vineri, 4 septembrie 2009

Despre cei care comenteaza pe site-uri si pe bloguri

Incep cu o marturisire: cand am venit la HotNews.ro, am fost ingrozita de ideea de comentarii la articol, pentru ca am vazut adesea, fiind un cititor al HotNews inainte de a lucra aici, cum oamenii ii atacau pe cei care scriau, nejustificat, de foarte multe ori.

Si am patit-o si eu. Numai ca parerile au fost impartite: cei care ma atacau erau foarte venementi, cei care ma aparau citisera exact ce trebuia din text. Era despre faptul ca niste ONG-uri au facut lobby pe langa comisia de protectia consumatorului din Parlamentul European pentru investigarea sectorului supermarketurilor, iar in PE se strangeau semnaturi pentru o declaratie in acest sens. Am dat stirea initiala si apoi am dezvoltat subiectul, cu analize, cu discutii cu polonezul care se ocupa de asta. Insa la primul articol au existat cititori, nu multi, care ma atacau puternic.

Colegii mei m-au linistit si mi-au zis ca asa se intampla, dar cu timpul te obisnuiesti si cu asta. Si s-a intamplat, evident. Ca doar am avut curajul sa-mi fac blog si stiu clar ca cei care "injura" ma injura pe mine, nu Hotnews. :)

Bun, m-am gandit de ceva vreme sa scriu ceva despre comentatori - le voi zice asa celor care posteaza comentarii pe HotNews si pe blogul meu. Si pe net, in general.

Sunt multe categorii, din punctul meu de vedere.

Una ar fi, pentru mine, din punctul de vedere al blogului, cei pe care ii public si cei pe care nu ii public. Mi-am propus sa nu public acele comentarii care nu prezinta niste opinii pe subiect, care contin invective. Stiu ca mai pe la inceput au existat niste probleme cu platforma, sau cu setarile mele, pentru ca tot voi, cei care cititi blogul meu si ati comentat mi-ati spus ca ati mai postat si nu s-a publicat, iar cum ele nu asteptau pentru moderare, am presupus ca trebuie sa fie ceva de la setari sau de la platforma. Altfel, asa cum am vazut si la alti bloggeri, nu cred ca sunt obligata sa public comentarii care spun ca sunt proasta, de exemplu, fara argumente, doar ca nu au fost de acord cu opinia mea, dar nu imi explica, rational, care e punctul lor de vedere si de ce sunt eu proasta. Recunosc ca, din fericire, am avut sub zece comentarii de acest gen de cand am blogul, din decembrie 2008.

Exista o categorie de oameni care comenteaza pe site - HotNews sau pe blogul meu - fata de care am cel mai mare respect. Sunt oameni care ofera informatii, care spun punctul lor de vedere argumentat pe subiect, sunt oameni care mi-au dat idei, care mi-au confirmat niste demersuri - sugerand de exemplu unghiuri ale unui subiect la care lucram sau discutii pe teme pe care eu deja aveam programate interviuri - iar faptul ca ei s-au gandit la ce m-am gandit si eu imi indicau ca sunt pe calea cea buna. Credeti-ma, imi face placere sa citesc toate comentariile, dar pe astea in mod special. Citesc despre situatii din viata lor, experiente proprii, ideile lor, e minunat, e o adevarata comunitate.

Citesc cu mare atentie criticile si ma bucur ca mi se aduc, atunci cand sunt argumentate, chiar daca uneori pe un ton artagos sau superior. Sunt corectii ale informatiilor mele, sau completari. Le gasesc extrem de utile si, asa ca in raspunsurile mele la ele, va multumesc ca le faceti. Stiu ca din viteza - scriu si articole la serviciu si, atunci cand mi se relevant sa am o reactie rapida pe care sa o cititi pe blog la un eveniment, scriu si pe blog - fac greseli de tastare. Scriu un nume propriu cu litera mica, sau cratima nu se tasteaza, sau inversez sau omit litere. Sunt greseli pe care le fac din viteza si sunt convisa ca orice om care lucreaza la computer le face. Citesc postarile si nu vad neaparat aceste greseli, nu imediat. De aceea va multumesc ca mi le semnalati. Unii dintre voi cu rautate - chiar credeti ca sunt intentionate sau din prostie? Asadar, fie ele critici la continut, fie ele la forma, le apreciez. Mai ales ca aflu lucruri de la voi, asta mi se pare un mare castig.

Din punctul meu de vedere exista si o categorie de comentarii care dezvaluie o rautate, frustrare sau invidie a celor care le posteaza. Sunt un om riguros, daca ma intereseaza ceva cu adevarat caut informatia, vorbesc doar cand mi se pare ca am ceva relevant de spus - e adevarat, e un criteriu subiectiv -, iar daca invidiez pe cineva (nu mi se intampla des, cred, dar sunt si eu om, nu?), am observat ca intotdeauna e invidie amestecata cu admiratie ca a reusit sa aiba exact lucru pentru care il/o invidiez.

Asa ca mi-e greu sa inteleg comentariile rautacioase referitoare la personajul unui interviu, chiar daca acel om a emis niste idei cu adevarat interesante, mi-e greu sa inteleg comentarii de genul: "esti prost, nu te-ai documentat suficient", pentru ca nu poti citi chiar totul si ma astept de la tine, cel care stii altceva, sa pui in comentariu informatia sa beneficieze de ea si altii.

Mi-e greu sa inteleg comentariile care denatureaza total ceea ce scrie in text, desi este atat de clar. Toate acestea sunt bine-venite ca aduc trafic, unul zice ceva, vine altul sa il contrazica, atii ii iau apararea si tot asa, am observat adesea pe HotNews.ro dialoguri de-astea intre cititorii/comentatori care, pana la urma, nici nu se mai refereau la subiectul initial, ci la opiniile, modul de viata al celor care comentau.

Citeasc toate comentariile, le public si pe cele critice la adresa mea - imi plac cei care ma provoaca si zic "oricum sunt sigur ca nu postezi comentariul asta" - si le zic ca le voi publica intotdeauna daca sunt argumentate. Insa ceea ce mi-as dori eu e o dezbatere pe idei, astea sunt cele mai folositoare, si mie, si voua, celor care cititi si comentati.

Ce-mi venii sa scriu asta? V-am spus, o coc de ceva vreme. Iar ieri am publicat pe HotNews.ro un interviu cu foarte multe idei interesante despre alegerea comisarului european, informatii de la un om care a lucrat in Reprezentanta noastra pe langa UE si care, printre randuri, a spus multe lucruri. E un interviu care te ajuta sa intelegi niste mecanisme, sunt foarte bucuroasa ca a acceptat sa ne vorbeasca si ca a spus asa lucruri interesante. Sunt multi care au inteles exact. Sunt altii care l-au atacat.

E optiunea lor, insa, asa cum au remarcat si altii care au comentat, pacat ca nu se creeaza o dezbatere pe idei. E mai dificil, stiu asta, dar tot sper ca la un moment dat, cei care chiar creeaza dezbateri pe idei, sunt si posteaza si pe HotNews.ro si pe blogul meu, sa fie multi, foarte multi, cu idei pro si contra, dar cu idei si argumente. Acelora care exista deja - tot respectul meu!

7 comentarii:

  1. Daca nu ai in spate ceva (site,blog,persoana publica) ceva cu care sa fii identificat... doar pareri goale sunt egale cu 0 in comentarii...
    Cat despre chestiuni la obiect nici 10% nu sunt...

    Week end placut!

    RăspundețiȘtergere
  2. E vorba pe langa invidie si de analfabetism functional.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Alex:nu as fi de acord cu tine. e adevarat ca mi-ar placea ca oamenii sa puna numele cand posteaza comentarii, un pseudonim macar, ca sa ma tot adresez unora care apar ca Anonim, e mai ciudat. insa eu cred ca orice parere bine argumentata are valoarea ei. sincer, eu am aflat lucruri de la cei care comenteaza, am cautat mai departe daca m-a interesat, dar m-au ajutat. sunt oameni care simt ca pot comenta protejati de anonimat, uneori sunt oameni din itnerior care sun lucruri, tocmai pentru ca stiu ca nu sunt detectabili. mie mi se pare interesant.

    @Dan Selaru: da, asa e.

    RăspundețiȘtergere
  4. posibilitatea de a posta comentarii (indiferent ca autorul este sau nu anonim) ar trebui sa impulsioneze dialogul de idei. sau pareri. postarea de blog nu trebuie sa devina o alternativa la "punerea in scena" practicata la tv -in care mai degraba actele retorice sunt importante fatad e continut,etc.

    ca urmare , imi permit sa o spun - cei care cer disparitia anonimitatii nu inteleg care este functia majora a postairlor online: aceea de a multiplica cat mai mult vocile legated e un anumit subiect. de a sparge monologul/viziunea autoruluisi si de a o compelta polifonic, daca vreti.
    sigur , exclud acele postari prefabricate(de parteide/servicii/etc).
    sa rezum, importanta este dialogul, prezenta a mai multor perspective asupra subiectului.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Anonim: nu ma intelege gresit, nu sustin disparitia anonimatului, ci a faptului ca adresarea mea intr-un raspund dat unui comentariu mi se pare un pic ciudata. altfel, tot de la voi am gasit solutia: sa ma adresez anonimului de la ora cometnariului, adica anonim 15:42. :) deci nu era vorba despre disparitia anonimatului, chiar cred ca unii au curajul sa spuna lucruri, protejati de anonimat, fie ca sunt informatii sau opinii personale.

    RăspundețiȘtergere
  6. din punctul meu de vedere bună parte din comentarii sunt generate de mania de a cârcoti, pe un ton superior (care ascunde stereotipii de gândire şi reflexe vechi).

    în al doilea rând, am observat că cei mai mulţi din cei care comentează fac greşeala de a interpreta opiniile la modul personal, nu drept ceea ce sunt - adică opinii - trecând astfel foarte uşor de la discuţii de idei la atacuri la persoană. ceea ce e o dovadă a lipsei culturii dialogului, dar şi o marcă a noutăţii mediului virtual la noi. tocmai acest mediu virtual m-a învăţat să încerc să nu iau alte comentarii la modul personal.

    ca blogger, cred că cea mai mare realizare pe care am avut-o (din noiembrie 2007 până acum) constă în faptul că nu am fost nevoit niciodată să şterg, pe blogul meu, vreun comentariu.

    RăspundețiȘtergere
  7. Excelent, felicitari!
    Si pentru ca totul sa fie fara cusur, semnalez scaparea din inceputul celul de-al doisprezecelea paragraf ("ce-mi venii...")

    RăspundețiȘtergere