Bono

Cei care ma cunosc stiu ca sunt un fan U2 de ani si ani de zile. Foarte multi ani. Si un fan al lui Bono, despre care citisem in adolescenta mea despre implicarea sa umanitara. Azi dimineata am vazut o stire: Medvedev l-a invitat la resedinta sa de la Soci pe Bono, aflat in Rusia pentru un concert al U2.



Probabil multi veti zice la fel ca prietenul meu: "mda, Bono, e mult marketing in toata implicarea lui umanitara". Insa astazi ii spuneam amuzata:
- Medvedev are timp pentru Bono, dar n-are timp pentru o intalnire cu Basescu.
- Imi spui un truism aici, ca Bono e mai important decat Basescu. Bono e cam la acelasi nivel cu presedintele Americii.
- Ei, presedintele Americii poate fi in functia asta 4, 8 ani, dar Bono e Bono forever, m-am facut eu ca nu inteleg ce spunea.
- Ma refeream la presedintele american ca institutie.

foto: AP, via Google

Evident ca intelesesem, dar am avut satisfactia ca a recunoscut el insusi ca, asta e, Bono e o institutie in sine si prin actiunile sale din afara sferei artistice. O fi fost marketing la un moment dat, dar nu e doar atat, Bono e preseverent de zeci de ani.

foto: AP, via Google

Va ziceam de adolescenta, atunci citisem despre el ca a fost cu sotia sa prin Africa, probabil prin Etiopia, unde a avut grija de saraci, traind in conditii precare pentru cateva saptamani. Evident, cand povesteam episodul, multi imi ziceau: normal, dupa aceea s-a intors la lux. Da, de acord, dar nu toti marii artisti sunt dispusi sa renunte la confort, nici macar pentru cateva saptamani, pentru a ajuta niste saraci.

foto: Reuters, via Google

Imi tot pun speranta sa vad U2 in concert la Bucuresti. Poate dupa ce se va termina stadionul Lia Manoliu. Ma gandesc ca sunt, din nou, in jurul nostru - Moscova, Atena, Istanbul - si tot nu au cum sa vina la noi. Unde ar putea concerta? Stiu, poti merge oriunde sa ii vezi acum. Pe 23 septembrie sunt la Bruxelles. :) Dar Romania va intra pe harta marilor capitale - in opinia mea pur subiectiva - cand va concerta U2 la Bucuresti. :) Pana atunci... ii vedem prin alte parti.

foto: Reuters, via Google

foto: AFP, via Google

De cati politisti e nevoie sa puna catusele unui fan Gary Moore?

Raspuns: 3 in civil, 3 jandarmi si cativa, printre care si un comisar, de la Capitala.

Duminica seara, la concertul Gary Moore, am trait o experienta noua pentru mine si primul contact direct cu minunata politie romana. O experienta socanta, prin modul in care politia vede infractorii, sau in cine vede politia infractorii si modul in care trateaza cetatenii cu spirit civic. Dar sa va spun intai povestea si apoi toate anomaliile.

Mergeam spre Zone Arena impreuna cu prietenul meu si in drum, aproape de intrare, in vedem pe un amic.

-Salutare dom'le, ce faci?, il intreaba prietenul meu.
- Uite, ma iau astia ca am cumparat un bilet de la bisnitari.
- Nu astia, ai auzit?, il interpeleaza un tip tuciuriu, care il inghiontea mereu sa il faca sa mearga inainte.

Noi ne-am oprit si ne-am spus sa stam sa vedem ce i se intampla. Amicul e un om serios, intre 35 si 40 de ani, cu familie si copil mai mic de un an de zile. Nu intelegeam cine il ia pentru ca tocmai cumparase un bilet de la speculanti. O greseala, e adevarat, pe care insa o fac multi, fara nicio consecinta.

Am vazut grupul care il talona strans pe acest amic - format din vreo trei civili si trei jandarmi - mergand la grupul de bisnitari pe langa care trecusem si care tocmai ne oferise soptit bilete mai ieftine la concert. De fapt, inca din urma cu vreo 50 de metri am fost ofertati cu bilete, de care nu aveam insa nevoie.

Cand l-am vazut pe amic inconjurat de unii, cu un malac in maieu care gesticula si apoi tot grupul indepartandu-se, in timp ce jandarmii nu faceau nimic si nu insoteau grupul, am hotarat cu prietenul meu sa merge dupa ei, sa vedem ce ii fac amicului, unde il duc.

De la cativa metri departase situatia parea astfel: amicul nostru, luat de bisnitari la inghiontit, fara ca jandarmii sa faca nimic. Si ne-am zis ca toti sunt pe-o mana, asa ca trebuia sa ne asiguram ca nu i se intampla nimic.

Pe masura ce ne apropiam de grup, il vedeam pe amicul nistru gesticuland si explicand ceva, nu auzeam, dupa care dintr-o data l-am vazut pus la pamant, cu fata in iarba.

Am fugit acolo si l-am vazut incatusat.
- De ce il tratati asa, ce a facut, de ce va purtati asa?, am intrebat impacientati.
- Nu va bagati, suntem de la politie, a spus tuciuriul.
- Si de ce il imobilizati asa, ca nu a facut nimic, insistam noi.

Niste jandarmi ne-au luat la intrebari:
- Cine stunteti, dati-va de-aici.
- Suntem amicii lui, ii cunoastem pe omul asta si vrem sa vedem daca este ok, sa intelegem ce i se intampla. Suntem niste cetateni care vad ca bruscati un om si ii puneti niste catuse, fara ca el sa se fi manifestat violent.

L-au ridicat, se vedea ca era foarte speriat si se indepartau de zona concertului. Am urmat grupul, iar prietenul meu a scos telefonul sa filmeze. In spatele meu, doi jandarmi sopteau unul altuia: Ia vezi, asta filmeaza.

Am ajuns in parcarea de al benzinaria Agip de langa Zone Arena, din Floreasca, si acolo am vazut o masina a politiei. Amicului i-au scos catusele si au icneput sa stea de vorba cu el. Tuciuriul a venit tantos la noi sa ne intrebe ce vrem.

- Suntem prietenii lui, vrem sa stim ca e ok.
- Plecati de-aici, n-aveti ce cauta aici.
- Suntem intr-un spatiu public, stam pana cand se lamureste situatia.
- Sunteti in parcarea Agip.
- Pa si sunteti patronul Agip sa fie proprietatea dvs. privata?
- Stiti ca va pot acuza de interferenta in ancheta si ca e o infractiune.
- Dar nu interferam, stam aici deoparte sa vedem ce se intampla cu prietenul nostru. Mai bine duce-ti-va si lamuriti situatia acolo, am spus eu, agasata. (Am gresit, recunosc, dar deja devenisem noi problema, in loc sa o lamureasca pe cea a prietenului nostru).
- Nu-mi spuneti mie ce sa fac. Ia, legitimati-va.
-Legitimati-va si dvs.

Si-a scos legitimatia, nu i-am retinut numele, dupa care prietenul meu a dat buletinul, iar eu datele, pentru ca, fiindca nu aveam niste buzunare sigure, nu imi luasem cu mine la concert decat telefonul.

Intre timp, politistul tuciuriu aflase de la jandarmi ca prietenul meu filmase cum il duceau pe amicul nostru.
- Sa stiti ca n-aveti nimic ilegal pe filmarea aia.
- E doar o filmare, ne-am filmat prietenul.

N-am fost in momentul acela pe faza sa il nintre: si atunci de ce te nelinisteste? Ca filmarea devenise foarte importanta pentru el. Asta dupa ce un jandarm a venit si ne-a zis sa o stergem.

- De ce sa o stergem? Eram intr-un loc public, pe strada, filmez ce vreau, i-am raspuns prietenul meu.

Jandarmul a dat inapoi in fata acestui argument. pentru ca, de exemplu, nu venise nimeni sa ne zica ceva in genul: e o actiune a politiei pe care nu ai voie sa o filmezi. Desi, repet, fiind intr-un loc public, nu cred ca se sustine acest argument.

Intre timp, amicul nostru incerca sa lamureasca situatia. Vazandu-ma mai infipta, malacul in maieu a venit la mine.
-Haideti sa va spun ceva.
- Cine esti, dom'le? Esti de la politie?
-Nu.
-Atunci nu ai nimic sa-mi spui.
- Pai eu i-am vandut biletul, le-am spus baietilor ca eu i l-am vandut. (Baietii erau politistii sub acoperire).
- Pai si de ce nu mergi la ei sa le zici (eram la2 metri distanta). Du-te-acolo, dom'le, spune-le.

Malacul a mers la politisti, a stat un pic de vorba cu ei, dupa care nu l-am mai vazut, a disparut subtil.

Povestea amicului era urmatoarea: a cumparat biletul si imediat dupa aceea a venit la el tipul tuciuriu si l-a luat la intrebari si i-a zis sa il insoteasca. El a crezut ca este buzunarit si l-a indepartat spunandu-i:
- Ce vrei, dom'le, nu vin niciunde, eu intru la concert.

Si s-a trezit inconjurat si talonat si indepartat de intrarea in Zone Arena. Atunci l-am intalnit noi. Politistii l-au dus la bisnitari, ei au confirmat ca i-au vandut biletul, iar amicul, convins ca s-a lamurit situatia, le-a zis ca da biletul inapoi, sa-l lase sa intre la concert. Asta gesticula cand il vedeam noi, speriat de ce i se intampla. Si atunci au sarit pe el si l-au incatusat.

- Dom'le, dar nu ti-am aratat legitimatia?, l-a intrebat tuciuriul.
-Ba da, domnule, dar si eu imi pot scoate la imprimanta o astfel de legitimatie. De unde sa fi stiut ca nu e un fals?
-Da' ce, dom'le, daca sunt tigan trebuie sa fiu infractor? Eu am invatat, da, de-am ajuns politist.
- Haideti, nu faceti din asta acum un caz de rasism, i-am spus eu.

Fara sa fii rasist, dar omul ala arata ca toti bisnitarii aia, era foarte bine sub acoperire. Cand ti se intampla asa ceva te sperii, normal.

Politistii i-au luat biletul si l-au rupt.
- Stati un pic, ca nu inteleg ceva: dvs. ma ridicati pe mine, ca am cumparat, dar bisnitarilor nu le faceti nimic?, a intrebat uimit amicul nostru.
- Dom'le, noi ii stim, dar sunt pe-o mana cu organizatorii: ei le dau bilete gratuite, pe care bisnitarii le vand sub pretul de la casa. N-ai putut, dom'le, sa iei bilet de la casa?, l-a intrebat seful lor, un comisar.
- Domnule, am gresit, recunosc. E prima ora cand iau bilete de la bisnitari si mai bine nu ma uitam la cei 20 de lei, cat era diferenta. Recunosc ca am gresit, dar nu inteleg de ce nu le faceti nimic lor, a zis prietenul nostru.

Raspunsul comsiarului m-a lasat masca, asa ca mi l-am notat repede in telefon:
- In Romania nu mergem pe preventie, mergem pe vechile metode militienesti.

Ma intreb ce ii mai trebuia ca sa ia masuri si impotriva bisnitarului. Ala venise la ei sa le spuna ca ii vanduse biletul amicului nostru, recunoscuse asta, iar ei l-au lasat sa plece, in schimb amicul fusese incatusat, talonat si dus prin multime la masina politiei. Probabil daca nu eram si noi, ajungea direct la sectia de politie. La Sectia 6, de-abia am aflat de la un jandarm unde il duc si care e cea mai apropiata sectie.

-Vedeti alea doua masini parcate? Un Passat si un Audi? Sunt ale alora care v-au vandut biletul, dar noi nu le putem face nimic, a spus comisarul.

Serios? Dar poti sa-ti umflii muschii in fata celui mai slab?

- Eu lucrez de 13 ani in politie, dom'le, si tot nu am masina mea, iar ei au masinile alea. Si tot despre politisti se zice ca sunt corupti, a inceput comisarul.

Pai si de ce nu ii arestati si nu luati masuri impotriva celor corupti, ca sa nu va suspectez ca fie sunteti pe o mana cu ei, fie sunteti incompetenti? Legea e de vina, sugera el. Pai si ce, n-aveti ministru, n-aveti asociatii profesionale care sa merga cu o initiativa legislativa la un parlamentar? Sunteti cetateni si voi, puteti avea initiva legislativa, care apoi sa va fie promovata. Asa ca nu dati vina pe lege.

In final, am plecat spre concert toti trei, amicul si-a luat bilet de la casa de bilete. Inauntru, vine un tip la el: "Omule, esti un erou acum. Am vazut cand te-au luat, ce ti-au facut? Eu la toate concertele imi iau de la bisnitarii astia, sunt cunoscuti, peste tot sunt ei, la Sala Palatului, oriunde sunt concerte. Dar acum n-am mai avut curajul, dupa ce te-am vazut inconjurat de aia. Si apoi, dupa ce te-au luat, au disparut ca potarnichiile", a spus acesta.

Cateva consideratii:

• Nu inteleg de ce doar cel care cumpara biletul de la bisnitari este luat de politie si nu si cel care vinde. Mai ales ca ai marturia lui ca el i-a vandut biletul. (Subliniez, amicul nostru insusi a recunoscut ca a gresit, nu asta e in discutie.)
  
• Politistii recurg imediat la agresivitate. Cand bisnitarul le-a spus pentru prima data politistilor ca el i-a vandut biletul, el a crezut ca astfel se lamuresc lucrurile, ca nu este el cel suspectat ca vinde, asa cum a crezut. Si a spus: Ok, va dau biletul, acum pot sa ma duc la concert. Si atunci s-a trezit trantit pe iarba. Justificarea politistilor: s-a opus invitatiei de a-i urma. Ce era daca ii explicau procedura mai bine si ii inlaturau temerile si astfel intelegea si el ca e o chestiune de timp sa se intoarca la concert?
• Cand v-am vazut pe voi m-am linistit, ne-a spus el ulterior. Ma gandeam ca macar vedeti si voi ce se intampla, ma cunoasteti si daca ma duc undeva aflati si voi. Cred ca nu m-au dus la sectie ca ati venit dupa noi si ati vrut sa vedeti ce se intampla si astfel au fost dispusi sa ma asculte si sa lamurim situatia, ne-a mai spus el.
• Suntem atat de neincrezatori in fortele de ordine ca fie le suspectam ca sunt pe-o mana cu cei care comit faradelegi - cum a fost cazul nostru - fie le punem la indoiala identitatea - amicul nostru le-a si zis: oricine isi poate scoate la imprimanta si baga in tipla o legitimatie, de unde sa stiu ca nu e falsa. Mai ales ca, repet, politistul sub acoperire arata precum cei care ne oferisera inainte si noua bilete, nu stiai daca e intr-adevar politist sau "unul dintre baieti", care vroia sa te buzunareasca.
• Lamentarea comisarului ca asa e legea, ca aplica procedeele militienesti din trecut, ca nu sunt proactivi, nu se sustine. Daca legea e asa proasta, de ce nu incearca sa o schimbe? Am spus mai sus cum.

Cam asta e povestea primei mele "ciocniri" cu politia romana. Care isi umfla muschii in fata unuia care a cumparat bilet de la bisnitari si a altor doi care vroiau sa vada ce se intampla. Credea probabil ca ma intimideaza cu argumente sunteti in parcarea Agip sau legitimati-va. Ei bine, nu.

Pe de alta parte, prietenul meu m-a intrebat: daca erai contabil si nu stiai cum e cu spatiul public, daca nu erai jurnalist, mai erai asa incisiva si curajoasa? Nu stiu, probabil ca oamenii se tem si vor sa evite orice problema. Dar daca ai spirit civic, de ce sa nu te bagi. Duminica seara nu am spus niciun moment ca suntem jurnalisti, niciunul dintre noi. Eram doar niste cetateni care vor sa se asigure ca nu se face un abuz.