis clar: fratilor, faceti tot posibilul sa aderam la Schengen, faceti lobby pe langa toata lumea, in toata Europa?

Nu ajuge doar sa iesi public si sa critici si sa spui ca nu te poti amesteca in treaba altora din cauza separatiei puterilor in stat. Sa fim seriosi, mai crede cineva in asta in Romania? Nu ma intelegeti gresit, nu e bine ca se intampla asta, ca separatia e o notiune teoretica, dar vreau sa spun ca - daca tot avem cu totii impresia ca Basescu este peste tot si in toate - de ce naiba n-a putut sa coaguleze toate fortele, puterile statului in sprijinul acestui obiectiv? Daca tot era atat de important pentru noi.

Am incercat sa imi raspund la aceste intrebari si i le-am pus, bineinteles mai diplomatic, si consilierului pe afaceri europene al presedintelui in interviul pe care i l-am luat astazi. N-am obtinut decat un raspuns diplomatic, dar cred ca putem citi printre randuri. Asa ca, daca va intereseaza subiectul, urmariti interviul.

Iar in final, pentru cei care se intreaba de ce e atat de importanta aderarea asta la Schengen, le dau cateva motive:

• camioanele/tiruruile cu marfa nu vor mai sta la granita sa le fie controlate actele, se va trece "ca prin branza", asa cum ar trece si romanii care calatoresc in strainatate, fara a le mai fi verificate actele de identitate; intrebati-i pe cei din domeniul transporturilor ce inseamna asta - mai putin timp pierdut, in primul rand
• statutul Romaniei - oricum suntem o tara de mana a doua cu MCV, acum vom fi o tara de mana a 15 prin faptul ca ni s-a refuzat aderarea la Schengen. Conteaza? ma veti intreba. Pai judecati si voi: urmeaza sa se negocieze banii pe care ii vom primi de la UE in perioada 2014-2020. Conteaza cat vom primi? E doar un argument, dar sunt multiple, totul se negociaza si forta ta in negociere depinde de statutul pe care il ai. Daca vom fi multumiti sa fim codasii si ratanii UE, atunci nu ne deranjeaza. Personal, insa, pe mine ma deranjaza.
  

VIDEO: Felatia ca...inflatia... sau invers...sau...

Lapsus: Dati confond "inflation" et... "fellation"

O stire care circula de ieri si un filmulet care a avut sute de mii de vizualizari: fostul ministrul al justitiei din Franta, acum eurodeputat, a dat duminica un interviu in emisiunea "Dimanche plus" de pe Canal Plus.

Ea vorbea despre faptul ca anumite fonduri de investitii vor profit mare intr-o vreme in care inflatia este aproape 0.

Numai ca, graba argumentelor, in loc de inflatie a zis felatie, cuvinte care seamana in franceza: "Vad anumite fonduri de investii ce cauta venituri de 20 sau 25%, intr-o vreme in care felatia este apoape de zero". (in filmuletul atasat pe la secundele 12-14).

Potrivit BBC, mai tarziu a ras ea insasi de incident si a spus ca a vorbit prea repede.

Blogul Le Post.fr unde am gasit filmuletul are un comentariu malitios: Ei bine, ambele cresc, asta e explicatia.

Pentru cei care nu stiu prea bine cine e Rachida Dati:

• fost ministru al justitiei in Franta, de origine marocana si algeriana, a fost prima femeie dintr-o familie de imigranti care a ocupa o pozitie-cheie intr-un guvern francez
• anterior, a fost purtatorul de cuvant al lui Nicholas Sarkozy in campania electorala si foarte apropiata presedintelui pana la un moment dat
• acest moment a fost dupa casatoria cu Carla Bruni, presa franceza relatand cu voluptate despre dispute intre cele doua femei, despre ciocniri intre geloasa Carla si Rachida Dati
• a trebuit sa paraseasca guvernul anul trecut, in urma unor barfe despre stilul ei vestimentar (este o fashion victim, spun multi) si viata sa amoroasa
• are un copil nascut anul trecut, dar numele tatalui nu a fost facut public, ea fiind in continuare necasatorita; a starnit vii comentarii dupa ce s-a intors la serviciu la 5 zile dupa ce a nascut (Time i-a facut un portret interesant_
  
• exilata intr-un fel ca deputat in Parlamentul European, a fost surprinsa de camerele tv - venite sa faca un raportaj despre ea - vorbind la telefon si spunand ca se plictiseste ingrozitor la Parlamentul European
  

Francezii astia si permanenta lor suferinta suscitata de marginalizarea limbii franceze in institutiile UE - vizata e Reding

Il citesc cu regularitate pe Jean Quatremer, corespondentul Liberation la Bruxelles, si adesea a abordat pe blogul sau chestiunea limbii franceze si marginalizarea ei in institutiile UE, in favoarea limbii engleze.

Si iata ca remarca un lucru ce mi-a atras si mie atentia marti. Viviane Reding a facut declaratia de rpesa in limba engleza. Si asta nu era nimic. Dar cand un jurnalist de la Le Figaro, daca nu ma insel, i-a pus o intrebare, raspunsul comsiarului a fost dat tot in engleza. De obicei, comisarii raspund in limba in care li se pune intrebarea, daca e vorba despre franceza sau engleza. Numai ca Reding a refuzat evident sa vorbeasca limba lui Moliere.

Numai ca, dimineata , am vazut pe France 24 o stire in care presa franceza era primita tot marti in cabinetul comisarului, iar Reding a dat raspunsurile in franceza. In sala de presa a ales sa vorbeasca in engleza, altfel, in dialogul cu presa franceza, chiar daca a folosit aceleasi cuvinte puternice din declaratia initiala - de altfel, a reluat acele idei - a vorbit in limba interlocutorilor sai.

Vad totusi, intr-un raspuns la comentarii al lui Quatremer, ca acel moment cu presa franceza a avut loc dupa ce jurnalistii au protestat furiosi fata de faptul ca Reding a vorbit in engleza.

Iata cum a vazut francezul de la Liberation aceasta alegere lingvistica a comisarului pentru justitie si drepturi fundamentale. Pentru cei care nu au rabdare sa citeasca in original, riau ideile principale:

• de ce si-a exprimat furia in limba engelza? Pentru ca interventia sa, in aceasta dimineata, a fost doar in limba lui Shakespeare. Un purtator de cuvant al Comisiei a spus ca reding - luxembrugheza, deci fluenta in germana si franceza, a facut-o intentionat pentru a marca faptul ca se distanteaza de Franta.
• Aceasta alegere, sa o spunem deschis, este pur si simplu scandaloasa, crede jurnalistul francez. ca si cum a vorbi franceza sau a fi francez ar duce in mod natural la un comportament discriminatoriu fata de romi. (...) O logica ce ar fi trebuit sa duca la interzicerea limbii germane in 1945...
• Viviane Reding da impresia ca Bruxelles-ul nu mai este capabil sa se exprime in alta limba decat engleza si intareste banuiala unei parti a francezilor care vad din ce in ce mai mult in UE un corp strain care vre sa guverneze Franta din exterior. (...) Francezii nu vorbesc engleza, decat o mica parte, elita.
• Dupa 11 ani la Bruxelles, Reding a uitat asta in mod voit.
• Comisarul european pare sa considere ca engleza este o limba cel putin neutra, avand in vedere ca poarta valorile unui bine superior limbii franceze. Ar trebui sa explice asta detinutilor de la Guantanamo(...).
• Pe scurt, alegerea lingvistica a lui Reding este ridicola., contraproductiva si incarcata de o conceptie etnica a limbii.

Interesant de citit despre discursul lui reding de marti si pe blogul The Economist.

Despre romi, despre Comisia Europeana si despre noi, romanii

Urmaresc constant si cu interes toata chestiunea asta cu indepartarea romilor din Franta. M-am amuzat saptamana trecuta cand am reusit sa il irit pe Eric Besson, ministrul inigratiei francez, cu intrebarile mele din conferinta de presa, dar mi-a ridicat mingea la fileu si nu puteam sa ratez ocazia.

Am luat toate declaratiile belicoase ale oficialilor francezi drept elemente care le folosesc in batalia interna, in a castiga electorat - doar imigratia, odata ce planul anti-criza a lui Sarkozy n-a avut prea mare efect, este o tema in urma careia sa mai poti castiga ceva procente din simpatia electoratului.

Am contatat, aici si aici, cat de viteji sunt oficialii francezi in fata presei, ce amenintari lanseaza la adresa Romaniei, amenintari ca vor impiedica aderarea noastra la spatiul Schengen. In niste discutii avute ieri, pana la urma mi-a reiesit clar ca aceasta chestiune se va transa la nivel de presedinti. Basescu si Sarkozy au discutat vineri si o vor mai face, probabil, in perioada urmatoare. "Daca Merkel si Sarkozy vor sprijini aderarea noastra la Schengen, atunci ceilalti vor face la fel", mi-au spus sursele mele. Nimic neasteptat, insa inteleg ca lobby-ul intens pe langa cei doi, la acel nivel, se va face.

Comisia Europeana a nemultumit prin reactiile ei anterioare la adresa masurilor luate de Franta. Prima declaratie a doamnei Viviane Reding, comisarul pentru justitie si drepturi fundamentale, n-a parut mare lucru multora. Mie mi s-a parut, inca de pe atunci, tonul mai dur decat limbajul diplomatic folosit in general de Comisie.

Mai apoi, ea a fost atacata dur in Parlamentul European de catre deputatii socialisti, liberali si din celelalte grupuri politice, cu exceptia popularilor, apartinand aceleiasi familii politice ca UMP-ul lui Sarkozy. Toti asteptau o condamnare a Frantei, dar Reding a spus ca analiza este in curs.

Iata insa ca marti, a venit si pozitia dura, mult asteptata. Reding a spus ca CE va declansa procedura de infringement si a aratat ca e o rusine faptul ca ministrii francezi pe care i-a intalnit sa ii explice masurile guvernului au mintit-o.

In urma acestor actiuni, eu as zice ca, in sfarsit, Romania este ascultata in UE:

• Luni, Consiliul Afaceri Generale nici macar n-a dezbatut concluziile pe MCV. iar amenintarea Frantei ca va suscita dezbateri a ramans doar o amenintare.
• Faptul ca Parlamentul European a votat o rezolutie in care se cere o strategie pentru romi la nivel european, e un castig pentru Romania. Se stie ca in 2008, dupa cazul Mailat in Italia, Romania a cerut la nivel european o aministrare a situatie romilor la modul colectiv, european. Asa cum spunea si presedintele Basescu, au existat in Consiliul European cateva tari care s-au opus. Acum aceasta dorinta/cerinta a Romaniei apare intr-o pozitie oficiala a PE. Nu are valoare de lege, fireste, dar e important.
• Iata ca marti, Comisia iese si condamna Franta, in termeni duri si ameninta cu procedura de infringement ce va fi declansata accelerat, in doua saptamani. e adevarat, Lellouche a decredibilizat total Comisia, ceea ce a dus la acest raspuns dur.
  
• Comisia se apara in primul rand pe ea insasi si Bruxelles-ul, prin Reding vrea sa arate mana forte si sa "ii dea un dos de palma peste gura Frantei" (scuzati expresia neacademica). Vrea sa arate ca nu conteaza ca esti unul dintre motoarele UE, daca subminezi autoritatea Bruxelle-ului, nu esti iertat. Oricum au fost in trecut, regulile au devenit flexibile din cauza ca Franta si germania le incalcau (sa ne gandim doar la "flexibilizarea" Pactului de Crestere si stabilitate). Numai ca, aparandu-se pe ea CE ia si partea Romaniei. Asa ca, de ce sa nu acceptam asta?

Am citit cu neplacere multe dintre comentariile la articolul de astazi de pe HotNews.ro postate de cititori. Inainte de toate, vreau sa fac publica opinia mea despre romi, ca sa stiti in ce cheie sa interpretati ceea ce voi scrie mai apoi.

• Pentru mine, ei sunt romi. Nu voi intra intr-o polemica pe cele doua cuvinte, tigani sau romi. Politica Hotnews.ro e sa scriem tigani, o respect, insa pe blogul meu, ei sunt pentru mine romi, nu conteaza cum isi spun ei in cantece, in manele. Toate marile publicatii occidentale le zic romi, in limbajul oficial li se zice romi. Asa m-am obisnuit si asa le zic, dar nu am nelinisti ca trebuie sa le zic tigani cand scriu articolele pe HN. Nu cred ca asta ii insulta, cum nu cred ca romi ii innobileaza.
• Sunt impotriva etichetarii tuturor ca potentiali infractori, sunt impotriva discriminarii lor pozitive (de exemplu prin locuri speciale la facultati, pe care liderii lor le vand altora).
• Cred ca trebuie sa existe un interes al statului pentru programe de integrare, la fel cum cred ca ONG-urile romilor sau care se ocupa de problematica romilor gresesc ca stau cu mana intinsa doar la stat si de-acolo asteapta solutiile. Ele trebuie sa faca proiectele, din moment ce ele - consider eu - stiu cel mai bine problemele etniei, comunitatilor de romi.
• Cred ca, in ciuda dorintei tuturor de a-i integra si civiliza pe unii dintre ei - adica inscrierea lor in niste norme sociale si morale carora ne supunem toti cei care ne consideram civilizati - este imposibila in unele cazuri. Nu stiu care e solutia, dar cred ca sunt unii care nu pot fi integrati. (In timpul studentiei am avut o revelatie cand am facut un reportaj cu copiii steazii care dormeau prin canalele din Bucuresti. Cei care erau subiectul reportajului meu au fost dusi intr-un centru unde ii aveau in grija niste doamne, pe care nu le-as fi suspectat ca ii abuzau sau bateau, si au fugit din nou pe strada. Le era mult mai bine, erau liberi, nu trebuiau sa faca baie seara, sa aiba un program. Atunci m-am convins ca, daca nu vrei sa fii integrat, nu o poate face nimeni. Nu-ti pot face bine cu forta, spunea cineva.)
• Recunosc ca ii consider un pericol pe deja tinerii romi pe care i-am vazut crescand in intersectia de la Razoare si se arunca sa iti spele parbrizul. Si ma ingrozesc cand vad ca o tanara sub 20 de ani are deja vreo 3 prichindei pe langa ea. A caror soarta nu pare mai stralucita.
  
• Admit ca ma simt rusinata cand ma plimb prin Viena, Paris, Barcelona sau orice alt oras european in care vad cate un cersetor, sau sunt agresata de insistenta lui, si sunt absolut convinsa ca e roman. Mi s-a intamplat de fiecare data sa mi se confirme asta. In Bruxelles mi-a zis un pusti, dupa ce a cersit un banut in franceza si i-am raspuns in romana ca nu-i dau: Stiam eu ca esti romanca, esti zgarcita!

Spunand toate astea, si probabil ca ar mai fi multe, dar in momentul asta nu ma gandesc la ele, trec la comentariile oamenilor. Ma asteptam la ele, trebuie sa recunosc. Cred ca suntem un popor rasist, dar nu intr-atat de rasist incat sa nu ii acceptam pe romi la noi de sute de ani. Daca le faceam viata imposibila, ar fi plecat, nu am fi avut noi probabil cea mai numeroasa populatie roma din Europa. Parca asa am citit, desi probabil ca e greu sa ai o evidenta exacta.

• Cred insa ca e gresit sa pornim de la premisa ca francezii i-au trimis in tara doar pe infractori. Cineva spunea: infractorii se baga in puscarie, nu se expulzeaza. Ei bine, Romania a demonstrat in fata Comisiei Europene ca, cel putin in primele valuri din august-septembrie, nu se aflau oameni cu cazier.
• Ziceti ca daca probabil Reding nu a fost niciodata buzunarita de un rom. E foarte posibil, dar cred ca ii vede prin Bruxelles, mai ales ca sunt unii care canta pe-acolo pe la Consiliu, altii care stateau la gura de metrou de la Schuman si cantau, deci Reding nu traieste pe luna. Dar datoria ei e sa apere un principiu si trebuie apreciat ca, in sfarsit, dupa atata cocoloseala, CE lasa manusile la o parte si ii trage una Frantei.
  
• Chiar daca ii placem sau nu pe romi ( ma rog, nici nu cred ca se pune problema de a-i placea, de a-i accepta) nu trebuie sa consideram ca francezii actioneaza corect. De ce? Pentru ca e vorba despre principii si pentru ca, pana la urma, ei dau afara niste cetateni romani, care au pasaport sau CI romanesti, la fel ca noi. Multi zic ca francezii s-au saturat de ei pe strazi. Este un lucru pe care ti-l asumi odata cu crearea unui spatiu de libertate de miscare - in UE s-au integrat si Romania si Bulgaria, cu toate problemele lor, la fel cum s-au integrat si celelalte tari, fiecare cu problemele ei. M-am saturat sa fim priviti ca o tara problematica si atunci cand suntem sprijiniti, nu inteleg de ce naiba incercam noi singuri sa de bagam capul sub apa, sa ne inecam.
• Faptul ca si-au facut taberele acolo este pentru ca legea franceza o admite si recomanda. Legea Besson arata ca administratiile comunelor cu minimum 5000 de locuitori trebuie sa puna la dispozitie spatii pentru populatiile nomade si spatii sociale. Francezii insisi au tolerat acele tabere, la fel cum au facut-o si italienii, ba mai mult, la francezi e stipulat prin lege. Prin urmare, ei au vrut sa se arate tolentati, nu?, asa inteleg, insa toleranti doar cu unii. Ca am vazut, circulara din 5 august le recomanda prefectilor demolarea taberelor de romi cu prioritate.
• Fratilor, romii astia care merg prin Franta, Italia, Belgia, sunt europeni, sunt cetateni nascuti aici, pe continentul nostru. Fara a-i discrimina prin rationamentul meu pe imigrantii ilegali non-comunitari, cu ce sunt mai rai romii europeni decat congolezi si maghrebieni care sacrifica animale in locuinte, ca si cum ar face-o in batatura lor din Africa. E si asta un argument, nu-i asa?
• Va mai amintiti povestea cu faptul ca Romania da moldovenilor cetatenii pe banda rulanda, introducand pe usa din dos a UE o intreaga populatie? Ziarele franceze au scris asta, si britanice, italiene si germane. Potrivit ultimului studiu Eurostat, Romania a acordat in 2008 aproape 6000 de cetatenii, e adevarat, majoritatea moldovenilor, in timp ce Franta a acordat 137.000 (cele mai multe din UE), in principal marocanilor si altor africani. de ce moldovenii, europeni oricum ai da-o geografic si nu numai, sunt un pericol si restul non-europenilor nu? Cred ca niciunii nu sunt pericol pentru UE, nici macar cei care sunt musulmani, nu sunt de acord cu ideea asta, si ceea ce vreau sa subliniez este diferenta cu care ii masuram pe unii sau pe altii. Asa e si cu romii.
  

Lasati-ma cu romii, sunt ocupat sa ma insor!

In plina polemica legata de repatrierea romilor, ministrul francez al imigratiei Eric Besson demonstreza clar ca nu are nimic impotriva imigrantilor. Chiar daca fiica sa il caracteriza ca rasist.

Totul e fals! Pentru ca Besson - 51 de ani - tocmai s-a casatorit cu o tanara tunisianca, Yasmine Tordjman, in varsta de 24 de ani, partenera lui de viata din ultimii doi ani. (foto: The Independent, via Google)

Ministrul francez a spus initial ca va pleca in Italia sa se casatoreasca, in urma unor amenintari primite, legate de chestiunea romilor, insa, potrivit L'Express, a facut-o duminica, la Paris.

O palma de la Basescu echivaleaza cu 9 zile de spitalizare de la Sarkozy?

Ieri a fost prima mea zi de munca dupa un concediu de 2 saptamani, in care m-am detasat total de ceea ce s-a intamplat in tara si in actualitate. Mai putin de tragedia de la Giulesti, despre care mi-a relatat mama, impresionata fiind de ceea ce s-a intamplat acolo.

Luni insa, televiziunile de stiri au avut "carne", adica un subiect foarte ofertant: Basescu a palmuit un tip. Inteleg ca el a facut turul televiziunilor, eu l-am vazut un pic pe Realitatea, in emisiunea lui Ursu, dar recunosc ca n-am rezistat mai mult de... 3 minute, probabil.

Vorbind insa cu o prietena, jurnalist francez, am ajuns si la sila de ceea ce se intampla in presa, situatia presei de la ei si de la noi. Si am mentionat in treacat povestea cu presedintele bataus, asa cum ni-l prezinta televiziunile. Dupa pumnul dat copilului in campania din 2004, o palma data altui barbat in acest week end la mare.

Sincer, mi-e sila de un asfel de subiect, pentru ca nu mi se pare credibil. Adica dupa toata povestea cu lovirea copilului, Basescu e atat de idiot sa repete greseala? La putina vreme dupa povestea cu specialistul care a analizat filmuletul si care a spus ca CD-ul ar putea fi de nefolosit, pentru ca seful lui a scris pe el cu markerul. Poveste de dinainte de concediul meu, deci inca proaspata in minte telespectatorilor. Si Basescu isi iese din nou din pepeni si loveste? Nu stiu, nu despre asta vreau sa vorbesc.

Vreau doar sa va arat cum a fost tratata o intamplare similara in Franta.

Prietena mea mi-a reamintit de acest caz asemanator care s-a petrecut pe la inceputul verii in Franta, cu presedintele Sarkozy. Am sapat si, cu ajutorul ei, am gasit articolul in Le Monde.

Iata povestea: Presedintele Sarkozy se afla intr-o vizita intr-unul din cartierele rau famate ale Parisului, Seine-Saint-Denis, insotit de ministrul de interne si de sefi ai politiei locale. La un moment dat, un tanar i-a strigat presedintelui: "Va te faire enculer connard, ici t'es chez moi" (potrivit versiunii politiei) si "suce-moi" (potrivit versiunii unui cameraman de la France 3).

Sunt niste insulte extrem de grosolane, cei care stiu franceza le inteleg. Pentru cei care nu stiu franceza, imaginati-va cel mai vulgar limbaj, pe care il auzim si noi adesea, de ai impresia ca a devenit normalitate.

Urmarea? Tanarul de 21 de ani a fost imobilizat de politie - sau oamenii de paza ai presedintelui (au aparut ambele variante) - si a fost batut. Examenul medical a recomandat 9 zile de repaos la pat sau incapacitatea de a munci, dar nu a avut fracturi, ci doar vanatai.

Altfel, a primit 35 de ore de munca in folosul comunitatii si a fost pasibil pentru gestul lui de 6 luni de inchisoare si o amenda de 7500 de euro.

Avocata lui a spus in aparare ca tanarul si-a exprimat opinia asupra activitatii poloitice a presedintelui Sarkozy. Deci a invocat, la fel ca si avocatul lovit - potrivit declaratiei sale - de Basescu, libertatea de exprimare. Pe care a platit-o nu cu primirea unei palme, nici doar cu inconjurarea de catre SPP-isti, ci cu "fata desfigurata, un edem la nivelul fetei, nasul spart si vanatai".

Stiti pe ce s-a concentrat presa franceza? Pe faptul ca un operator al France 3, aflat in zona pentru o alta poveste, a mers sa filmeze si a fost agresat de politie sau serviciul de paza al presedintelui. Pe ideea ca accesul presei la informatie a fost blocat. In asta a constat dezbaterea si acoperirea - sumara, potrivit spuselor prietenei mele - a unui astfel de eveniment. Altfel, faptul ca presedintele a fost insultat, iar cel care a facut-o a platit nu a suscitat nicio indignare publicului francez.

Scopul invocarii acestui caz: pentru a avea o intamplare similara termen de comparatie. Ramane sa judece fiecare genul de abordare normal si corect.

Exquisite French Cuisine - McDonald's

Stiti bancurile din seria: care e culmea...? Si care au fiecare cate un raspuns. In vacanta noi am trait ceva in genul asta: care e culmea unei aventuri culinare in Franta? Sa mananci la McDonald's.

In vacanta noastra, in aventura cu masina, am decis sa mergem si in sudul Frantei, la Perpignan si prin imprejurimi. Avand experienta unei mese extrem de delicioase, cea mai buna paella mancata in Spania, undeva intr-un orasel in inima muntilor, spre Andorra, ne-am spus ca ar trebui sa facem la fel si in Franta, sa cautam un orasel autentic francez si sa mancam acolo.

Am ajuns in Perpignan. Mi-a placut foarte mult orasul, iar terasele erau imbietoare, iar vitrinele cu patiserie franceza iti faceau cu ochiul. Dar am zis sa amanam un pic momentul mesei, pentru ca nu ne era foame.

Pe o caldura de peste 35 de grade, copacii umbrosi deasupra teraselor erau te indemnau la leneveala.

In orasul vechi ne-am oprit la o limonada. In meniu, o multime de specialitati culinare spaniole, nelipsita paella si tapas. Ne-am spus ca poate intr-un orasel mai putin turistic vom gasi mancare frantuzeasca traditionala.

Perpignan, orasul vechi.

Asa ca am scos harta si am ales o localitate. Am parasit cu oarece regret Perpignanul cu terasele sale imbietoare, dar aveam perspectiva unei mese traditionale, credeam noi.

Am mers pe drumuri regionale inguste, care serpuiau printre podgoriile din zona. Abaterea de la un drum batut in general de turisti este mai mult decat interesanta, asa ai ocazia sa descoperi lucruri pe care nu le gasesti in ghidurile turistice.

Numai ca aventura noastra n-a avut tocmai rezultatul scontat. Am oprit in vreo doua orase care la acea ora erau practic moarte. Era foarte cald, era in jur de ora 15 si niciun suflet pe strada. Sau cativa copii rataciti la joaca. Am oprit intr-un orasel sau sat, mai degraba, in care am gasit doua restaurante, insa ambele inchise. Unul inchis pana prin septembrie, altul se deschidea la ora 7 seara.

Ne-am asezat intr-o piateta cu o fantana, la umbra, sa studiem harta si sa decidem unde sa ne incercam norocul. Acolo am gasit un pusti de vreo 8 ani si l-am intrebat daca stie un restaurant deschis, unde putem manca. Ne-a explicat ca mai jos pe strada este unul. "C'est divine", am inteles noi ca ne-ar fi spus pustiul.

- Mama, francezii astia au de mici marketingul culinar in sange, ne-am spus noi. Credeam ca baiatul ne indica faptul ca acolo mancarea e divina.

Asa ca mergem in directia indicata, adica exact unde ne parcasem masina, in fata unuia dintre restaurantele inchise. Ridicam ochii si vedem numele restaurantului: "Chez Divine". Atunci ne-am prins ca pustiul nu zisese "c'est divine", ci "Chez Divine". Ne-am amuzat copios, dar deja stomacele noastre protestau. Ni se facuse foame.

Ne-am stabilit ca punct final orasul Limoux, parea mare pe harta, adica mai mare decat cele vazute pana atunci si ne gandeam ca e imposibil sa nu gasim un restaurant deschis.

Limoux este orasul unde a fost facut primul vin spumos. La Blanchette de Limoux a fost "la premiere boulle", adica prima bula. Chiar daca Champagne e mult mai cunoscut in intreaga lume, pentru ca a cat denumirea bauturii, sampanie, prima bautura de acest gen a fost facuta la Limoux, cam cu 100 de ani inainte, prin 1531.

Ce mai, am gasit vreo trei localuri deschise, insa toate ne ofereau de baut. La unul dintre ele aveau loc degustari de vin, iar doamna de acolo ne-a spus povestea Blanchette-i, ne-a indemnat sa degustam, insa nu servea mancare inainte de ora 19. Stia despre Romania, era foarte incantata ca eram romani, pentru ca nu prea ajung acolo romanii, spunea ea, iar fiica ei era mare fan Nadia Comaneci. In amabilitatea ei ne-a spus ca vom gasi sa mancam doar la McDonald's, la iesirea din oras.

Asa ca visul nostru de a degusta mancare autentica, traditionala din sudul Frantei s-a spulberat in "capitalistul, imperialistul" McDonald's. Evident ca acolo erau alti turisti rataciti prin acele locuri ca si noi si infometati. Prin urmare, pentru noi "the exquisite French cuisine" a fost "sanatosul" Royale cu o portie de wedges.