Impresii de la Chisinau - oamenii obisnuiti (II)

Sederea mea la Chisinau m-a facut sa ii inteleg mai bine pe oamenii de-acolo, sa renunt la niste idei pe care le avea despre ei, sa imi intareasca altele. E adevarat ca inainte sa merg acolo am citit cartea lui Vasile Ernu: Made in URSS. Stiti cum e cand te pregatesti sa pleci in concediu si citesti un ghid turistic foarte bun care te pregateste pentru ceea ce va urma? Ei bine, cartea lui Vasile Ernu exact asta a fost pentru mine. M-a ajutat sa inteleg viata oamenilor din RSS Moldova, caci intelegand asta, iti e foarte usor sa intelegi lucrurile astazi. Si pe moldoveni/romani/cetatenii Moldovei, sau cum vreti sa ii numim.

Despre moldoveni inainte de a vizita Chisinaul

Va marturisesc ca in studentie, studentii moldoveni mi-au facut o impresie foarte proasta. La Facultatea de Jurnalism am avut colegi din Bulgaria, Albania, Congo, China, dar n-am avut niciunul din Moldova. I-am cunoscut insa pe moldoveni luna de luna cand mergeam si faceam coada la Drept, la decontarea abonamentelor RATB. Cei din generatia mea isi amintesc ca se faceau cozi imense sa ne decontam abonamentele, care erau gratuite teoretic, dar plateai jumatate din costul lor la chiosc si ti-o recuperai de la Universitate, care o deconta. Ei bine, luna de luna se intampla acelasi lucru: daca era un student moldovean in fata ta, erai terminat. Pe cand credeai ca ajungi si tu la ghiseu, ii apareau prietenii al caror loc l-a tinut, adica asa, vreo 10-15-20. Si iti intrau in fata, doar le tinuse prietenul locul.

Luna de luna era acelasi dialog. Studentii care pierdusera 2 ore la coada strigau sa nu intre moldovenii in fata, acestia raspundeau obraznic si se ajungea la vesnicele reprosuri:
- Va da statul roman loc in camin, cand eu am intrat printre primii la facultate si n-am apucat loc, va da bursa, iar voi sunteti niste nesimtiti.
- Suntem destepti, bai, certati-va cu statul roman, ca el e fraier.

Mama, cand auzeai astfel de chestii iti venea sa ii strangi de gat. Si uite-asa am descoperit cat de "simpatici" puteau fi.

Mai tarziu, la post-universitara, am avut colegi din Moldova. Baietii erau isteti si foarte galanti, fetele vorbeau intre ele in ruseste, cand erau la scoala, ceea ce ne irita la culme. Am descoperit ca nu sunt antipatici ca la coada la decontarea abonamentului. :D Imi amintesc ca am fost la vreo doua petreceri cu ei si am descoperit acolo cat de bine dansa un coleg, al carui nume acum imi scapa. Eu, care sunt total lipsita de talent la dans, am fost o provocare, intrucat a incercat sa ma invete niste chestii foarte artistice. Facuse dansuri in adolescenta. Numai ca eu am fost un non-talent si nu prea a avut succes.

Prietenul cel mai bun al iubitului meu este roman din Moldova, traieste insa de multa vreme in Romania, are cetatenie romana, ce mai, e roman. Il cheama Oleg, iar eu ii spun mereu ca e rus. Ceea ce il probabil il cam deranjeaza. Stiu, sunt o afurisita, dar el e sufiient de diplomat sau indiferent sa nu imi arate aasta. Sau poate nu ma baga in seama. Oricum, de multe ori imi replica: "Menaru, eu sunt mai roman decat tine". Si recunosc ca are dreptate, n-am spus niciodata ca sunt romanca 100%, in conditiile in care tatal meu e tatar. :) Oleg m-a facut sa vad o perspectiva asupra Moldovei la care nu ma gandisem: pentru moldoveni, nu cei 20 de ani cand au fost lipiti Romaniei a fost perioada de glorie, ci perioada sovietica.

O idee confirmata si de cartea lui Vasile Ernu, care povesteste cu usoara nostalgie, dar cu multa ironie despre viata in URSS, despre mandria de a trai intr-o tara care ocupa jumatate din harta lunii, despre a fi cetatean al tarii care a trimis primul om in spatiu sau care ii batea pe canadieni la hochei.

Prima vizita la Chisinau - o zi, in 2008

Primea mea vizita la Chisinau a fost in vara lui 2008, cand am fost in delegatia de presa pe care a luat-o ministrul de externe Lazar Comanescu la Chisinau. am stat doar o zi. Impresia despre oras a fost una surprinzatoare, orasul mi s-a parut frumos si verde, aerisit si linistit. Ma asteptam la ceva cenusiu precum e Sofia, insa Chisinau a fost o surpriza extrem de placuta.

Ce m-a suparat atunci a fost faptul ca pe strada am auzit vorbindu-se numai ruseste, fie ca era vorba despre tineri sau oameni mai in varsta. Asta mi-a lasat un gust amar. Si mi-a lasat un gust amar si dialogul meu cu vanzatoarele de la Bucuria sau din bazarul cu produse traditionale din fata BRD sau BCR (?) de pe Stefan cel Mare. Eu le vorbeam in romaneste, ele imi vorbeau in rusa si credeam atunci ca refuza sa vorbeasca romana.

Recenta vizita la Chisinau

Recenta vizita la Chisinau mi-a schimbat parerea despre oamenii de-acolo. Imi plac, mi se pare ca au un bun simt care la noi a cam inceput sa lipseasca, sunt amabili si chiar daca au hibele lor, nu poti sa te enervezi pe ei. Daca te ratoiesti la ei, ai impresia ca se sperie, ca sunt debusolati. Daca ii contrazici sau esti mai ferm cu ei. Am vazut asta in dialogul cu un millitian din fata Consulatului Romaniei sau in discutia cu un chelner, altfel n-am avut niciun motiv sa adopt un ton mai ferm in conversatii.

Nu vreau sa luati aceasta postare ca si cum as privi de sus lucrurile, vreau sa o luati asa cum o gandesc: oamenii mi-au lasat o impresie puternica despre care vreau sa va vorbesc. Am vazut la postari despre R. Moldova comentarii ale unor moldoveni care stau in Romania si vehementa lor mi s-a parut ca nici nu merita o replica. Am inteles, documentandu-ma, ca printre cei care posteaza comentarii atat de inversunat sunt si niste tineri mai extremisti. Resping extremismul de orice fel.

Am vazut ca moldovenii (spun in sensul de cetatenii moldoveni, intrucat ei sunt romani) din Romania fie sunt extrem de indiferenti la ce se intampla in tara lor - anul trecut, cand erau evenimentele de la Chisinau, stiam mai multe despre asta decat ei si faptul ca n-aveau documente moldovenesti valabile ca sa poata vota in alegeri mi s-a parut o renegare a ceea ce sunt, pana la urma, si a ceea ce se poate face intr-un minim gest civic - sau moldoveni care vorbesc doar despre unire, despre romanism, romani pana la ultima lor fibra a fiintei. O a treia categorie sunt moderatii, cei care sunt integrati bine la noi, insa sunt ancorati si in realitatea moldoveneasca si ei mi se par valorosi, nu au accese extremiste, dar nici indiferenta si nu reneaga faptul ca, de fapt, ei de-acolo provin.

Numai ca mie mi-au placut moldovenii pe care i-am descoperit acolo, la Chisinau. Impresia la nivel superficial pe care mi-am facut-o - spun superficiala pentru ca nu poti cunoaste bine oamenii stand doar o saptamana intr-o tara si doar in capitala - este foarte buna. Mi-au placut mult.

• I-am descoperit oameni molcomi, cu bun simt, politicosi, amabili.

• Oamenii din administratie pe care i-am intalnit sunt la fel ca peste tot in Europa, zic eu. Au incercat sa rezolve cat mai eficient cu putinta - e important de precizat asta, in conditiile in care am stabilit ora exacta a interviului cu premierul cu o zi inainte - orice solicitare, insa s-au tinut de cuvant si m-au ajutat foarte mult. Singura chestie care m-a surprins a fost secretara unui ministru care la ora 17, cand i se termina programul, era gata imbracata sa plece. "Plecati?", am intrebat-o surprinsa cand am vazut-o ca isi imbraca haina. Eram in antecamera, ministrul trebuia sa termine intalnirea dinaintea interviului si e adevarat ca m-a chemat la sfarsitul programului, adica la ora 17. "O sa va invite domnul ministru in birou cand terrmina", mi-a spus ea, punandu-si poseta pe umar. Noroc ca ministrul a terminat intalnirea si a iesit din birou sa ma pofteasca pana nu plecase secretara. Era un pic ciudat sa raman singura in antecamera si sa astept. N-am mai vazut asta pe niciunde. Secretara - mai ales a unui ministru - sta pana cand seful termina treaba, chiar daca e peste program.

• Am reusit sa ii inteleg, sa inteleg de ce moldovenii de-acolo, in marea lor majoritate, nu corespund imaginii pe care noi o avem despre ei, aici in Romania. Genul de moldovean care ne place este cel precum presedintele Ghimpu, roman autentic, unionist, care simte si gandeste romaneste. Numai ca asa ca el sunt 20% dintre locuitorii Moldovei, alti cam 20% simt ruseste si se considera rusi, iar majoritatea lor, 60%, sunt moldoveni. (Asta am gasit intr-o brosura a unui ONG gen ProDemocratia pe care am citit-o in timp ce asteptam in antecamera ministrului Economiei). Ii inteleg acum pe cei 60% care sunt moldoveni si sustin ca sunt asa. Ei sunt acel om sovietic creat in URSS, iar dupa dobandirea independentei ei au vrut sa fie natia unui stat independent, Moldova. Chiar si presedintele Ghimpu mi-a dat, in felul sau, aceasta explicatie. "Eu vreau sa se restabileasca adevarul", mi-a spus el, adevarul istoric, insa, asa cum zicea el, dupa 100 de ani de ocupatie tarista, 20 de ani alipiti la patria mama si alti 50 de ani de ocupatie sovietica, cum sa se revendice oamenii astia romani. Ei sunt moldoveni, ei sunt generatiile nascute si crescute in perioada sovietica, asa au fost educati, asa au fost crescuti. Familiile de romani nu au accentuat toate romanismul, din dorinta de a supravietui si a se adapta noilor conditii. De-asta sunt oameni acolo care tin foarte mult la notiunea de moldovenism, oricat am nega-o noi aici la Bucuresti. Si vorbind despre asta la Chisinau mi-am amintit de ceea ce imi spunea Oleg: moldovenii identifica perioada de glorie a tarii nu in cei 20 de ani interbelici, de care ne agatam noi romanii foarte tare, ci perioada cand erau parte a unei mari puteri, perioada sovietica. Acum pot sa inteleg asta.

• Ceea ce m-a iritat in prima mea vizita la Chisinau mi s-a explicat acum. Imi spuneam atunci: din moment ce le vorbesc in romana, de ce imi raspund in rusa? Acum stiu: pentru ca am vazut conversatii care se poarta bilingv. Moldovenii care vorbesc romaneste vorbesc si rusa, in timp ce rusii inteleg si romaneste, chiar daca nu vorbesc. Asa ca fiecare isi vorbeste limba si se inteleg intre ei. Numai ca handicapul meu era ca eu nu vorbesc rusa si astfel comunicarea intr-un sens era obturata. Am descoperit insa ca oamenii vor sa comunice. English?, m-au intrebat cei carora le-am spus pe un ton usor rastit: Nu inteleg, cand mi-au raspuns in rusa. Oamenii au gasit solutia sa comunice si sa imi dea explicatiile necesare. Asta mi s-a intamplat si la restaurant, si in niste magazine. Si iata cum am avut explicatia: nu e vorba despre rea vointa si ideea de a comunica asa cum vor interlocutorii de limba rusa sau deloc. Nu, oamenii chiar nu vorbesc romana, dar au cautat modalitati sa o inlocuiasca si sa gasim un limbaj comun.

• Romanii de-acolo iti devin foarte dragi. Ii vezi cum simt romaneste, cum se revolta la lucrurile despre care va spuneam mai sus ca m-au revoltat si pe mine inainte sa petrec ceva vreme acolo, cum te admira cum vorbesti romaneste si iti spun ca vor ca si copiii lor sa vorbeasca la fel de corect. Te induioseaza asta. Graiul lor e chiar simpatic, chiar daca descoperi ca spun lucruri pe care tu nu le-ai spune niciodata in felul acela. Cand le spui multumesc, majoritatea iti raspuns: poftim. Un superlativ il exprima astfel: este foarte si foarte important. Vorbeam intr-o seara cu prietenul meu despre cuvinte care exista in DEX, dar noi nu le folosim niciodata, insa ei le folosesc: cosmetolog, noi zicem cosmetician sau stilist. Recunosti in dialogul cu ei o topica usor nefireasca si mi s-a explicat faptul ca ea vine din rusa, din faptul ca gandesc in rusa si traduc in romana. Numai ca si asta mi s-a parut simpatic. Apropo, stiti cum se spune la termopane? Nu va pot priva de cuvantul asta: steclopacheti.

• Ma gandesc ca ar fi pacat ca moldovenii de limba romana sa nu mai invete rusa la scoala. Pentru ei ar fi un avantaj competitiv. Oricat de romaneste ar simti, eu cred ca e un castig sa cresti invatand o a doua limba. Am vazut in parc mamici cu copii foarte mici, cu prichindei, care le voreau fie in romana, fie in rusa. Si atunci m-am gandit ca ar fi pacat ca acei copii, la maturitate, sa nu stie doua limbi la fel ca parintii lor.

Pe masura ce scriu imi dau seama ca poate observatiile mele par superficiale, insa va marturisesc ca m-am intors cu o mare simpatie fata de oamenii care traiesc in R. Moldova. Vreau ca aceasta impresie sa imi ramana pentru multa vreme.

Nu vreau sa ma gandesc la lucrurile mai putin placute care mi-au ramas si ele:

• faptul ca atunci cand suna la Consulat sa se intereseze de dosarul pentru obtinerea cetateniei ei intreba despre pasaport, dovada clara ca cetatenia romana este pentru ei echivalenta pasaportului romanesc, care le permite sa calatoreasca in UE. Sunt foarte pragmatici si sa nu idealizam lucrurile. Cetatenia e un permis de calatorie pentru majoritatea dintre ei.

• Nu mi-a placut moda de-acolo, faptul ca fetele sunt usor spre vulgar, cu fuste foarte scurte si bluze foarte decoltate. Ma rog, o fi fost si expresia faptului ca a venit vrremea buna si calduroasa - am prins o saptamana foarte frumoasa si insorita la Chisinau - si s-or fi saturat si ele de hainele groase de iarna. Numai ca o vestimentatie provocatoare nu este cea mai potrivita in orice moment al zilei si ramai cu impresia de cheap.

• Ohooo, mi s-a atras atentia asupra unghiilor false si pictate. Le-am remarcat si eu, inteleg ca e o moda acolo, insa mie mi-au evocat niste unghii de actrite porno. Nu sunt foarte stilate unghiile alea, chiar daca sunt foarte la moda. Totusi, probabil ca sunt la moda pentru anumite segmente ale populatiei feminine, pentru ca la doamnele cu care am intrat in contact pe la institutii din administratie si companii n-am vazut asta.

Oricum, concluzia acestei lungi postari este ca moldovenii de-acolo mi s-au parut niste oameni moderati, preocupati mai putin de dezbaterea unionista sau despre ce limba vorbesc - ma refer la omul obisnuit - si mai mult de problemele de zi cu zi. Poate ca ar trebui sa ii intelegem mai bine si sa ii luam ca atare. Daca vor sa ii consideram fratii nostri, sa o facem, daca vor sa fie verisorii nostri, de ce nu? Pana la urma e important ca vorbim aceeasi limba si ca ne intelegem intre noi.