Iata ce spune el (filmuletul preluat de site-ul TMCTV):
Dar acum doua seri, la TVR, el a afirmat si asta:
"Nu-i un om politic sa nu fie destept acum si sa nu spuna ca el stia de criza. Nu e adevarat. Nu aveau cum sa spuna asa ceva ca nu stiau. Economia duduia atunci, chiar si Institutul National de Statistica, in decembrie, spunea ca vom avea o crestere economica de 3-6 procente pentru 2009. Si FMI spunea in octombrie ca Romania va avea crestere economica pentru a-si revizui apoi prognoza in decembrie si in ianuarie."
Eu inteleg ca presedintele spune ca nu stia ca va fi criza, sa zicem in octombrie, candFMI prognoza crestere economica pentru Romania. Si totusi, el zice ca se uita seara la The Money Channel.
Nu vedeti legatura inca, nu? V-o explic: The Money Channel a vorbit cel tarziu de prin octombrie despre criza si despre ce ne paste, aducand analisti din straianatate, pe langa cei din piata romaneasca. A avut inca de prin octombrie oameni la Londra si New York care transmiteau de la bursele de-acolo caderile spectaculoase ale indicilor, care vorbeau despre confuzia si haosul creat dupa caderea Lehman Brothers, care intervievau analisti ce prognozau ca tarile Europei emergente, adica si Romania, vor fi lovite de criza in ciuda cresterii economice spectaculoase, pentru ca e bazata pe niste bule: imobilia si a creditelor de consum.
De ce sunt atat de sigura pe ce va zic? Pentru ca eu ma uit la The Money Channel si am vazut asta. Si pentru ca l-am rugat, la un moment dat, pe corespondentul TMCTV la Londra, dupa intoarcerea lui in tara, sa ma ajute cu un contact al unui tip (analist din City) pe care l-a intervievat. Si dupa aproape o luna, pe 6 noiembrie, am facut un interviu prin telefon cu el, Justin Patrie e numele lui, in care detalia niste chestiuni. Iata interviul. A spus lucruri similare si pe TMCTV cu aproape o luna inainte, de exemplu, pentru ca asa mi-a atras atentia si mi-am spus ca trebuie sa vorbesc si eu cu el.
Prin urmare, eu cred ca presedintele minte:
fie nu se uita la The Money Channel - caci altfel stia ca ne paste criza in ciuda celor mai optimiste previziuni
fie stia ca vine criza - dar e mai simplu acum sa iti acuzi, din nou, adversarul
Ar mai fi o varianta, daca spune adevarul, dar asta nu e deloc flatanta: se uita la The Money Channel, dar ... nu a inteles ca vine criza. Care o fi adevarul?
(Cititi aceasta postare si in cheie ironico-amuzata.)
"Independently of the lifetime and the framework of the assistance programme, the Commission will also, applying the existing relevant procedures, including the Cooperation and Verification Mechanism, continue to monitor progress in the areas contributing to transparent and effective public spending, in particular in the field of justice and implementation of structural funds in order to facilitate Romania to reinforce the impact of the Community assistance ", potrivit informatiei care mi-a fost pusa la dispozitie de surse din Consiliul European.
In traducere: "Indiferent de durata si cadrul programului de asistenta, Comisia - aplicand procedurile existente relevante, inclusiv mecanismul de cooperare si verificare, va continua sa monitorizeze progresele privind cheltuielile publice transparente si efective, mai ales in domeniul justitiei si al implementarii fondurilor structurale, pentru a ajuta Romania sa intareasca/sporeasca impactul asistentei comunitare".
Prezenta in documentul Consiliului a acestei formulari nu a fost decisa ieri, cand a avut loc reuniunea ministrilor de externe, ci in EFC, reuniunea expertilor care fac recomandari ECOFIN, adica ministrilor de finante si, de fapt, locul in care se contureaza mare parte a politicilor pe care ECOFIN le negociaza si aproba. Autoritatile romane "au exprimat rezerve" privind aceasta formulare, imi spun sursele mele de la Bruxelles, si tocmai de aceea presedintia (adica ministrul ceh de finante) a mai avut consultari cu partea romana. Insa in sedinta ECOFIN nu a fost discutata aceasta formulare, ea fiind practic decisa.
Pe de alta parte, nu este o conditionare noua privind imprumutul, totul este o chestiune de formulare introdusa in concluziile ECOFIN, pentru a intari faptul ca Romania trebuie sa isi faca treaba. Si nu este o noutate nici macar aceasta formulare si amintirea faptului ca suntem monitorizati pe justitie si ca sunt cu ochii pe noi, intrucat insasi Comisia Europeana, atunci cand a anuntat aprobarea imprumutului (aici este comunicatul), a aratat urmatoarele:
Pentru o gestionare "sanatoasa" a fondurilor primite, se acorda un rol central institutiilor de audit si combatere a coruptiei, care trebuie sa fie independente si sa functioneze eficient. Bruxelles-ul a adus de atunci in discutie mecanismul de cooperare si verificare pe justitie, ca o conditie pentru acordarea banilor: "Comisia va continua sa monitorizeze, in cadrul mecanismului de cooperare si verificare, progresele in domeniul reformei judiciare si a combaterii coruptiei", arata comunicatul.
In plus, purtatoarea de cuvant a comisarului Almunia a repetat azi clar ca nu e nicio noutate, nu este o conditionalitate pentru acordarea banilor:
"Referirea la mecanismul de cooperare si verificare nu este o conditionalitate pentru asistenta de 5 miliarde de euro acordata Romaniei. Este doar o reamintire a faptului ca acest mecanism exista inca de la aderare.
Conditiile pentru acordarea imprumutului sunt clar stipulate in comunicatul de presa si decizia Consiliului: consolidare fiscala (in special printr-un program pe termen mediu pentru a aduce deficitul sub 3% pana in 2011), reforma bugetara (in special adoptarea unui cadru fiscal pe termen mediu si reguli fiscale - planificarea bugetara multianuala, in alte cuvinte), reforma sectorului financiar si reformele structurale, inclusiv imbunatatirea eficientei administratiei publice. Aceste conditii vor fi prevazute mai in detaliu in Memorandumul de intelegere care va fi semnat cu autoritatile romane.
Consiliul a aprobat ieri, si-a dat acordul politic, asistenta de 5 miliarde de euro. Inteleg ca aprobarea formala are loc astazi. Asta ne va permite sa ne concentram asupra elaborarii Memorandumului de Intelegere pentru a putea apoi plati prima transa.
MEMORANDUMUL DE INTELEGERE NU VA CONTINE NICIO REFERIRE LA MECANISMUL DE COOPERARE SI VERIFICARE", a conchis purtatorul de cuvant al comisarului Almunia.
Ce trebuie sa intelegem?
Exista doua documente: concluziile Consiliului, document politic, care trasmite un semnal politic foarte clar autoritatilor de la Bucuresti si care le arata ca nu fac ceea ce trebuie pe reforma justitiei si lupta anticoruptie. In aceste concluzii este formularea de mai sus, pe care am pus-o si original, in limba engleza. Semnalul politici e indubitabil, dar asta nu inseamna o conditionare a banilor explicita. Comisia a transmis acest semnal inca din momentul in care a anuntat aprobarea imprumutului pentru Romania, Consiliul il intareste.
Memorandumul de intelegere - care e documentul tehnic, care spune exact in ce conditii acorda Comisia cele 5 miliarde.
Prezenta in concluziile ECOFIN a acelei formulari care aminteste de faptul ca avem un mecanism de monitorizare pe justitie are trei semnificatii, din punctul meu de vedere:
Europenii vor sa le spuna autoritatilor romane ca daca nu fac progrese in justitie si in lupta anticoruptie ei putem pierde bani, nu din imprumut, ci din fonduri europene. Este evident ca cele 5 miliarde de euro nu sunt conditionate de reforma in justitie, ca altfel, asa cum a explicat presedintele Basescu (aici), nu cerea imprumutul. Ma rog, nu prea avea solutii, insa e clar ca nu sunt conditionati acesti bani.La fel de evident este insa ca sunt amenintati alti bani europeni pe care ar urma sa ii primim.
Europenii au si un al doilea mesaj pentru autoritatile romane: vedeti cum cheltuiti acesti bani. Declaratia presedintelui Basescu, potrivit careia banii din imprumuturi pot fi folositi pentru plata salariilor si pensiilor, daca e nevoie, nu a trecut neobservata. El a revenit, aratand ca acei bani sunt pentru investitii, iar pensiile si salariile vor fi platite de la buget, insa declaratia initiala a fost facuta.
Contributorii mari la bugetul UE au vrut o asigurare - Europa e in recesiune, iar banii sai sunt dati unei tari care este suspectata de coruptie? Nu e o galusca usor de inghitit de germani, britanici, olandezi, asa ca au vrut ca din concluzii Romania sa inteleaga clar ca trebuie sa fie responsabila. Si o spun public, sa auda toata lumea.
OK, e un pic exagerat titlul, dar azi dimineata l-am vazut la tv pe primarul Sorin Oprescu anuntand ca va inchide din august Pasajul Lujerului si m-am ingrozit. Duminica a fost inchisa circulatia prin Grozavesti, din cauza constructiei Pasajului Basarab. Oricum iesirea din Drumul Taberei era infioratoare dimineata, la fel cum era intrarea seara, ce va fi din toamna?
Pentru cei care nu sunt din Bucuresti: Drumul Taberei e un cartier foarte frumos, curat, cu multa verdeata, putini minoritari, din ce in ce mai multi caini comunitari, dar intr-un cuvant este un cartier ok din Bucuresti. Insa nu are metrou, ceea ce inseamna ca daca vrei sa iesi spre centru nu o poti face decat cu masina, personala sau RATB, adica transportul in comun.
2 ore: atat se face de la capatul Drumului Taberei, unde locuiesc acum, la Universitate, unde lucrez. Tot atat am facut din Falmer - statia de tren de la universitatea din Anglia unde am stat 3 luni - pana in Londra, in Red Lion Square, unde am facut internship-ul, la Economist Intelligence Unit.
De ce va dau acest exemplu? Fiindca timp de aproape o saptamana am fost navetist de la 70 de kilometri sud de Londra pana la EIU si in prima zi am plecat la ora 8.30, uitand sa calculez drumul cu metroul din Victoria Station (adica din gara) pana la sediul EIU. Si am ajuns la 10.30 in loc de 10.
M-am intors de o luna din Anglia si constatam cu incantare ca pot folosi din nou taxiul, pentru ca ruta mea de acasa la serviciu nu mai este atat de aglomerata. "Da, doamna, e din cauza crizei, sunt mai putine masini pe strazi", mi-a spus un taximetrist. In aceasta privinta tind sa ii cred, doar sunt toata ziua pe strazi si constata. "Nu, doamna, e doar o impresie, sunt sarbatorile, Pastele, apoi 1 mai, sa vede dupa ceea ce va fi, ca se termina toate zilele alea libere", mi-a spus un altul.
Ei bine, luni dimineata am constatat ca al doilea avea dreptate. Si pentru ca s-a inchis una dintre rutele prin care mai ieseau locuitorii Drumului Taberei, asa ca a fost din nou blocaj. da, gasesti solutii, adica mergi pret de vreo 3-4 statii pe jos, dupa care iei autobuzul care e la rand, poate mai in fata decat cel in care te-ai aflat initial cu vreo doua autobuze. Pe de alta parte, daca esti pe tocuri, ai niste evenimene in ziua respectiva pentru care vrei sa fii fresh, nu sa ajungi transpirat de la mersul pe jos, stai in autobuz si citesti. Eu asta fac.
Sau, daca poti, lucrezi putin e-acasa si pleci mai tarziu la serviciu. Incerc sa fac asta astazi, sa vad daca e o solutie buna. Nu sunt foarte convinsa, uneori nu poti evita nebunia dintre 8 si 10.
Iar acum aud ca Pasajul Lujerului este un pericol pentru soferi, ca trebuie reabilitat, asa ca el va fi inchis, probabil din august, a spus primarul general Sorin Oprescu. Acum el cauta solutii sa nu inchida traficul pe-acolo. Oricum e aglomerata ruta, cei care stau in Ghencea si vor sa ajunga spre Casa Presei pe-acolo trebuie sa mearga. Este si tramvaiul 41, e adevarat, dar la ora de varf e extrem de aglomerat.
Asa ca ma intreb ce sa fac, stau in Drumul Taberei, sa ma mut? E o intrebare retorica, fireste. Probabil insa ca strigatul meu patetic de ajutor din titlu va deveni extrem de justificat din toamna, cand vor fi blocate atat ruta prin Crangasi - Pasajul Lujerului -, cat si cea prin Grozavesti.
UPDATE: Am plecat la 10.30 de acasa, am luat un taxi si am ajuns pe Calea Victoriei intr-o jumatate de ora. Spre deosebire de ieri traficul a fost mult, mult mai liber, cu exceptia unei mici bulibaseli la Razoare, unde fiecare vroia sa delimiteze cate o banda, banda lui. :)
FMI a aprobat ieri imprumutul de 11,4 miliarde de SDR (drepturi speciale de tragere) in valoare de 12,9 miliarde de euro sau 17,1 miliarde de dolari, anunta comunicatul institutiei. Il puteti gasi aici, cu o evaluare a parametrilor economici ai Romaniei si cateva puncte generale din programul stand-by.
Aprobarea creditului face disponibila imediat 4,37 de miliarde SDR, adica suma de 4,9 miliarde de euro, urmand ca banii ramasi sa fie deblocati trimestrial, in urma unor evaluari.
John Lipsky, First Deputy Managing Director, a declarat ca autoritatile romane au lansat un program prin care sa faca fata actualelor provocari si care contine:
reforme fiscale care sa limiteze presiunile privind cheltuielile
imbunatatirea procesului bugetar
o eficienta colectare a taxelor
Potrivit comunicatului de presa, programul are drept obiective:
• reducerea dezechilibrelor fiscale pentru ca deficitul sa fie adus sub 3% pana in
• mentinerea unei capitalizari adecvate a bancilor si a lichiditatii pe piata financiara interna
• aducerea inflatiei in tinta propusa de BNR pana la sfarsitul anului 2009 si mentinerea ei la acea valoare
• asigurarea unei finantari externe adecvate si cresterea increderii
Who wants to be a millionaire? - cu acest concurs compara britanicii candidatura la alegerile europene, intrucat castigurile lor anuale au fost foarte mari pana acum.
Am citit doua articole din Gandul despre cati bani au facut eurodeputatii romani, le gasiti aici si aici, foarte interesante, si m-am gandit sa va arat cum se pot face bani si cam cati la Parlamentul European, intr-un mod cu totul legal.
Dupa alegerile din iunie 2009 se mai schimba putin lucrurile, in mod sigur sumele vor fi reduse, insa pentru eurodeputatii romani va fi mai bine intrucat salariile lor lunare vor fi mai mari decat pana acum. Ei vor primi 38,5% din salariul unui judecator la Curtea Europeana de Justitie, adica vreo 7000 de euro pe luna. Asa se credea initial, cand s-a votat aceasta decizie, insa indexat si actualizat la inflatie, aceasta suma devine – potrivit unor analisti britanici – 7665 de euro pe luna.
Asta e bine din punctul de vedere al unor parlamentari din tari mai putin generoase cu alesii lor, dar italienii, austriecii si irlandezii erau intr-o pozitie dezavantajata. Italienii castigau pe luna 11.000 de euro, deci noua formula de salarizare nu le era pe plac. Asa ca s-a decis ca trebuie sa fie “a win-win situation”, adica sa castige toata lumea si astfel exista posibilitatea de a trece pe noua schema sau de a ramane pe cea dinaintea alegerilor din 2009.
Pe scurt, doi englezi pe care i-am amintit intr-o postare anterioara si care au scris o carte despre modul in care ne jefuieste UE si cum sunt cheltuiti ineficient banii nostri, ai contribuabililor europeni, au calculat ca ar putea cu usurinta sa economiseasca 230.000 de euro pe an din 460.000 pe care ii pot primi de la Parlament.
In cartea lor, “The Great European Rip-Off”, Matthew Elliott si David Craig, arata cum pot face bani europarlamentarii, facand economii din banii primiti de la PE, in cei 5 ani de mandat. Subliniez – nu spun ca atat au economisit sau la practicile pe care le voi arata mai jos au apelat si romanii, sau toti eurodeputatii romani, insa e o modalitate de a explica informatiile prezentate de Gandul si cum s-a modificat avutia eurodeputatilor in urma mandatelor la Bruxelles.
Cei mai multi bani ii putea economisi din angajarea personalului, asistentilor, pentru care primesc 202.968 de euro pe an. Unii eurodeputati au doi asistenti, altii doar unul. Statutul si modul de plata al asistentilor a fost reglementat acum, dar existau cazuri in care, oficial, un asistent era platit lunar chiar mai bine decat eurodeputatul. Numai in scripte, altfel, el primea o suma mai mica, iar diferenta o baga eurodeputatul in buzunar. Astfel de exemple au aparut prin presa britanica si cea germana.
Bani pentru un birou parlamentar in propria circumscriptie – 48.624 de euro pe an (neimpozabili), pentru care inteleg ca nu era nevoie sa prezinte chitante.
Diurna zilnica – 287 de euro pe zi, neimpozabili, pentru cele in jur de 40 de saptamani pe an, ceea ce ar duce la o suma de vreo 57.000 de euro pe an numai din aceasta diurna. Din acesti bani trebuie sa plateasca pentru cazare/chirie in Bruxelles si Strasbourg si pentru mancare. Au existat exemple, dramase in istoria institutionala, in care eurodeputati au dormit in birourile de la PE sa economiseasca bani, insa acum este interzis. Potrivit calculelor britanicilor, ar ptuea fi economisiti pe zi vreo 100 de euro din cei 287, daca locuiesti intr-un hotel de trei stele din Bruxelles, in care o camera cu mic dejun costa vreo 130 de euro, iar eurodeputatii pot lua mese la preturi mici in cantinele de la Parlament. Mancarea nu este cea mai gustoasa, sa stiei, am incercat-o si eu, iar sa o mananci 5 ani in sir.... e cam greu. Numai ca intr-o luna de 30 zile aceasta diurna inseamna 8610 euro, bani din care isi pot inchiria un apartament decent si pot manca decent si tot sa le ramane ceva.
Cheltuieli de calatorie – pana acum nu era nevoie sa prezinte biletul sa le fie rambursata contravaloarea acestuia (le sunt decontate cheltuielile de calatorie spre circunscriptie), ci doar partea din boarding pass cu care rami cand urci in avion. Parlamentul deconta un bilet la clasa economic si ceva mai bine de 100 de euro pentru fiecare 500 km. Media estimata este de vreo 300 de euro pentru fiecare calatorie saptamanala.
Alti 4000 de euro pe an primesc pentru calatorii in lume, in scopuri care au legatura cu PE. Evident ca unii au vizitat locuri exotice, cand era mai simplu sa faca o teleconferinta pentru a discuta ceea ce aveau de discutat.
Sistemul de pensii – pana dupa alegerile din 2009, fiecare eurodeputat beneficia de aceeasi pensie ca parlamentarii din legislativele nationale, dar exista posibilitatea ca voluntar sa contribuie si la un fond de pensii din UE. Pentru fiecare 1000 de euro pe care ii plateau ei, eurodeputatii, si o puteau face din fondul pentru cheltuielile administrative ale biroului din PE, cu conditia sa ii puna la loc, UE punea dublul acestei sume. Ei pot sa isi ia pensia dupa ce implinesc 60 de ani (in conditiile actuale, probabil dupa 63 dupa iunie 2009. Pot sa primeasca pensia, insa la o rata mai redusa, imediat ce implinesc 50 de ani.
In concluzie, britanicii arata ca din cei 468.000 de euro pe care ii pot primi intr-un an de zile (luati cifra cu o oarecare rezerva, romanii nu au acelasi salariu acum ca germanii, britanicii, italienii sau francezii – care au fost baza de calcul), pot economisi 230.000. Astfel:
Cat primesc: aprox. 468.000 de euro
* 70.000 salariu (la un salariu lunar de 5800 de euro – romanii au vreo 1200) * 70.000 pensie * 203.000 cheltuieli de personal (asistenti, experti consultati) * 48.000 cheltuieli administrative ale biroului din PE * 57.000 diurna zilnica * 20.000 calatorii
Ce venituri ar putea fi folosite in interes personal – aprox 230.000 de euro:
* 70.000 salariu * 100.000 cheltuieli de personal * 30.000 cheltuieli cu biroul, administrative * 30.000 diurna zilnica
Informatiile sunt interesante si intrigante. Subliniez: nu vreau sa spun ca atat au economisit eurodeputatii romani, ca ei apeleaza la smecherii pentru a pune bani la ciorap. Vazand insa cam cum se pot face bani in PE, poti citi cu nuante articolele colegilor mei din Gandul (care mie mi s-au parut interesante). Nu e vorba de miracole financiare, ci de realitatea roz de la Bruxelles. :)
E o intrebare care ma preocupa de ceva vreme, mai ales de cand am fost in Anglia. Paradoxal, intalnirile pe la think-tank-uri sau prin administratie pe care le-am avut intr-o perioada a programului meu acolo erau tot cu euro-entuziasti, intr-o tara considerata eurosceptica prin excelenta.
Acum citesc o carte interesanta, usoara, dar interesanta, foarte eurosceptica, probabil prima mea carte despre UE din biblioteca scrisa de niste eurosceptici. Se numeste "The Great European Rip-Off. Hot the Corrupt, Wasteful EU is Taking Control of Our Lives" si e scrisa de David Craig si Matthew Elliott. Are excese, fireste, dar multe argumente sunt sustinute cu informatii extrem de clare si la indemana si reale, incontestabile.
Ei bine, in tot acest context, am si eu o intrebare existentiala: sunt euro-entuziasta, eurosceptica sau euro-realista? Daca ar fi sa aleg impulsiv, as alege ultima varianta, dar trebuie sa marturisesc ca am traversat o perioada de euro-optimism, iar acum ma aflu intr-un balans intre euro-scepticism pe unele chestiuni legate de UE si euro-realism pe altele. Da, se intelege ca mi-am pierdut entuziasmul.... poate... pe alocuri... sau poate vad mult mai pregnant si partile rele ale UE... dar asta nu inseamna ca n-o sa merg sa votez la alegerile europene. Am o opinie pe care vreau sa mi-o exprim prin vot. Nu v-o zic!
Nu e un sondaj de opinie, dar m-ar interesa foarte mult voi cum va considerati? Si de ce? Euro-entuziasti... eurosceptici... euro-realisti sau... euro-indiferenti?:)
Povestea lui Henric VIII pare bine cunoscuta: este regele care, din dorinta de a se casatori cu o femeie pe care a iubit-o, pentru care era nevoie sa divorteze, s-a rupt de biserica catolica si a pus temelia bisericii anglicane. Sorta Angliei s-a schimbat din ceea ce multi au considerat un capriciu al regelui in ceea ce priveste o femeie, Anne Boleyn, pe care a si decapitat-o in cele din urma.
Este ceea ce stiam. Si faptul ca a avut 6 sotii, dintre care a decapitat doua, si ca este tatal reginei Elisabeth I (nu, nu vreau sa ii spun pe romaneste, imi place mai mult numele ei in original). :)
Numai ca un serial tv de pe HBO, "Dinastia Tudorilor", m-a facut sa citesc mai mult despre epoca aceea si despre istoria lui Henric VIII. Dupa aceea am plecat in Anglia si acolo am cautat sa vizitez locurile care au semnificat ceva in epoca lui Henric VIII, am vazut portretele celor sase sotii in Camera Lorzilor si portretele dinastiei in galeria Tudorilor din National Portrait Gallery.
Anul acesta se implinesc 500 de ani de la incoronarea acestui rege care a marcat istoria Angliei si care si-a dorit atat de mult un mostenitor, un fiu. Este ironic cum mostenitorul lui, insa o fiica, Elisabeth, a devenit cel mai marcant monarh din istoria Angliei, domnia sa fiind cunoscuta prin numele de Golden Age (Epoca de aur).
Englezii vor marca asa cum se cuvine aceasta aniversare, prin expozitii, documentare, emisiuni radio si carti despre viata lui Henric VIII. Si, cu ocazia asta, a fost data publicitatii o poveste prea putin spusa, cea a formarii lui. Am citit-o in BBC History magazine, editata de (evident) BBC, sub titlul "Henry VIII, the boy who would be king". Ea este scoasa la lumina de David Starkey, unul dintre cei mai celebri istorici ai Marii Britanii.
Henry VIII a fost al treilea copil al regelui Henric VII, asa ca sansele lui de a fi mostenitorul tronului erau aproape nule. Fratele sau Arthur era sortit sa urmeze lui Henric VII pe tron si prin urmare a fost crescut la fel ca toti printii mostenitori oarecum alienati de familie, intr-un mediu care ii pregatea pentru rolul pe care aveau sa si-l asume mai tarziu in viata.
Asta a facut ca Henric VIII sa fie crescut impreuna cu sora sa, Margaret, de catre mama lor, Elisabeth of York. Mai mult de atat, el a fost tinut la Curte in copilaria sa, spre deosebire de fratele lui, astfel incat cunostea mai bine mersul acesteia si era si foarte popular, intrucat era foarte bun la jocuri si vanatoare.
Starkey sustine ca acest fapt l-a ajutat mai apoi, dupa moartea fratelui sau, cand a preluat tronul, in 1509. Istoricul britanic cauta in copilaria viitorului rege elemente care considera ca l-au influentat odata urcat pe tronul Angliei. Si gaseste aceste informatii in niste izvoare adesea ignorate de istoricii britanici de-a lungul timpului.
Henric VIII a fost crescut alaturi de mama lui, inconjurat de doamnele reginei, ceea ce explica atitudinea lui fata de femei, casatorie si iubire. Starkey spune ca cele sase casatorii sunt rezultatul a doua elemente: fie nu a avut niciun respect pentru casatorie, fie a luat-o prea in serios. In cea de-a doua situatie, pentru el casatoria avea o conotatie absolut romantica si echivala cu iubirea. Si-a iubit fiecare sotie in parte, dar in momentul in care iubirea pentru ele a incetat, a simtit si nevoia de a pune capat casniciei. Este oarecum amuzanta explicatia, mai ales cand te gandesti ca a facut tot posibilul sa poata sa se casatoareasca de fiecare data cand s-a indragostit: s-a rupt de Roma sau si-a decapitat doua dintre consoarte.
Izvoarele consultate si marturiile fostelor sotii il fac pe istoricul britanic sa conchida ca Henric VIII era incredibil de galant cu femeile, se simtea foarte bine in compania lor si avea nevoie sa fie inconjurat de femei, asa cum fusese in copilarie. Mai mult, cu sotiile lui era incredibil de tandru si de atent, ma rog, pana in momentul in care le decapita. :)
Pe de alta parte, faptul ca in copilarie n-a fost crescut ca un print mostenitor si ca a putut sa petreaca timp la Curte l-a facut, asa cum am spus ceva mai inainte, un cunoscator al obiceiurilor si totodata cunoscut elitei de la Curte.
Mult mai important insa a fost faptul ca a crescut alaturi de mama sa. Si pentru a intelege trebuie sa privim putin contetul istoric: tatal sau, Heric VII, a ajuns pe tron in urma Razoiului Roselor, adica razboiul intre doua dinastii, York si Lancaster.
Cea din urma a iesit invingatoare in urma bataliei de la Bosworth (1485), in care Henric Tudor l-a invins pe predecesorul lui la tron, Richard III, din dinastia York. Astfel o noua dinastie accede la tron, cea a Tudorilor, iar pentru a-si consolida pozitia Heric VII se casatoreste cu Elisabeth din dinastia York, fiica cea mare a regelui Edward IV. Acesta era fratele mai mare al lui Richard III, invins de Henric. Astfel, cele doua dinastii - York si Lancaster - au fost unite si apare dinastia Tudorilor.
Numai ca la acele vremuri oponentii stateau la panda, gata oricand sa restabileasca o ordine veche si o dinastie perdanta. Faptul ca Henric VIII a fost crescut de mama lui si s-a simtit intotdeauna ca apartenent la dinastia York i-a asigurat lipsa unei opozitii in anii de inceput a domniei sale. Astfel, copilaria sa alturi de mama nu are numai efecte asupra psihologiei regelui englez si a relatiei lui cu femeile, ci si implicatii politice. Cei din casa York i-au fost fideli pana in momentul in care Henric VIII s-a rupt de biserica catolica.
Asa ca pana la divortul sau si schimbarile politice si religioase in urma acestuia, Henric a fost un rege apreciat si iubit. Mai apoi s-a transformat intr-un tiran, insa David Starkey spune ca a ramas totusi neschimbat intr-o privinta: atitudinea lui fata de femei. "Este un poet", spune istoricul, "el se asteapta ca iubirea si casatoria sa fie acelasi lucru".
Ma gandeam cum un serial tv, cu actori frumosi si cu istoria prezentata intr-un mod entertaining te poate determina sa mergi la istoria reala. Eu si prietenul meu suntem fani ai serialului difuzat de HBO. Am cumparat din Anglia DVD cu primele doua serii - cea de-a treia de-abia a inceput sa fie difuzata in SUA, sper ca HBO Romania o va difuza din toamna - si am vazut si episoadele pe care le pierdusem la televizor. Am vazut si la Media Galaxy si la Diverta DVD-urile, asa ca daca va pasioneaza subiectul, merita cumparate. Serialul mi se pare bine facut si iti faci o idee destul de precisa asupra epocii. E adevarat insa ca s-au scris atatea carti despre viata lui Henric VIII, despre sotiile lui, despre povestea cu Anne Boleyn, femeia care a determinat ruptura de Roma si care este mama viitoarei regine Elisabeth, incat este destul de greu sa dai partea romantata a vietii lui la o parte pentru a sti doar adevarul istoric.
Oricum, Henric VIII este un personaj remarcabil, altfel nu s-ar scrie/s-ar fi scris atat despre el. Si orice poveste noua este interesanta, precum povestea din BBC History Magazine. Mai ales ca e despre o perioada inaintea epocii sale de glorie, in care isi au radacinile multe dintre deciziile lui luate in perioada domniei.
Jonathan Rhys- Meyers este Henric VIII in serialul de pe HBO. Un Henric extrem de sexi. un pont pentru doamnele care il admira pe tipul din reclama la Hugo Boss: Rhys-Meyers.
Postări
