Romania isi trimite ambasadorul la ceremonia de decenare a Premiului Nobel pentru pace - ce a contat mai mult in aceasta decizie?

In momentul anuntarii castigatorului premiului Nobel pentru pace, in eprsoana disidentului chinez Liu Xiaobo, China a inceput sa faca presiuni asupra ambasadelor de la Oslo pentru a boicota decernarea, prin a nu fi prezente acolo. Organizatorii au trimis invitatii tuturor reprezentantelor diplomatice din Norvegia, care trebuiau sa dea un raspuns pana in 15 noiembrie: 36 de ambasadori au confirmat prezenta, 16 nu raspunsesera si sase au spus clar nu - China, Rusia, Kazahstan, Cuba, Maroc si Irak.

Intrebat la vremea respectiva care e pozitia Romaniei, ministrul Baconschi situa Bucurestiul in tabara celor... indecisi: adica nici nu ne trimiteam ambasadorul, dar nici nu ne permiteam o absenta, avand in vedere ca marile puteri occidentale au spus clar ca vor fi reprezentate de sefii de misiuni diplomatice.

"Noi nu ne temem nici de represalii, nici de altceva, dar în acelaşi timp înţelegem de mulţi ani sensibilităţile prietenilor noştri chinezi. Nu am vrea să intervenim în marea lor societate într-un fel sau altul. Cred că chestiunea decernării premiului a fost un act de libertate în Europa din partea Fundaţiei Nobel şi nu contestăm niciun fel de opţiune când este vorba de o personalitate sau alta care contribuie la bunul mers al dialogului în această lume. Nu vom fi acolo cu şeful de misiune. Vom vedea pe cine trimitem, dar nu va fi şeful misiunii", spunea ministrul Baconschi.

Prin urmare, Romania se gandea sa menajeze sensibilitatea chinezilor, cu atat mai mult cu cat incercam sa si vanam niste contracte privind investitii majore in infrastructura de la chinezi. Si revin aici la o tema despre care am mai scris (aici si aici), mai ales in cele doua ocazii in care am fost in China: cum se gandeste Romania sa vaneze mari contracte cu chinezii, in conditiile in care inaugurarea pavilionului romanesc de la Expozitia Mondiala de la Shanghai nu a avut loc in prezenta niciunui oficial de rang inalt roman, iar la ziua Romaniei in cadrul expozitiei, presedintele roman n-a mai fost prezent, asa cum se anuntase initial in mai, la deschiderea expozitiei?

Iar anuntatul forum de afaceri romano-chinez, la care se anunta prezenta unor mai companii chineze, s-a transformat intr-o intalnire cu niste afaceristi mici si mijlocii, care au fost vrajiti cu prezentarea unor harti cu infrastructura din Romania, niste sosele care nu exista in fapt, dar cu care se laudau reprezentantii romani, iar jurnalistii se uitau crucis. E adevarat, suntem pe coridorul 4 pan-european, dar ce conteaza asta cata vreme autostrazile nu sunt construite?

Bun, revenind la prezenta ambasadorului roman la Oslo la ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru pace, am constatat - din declaratiile prezente in presa - ca nici in 25 noiembrie, adica la 10 zile dupa momentul in care trebuia transmis raspunsul oficial organizatorilor, Ministerul de Externe nu putea comunica cine va merge la ceremonie. m potrivit Mediafax, directorul pentru comunicare din MAE, Doris Mircea, spunea ca "MAE analizeaza in continuare aceasta problema".

Iata insa ca joi, cu o zi inainte de ceremonie, lucrurile s-au clarificat. Acelasi oficial din MAE anunta ca "România se va alinia poziţiei europene şi va participa la ceremonia de decernare a premiului Nobel pentru pace la nivel de ambasador".

SE VA ALINIA POZITIEI EUROPENE - deci noi nu suntem in stare sa dam din start un raspuns... european, trebuie sa stam in cumpana si, in final, sa ne aliniem pozitiei europene. Nu e ridicol? Ar fi fost mult mai simplu sa avem din start o pozitie, aceasta adica, pentru ca, oricum, tot aici am ajuns. Dupa ce am fost preocupati sa intelegem "sensibilitatile prietenilor nostri chinezi", acum ne-am aliniat pozitiei europene. ce a contat in aceasta decizie? E oarecum lene de inteles, nu-i asa?

Si, fireste, n-am fi vrut sa fim in grupul celor 19 tari care au anuntat ca nu vor participa: China, Rusia, Kazakhstan, Columbia, Tunisia, Arabia Saudita, Pakistan, Serbia, Irak, Iran, Vietnam, Afghanistan, Venezuela, Egipt, Sudan, Cuba, Maroc si Algeria.

Ashton va anunta primii "ambasadori" ai UE in acest week end

Ministrii de externe ai tarilor membre ale UE se intalnesc vineri si sambata la Bruxelles, la reuniunea de tip Gymnich - reuniune informala - pentru a vorbi cu Catherine Ashton despre Serviciul European de Actiune Externa.

Asa cum scrie si EUobserver este o ocazie ca fiecare ministru sa faca lobby pentru candidatii tarii lor pe langa Ashton.

Ministrul roman Teodor Baconschi a spus adesea in ultima vreme ca este nemultumit de modul in care cei mari din UE si-au luat partea leului si ca cei 30% alocati statelor membre in desemnarea de personal nu au fost respectati. El isi exprima speranta ca la cea de-a doua iteratie, din toamna, sa se ajunga cumva la un echilibru, si dupa o pozitie comuna a noilor state membre, defavorizate in impartirea acestor posturi inalte.

L-am intrebat pe ministrul Baconschi, atunci cand si-a prezentat bilantul primelor 6 luni de mandat, la ce nivel tinteste Romania posturi in SEAE, avand in vedere ca ni se anulasera sansele in lupta pentru postul de ambasador in China.

Teodor Baconschi a raspuns atunci ca Romania tinteste "cel putin un post de director in Centrala de la Bruxelles". "I-am indicat, in cateva intalniri formale sau informale, doamnei Ashton faptul ca asteptarile noastre corespund prevederilor tratatului. Mi-a spus ca va fi oricum o a doua iteratie in septembrie si ca va avea personal grija ca si diplomati romani sa lucreze in serviciu inca din faza initiala de constituire", spunea ministrul de externe.

Putini stiu ca Viorel Isticioaia-Budura, ambasadorul nostru in China este unul dintre cei mai respectati si bine plasati ambasadori in capitala chineza. El a facut ce-a de-a doua facultate in China, vorbeste fluent limba si tocmai din acest motiv, cand grupul de ambasadori europeni merge prin provinciile Chinei, acestia il desemneaza pe colegul lor roman purtator de cuvant - el rosteste toasturile sau alocutiunile in numele lor, el face si pe translatorul. Intr-un cuvant, faciliteaza comunicarea (mai mult decat a face doar o traducere) dintre europeni si chinezi.

Cu toate acestea, Romania nu a reusit sa impuna candidatura sa. Era si greu, intrucat postul din China este ravnit de marile puteri ale UE.

Acelasi lucru il spune astazi si Euobserver, care da si cateva nume ale posibilului ocupant al acestui post.

Primul ar fi diplomatul german Markus Ederer. Are 53 de ani, e avocat si de cinci ani lucreaza ca sef al planificarii politice in ministerul de externe german. A lucrat trei ani ca sef al departamentului de analiza politica si economica din serviciile secrete germane, BND, si alti trei ani in Bruxelles. Prin urmare, are conexiunile necesare in capitala UE pentru a-si face lobby si a vana aceasta functie.

"Trimisii (reprezentantii) doamnei Ashton trebuie sa fie loiali Bruxelles-ului", comenteaza Euobserver, "dar aceasta numire ar putea fi interesanta pentru Berlin - vanzarile de BMW au crescut anul trecut cu 37%".

Alti candidati ar fi ambasadorul Austriei la UE, Hans Dietmar Schweisgut, si ambasadorul Irlandei in China, Declan Kelleher.

Soarta germanului nu e inca decisa, pentru ca numele sau se vehiculeaza, potrivit publicatiei de la Bruxelles, si pentru a conduce Joint Situation Centre, in Bruxelles.

Ramane de vazut cu ce rezultat se intoarce ministrul roman de la Bruxelles si pana la cel nivel va reusi Romania sa isi impuna diplomatii.

UPDATE: Guvernatorul bancii centrale a Chinei ar fi fugit din tara. Doar un zvon, intretinut de cenzura chineza asupra internetului

Stratfor vorbeste despre zvornuri privind posibila fuga din tara a fuvernatorului bancii centrale chineze, Zhou Xiaochuan. Ele au aparut dupa ce o agentie de presa din Hong Kong a publica niste stiri potrivit carora guvernul chinez are intentia de a trage la raspundere oficiali ai PBC (People's Bank of China) dupa ce au fost pierduti 430 de miliarde de dolari in titluri emise de Trezoreria americana. Guvernatorul ar fi unul dintre responsabili.

Stratfor sustine ca zvonul s-a raspandit in China, iar numele guvernatorului a fost blocat la cautarea pe internet pe motoarele chineze, insa spune ca nu are nicio confirmare a acestui zvon privind fuga din tara a lui Zhou.

Mai mult, media chineza incearca sa dea intensiv mesajul ca Zhou nu are nicio problema in acest moment, insa a difuzat numeroase materiale cu guvernatorul, cu scopul de a infirma acest zvon.

UPDATE: Stratfor dedica spatiu extins acestei povesti, insa arata ca zvonul este fals. Guvernul chinez nu l-a infirmat oficial, insa a facut-o pe surse. Stratfor spune ca propagarea acesteui zvon este rezultatul cenzurii chineze asupra internetului, guvernul blocand orice cautare cu numele guvernatorului dupa ce a aparut stirea initiala.

Ilie Nastase a descarcat bagajele delegatiei Romaniei care se intorcea de la Shanghai

Delegatia care a participat la ziua Romaniei la Expo 2010 de la Shanghai a ajuns in tara duminica dimineata, cu doua ore intarziere de ora la care era programat.

Am urmarit pe Realitatea cu uimire aceasta stire plina de inadvertente, intrucat am facut parte din acea delegatie si intarzierea n-a fost de 4 ore, cum spune Realitatea si NewsIn, ci doar de doua ore. Prea multe bagaje incarcate a fost o presupunere mai mult a noastra, a jurnalistilor, care am vazut unele colete mari ale delegatiilor ministeriale. Explicatia oficiala primita de la comandatul aeronavei a fost urmatoarea: chinezii nu au aranjat bine bagajele in avion astfel incat el a fost dezechilibrat, iar la turarea motoarelor, cantarul de pe roata a semnalat asta computerului de la bord.

Astfel, capitanul a decis sa se intoarca la pozitia initiala pentru a se rearanja bagajele si avionul sa fie echilibrat. Mai mult, la decolare am fost anuntati ca, dimpotriva, nu este o greutate suficienta si pasagerii de pe locurile din spate si cei mai corpolenti au fost adusi - pana la atingerea altitudinii de croaziera - pe locurile din fata avionului. Astfel s-a produs o intarziere de doua ore la decolare.

In avion se aflau Orchestra Nationala Radio, Hagi, Nastase, Andreea Banica, Gheorghe Zamfir, Claudiu Bleont, personal din ministerele de Externe si Turismului si delegatiile de presa ale celor doua ministere. Cei doi ministri, Udrea si Baconschi au plecat din Shanghai cu o zi mai devreme, vineri, cu curse de linie.

Stirea este insa alta. La 3 dimineata, cand am ajuns a salonul oficial, ni s-a spus initial ca va trebui sa mergem sa ne recuperam bagajele - pentru 160 de oameni - de la benzile de la sosiri internationale. O idee absurda, intrucat - potrivit argumentelor directorului de protocol de la MAE - cum sa bagi 160 de oameni la sosiri, cand ele sunt diferite. In final, dupa o cearta in aeroport cu seful de tura, s-a obtinut ca bagajele sa ne fie aduse la salonul oficial, mai precis in parcarea acestuia.

Asa ca initial au fost aduse trei containere si toti ne intrebam ce se intampla, ca nimeni nu le deschidea. Ilie Nastase a avut initiativa si a inceput el sa descarce bagaje, fireste, in cautarea propriului bagaj. Atunci s-au mai alatura alti doi tipi si l-au ajutat, insa Nastase a descarcat primele doua containere.

Fara nicio fita, fara nicio problema, in timp ce, de exemplu, Emil Hurezeanu se isi cauta bagajul printre cele descarcate si repeta nervos: "Nesimtitii dracului". Iar cei de la aeroport nu au facut decat sa aduca in parcarea salonului oficial bagajele.

In conditii normale, cand te intorci dintr-o calatorie cu o cursa oficiala se aduc bagajele si sunt aliniate fie in salonul oficial, fie afara, in functie de numarul membrilor delegatiei, iar fiecare si-l recupereaza de acolo.

O calatorie cu peripetii, insa nu atat de catastrofica precum a descris-o Realitatea. Cred ca trebuie pastrate proportiile si detaliile prezentate corect. Jurnalistii au speculat ca sunt prea multe bagaje, cand echipajul insista ca nu aceasta e problema, iar intarzierea a fost de 2 ore- 2 ore si jumatate.

COMPLETARE: Pentru cei nedumeriti ca n-am putut sa ne luam singuri, de la banda bagajele, explicatia este foarte simpla: cand zbori cu o cursa oficiala, nu ajungi la sosiri internationale, ca si atunci cand ai zbura cu o cursa de linie. Ajungi la salonul oficial, care este in alta parte. Iar ca sa ajungi la benzi trebuie sa te duca la sosirile internationale. N-ar fi fost nicio problema (nu era o chestiune de fita), insa toti am fost debarcati la salonul oficial si va imaginati ca nu am fi fost lasati pe langa piste sa mergem pe jos, 160 de oameni, spre sosiri. Sunt doua parti separate ale aeroportului. Asta era problema. Iar lucrurile se complicau putin - trebuiau probabil aduse vreo 2-3 autobuze sa ne duca acolo, adica mai complicat decat a aduce bagajele la "oficial".

Despre usturoiul chinezesc si de ce a fost nedrept sa fie ironizat Vladescu

Imi amintesc cate rasete, comentarii ironice la talk show-uri si in editoriale a suscitat ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, atunci cand a vorbit despre contrabanda cu usturoi chinezesc ca o problema de evaziune fiscala.

Ei na, acum usturoiul chinezesc e de vina, spuneau multi.

Marturisesc ca nu am fost amuzata, pentru ca citisem comunicate de presa ale institutiilor europene referitoare la descurajarea contrabandei cu usturoi chinezesc, insa din comoditate n-am sapat dupa ele.

Ei bine, acum mi-a venit un astfel de comunicat mura-n gura, asa ca va voi spune despre ce e vorba. Contrabanda cu usturoi chinezesc e o problema chiar si la nivel european si nu e motiv de gluma. Iata comunicatul OLAF, Oficiului European de Lupta Antifrauda, care anunta faptul ca o retea de contrabandisti cu usturoi chinezesc a fost capturata.

• 28 de tone de usturoi chinezesc a fost interceptat in Suedia
• din 2009, aproximativ 1200 de tone de usturoi provenind din China a fost introdus fraudulos pe piata europeana, la o valoare estimata a taxelor vamale de 1,5 milioane de euro
• importul de usturoi chinezesc in UE este supus unei taxe de 9,6% din valoare, adica 1200 de euro/tona
• aceasta suma insa nu se aplica pentru cota anuala de 58.870 de tone din intreaga lume si 33.700 de tone din China, ci doar la ce depaseste aceasta cota
  

E adevarat, Vladescu vorbesc despre ladite aduse din Moldova, dar ladita cu ladita se paote aduna o cantitate semnificativa, chiar daca nu comparabila cu cele 28 de tone aduse cu vaporul din China in Norvegia.

Si totusi, in locul documentarii, in presa de la noi s-a preferat mistoul.

Bites of China (3): Autostrazile suspendate din Shanghai

Cand am ajuns in Shanghai, prima impresie mi-a facut-o infrastructura rutiera. Intr-un oras cu aproximativ 17 milioane de locuitori, 13 milioane rezidenti permanenti si alte 3-4 milioane neoficiali sau temporari, este absolut necesara o infrastructura foarte bine dezvoltata.


Shanghai-ul s-a pregatit aproape 10 ani pentru Expozitia Mondiala care a fost inaugurata in 1 mai, iar aceasta pregatire a presupus construirea de autostrazi, de linii de metrou, tuneluri pentru fluidizarea circulatiei, prelungirea linii de tren de mare viteza Maglev (care functioneaza pe principiul levitatiei) sau un nou terminal pentru aeroport.

Mai exact, in cifre, situatia este urmatoarea: Shanghai-ul are, cu zonele limitrofe, o suprafata de 6340 de kilometri patrati, doar centrul sau avand 1500 de kilometri patrati si o populatie de 9 milioane. Sistemului de autostrazi existent i s-au adaugat alti 40 de kilometri, doua tuneluri de fluidizare a circulatiei au fost construite, linia de metrou a fost extinsa, astfel incat Shanghai-ul are acum cea mai intinsa retea de metro din lume.


Notiunea de autostrada suspendata a capatat si mai mult sens cand am vazut Shanghai-ul. Si glumele intre noi, jurnalistii, au fost ceva de genul: oare in urma unei vizite aici i-a venit lui Oprescu ideea cu autostrada suspendata?

Imaginile sunt spectaculoase, dar reteaua se continua si in centrul orasului. Si nu arata deloc rau. Prin oras sunt poduri rutiere peste poduri rutiere, unele pietonale pentru a putea trece strada. Imaginile vorbesc de la sine.


Imaginea de mai sus este de-a dreptul spectaculoasa, intrucat se vad foarte bine cum se impletesc, una deasupra celeilalte, autostrazile.

Chinezii au icnercat sa faca pasajele pietonale cat mai decorative, stalpii lor, scarile, stalpii autostrazilor au fost inveliti, in oras, in vegetatie si flori.

Ma intreb in ce masura ar fi posibil sa avem un astfel de peisaj urban in Bucuresti. Trec peste banii care sunt necesari si dorinta autoritailor locale de a face astfel de proiecte. Ma gandesc in ce masura locuitorii Bucurestiului ar accepta sa vada pe fereastra picioare beton care sustin autostrazile. Constructia pasajului Basarab a suscitat atatea comentarii si rezistenta. Ma gandesc la acele ONG-uri care ar putea argumenta ca astfel de constructii strica peisajul urban.

Mie Shanghai-ul nu mi s-a parut ca arata urat, cu acele autostrazi suspendate. Si la cat de utile sunt, nu cred ca principala problema e una estetica. Oricum, Bucurestiul nu e Viena, sa strici nu stiu ce arhitectura, a fost gandul meu atunci cand am incercat, cu imaginatia, sa vizualizez astfel de autostrazi in orasul in care locuiesc. Cel mai important e sa te poti misca. Iar intr-un oras in ascensiune asta e din ce in ce mai greu. Si totusi, in Shanghai nu am stat blocati in trafic, nu am prins ambuteiaje, totul decurgea normal. Tocmai gratie acelei retele impresionante de autostrazi.

Ceea ce mi se pare cu adevarat important este interesul chinezilor de a participa la mari proiecte de infrastructura in Romania. Totul e sa reuseasca sa se bata palme in acest sens.

FOTOGALERIE Bites of China (2): Papusi din portelan

Mi-am zis sa imi continuu povestile despre China cu ceva usor si mai mult vizual, ca tot este week end. Imi plac copiii la nebunie si zic ca ma imprietenesc repede cu ei, odata aflati la varsta la care pot comunica. Am spus mereu ca micutii asiatici si cei de culoare, africani - daca vreti, arata spectaculos cand sunt la varste foarte mici, de pana in 3-4 ani. Nu ca ai nostri, "caucazieni", nu ar fi frumosi, nu ma intelegeti gresit.

Din China, cele mai pretioase bunuri cu care m-am intors sunt fotografiile cu pusti si pustoaice chinezi. Copiii m-au dat gata, sunt atat de frumosi. Asa cum am scris si intr-un articol de pe Hotnews.ro, micutii imi amintesc de o papusa pe care am primit-o in copilarie, o chinezoaica supla, cu tricou galben si salopeta de blugi indigo. Avea doua codite, era bruneta, fireste, si cauciucul din care era facut chipul ei, capul, de fapt, era total diferit de al celorlalte papusi pe care le aveam. A fost prima reprezentare pe care am avut despre notiunea "ten de portelan". Imi amintesc ca doamnele pe care le intalneam pe strada, cunostinte ale mamei sau bunicilor mei, spuneau despre mine ca am un ten de portelan si asa imi ramasese in minte aceasta expresie. Pentru mine, papusa aceea avea ten de portelan si nu arata deloc ca mine.

Ei bine, micii chinezi pe care i-am imortalizat in Shanghai sunt ca niste papusi din portelan. Judecati si voi dupa pozele, multe - recunosc, de mai jos. Mi-a placut faptul ca parintii lor nu au avut nimic impotriva sa ii fotografiez, dimpotriva, unii chiar ii puneau sa stea la poza. Nu era tocmai ceea ce imi doream, vroiam mai degraba sa ii surprind, insa mi s-a parut fantastic.

Nu vi s-a parut ca in Europa, de exemplu, parintilor nu prea le face placere sa le pozezi copiii? De niciunde nu m-am intors cu asa portofoliu de poze cu pusti. Si, in plimbarile mele prin Europa, cand am fotografiat copii am facut-o de la distanta sau disimuland. Nu stiu de ce am feelingul ca parintilor europeni nu le prea place sa le pozeze copiii un necunoscut. Dar e foarte probil sa fie o impresie gresita.

Pustiul statea calare pe un elefant din metal, in orasul vechi in Shanghai. Prea un picut suparat, dar mami il pusese acolo pentru o poza.

Mi-a placut la nebunie grasunelul asta care dormea imperturbabil in aglomeratia din orasul vechi, din apropierea Gradinii Yuyuan.

Pitica din bratele mamei e adorabila. Mai jos, am fotografiat si o varianta masculina. :) Pustiul de mai jos, care e de milioane. Mi se pare cel mai frumos copil pe care l-am vazut vreodata. Nu am o explicatie rationala, pur si simplu mi se pare fabulos! E fotografia mea preferata facuta in China.

Caldura mare in Shanghai, la inceput de mai. Asa ca la plimbarile prin Expo, pustii erau cu sticlele cu ceai sau apa la ei.

Fetita din imaginea de mai sus era extrem de sic, dar si cu personalitate. Am vrut s-o fotografiez din fata, dar n-am reusit. N-a vrut sa stea si se tot ascundea in spatele tatalui ei, care era foarte mandru de interesul meu pentru copil si incerca s-o convinga sa se lase pozata. Mie mi-a placut mai mult asa: un copil care face ce vrea. I-am respectat dorinta.

O simpaticuta cu papion.

O alta pustoaice ce mi-a placut la nebunie. Cu umbreluta ei care s-o fereasca de soare, parca era o printesa. Si avea si atitudine de printesa.

In pavilionul danez, era o suprafata din care, la un moment dat, tasnea apa. Copiii au fost prinsi la mijloc si, dupa ce in primul moment nu au inteles ce se intampla, apoi s-au distrat de minune. Cu atat mai mult cu cat era cald afara si o racoreala le facea bine.

Ce ochisori, ce nasuc, ce mutrita simpatica! Unul dintre copiii mei preferati fotografiati in Shanghai.

Fotografia asta are o istorie amuzanta. Cand baiatul mai mare a vazut ca incerc sa le fac poza, l-a strivit pur si simplu pe fratele lui, ca sa iasa el in evidenta, asa cum se vede si din imagine. Ma intreb ce fac cand sunt doar ei, imi imaginez ca cel mic o incaseaza adesea de la fratele lui.

Unii pusti pur si simplu iti pozeaza atunci cand te vad cu aparatul foto in mana. Cum sa-i ratezi?

Baiatul asta mi-a astras atentia penru ca avea la gat ceea ce semana cu o cravata de pionier din copilaria mea. :)

Uimire, curiozitate...

Fetita asta isi striga mama sa o vada unde se catarase. Insa mama nu era deloc atenta. Asa ca pustoaica striga precum o placa stricata. Genul de copil istet, care vorbeste mult si cere atentie.

Pitica din imagine are in mana un castravete. Am mai vazut asta plimbandu-ma prin expo, in acele zile calduroase. E un mod foarte bun de a te hidrata. Ceea ce ii atrasese atentia era mica Sirena, simbolul Copenhagai expus in pavilionul danez.

O familie de chinezi care venise in pavilionul moldovenesc pentru a degusta vinurile si niste placinte traditionale care atunci se faceau.

Pitica din imagine dansa in timp ce rudele ei creau fondul muzical. E amuzanta foc. Si imi place ca e imbracata intr-o rochita traditionala.

O fetita rusinoasa.

Am remarcat in China un lucru interesant in vestimentatia copiilor mici. Sau, mai degraba, ciudat. Copiii - in general cei care inca mai au nevoie de pampersi - poarta niste salopete cu o taietura intre picioare. Dunga aceea albastra care se vede in imaginea cu pustiul de mai jos. Ei bine, el are pe el pampers, dar am vazut si cazuri in care nu mai aveau nimic. E o modalitate mai usoara probabil de a-i ajuta in cazul urgentelor naturii, sa le zic asa, insa e o imagine ciudata. Am vazut in parc un pici care statea pe iara cu parintii lui si avea totul la vedere. E adevarat, avea pana in 2 anisori, insa a fost o imagine care m-a surprins. Dar probabil e foarte practic pentru parinti.

Cea mai luxoasa masina din istorie, un mester pantofar de la Ferragamo, primul Ferrari hibrid - atractiile pavilionului italian de la Shanghai

Criza economica? Nu exista, daca ii intrebi pe cei care conduc delegatia Italiei la Expo 2010 Shanghai - autoritatile italiene nu au facut reduceri de buget, companiile nu si-au redus sponsorizarile, pentru ca mediul de business din China este mult prea important pentru a-l aborda cu jumatati de masura. Cat despre vizitatorii chinezi, ei sunt atrasi de o expozitie de superlative: o masina Isotta Fraschini, cea mai luxoasa masina din istorie, primul Ferrari hibrid sau creatii de celebri designeri italieni. Nu in ultimul rand, la fiecare 100.000 de vizitatori se acorda cadouri substantiale.

Eleganti si sic, asa arata chiar si chinezii angajati la pavilionul italian.

Chinezii au dat buluc la pavilionul italian, astfel ca in prima zi de la inaugurare au avut 60.000 de vizitatori, chiar peste capacitatea pavilionului. La sfarsitul zilei, coada de la intrare era inca foarte mare, iar chiezii au vrut sa intre cu forta in pavilion, fara sa accepte ca acesta trebuie sa isi inchida, pana a doua zi, portile. Mai apoi, organizatorii italieni au redus numarul celor estimati sa vada pavilionul intr-o zi si au hotarat ca el sa se reduca la 40-50.000, pentru ca turul merge incet. "Credeam ca va fi un circuit continuu, care va merge mai repede, insa vizitatorii chinezi sunt foarte curiosi, se opresc si citesc tot", ne-a spus directorul executiv al pavilionului, Ernesto Miraglia.


Pavilionul italian promoveaza ideea Orasul Omului - City of Man si incearca sa transmita chinezilor mesajul ca un oras nu trebuie sa fie masiv si grandios ca sa fie un mediu bun de locuit pentru oameni. Ca nu e nevoie sa razi cu buldozerul cladiri vechi, frumoase, ca sa construiesti zgarie nori din sticla si fara personalitate. Ascultandu-l pe tanarul director al pavilionului nu-ti poti ascunde un zambet: in China, in acei zgarie nori din sticla, de zeci de etaje, sunt adapostiti mii de oameni, e un pic bizar sa incerci sa promovezi o astfel de idee intr-o tara in ascensiune si cu o populatie numeroasa precum a Chinei.

Cum s-a ajuns insa la aceasta idee? In 2007, in Italia s-a facut un grup de 30 de experti din mai multe domenii - media, arta, arhitectura, lideri de opinie cunoscuti - care au cautat mai multe idei si apoi s-au fixat asupra acestui concept: orasul trebuie sa aiba atentia centrata pe om. Iar economiile emergente pot invata de la cele dezvoltate cum sa isi construiasca orasele pentru ca ele sa serveasca omul, ca omul sa nu fie prizonierul oraselor.

Intrarea in pavilionul Italiei.

Criza? Cum sa reduca bugetul cand participare la expo e atat de importanta?

Pavilionul Italiei te poarta printr-o calatorie in cultura, istoria si economia italiana si este al doilea ca dimensiune din expozitie dupa cel al Chinei. Chiar daca Miraglia a refuzat sa spuna o cifra atunci cand a fost intrebat de costul pavilionului sau de bugetul pe care l-a alocat Italia participarii la expozitie, am aflat ca pavilionul a costat in jur de 10 milioane de euro. El e facut din materiale produse de firmele italiene si ele au fost aduse chiar din Italia, ceea ce a ingreunat un pic procesul de constructie, cu toata birocratia de la vama chineza.

Spui Italia, spui pantofi. Giganticul pantof a fost un punct de atractie. Iar tocul e o adevarata expozitie.

"Am vrut sa implicam cat mai multe companii italiene, pentru a se promova in China", a explicat directorul pavilionului italian. De altfel, companii italiene au sponsorizat pavilionul, furnizand materialele de constructie gratuit. Ele au vazut relevanta participarii la expozitie si a prezentei constante acolo, a explicat Miraglia, existand companii ai caror reprezentanti vor fi in Shanghai pe tot parcursul celor 6 luni de expozitie.

Rochia rosie D&G, unul dintre simbolurile modei italiene. Un intreg perete al parterului pavilionului este acoperit cu rochii ale celebrilor designeri italieni.

Intrebat daca masurile luate de autoritati si companii din cauza crizei a dus la o reducere a bugetului participarii la expozitia mondiala - fie el de promovare sau alte costuri - Ernesto Miraglia a fost categoric: nu au existat reduceri bugetare, iar interesul guvernului italian si al companiilor nu s-a diminuat, dimpotriva, a crescut. "Au inteles ca este o piata-cheie. Interesul Italiei pentru China este foarte mare si chiar a crescut acum, de la inaugurare, o serie de asicuatii industriale sunt itneresate sa vina aici. E o tara si o expozitie mult prea importanta sa nu le tratam cu maximul de atentie", a spus directorul italian.

Pacat ca autoritatile romane nu au avut aceeasi gandire si nici chiar companiile romanesti nu par atat de ahtiate dupa vanatoarea de cooperare economica in China. Bugetele noastre de promovare au fost reduse, reprezentarea economica la inaugurare a fost la un nivel scazut, oamenii de afaceri par mai degraba blazati si complexati de piata chineza, iar autoritatilor par sa nu le pese de interesul chinezilor de a investi in proiecte de infrastructura.

Italienii au mers pe ideea de a promova in fiecare luna cate o industrie si au debutat probabil cu cea mai celebra in China: designul - prin creatii de moda, incaltaminte si mobila. Chinezii care falsifica totul s-au imbulzit sa vina sa vada originalele Prada, D&G, Versace sau Zegna.

Un artist pantofar care lucreaza pentru Ferragamo face pantofii sub ochii vizitatorilor. rezultatul muncii lui, adica ravnitele perechi de incaltaminte, vor fi facute cadou vizitatorilor. celor mai norocosi dintre ei, adica unuia din 100.000 care trec pragul expozitiei.

Cadouri pentru vizitatori

Italienii au avut si ideea de a face cadouri vizitatorilor pavilionului. In cea de-a doua zi au fost aproape de 100.000, iar vizitatorul cu acest numar urma sa primeasca un cadou: o excursie in Italia sau un scuter Piaggio, poate chiar o pereche de pantofi Ferragamo facuti in "atelierul" din pavilion.

Mobila Poltrona Frau. Chinezii vor putea vedea pe viu cum se face mobila sic italieneasca. Tot in cadrul atelierelor, in lunile urmatoare vor fi demonstratii de facut paste italienesti, dantela, dar si viori facute in atelierele de la Cremona, genti de la Tod's sau bijuterii Bulgari.

Primul Ferrari hibrid este expus in pavilionul Italiei. Italienii au facut o concesie, era evident ca nu putea fi rosu, ci verde, in toate sensurile. Si cei de la Fiat (jos) au vrut sa expuna la Shanghai un 500 hibrid. Care a avut succes la chinezi, cel putin in ce priveste dorinta de a se fotografia alaturi de el.

Cate un pic din ceea ce are Italia mai bun, ar putea fi interpretat intregul pavilion. Arta italiana, muzica, arhitectura, bucataria, totul e reprezentat acolo. Ca sa intruchipeze Opera Scala, italienii au suspendat pe perete o orchestra, adica instrumentele care compun o orchestra. Si ele sunt adevarat, organizatorii ne-au spus ca, evident, cel mai greu le-a fost sa ridice pianul si sa il fixele pe un perete vertical. (jos)


Nu in ultimul rand, sunt de mentionat rochiile, creatii ale unor designeri celebri italieni: Prada, D&G, Zegna.

Bites of China

M-am intors din China de o saptamana, insa plecarea la Bruxelles la doar cateva zile si oboseala cauzata de diferenta de fus orar m-au impiedicat sa scriu pe blog despre aceasta experienta extraordinara.

Am fost la Expo Shanghai 2010 si am facut o groaza de poze. Multe dintre postarile viitoare - pe care le voi scrie sub titlul general "Bites of China", bucati de China - vor fi in mare parte din fotografii.

Vor fi impresiile mele personale, ale unui vizitator in China, mai degraba decat articole. Articole despre expozitie am scris pe HotNews.ro. Ceea ce va urma va fi un jurnal al calatoriei mele in China, fara pretentia de a fi ceva cronologic sau riguros. Sunt, asa cum am spus, bucatile de China pe care am crezut eu ca merita sa le impartasesc.

Training de 10 luni in China pentru manageri pe banii UE - cursuri de limba chineza de afaceri si munca intr-o companie timp de 3 luni

Manageri cu varsta intre 26 si 40 de ani si cu 5 ani de experienta pot aplica pentru un program de schimb de experienta si training in China finantat de Uniunea Europeana. EU-China Managers Exchange and Training Programme are ca data limita de depunere a aplicatiilor este 7 ianuarie 2010, ora 18.00 (ora Beijingului), iar ceie zece luni si jumatate ale programului vor incepe in 17 mai 2010. Adresa de email la care pot fi trimise aplicatiile este: application@metp.net.cn

Mai multe informatii puteti citi pe pagina de net a programului, aici.

Cateva informatii sumare: preselectia va fi facuta de un grup de experti chienzi si europeni, iar cei care se afla pe lista scurta vor sustine un itnerviu de 30 de minute la Beijing sau in Europa.

Programul va consta in doua saptamani de training intercultural, 7 luni de cursuri de limba chineza pentru afaceri si trei luni de munca in China. Alocatia primita este de 1000 de euro pe luna. Prioritate se va acorda femeilor manager, se arata in indicatiile legate de program.