O opinie de la Chisinau

Am gasit-o la Nicolae Negru, in Jurnalul de Chisinau. Si este aceeasi cu opinia mea despre reactia disproportionata pe care birocratia eliberarii permisului de mic trafic la frontiera a starnit-o la Chisinau.

Articolul la care fac referire il gasiti aici.

Iata cateva fragmente, desi va recomand articolul integral.

Ceva nu e corect în relaţiile noastre cu România, în felul cum comunicăm peste apa Prutului.
Un exemplu recent e şi cel al acordului privind micul trafic de frontieră. Abia intrat în vigoare, a provocat imediat reacţii inflamate, catastrofiste la Chişinău, pe alocuri chiar ofensatoare la adresa României. Presa a sărit furioasă în capul Bucureştiului, nu numai absolvind de orice vină Chişinăul, ci chiar prezentându-i pe liderii AIE drept nişte victime inocente ale politicienilor dâmboviţeni „făţarnici şi perfizi”. Funcţionarii moldoveni erau înfăţişaţi drept nişte romantici ai cauzei naţionale căzuţi pradă unor lupi ai conjuncturii româneşti şi general europene.

În cazul dat, trebuie să spunem sincer că, din anumite considerente, s-a creat în RM o aşteptare mult prea disproporţionată în legătură cu acest acord. Poate fiindcă a fost „proiectul de suflet” al liderilor noştri, ne-am autoamăgit sau ne-am lăsat amăgiţi şi acum arătăm cu degetul în altă parte. Şi noi, presa, am contribuit la supralicitarea temei respective, făcând jocul celor care adunau capital politic, crezând la modul serios în toate promisiunile, interpretând greşit prudenţa exprimată de unii funcţionari de la Bucureşti, dar şi de la Bruxelles.

În general, egoismul nostru în relaţiile cu România nu are limită. Îi cerem ca ea să ne dorească mai mult decât o dorim noi pe ea. Şi ar fi natural într-o măsură oarecare, dar să nu exagerăm. Unii i-ar cere Bucureştiului să renunţe la UE de dragul Basarabiei. Ca să nu mai vorbim despre spaţiul Schengen.

Pe de altă parte, ne e greu să înţelegem că Basarabia a devenit un factor politic la Bucureşti, cu toate plusurile, dar şi minusurile ce derivă de aici. Pretindem dreptul de a ne implica în viaţa politică din România, dar nu ne place să suportăm şi consecinţele, nu totdeauna plăcute ale acestei implicări. Dacă ai intrat în horă, trebuie să te aştepţi că poţi fi călcat pe picior, dacă te implici într-o bătaie (politică), trebuie să te aştepţi că ai putea fi lovit de cineva. Perioada duioasă, când abia ne revăzusem, când ne cunoşteam doar de la distanţă, a trecut.