Ilie Nastase a descarcat bagajele delegatiei Romaniei care se intorcea de la Shanghai

Delegatia care a participat la ziua Romaniei la Expo 2010 de la Shanghai a ajuns in tara duminica dimineata, cu doua ore intarziere de ora la care era programat.

Am urmarit pe Realitatea cu uimire aceasta stire plina de inadvertente, intrucat am facut parte din acea delegatie si intarzierea n-a fost de 4 ore, cum spune Realitatea si NewsIn, ci doar de doua ore. Prea multe bagaje incarcate a fost o presupunere mai mult a noastra, a jurnalistilor, care am vazut unele colete mari ale delegatiilor ministeriale. Explicatia oficiala primita de la comandatul aeronavei a fost urmatoarea: chinezii nu au aranjat bine bagajele in avion astfel incat el a fost dezechilibrat, iar la turarea motoarelor, cantarul de pe roata a semnalat asta computerului de la bord.

Astfel, capitanul a decis sa se intoarca la pozitia initiala pentru a se rearanja bagajele si avionul sa fie echilibrat. Mai mult, la decolare am fost anuntati ca, dimpotriva, nu este o greutate suficienta si pasagerii de pe locurile din spate si cei mai corpolenti au fost adusi - pana la atingerea altitudinii de croaziera - pe locurile din fata avionului. Astfel s-a produs o intarziere de doua ore la decolare.

In avion se aflau Orchestra Nationala Radio, Hagi, Nastase, Andreea Banica, Gheorghe Zamfir, Claudiu Bleont, personal din ministerele de Externe si Turismului si delegatiile de presa ale celor doua ministere. Cei doi ministri, Udrea si Baconschi au plecat din Shanghai cu o zi mai devreme, vineri, cu curse de linie.

Stirea este insa alta. La 3 dimineata, cand am ajuns a salonul oficial, ni s-a spus initial ca va trebui sa mergem sa ne recuperam bagajele - pentru 160 de oameni - de la benzile de la sosiri internationale. O idee absurda, intrucat - potrivit argumentelor directorului de protocol de la MAE - cum sa bagi 160 de oameni la sosiri, cand ele sunt diferite. In final, dupa o cearta in aeroport cu seful de tura, s-a obtinut ca bagajele sa ne fie aduse la salonul oficial, mai precis in parcarea acestuia.

Asa ca initial au fost aduse trei containere si toti ne intrebam ce se intampla, ca nimeni nu le deschidea. Ilie Nastase a avut initiativa si a inceput el sa descarce bagaje, fireste, in cautarea propriului bagaj. Atunci s-au mai alatura alti doi tipi si l-au ajutat, insa Nastase a descarcat primele doua containere.

Fara nicio fita, fara nicio problema, in timp ce, de exemplu, Emil Hurezeanu se isi cauta bagajul printre cele descarcate si repeta nervos: "Nesimtitii dracului". Iar cei de la aeroport nu au facut decat sa aduca in parcarea salonului oficial bagajele.

In conditii normale, cand te intorci dintr-o calatorie cu o cursa oficiala se aduc bagajele si sunt aliniate fie in salonul oficial, fie afara, in functie de numarul membrilor delegatiei, iar fiecare si-l recupereaza de acolo.

O calatorie cu peripetii, insa nu atat de catastrofica precum a descris-o Realitatea. Cred ca trebuie pastrate proportiile si detaliile prezentate corect. Jurnalistii au speculat ca sunt prea multe bagaje, cand echipajul insista ca nu aceasta e problema, iar intarzierea a fost de 2 ore- 2 ore si jumatate.

COMPLETARE: Pentru cei nedumeriti ca n-am putut sa ne luam singuri, de la banda bagajele, explicatia este foarte simpla: cand zbori cu o cursa oficiala, nu ajungi la sosiri internationale, ca si atunci cand ai zbura cu o cursa de linie. Ajungi la salonul oficial, care este in alta parte. Iar ca sa ajungi la benzi trebuie sa te duca la sosirile internationale. N-ar fi fost nicio problema (nu era o chestiune de fita), insa toti am fost debarcati la salonul oficial si va imaginati ca nu am fi fost lasati pe langa piste sa mergem pe jos, 160 de oameni, spre sosiri. Sunt doua parti separate ale aeroportului. Asta era problema. Iar lucrurile se complicau putin - trebuiau probabil aduse vreo 2-3 autobuze sa ne duca acolo, adica mai complicat decat a aduce bagajele la "oficial".

Bites of China (3): Autostrazile suspendate din Shanghai

Cand am ajuns in Shanghai, prima impresie mi-a facut-o infrastructura rutiera. Intr-un oras cu aproximativ 17 milioane de locuitori, 13 milioane rezidenti permanenti si alte 3-4 milioane neoficiali sau temporari, este absolut necesara o infrastructura foarte bine dezvoltata.


Shanghai-ul s-a pregatit aproape 10 ani pentru Expozitia Mondiala care a fost inaugurata in 1 mai, iar aceasta pregatire a presupus construirea de autostrazi, de linii de metrou, tuneluri pentru fluidizarea circulatiei, prelungirea linii de tren de mare viteza Maglev (care functioneaza pe principiul levitatiei) sau un nou terminal pentru aeroport.

Mai exact, in cifre, situatia este urmatoarea: Shanghai-ul are, cu zonele limitrofe, o suprafata de 6340 de kilometri patrati, doar centrul sau avand 1500 de kilometri patrati si o populatie de 9 milioane. Sistemului de autostrazi existent i s-au adaugat alti 40 de kilometri, doua tuneluri de fluidizare a circulatiei au fost construite, linia de metrou a fost extinsa, astfel incat Shanghai-ul are acum cea mai intinsa retea de metro din lume.


Notiunea de autostrada suspendata a capatat si mai mult sens cand am vazut Shanghai-ul. Si glumele intre noi, jurnalistii, au fost ceva de genul: oare in urma unei vizite aici i-a venit lui Oprescu ideea cu autostrada suspendata?

Imaginile sunt spectaculoase, dar reteaua se continua si in centrul orasului. Si nu arata deloc rau. Prin oras sunt poduri rutiere peste poduri rutiere, unele pietonale pentru a putea trece strada. Imaginile vorbesc de la sine.


Imaginea de mai sus este de-a dreptul spectaculoasa, intrucat se vad foarte bine cum se impletesc, una deasupra celeilalte, autostrazile.

Chinezii au icnercat sa faca pasajele pietonale cat mai decorative, stalpii lor, scarile, stalpii autostrazilor au fost inveliti, in oras, in vegetatie si flori.

Ma intreb in ce masura ar fi posibil sa avem un astfel de peisaj urban in Bucuresti. Trec peste banii care sunt necesari si dorinta autoritailor locale de a face astfel de proiecte. Ma gandesc in ce masura locuitorii Bucurestiului ar accepta sa vada pe fereastra picioare beton care sustin autostrazile. Constructia pasajului Basarab a suscitat atatea comentarii si rezistenta. Ma gandesc la acele ONG-uri care ar putea argumenta ca astfel de constructii strica peisajul urban.

Mie Shanghai-ul nu mi s-a parut ca arata urat, cu acele autostrazi suspendate. Si la cat de utile sunt, nu cred ca principala problema e una estetica. Oricum, Bucurestiul nu e Viena, sa strici nu stiu ce arhitectura, a fost gandul meu atunci cand am incercat, cu imaginatia, sa vizualizez astfel de autostrazi in orasul in care locuiesc. Cel mai important e sa te poti misca. Iar intr-un oras in ascensiune asta e din ce in ce mai greu. Si totusi, in Shanghai nu am stat blocati in trafic, nu am prins ambuteiaje, totul decurgea normal. Tocmai gratie acelei retele impresionante de autostrazi.

Ceea ce mi se pare cu adevarat important este interesul chinezilor de a participa la mari proiecte de infrastructura in Romania. Totul e sa reuseasca sa se bata palme in acest sens.

Cea mai luxoasa masina din istorie, un mester pantofar de la Ferragamo, primul Ferrari hibrid - atractiile pavilionului italian de la Shanghai

Criza economica? Nu exista, daca ii intrebi pe cei care conduc delegatia Italiei la Expo 2010 Shanghai - autoritatile italiene nu au facut reduceri de buget, companiile nu si-au redus sponsorizarile, pentru ca mediul de business din China este mult prea important pentru a-l aborda cu jumatati de masura. Cat despre vizitatorii chinezi, ei sunt atrasi de o expozitie de superlative: o masina Isotta Fraschini, cea mai luxoasa masina din istorie, primul Ferrari hibrid sau creatii de celebri designeri italieni. Nu in ultimul rand, la fiecare 100.000 de vizitatori se acorda cadouri substantiale.

Eleganti si sic, asa arata chiar si chinezii angajati la pavilionul italian.

Chinezii au dat buluc la pavilionul italian, astfel ca in prima zi de la inaugurare au avut 60.000 de vizitatori, chiar peste capacitatea pavilionului. La sfarsitul zilei, coada de la intrare era inca foarte mare, iar chiezii au vrut sa intre cu forta in pavilion, fara sa accepte ca acesta trebuie sa isi inchida, pana a doua zi, portile. Mai apoi, organizatorii italieni au redus numarul celor estimati sa vada pavilionul intr-o zi si au hotarat ca el sa se reduca la 40-50.000, pentru ca turul merge incet. "Credeam ca va fi un circuit continuu, care va merge mai repede, insa vizitatorii chinezi sunt foarte curiosi, se opresc si citesc tot", ne-a spus directorul executiv al pavilionului, Ernesto Miraglia.


Pavilionul italian promoveaza ideea Orasul Omului - City of Man si incearca sa transmita chinezilor mesajul ca un oras nu trebuie sa fie masiv si grandios ca sa fie un mediu bun de locuit pentru oameni. Ca nu e nevoie sa razi cu buldozerul cladiri vechi, frumoase, ca sa construiesti zgarie nori din sticla si fara personalitate. Ascultandu-l pe tanarul director al pavilionului nu-ti poti ascunde un zambet: in China, in acei zgarie nori din sticla, de zeci de etaje, sunt adapostiti mii de oameni, e un pic bizar sa incerci sa promovezi o astfel de idee intr-o tara in ascensiune si cu o populatie numeroasa precum a Chinei.

Cum s-a ajuns insa la aceasta idee? In 2007, in Italia s-a facut un grup de 30 de experti din mai multe domenii - media, arta, arhitectura, lideri de opinie cunoscuti - care au cautat mai multe idei si apoi s-au fixat asupra acestui concept: orasul trebuie sa aiba atentia centrata pe om. Iar economiile emergente pot invata de la cele dezvoltate cum sa isi construiasca orasele pentru ca ele sa serveasca omul, ca omul sa nu fie prizonierul oraselor.

Intrarea in pavilionul Italiei.

Criza? Cum sa reduca bugetul cand participare la expo e atat de importanta?

Pavilionul Italiei te poarta printr-o calatorie in cultura, istoria si economia italiana si este al doilea ca dimensiune din expozitie dupa cel al Chinei. Chiar daca Miraglia a refuzat sa spuna o cifra atunci cand a fost intrebat de costul pavilionului sau de bugetul pe care l-a alocat Italia participarii la expozitie, am aflat ca pavilionul a costat in jur de 10 milioane de euro. El e facut din materiale produse de firmele italiene si ele au fost aduse chiar din Italia, ceea ce a ingreunat un pic procesul de constructie, cu toata birocratia de la vama chineza.

Spui Italia, spui pantofi. Giganticul pantof a fost un punct de atractie. Iar tocul e o adevarata expozitie.

"Am vrut sa implicam cat mai multe companii italiene, pentru a se promova in China", a explicat directorul pavilionului italian. De altfel, companii italiene au sponsorizat pavilionul, furnizand materialele de constructie gratuit. Ele au vazut relevanta participarii la expozitie si a prezentei constante acolo, a explicat Miraglia, existand companii ai caror reprezentanti vor fi in Shanghai pe tot parcursul celor 6 luni de expozitie.

Rochia rosie D&G, unul dintre simbolurile modei italiene. Un intreg perete al parterului pavilionului este acoperit cu rochii ale celebrilor designeri italieni.

Intrebat daca masurile luate de autoritati si companii din cauza crizei a dus la o reducere a bugetului participarii la expozitia mondiala - fie el de promovare sau alte costuri - Ernesto Miraglia a fost categoric: nu au existat reduceri bugetare, iar interesul guvernului italian si al companiilor nu s-a diminuat, dimpotriva, a crescut. "Au inteles ca este o piata-cheie. Interesul Italiei pentru China este foarte mare si chiar a crescut acum, de la inaugurare, o serie de asicuatii industriale sunt itneresate sa vina aici. E o tara si o expozitie mult prea importanta sa nu le tratam cu maximul de atentie", a spus directorul italian.

Pacat ca autoritatile romane nu au avut aceeasi gandire si nici chiar companiile romanesti nu par atat de ahtiate dupa vanatoarea de cooperare economica in China. Bugetele noastre de promovare au fost reduse, reprezentarea economica la inaugurare a fost la un nivel scazut, oamenii de afaceri par mai degraba blazati si complexati de piata chineza, iar autoritatilor par sa nu le pese de interesul chinezilor de a investi in proiecte de infrastructura.

Italienii au mers pe ideea de a promova in fiecare luna cate o industrie si au debutat probabil cu cea mai celebra in China: designul - prin creatii de moda, incaltaminte si mobila. Chinezii care falsifica totul s-au imbulzit sa vina sa vada originalele Prada, D&G, Versace sau Zegna.

Un artist pantofar care lucreaza pentru Ferragamo face pantofii sub ochii vizitatorilor. rezultatul muncii lui, adica ravnitele perechi de incaltaminte, vor fi facute cadou vizitatorilor. celor mai norocosi dintre ei, adica unuia din 100.000 care trec pragul expozitiei.

Cadouri pentru vizitatori

Italienii au avut si ideea de a face cadouri vizitatorilor pavilionului. In cea de-a doua zi au fost aproape de 100.000, iar vizitatorul cu acest numar urma sa primeasca un cadou: o excursie in Italia sau un scuter Piaggio, poate chiar o pereche de pantofi Ferragamo facuti in "atelierul" din pavilion.

Mobila Poltrona Frau. Chinezii vor putea vedea pe viu cum se face mobila sic italieneasca. Tot in cadrul atelierelor, in lunile urmatoare vor fi demonstratii de facut paste italienesti, dantela, dar si viori facute in atelierele de la Cremona, genti de la Tod's sau bijuterii Bulgari.

Primul Ferrari hibrid este expus in pavilionul Italiei. Italienii au facut o concesie, era evident ca nu putea fi rosu, ci verde, in toate sensurile. Si cei de la Fiat (jos) au vrut sa expuna la Shanghai un 500 hibrid. Care a avut succes la chinezi, cel putin in ce priveste dorinta de a se fotografia alaturi de el.

Cate un pic din ceea ce are Italia mai bun, ar putea fi interpretat intregul pavilion. Arta italiana, muzica, arhitectura, bucataria, totul e reprezentat acolo. Ca sa intruchipeze Opera Scala, italienii au suspendat pe perete o orchestra, adica instrumentele care compun o orchestra. Si ele sunt adevarat, organizatorii ne-au spus ca, evident, cel mai greu le-a fost sa ridice pianul si sa il fixele pe un perete vertical. (jos)


Nu in ultimul rand, sunt de mentionat rochiile, creatii ale unor designeri celebri italieni: Prada, D&G, Zegna.