marți, 30 noiembrie 2010

Sa vedem ce victorie vor avea mamele... Si care categorie de mame si de femei - studii si statistici

"Minunata" varianta avuta in vedere privind concediul de crestere a copilului:

Potrivit unor surse parlamentare, citate de Mediafax, ministrul Muncii ia in calcul si mentinerea la 24 de luni a concediului de ingrijire a copilului, insa acest lucru ar insemna plafonarea indemnizatiei la 1.500 sau 1.000 de lei lunar.

Unde sunt mamele mari contributori, femeile de cariera care au castigat bine, inteligente si competente in profesia lor in intreaga dezbatere care are lor?

Unde sunt acele mame care au castigat plafonul de 4000 de lei, redus cu 600 de lei dupa taierea a 15% din indemnizatia pentru mame, si care acum castiga 3200 de lei?

V-ar conveni, doamnelor, ca dupa cat ati contribuit sa puteti sta acasa pe 1500 de lei pe luna? Alegeti sa stati pe 85% din venitul pe ultimul an, timp de un an de zile, sau pe 1500 timp de doi ani?

As vrea sa va aud si pe voi, acele femei care n-ati stat cu copilul acasa doi ani, unele nici macar un an, exprimandu-va. Nu v-ati construit o cariera tragand pisica de coada, ati muncit, de-asta ati ajuns sa fiti bine platite si sa beneficiati de indemnizatia maxima. Ma rog, in mod sigur, pentru unele dintre voi ar fi fost mai bine sa nu existe un plafon, pentru ca 85% din salariul vostru ar fi insemnat mai mult de 4000 de lei. Si asta a fost nedrept, din punctul meu de vedere. Pentru ca si contributia voastra a fost mai mare.

Mamelor revoltate, e mai bine asa? Sa stai acasa 2 ani pe bani mult mai putini? Sunt convinsa ca da, din moment ce pe multe dintre voi nici nu v-ar afecta plafonul. Dar va intreb pe cele care, de exemplu, dintr-o o indemnizatie de 2000 de lei mai pierd 500 de lei. Bani de lapte praf si de pampersi necesari pe luna.

In Romania constat ca se incurajeaza in continuare natalitatea intr-o anumita categorie sociala. Pentru ca femeile educate si cu cariera, contributori la bugetul statului, nu vor mai face copii. Dar ce conteaza asta, nu-i asa?

Mi-a atras atentia un comentariu la postarea mea anterioara pe aceasta tema. Cititi si cugetati. Stiu ca multe nu veti recunoaste ca cititorul/cititoarea respectiv/a are dreptate.

Am citit majoritatea comentariilor. Concluzia este una care imi intareste o opinie mai veche despre femeile din Romania. Pentru ele nasterea unui copil echivaleaza cu implinirea totala a menirii lor pe pamant. Complet gresit. Perpetuarea speciei e un act banal si comun. Dar cand altceva nu puteti, va autoiluzionati ca ati realizat ceva extraordinar pentru care ceilalti trebui sa va fie recunoscatori etern. Gresit, doamnelor! Apoi va mirati ca va inseala sau va parasesc sotii, ca nu va admira colegii, ca nu aveti succes la serviciu...

Si un pic de statistica (datele sunt din vara):
  • 76.163 de mame primeau o indemnizaţie de creştere a copilului echivalentă cu 85% din media veniturilor din ultimele 12 luni , dar nu mai mult de 4000 de lei
  • 1.427 de lei era, în medie, suma pe care o primesc mamele care beneficiază de o indemnizaţie reprezentând 85% din media veniturilor pe ultimul an (dupa reducerea cu 15% a indemnizatiei pentru mame e in jur de 1200 media)
  • 121.051 de mame luau suma minimă de 600 lei - adica ele aveau venituri mai mici de 800 de lei inainte de a intra in concediu, sau sunt si femei care nu aveau venituri
Ce ne spun cifrele? Ca putine mame ar fi afectate de masura asta...

Si totusi, un sondaj la care face referire un studiul al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii, de prin 2009, constata ca trei sferturi dintre femei iau decizia de a face un copil in functie de situaţia financiara si 70% se tem ca le va fi afectată cariera profesională. Prin urmare, corelarea veniturilor cu indemnizaţia ar stimula natalitatea femeilor active.

Dar noi nu vrem asta, nu-i asa?

Intr-un document al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Riscurilor Sociale si Demografice se arata ca efectele introducerii concediului şi indemnizaţiei de creştere a copilului sunt extrem de semnificative: s-a inregistrat o creştere a numarului de nou nascuti la femeile salariate. Aceasta crestere a fost moderata in 2003, de 5%, dar a fost semnificativa in anii urmatori, in 2004 - 10% si in 2005 - 15%.

Mai mult, aceste cifre crescute de natalitate s-au datorat si faptului ca in acea perioada indemnizatia pentru mame era de 85% din venit. Deci a contat pentru femeile care au decis sa devina mame.

Apoi s-a decis eliminarea acestei indemnizatii si plafonarea la 6 milioane de lei pentru toata lumea (ma rog, cuantumul s-a mai modificat in timp, dar era egala pentru toti, indiferent de contributie si de venituri), iar in 2006 care a fost natalitatea la femeile active a fost de numai 3%.

Faceti voi comparatia: 2003 - 5%, 2004 - 10%, 2005 - 15%, 2006 - 3%.

Deci cum stam cu argumentul ca banii nu conteaza cand ai copil sau decizi sa faci un copil? Si ca un copil creste cu afectiune? Se pare ca banii sunt totusi luati in calcul in decizia de a face un copil, daca nu ti-e indiferent ce viata vrei sa ii oferi.

Profesorul Vasile Ghetau spune, in studiul Declinul demografic şi viitorul populaţiei României, ca - dupa introducerea indemnizatiei de 85%, în perioada 2003-2004, pentru prima dată după 1990, a fost oprit declinul demografic. (cititi de pe la pagina 42 a studiului - Invatamintele unei masuri de stimulare a natalitatii: concediul si indemnizatia de crestere a copilului)

Indemnizaţia de 85% a încurajat femeile active să îşi „planifice“ un copil. Pe de altă parte, analiza constată că şi calitatea natalităţii a fost mai bună, pentru că s-au născut copii în familii care le pot asigura un trai şi o educaţie superioare. În consecinţă, aceşti copii vor fi mai puţin dependenţi de ajutorul financiar al statului decât cei din familii nevoiaşe.

Decizia femeilor active economic de a avea copii ia în calcul posibilitatea de a împăca viaţa de familie cu cea de muncă este o constatare a tuturor studiilor sociologice din domeniu, inclusiv a celor europene.

Cercetătorii de la ICCV (Institutul pentru Cercetarea Calitatii Vietii) identifică unele măsuri stimulatoare pentru mame: compensarea pentru pierderile de venituri, alternative la îngrijirea copilului şi flexibilitatea la locul de muncă.

36 de comentarii:

  1. Te-ai enervat sau te faci? Eu vorbesc din perspectiva de tata. Da, banii si situatia financiara au contat in decizia de a avea un copil. Dar banii familiei, nu numai a mamei. Indiferent de perioada si de bani pentru al doilea copil(ce e pe drum) vreau ca mama sa stea maximul posibil acasa cu maximul de bani ce ii poate primi de la stat. daca e sa pun in balanta prefer perioada.
    primul copil e la cresa, de stat. Nu sunt conditiile de la una privata dar am decis ca nu merita efortul financiar. Da, uneori pui in balanta pentru ce e mai bine pentru copilul tau si aspectul financiar. Cu toate astea, pana la un an consider ca e obligatoriu sa stea mama acasa cu copilul. Stiu ca noi am crescut altfel dar asta nu inseamna ca a fost bine.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Ovidiu: nu ma enervez, aduc argumente. in plus, tu spui: pana la un an consider ca e obligatoriu ca mama sa stea cu copilul. dar nu asta propune ministrul? reducerea de la doi ani la un an a concediului de crestere a copilului?

    in plus, banii mamei se adauga bugetului familiei, nu-i asa? prin urmare, cand variaza banii mamei nu variaza si cei ai familiei? sau ai cerut marire de salariu la serviciu care sa compenseze si ai si obtinut-o, ca banii familiei sa ramana constanti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte bune observatii. Cred ca este prima data cand vad argumente sustinute de cifre in ceea ce priveşte dezbaterile despre concediul de maternitate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Ovidiu,
    Ne bucuram ca ne-ai comunicat o mostra din gandirea de mascul patriarhal! Tu ne arati de ce ajung bietele femei sclave ale tatilor si copiilor si cum, ca sa isi justifice in sinea lor ca de fapt nu sacrifica nimic, ba dimpotriva se dedica unei misiuni inaltatoare, ajung sa creada ca nasterea si ingrijirea copilului sunt tot ce poate fi mai mirific! AQr trebui sa intelegi ca e f bine si frumos ca femeile sa aiba copii, sot samd, dar fara sa se anihilezi ca indivizi

    RăspundețiȘtergere
  5. ce norocos esti ovidiu ca ai prins loc la cresa de stat! stii cate crese de stat sunt in bucuresti de ex? nici macar 1/sector :(
    si mi-e greu sa cred ca nu s-a imbolnavit deloc un copilas de 1 an dus la cresa de stat(unde fiind multi copii probabilitatea e mai mare), cu cine a stat? cu tine? sau tot mamica si-a luat concediu? cat concediu? ce a spus angajatorul? da-ne detalii ....

    RăspundețiȘtergere
  6. "perpetuarea speciei" si "cariera" nu cred ca fac doi bani in fata dragostei pe care un bebe o primeste de la mama.Nu de la tata si nici de la bona.
    Just my patriarhalistic opinion.

    RăspundețiȘtergere
  7. Decizia de a avea sau nu copii nu e (sau nu ar trebui sa fie) influentata de conditiile legale/financiare/etc.
    Momentul in care decizi sa ai acel copil este influentat de aceste conditii.
    Eu consider ca e normal, daca vrei copii sa faci pasul cel mare atunci cand crezi ca ii poti oferi acelui copil cele necesare.

    Greseala acestei initiative este momentul de aplicare. Nu e normal ca dupa ce-ai ramas insarcinata sau mai rau cand copilul are 11 luni sa schimbi legea si intr-o luna sa cauti pe cineva sa stea cu copilul. Aici este problema.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cat de mizerabil suna "se incurajeaza in continuare natalitatea intr-o anumita categorie sociala". Draga mea, copiii se nasc "agnostici" la conditia materiala a parintilor. Ce bine pentru ei! Astfel copilul unei rezidente ce primeste 600 de lei pe luna nu o sa afle niciodata ca este rezultatul unei nasteri reprobabile in comparatie cu ... sa zicem copilul unei powerpointiste de prin multinationale.
    Sa va fie rusine. Macar 5 minute!

    RăspundețiȘtergere
  9. 'Perpetuarea speciei e un act banal si comun.' sigur. iti trebuie multa minte sa elucubrezi asa ceva. dar sa zicem ca avem de a face cu o mostra de intelepciune hranita din gradina adevarului (si care ignora celelalte adevaruri stiintifice care spun ca dezvoltarea unui copil se face in conditii optime in prezenta mamei). inttrebarea simpla, banala si de bun simt e asta> in conditiile in care nu ai crese, bone, rude etc. ce faci cu copilul intre 1 si 2 ani?

    RăspundețiȘtergere
  10. Valeu muica ce emancipata e doamna Blejan...
    Nimic nu se compara cu nasterea unui copil, ceea ce faci tu sau oricare dintre noi se va duce pe apa sambetei, un copil e cel mai frumos si durabil moment din viata unui om, femeie sau barbat. Educatia si dragostea pe care i-o dai conteaza...
    Nici n-ai nascut bine si vrei sa-ti reiei cariera...Copilul e doar "must be" intr-o lista sau cum?

    RăspundețiȘtergere
  11. Ah...ca uitasem...dvs., Madame Menaru, Credeti ca ati realizat ceva extraordinar? Niste articole mediocre de care nu multa lume a auzit si din care nu va ramane nimic...ma faceti sa rad, doamna. Nu aveti nici un drept sa-i judecati pe altii, nu sunteti vreo somitate, dar surpriza-surpriza..de obicei oamenii adevarati nu judeca, nu dau cu piatra...asta-i treaba mediocritatilor, in cazul fericit, sau al nulitatilor.

    RăspundețiȘtergere
  12. Of, of, of, asa curajoasa am fost si eu pana sa nasc!! Am mers cu burta la gura la serviciu pana cu 2 saptamani inainte de nastere, am batut metroul aglomerat zi de zi, m-am luptat cu nametii, cu poleiul, cu gerul, cu zapuseala. Am trecut prin toate din octombrie pana in iunie, doar ca sa nu lipsesc vreo zi de la birou. Si nu am lipsit!
    Si eram convinsa ca dupa un an cel tarziu ma intorc la serviciu. Ei bine, convingerile astea s-au schimbat. In bine pentru copilul meu. Si da, voi ramane acasa atat cat are el nevoie, nu cat imi impune acest stat mizerabil care nu mi-a oferit decat vreo cateva retete compensate si finalizarea studiilor in totata viata mea. ATAT!! In rest, mi-a luat cu sapte maini.
    Si nu uita, Mena, un copil nu este un hobby. Azi ai vreme, maine nu mai ai pentru el. Orice cariera din lumea asta este efemera si paleste considerabil in fata realizarilor din plan personal. Nu stiu cat iti va mai tine cariera de cald la batranete cand nici macar o amarata de pensie nu vei putea obtine intr-o tara haituita si jefuita ca Romania, oricat ai fi muncit.
    Cat despre comentariul la care faceai referire... Macar de-am fi cu toatele in stare sa crestem copii asa cum ar trebui. Oameni intre oameni. Macar de-am fi toate capabile sa educam si sa formam un adult integru. Mi-e lehamite de toate feministele care fac un copil doar pentru ca asa e la moda. Pana la urma, oricine poate face asta. Conteaza insa si cum o face.

    RăspundețiȘtergere
  13. Anonim 13.24 si 13.30 (unul is acelasi, inteleg, cu ideile impartite in doua): Limbajul de descalifica, dar e alegerea ta daca stii sa dialoghezi civilizat sau nu, chiar si pe un blog.

    In viata nu trebuie sa fii celebru, sa te cunoasca lumea, sa te opreasca lumea pe strada ca sa fii un om realizat. criteriile tale sunt inguste, limitate.

    da, ceea ce am realizat eu consider ca este extraordinar, prin faptul ca mi-am facut o cariera de care sunt mandra - nu pentru ca as aparea in emisiuni la televizor, sau scriu articole pentru care iata, unii ma critica, altii ma lauda - ci pentru ca eu consider ca imi fac bine meseria de care sunt pasionata. Tu consideri ca scriu articole mediocre, altii ca le fac exceptionale. Cert e ca nu ti-am ramas nici tie indiferenta - dovada ca te-ai obosit sa postezi doua comentarii. Asta e un indiciu ca imi fac meseria, ca opiniile mele sunt citite, chiar daca nu sunt toti de acord cu ele. Si nici nu mi-as dori asta.

    Revin, cum spuneam, nu trebuie sa fii o somitate sa fii mandru de ceea ce faci si apreciat in ceea ce faci. Sunt o serie de femei corporatiste, femei de cariera, despre care publicul larg nu stie, dar asta nu inseamna ca nu sunt niste femei realizate profesional.

    Si da, daca crezi ca doar a fi parinte e menirea unui om, e limitat. Un om e complex, nu poate fi multumit si definit cu o singura latura a existentei, chiar daca asta ii aduce o satisfactie imensa.

    Copilul meu nu e un must, nu e pe nicio lista, e evolutia fireasca a vietii mele, a iubirii dintre doi oameni. Dar asta nu anuleaza tot ce sunt - adica mai mult decat mama.

    Zici ca oamenii adevarati nu judeca, doar mediocrii, nulitatile. Iti asumi acest statutu? Pentru ca ceea ce faci tu in cele doua mesaje este sa ma judeci. deci bine-ai venit in clubul mediocrilor, nulitatilor si al celor "neadevarati". :))

    RăspundețiȘtergere
  14. Daca statul a modificat indemnizatia cu 85% - unele cupluri s-au gandit sa aiba 2 copii nu unul. Si s-a realizat ce trebuia sa se intample: statul a dat o masura pentru a incuraja natalitatea.

    Argumentele pe termen lung sunt serioase nu numai la noi, ci in toata lumea: imbatranirea populatiei. Merita facute politici publice pentru asa ceva, castigam noi toti.

    Tu esti insarcinata si spui ca nu doresti tratament preferential pentru tine, ca vrei sa te intorci imediat la munca. Foarte frumos, nu te impiedica nimeni. Dar intelege pe altii cand vor altceva (era o euro parlamentara care a mers cu copilul de cateva luni in PE, ea ce vroia?).

    RăspundețiȘtergere
  15. Nu, nu suntem aceeasi persoana!!!!

    Eu nu judec parerile tale si nici munca ta. Pe mine ma intereseaza cum vei gandi peste 10 luni. Cum vei mai privi aceste lucruri. Cum te va lasa inima sa-ti vezi copilul de la 8 seara in sus, o ora. Pentru ca un bebelus merge devreme la culcare. Cum te vei simti cand va plange prima oara atunci cand vei pleca de langa el, cum ai sa privesti in urma la acesti 2 ani cand n-ai fost langa el peste ceva timp. Ai sa vezi, lucrurile se schimba, Mena!! Complet!
    Eu prefer sa fiu "ne-complexa", dar langa copilul meu, decat COMPLEXA, dar lipsa. Cat despre adevaratul subiect al discutiei, eu vreau sa primesc 85% din venituri, vreme de 2 ani. Repet, mie statul nu mi-a dat aproape nimic pana acum. Am platit analizele, am platit nasterea, am platit TOT. Tocmai de-aia, vreau sa-mi dea inapoi o parte din ce i-am dat eu lui. Daca refuza, atunci aleg varianta celor 2 ani platiti cu 1500 de lei. Decat sa ma intorc la serviciu, sa muncesc ca o disperata pentru a avea statul de unde sa se imbuibe, mai bine stau eu acasa pe bani mai putini. ATAT!!

    RăspundețiȘtergere
  16. M-a frapat foarte mult comentariul mentionat "Perpetuarea speciei e un act banal si comun. Dar cand altceva nu puteti, va autoiluzionati ca ati realizat ceva extraordinar pentru care ceilalti trebui sa va fie recunoscatori etern. Gresit, doamnelor! Apoi va mirati ca va inseala sau va parasesc sotii, ca nu va admira colegii, ca nu aveti succes la serviciu... "

    Eu as spune ca e o abordare foarte superficiala. Muncesti pentru tine si pentru familia ta nu pentru "succes la serviciu", daca nu te admira colegii dupa ce ai copii e tampenia lor. Depinde de fiecare pentru ce traieste, unii aleg sa isi faca familie si sa traiasca pentru ea. Altii aparent nu inteleg asta - as spune ca treaba lor, dar de ce o critica?? Cine a pus comentariul da dovada de foarte multa superficialitate si ignoranta.

    RăspundețiȘtergere
  17. @Anonim 14.21: nu, nu despre tine spuneam ca ai fi una si aceeasi persoana cu pesrsoana care postase anterior si spunea ca uitase sa ma traga de urechi.

    Pe tine te-am si identificat si iti respect parerea. Ceea ce vreau sa spun eu e ca suntem diferite, nu particularize, noi doua, ci diferite ca persoane. Nu inteleg de ce mamele le privesc de sus pe cele care nu sunt mame sau se cred superioare, de ce nu accepta ca sunt femei pentru care a se simti complete si multumite e nevoie de mai mult.

    Asta spuneam eu. Atitudinea pe care o au multe mame, de a le privi superior pe cele care nu au copii, care au alte prioritati in viata ma irita la culme. Si ma irita si cele care isi permit sa te judece ce fel mama vei fi, doar pentru ca spui ca nu te vezi doar in ipostaza de mama. Principal este ca acel copil pe care il fac sa fie crescut, cum ziceai si tu, om intre oameni. Dar ca sa fie crescut asa, nu e suficienta doar afectiunea, care este implicita. E nevoie de mult mai mult. Suntem diferiti si in ce fel de aspiratii avem pentru copiii nostri. din nou, vorbesc la modul general.

    RăspundețiȘtergere
  18. Acum inteleg de unde enervarea ta:
    "Atitudinea pe care o au multe mame, de a le privi superior pe cele care nu au copii, care au alte prioritati in viata ma irita la culme. "

    Eu iti spun din experienta mea personala, fara sa ma uit superior la tine sau la cine nu are copii: prioritatile se schimba radical. Asa mi s-a intamplat mie, asa s-a intamplat tuturor. Te enervezi degeaba. Nu numai mamei i se intampla ci ambilor parinti. Si se rezuma prin urmatorul lucru: copilul devine cel mai important lucru surclasind orice alt lucru care a fost important pana atunci.

    RăspundețiȘtergere
  19. Atitudinea superioara de care vorbesti tu este o dovada de prostie si lipsa de educatie. Arunca insa un ochi pe forumurile articolelor pe tema reducerii indemnizatiei sau concediului. Si ai sa vezi unde a ajuns acest popor chinuit. Cat de dezbinati suntem, cat de tare ne uram unii pe altii.
    Asta e dramatic! Sa vezi un corporatist, taietor de frunze la caini, daca are vreme intr-o zi de marti la pranz sa lase comentarii pe forum, cum arunca cu rahat in mame, in tati, in toata lumaea care "traieste din taxele lui", mai neicusorule.
    De-aia nemeritam soarta.

    RăspundețiȘtergere
  20. @Sinoma: nu ma intelegi deloc. eu sunt o mama in devenire, in prima parte a lui ianuarie se naste fetita mea. deci nici pe departe n-am "complexul" femeii fara copii. deci mai am probabil cel mult o luna si jumatate si devin mama.

    un copil nu e asa dificil de facut, sa fim serioase. cele care nu ii au - exceptandu-le pe cele care, din motive medicale nu ii pot face si fac posibilul si imposibilul sa isi indeplineasca acest vis - au avut motive bune pentru care sa nu fie mame, alte prioritati sau pur si simplu nu vor. si mi se pare incorect sa facem din a avea un copil un act de bravura.

    da, diferenta o facem in intregul sau proces de educatie. cum spunea cineva mai sus, e important sa il faci om intre oameni. iar ideea mea sa o fac om intre oameni este ca nu ajuge doar dragostea imensa pe care o simt fata de ea inca din momentul in care am vazut analiza care imi confirma sarcina. e nevoie de mult mai multe. si nu astept pe nimeni sa-mi dea astea, nu ma bazez pe ajutorul statului, ci ma gandesc ca trebuie, prin fortele proprii, sa fiu capabila sa ii ofer cele necesare. sa ii oferim, ca suntem o familie.

    nu faci un copil sa ai cine sa iti aduca un pahar de apa la batranete si sa te spele, sa nu te dea la azil, cum argumenta cineva la o postare, poate chiar aici, asta e egoism. daca il faci, il faci sa ii oferi lui posibilitatea de a deveni un om realizat, asa cum crede el ca e realizat.

    RăspundețiȘtergere
  21. Eu nu prea inteleg de ce discutia despre concediul de maternitate/ indemnizatie degenereaza tot timpul in discutii despre motivatia unora de a avea copii sau nu. Sunt 2 lucruri diferite.

    Masura de a avea 2 ani CIC e luata de guvern pentru a creste natalitatea, in conditiile in care e scazuta. E o politica publica.

    In ce masura asta are efectul scontat asupra unor mamici sau are acordul populatiei sau al meu personal e cu totul altceva. Nu se leaga.

    Eu sunt de acord cu politica publica de a creste natalitatea si o sustin, pentru asta nu sunt de acord cu micsorarea concediului.

    Ca mi se potriveste mie sau nu CIC de 2 ani e cu totul alta discutie.

    RăspundețiȘtergere
  22. @Simona:pentru ca studii au demonstrat ca suma reprezentata despre indemnizatia pentru mame a influentat decizia de a avea un copil in romania. am prezentat datele, am adus argumentele in text.

    dar intr-o tara precum Romania nu poti sa ai si indemnizatie mare, si mult timp de stat acasa cu copilul, adica 2 ani. punctul meu de vedere, optiunea mea este: timp mai putin, bani mai multi.

    pe amandoua nu le poti avea, pentru ca ei vin exclusiv de la stat. nici in alte tari in care este un sistem contributiv privat nu se sta 2 ani acasa. da, veti zice, au infrastructura. si am mai spus: daca ai bani, iti permiti o bona sau o gradinita particulara si mai scumpa.

    prin urmare, o plafonare a indemnizatiei maxime la 1500 de lei si 2 ani de stat acasa mi s-ar parea o idee mult mai proasta decat 85% din salariu sau o indemnizatie maxima de 4000 de lei si un an de stat acasa cu copilu.

    pe de alta parte, asa cum a reiesit din date, inteleg revolta majoritatii mamicilor. putine sunt cele care castiga peste media de aproape 1500 de lei chiar optand pentru 85% din salariu. (nu iau in calcul scaderea cu 15% operata de guvernul Boc, zice el temporar; daca o iau, sumele scad).

    deci am revenit la concediul de crestere a copilului: optiunea mea ar fi mai putin timp de stat acasa pe bani mai multi. asta era discutia.

    RăspundețiȘtergere
  23. Din studii eu am inteles ca politica publica de a creste natalitatea a avut efectul scontat: a crescut natalitatea. Cheltuiala statului nu e asa mare precum lasa unii impresia pentru ca sunt prea putine femeile care castiga mult si care stau efectiv 2 ani in CIC.

    Eu am facut mai de mult un "studiu" personal despre cat contribuie o mamica si cat primeste inapoi in CIC. Contribuie mai mult decat primeste in 2 ani de CIC, daca vrea sa stea atat timp in CIC. Aici: http://sirimie.blogspot.com/2010/05/indemnizatia-pentru-mamici-in-concediu.html

    Statul ar trebui sa isi permita sa plateasca 2 ani de CIC, mai ales cu scopul de a creste natalitatea. Cum spunea, spre binele nostru al tuturor.

    Doar ca acum e criza, statul nu mai are bani si taie de unde poate, in loc sa taie din cheltuielile pentru clientela politica. Dar asta iar e alta discutie.

    RăspundețiȘtergere
  24. De ce priviti aceasta problema ca pe o lupta pro/anti natalitate?
    De ce sa ne oprim la 1-2 ani si sa nu facem concediul de maternitate pana la 6 ani.. dupa care dam copilul la scoala, dar poate ar fi mai bine sa-l ducem de manuta pana in fata portii scolii si sa-l luam la fel dupa 4 ore, deci.. part time 2 ore inca 8 ani cu restul de 6 ore platite de stat?
    In definitiv, cine este statul asta care tot plateste? Nu platesc de fapt tot cei care se duc la munca?
    Din statistica descrisa mai sus inteleg ca sunt doar cateva mii de mamici afectate de limita superioare a indemnizatiei. Sigur aceasta categorie limitata are alternative destule. Ce se intampla insa cu cele 120k mamici care iau indemnizatia minima? Dupa 2 ani se intorc la munca? Ce se intampla cu acei 120000 de copii de 2 ani? Sunt 120000 de locuri in crese si gradinite? De ce nu s-ar putea intampla acelasi lucru si la varsta de 1 an?
    De ce majoritaea reactioneaza la aceste schimbari de parca revenirea in campul muncii inseamna sa nu mai vezi copilul 24h/24? Daca un copil este dus la cresa cateva ore pe zi (se poate lucra si part time) inseamna ca restul de 16-20 de ore mama nu-i mai poate acorda destula atentie si afectiune?
    De ce nu citesc un articol care sa inventarieze optiunile tinerelor mamici si avantajele pe care statul le ofera firmelor care tin o gradinita/cresa pentru angajati?
    De ce nu veniti cu alte propuneri concrete de lege care sa faciliteze aparitia de crese si gradinite?
    Prea multa energie risipta pentru a combate o solutie la o problema care nici macar n-a fost complet enuntata...

    RăspundețiȘtergere
  25. Anonimu' care te-a deranjat scrie:
    Nu, draga Menaru...
    Ti-am dat o sansa...articolele tale sunt MEDIOCRE!!! Dar de azi inainte nu voi mai citi nimic "scris" de tine. E pierdere de timp. Credeam ca e o "sclipire" pe undeva acolo, m-am inselat. ORICINE se poate insela.
    Eu muncesc ca sa traiesc si nu invers.
    Esti libera sa gandesti ce vrei, dar te rog, pt. binele presei romanesti, ai grija la ce scrii si la judecatile de valoare pe care le emiti, stiu ca multi romani sunt confuzi, daca ai un gram de umanitate si responsabilitate, abtine-te sa scrii articole sau cometarii etico-morale.....

    RăspundețiȘtergere
  26. @Anonim: nu m-ai deranjat, stai linistit, nu ma deranjeaza oamenii atat de usor, oricat si-ar dori, probabil. sunt libera sa gandesc ce vreau si sa scriu PE BLOGUL PERSONAL ceea ce gandesc. la fel cum si tu esti liber sa nu mai citesti. sau sa nu intri PE BLOGUL MEU PERSONAL.

    e alegerea mea ce scriu si nu accept sfaturi de la nimeni. nu este o chestie de umanitate. si ma simt un om responsabil. dar de cand a-ti exprima opinia echivaleaza cu lipsa de responsabilitate.

    multumesc pentru "sansa data'. asta chiar m-a amuzat.

    RăspundețiȘtergere
  27. "De ce priviti aceasta problema ca pe o lupta pro/anti natalitate?"

    Pentru ca asta este.. Nu chiar o lupta dar se leaga de masuri ale guvernului de crestere a natalitatii.

    RăspundețiȘtergere
  28. Asa m-am saturat de vaicarelile voastre, de nu pot sa va spun.De unde pana unde ideea ca statul trebuie sa va tina pe voi acasa mult si bine? O sa se infiinteze cresele si va trebui sa mergeti sa va castigati banii, nu sa-i cereti!Din contributiile voastre nici in 20 de ani nu va acoperiti sumele pe care le primiti timp de doi ani! Si, sa fie clar, daca nu va permiteti, nu faceti zece copii ca apoi sa cereti alocatii, faceti unul si bun, sau cat va permite bugetul!Sau folositi copilul drept o scuza sa stati acasa pe banii nostri, ai celor care tinem in spate si pensionarii, si bugetarii. si asistatii social, si ajutoarele de incalzire, etc. Va laudati ca ce mare lucru ati facut si scoateti ochii tuturor ca nu va umple de bani vreo zace ani, de oarca societatea v-a cerut sa procreati pentru ea! Sa fie clar, copilul e al vostru si voi trebuie sa-l cresteti! In alte tari, mamele merg la serviciu dupa trei luni, dar romancele sunt mai lenese. N-am auzit pe una sa ceara reinfiintarea creselor, toate cereti doar bani, bani,bani! Mi-e sila!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  29. E falsa treaba cu "declinul demografic". Cat timp natalitatea nu depaseste 2 e declin. Iar Romania in anii 2003-2004 tot in declin era. Ca nu "cadea" asa de abrupt cu cade din 2006 incoace e adevarat dar tot declin se cheama.

    PS. Pt a diminua concediul mamelor trebuiau create inainte "politici" de sustinere a ingrijirii copiilor in afara familiei. Chestie care nu exista ba mai rau la capitolul "crese", gradinitie, dadace, etc e din an in an mai rau. Asa cum este luata hotararea azi e doar "hei rupism" pur romanesc. Romania este in Evul Mediu fata de tarile occidentale la capitolul asta.

    RăspundețiȘtergere
  30. Am citit cu interes postarile voastre. E o tema care ma intereseaza indirect pentru ca fetita mea are 22 ani. Am stat acasa 1 luna si jumatate fiind studenta in 1989. Nu spun ca a fost bine. Dar stau si ma intreb: cine este statul? ne putem permite aceasta forma de ajutor social pe o asemenea perioada? cum este in occident? de ce 2 ani si nu 1 an sau 3? ce se intampla cu femeile care in final nu vor reusi sa aiba copii? pentru ele ce forma de ajutor vom inventa? si in final va intreb: chiar nu putem fi rezonabile?

    RăspundețiȘtergere
  31. In strainatate sunt piscine unde duci copilul de la 3 luni, locuri de joaca dotate unde ai instructor care te invata pe tine cum sa il inveti pe copil, cum sa te joci cu el, cum sa ii explici diverse. Asta pana il duci la gradinita. Ma bucur ca ati vazut cum e in strainatate cu concediul dar ati vazut ca sunt femei care stau 2 ani cu copilul acasa pe banii lor sau cu jum de norma pentru ca considera importanta prezenta mamei in primii ani? Si ei au conditii, nu ca noi.
    Noi ce posibilitati avem pentru copiii nostri? Suntem departe de alte tari, sa le lasam in pace!
    @ Anonim de la 17:08. Citeste aici cate persoane se plang de lipsa unui sistem pentru copiii intre 1si 3 ani. Ca de fapt 2 ani e un caz exceptional daca ti-l primeste la gradi. http://menaru.blogspot.com/2010/11/concediile-de-maternitate-si-de.html
    Nu cere nimeni de pomana. Eu am muncit si 3 joburi, sunt angajata la o companie si am si un PF si trebuie sa platesc CAS si ca angajata si pentru PF(oi face cat 2), si cand am nascut am platit tot, de la internare iti iau bani, am venit cu mana tumefiata ca nici macar o perfuzie nu sunt in stare sa iti faca cum trebuie. Am stat pe un pat rupt si vai de mama lui de scartaia din toti rarunchii cand ma intorceam de pe o parte pe alta, de imi-era teama sa nu se dezmembreze si am 50 de kg nu cine stie cat. Medicamente mi-am cumparat eu ca farmacia spitalului nu are, m-am dus cu pachetele de vata de acasa, iar pansamentul la operatie mi l-au schimbat o singura data, la cererea mea ca mi se facea rau cand il vedeam si platesc CAS de 2 ori!!!! Iar dupa ce am nascut Statul m-a obligat sa suspend activitatea pe PF pentru ca nu e voie sa ai alte venituri in afara de indemnizatie, si ce mi-a dat? 85% din care mi-a luat apoi 15%!. Daca tu te-ai saturat de vaicareli eu m-am saturat de ignoranti ca tine!
    Ca daca iti imaginezi ca a sta cu copilul acasa 2 ani e floare la ureche... habar n-ai ce inseamna un copil mic!

    RăspundețiȘtergere
  32. Problemele sunt mult mai grave, numai ca toata lumea se isterizeaza pentru chestii mici inainte sa le descopere pe cele mari. O viitoare mamica vrea bani multi pentru a sta acasa cu copilul 2 ani! Dar dupa 2 ani, ce faci cu el? La gradinita de stat nu ti-l primeste pana in 3 ani, crese sunt extrem de putine, sunt practic aceleasi probleme ca la un an. Nimeni nu face scandal pentru aceasta situatie. Apoi scoala, putine scoli au after school, iar conditiile de la after school de la stat sunt mizere. Ramai cu copilul in brate la ora 11 dimineatza, sau, mai sunt scoli care au program la ciclul primar de la 11 la 14. Atunci ce faci? Se presupne ca ar trebui sa fii la servici. Va agitati pentru astia 2 ani, mie una mi se pare mult mai greu dupa cei 2 ani, si sincer copiii ar beneficia mai mult din cresterea alocatiei decat din indemnizatia asta. Ganditi-va ca banii pe care ii consuma un copil de 5-6 ani sunt mult mai multi decat cei pe care ii consuma un sugar. Pentru un sugar mancarea e aproape gratuita (nu ar trebui sa folositi lapte praf), vaccinurile si medicamentatia sunt gratuite, hainutele nu sunt consumabile (raman mici, dar nu se rup, pentru ca un copil mic nu e distrugator), iar pantofii... sa va povestesc cat costa o pereche de pantofi pentru un copil de 5 ani si cum trebuie sa-i iei o pereche noua la 3 luni, deoarece se schimba anotimpurile si le creste piciorul? De ce nu fac mamele cu vechime scandal? Simplu: pentru ca nu mai au timp, au intrat in carusel si asta este. Deci proaspete sau viitoare mamici, va spun eu, prefer de 1000 de ori sa se mareasca alocatia copiilor, decat sa se dea acest bonus de maternitate, pe care de altfel extrem de multe femei nu-l merita (vorbim de mame care-si parasesc copiii la bunici si pleaca in Italia, de mame care iau indemnizatia dar muncesc si la negru, etc). Inainte sa ma combateti, vreau sa va spun ca sunt mama de gemeni, au 5 ani, si am stat acasa 1 an cu 800 RON indemnizatie pentru amandoi. Si sincer, mult mai bine mi-ar fi prins o alocatie mai mare, dupa cei 2 ani. Pana una alta, eu am fost generatie de sacrificiu, platesc si acum pentru voi iar eu nu am primit decat o indemnizatie simbolica si pentru un singur copil. Nu-i cinstit!.

    RăspundețiȘtergere
  33. pt anonim 21.54
    si daca te-ai chinuit vai de capul tau in spital inseamna ca statul trebuie sa te plateasca 2 ani,nu? si fa socoteala cat CAS platesti si cati bani incasezi timp de doi ani, si ai sa vezi ca iesi in castig cu mult. Ignoranta si egoismul de care dai dovada te impiedica sa recunosti ca nu este etic ce ceri! Statul pe care tu il invoci nu are alta obligatie fata de tine decat sa iti dea pe masura contributiilor tale, iar tu nu platesti CAS de doua ori, platesti acelasi procent la tot venitul realizat, chiar daca provine de la doua locuri de munca!! Greu cu matematica,nu?

    RăspundețiȘtergere
  34. Nu te cunosc... desi sunt o persoana care citeste si presa. Am dat intamplator peste blogul tau, redirectionata de un link de pe Hotnews. Citind mai multe din tale de pe blog referitoare la indemnizatia pentru mame si concediu de crestere si ingrijire copil am ajuns la concluzia ca esti ca o barca in deriva. Esti egoista si parerea ta despre acest subiect nu este deloc una a unui jurnalist (cum pretinzi ca esti) ci e foarte subiectiva si nu te priveste decat pe tine.
    Si eu sunt mamica... si nu cu o indemnizatie de 600 de Ron... si eu am o cariera intrerupta pentru a ma ocupa de fetita mea de 8 luni. Nu sunt jurnalist, dar nu privesc lucrurile atat de ingust si doar in interesul meu asa cum faci tu. Si ca sa iti dai seama ce vorbesc, fa-ti timp si citeste inca o data la rand toate articolele pe care le-ai scris despre acest subiect, inclusiv in 2008. Vei vedea ca te contrazici foarte mult si ca te intereseaza numai aspectele si situatiile care te avantajeaza numai pe tine.
    Sunt si altfel de mamici... tu nu reprezinti un standard... Sunt destule care desi ar castiga mult mai mult intorcandu-se la serviciu prefera sa stea sa se bucure de minunea din viata lor. Nu pentru toata lumea conteaza sa-si faca imagine de <> care le face pe toate in acelasi timp - ca tine.
    Este prima data si ultima data cand iti citesc blogul... dar ca viitoare mamica ce ai sa fii te sfatuiesc inca o data sa citesti articolele tale.
    Nu sunt genul de pesoana care da sfaturi la tot pasul... dar chiar m-a revoltat atitudinea ta. Revizuieste-o!!!

    RăspundețiȘtergere
  35. @o simpla mamica: cum tu insati spui, ai citit [arerea mea pe acest subiect PE BLOGUL MEU PERSONAL. deci imi exprim o prere personala, nu o parere de jurnalist. pe blogul meu personal imi permit sa exprim opinii. daca scriam un articol pe aceata tema, prezentam doar informatiile seci din statisticile romanesti si straine, din studiile facute de profesori romani si specialisti europeni.
    chiar si "o simpla mamica" poate face o diferenta intre o opinie personala si un articol jurnalistic, nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere
  36. stimata doamna,...a trecut mult timp de cand ati scris ultima data aici, dar eu abia acum am dat peste aceste postari , din greseala.Si imi pare tare rau, pt ca m-am enervat teribil.Vorbiti cu atata convingere despre un subiect care va este complet strain, incat incep sa cred ca sunteti , sau ati fi buna de om de vanzari.Va spun cu tot respectul ca debitati niste tampenii colosale.De unde stiu eu ca nu aveti dreptate?Pt ca si eu am avut un job foarte bine vazut, in banca, pentru care am muncit mult, am lipsit 14 ore pe zi de acasa, m-am imbracat la costum , tocuri, etc...robot corporatist.Si am ramas gravida....neintentionat.Nu pt ca nu cunosc mijloace de contraceptie, si pt ca viata asta de barbat pe care o ducem noi imi terminase ovarele si hormonii si incercam sa-mi repornesc ovulatia prin anumite tratamente...ca sa nu intru la menopauza la mai putin de 30 de ani.si acum am copil si stau acasa pe 1200 lei +200 alocatia.Si dupa ce am vazut ce inseamna un copil si ce inseamna sa fii si altceva decat robot corporatist mi-am dat seama ca viata mea era de carton.Si nu-mi folosea la nimic.Nu mai povestesc romanul vietii mele pt ca banuiesc ca acum aveti copilul mare.As vrea sa va intreb...cum e sa speli, sa calci, sa gatesti, sa muncesti 14 ore pe zi si sa mai fii si "doamna "seara?e distractiv?Sau ati angajat o bona, o menajera, o bucatareasa, si in scurt timp o sa vreti sa mai angajati pe cineva sa onoreze si alte "indatoriri " pt ca d-voastra veniti franta dupa 14 ore ????E amuzant?Cu teoria cum mai stati?Nu mai stati asa bine, nu?Deci...data viitoare nu ar fi mai bine sa vorbiti despre ceea ce stiti, si traiti d-voastra...in loc sa vorbiti despre realitatile altora?si sa nu mai alegeti in locul lor?Stiti cate colege entuziasmate venite din Moldova sau alte orase am avut care s-au chinuit sa manance gaura de covrig numai ca sa ajunga femei de cariera si sa stea in Bucuresti?Stiti cu ce s-au ales?...poate aveti noroc si nu aflati....dar intre timp, noi, alea care stam 2 ani si eu care nici nu ma mai intorc in sistemul din care vin nici daca ar fi sa vand ziare, nu meritam sa fim judecati de o persoana care inca nu aflase ce-i ala copil.Si familie.Si asta nu inseamna ca suntem inculte, inseamna ca indiferent cat am muncit si cat am invatat si ce studii am si cat am sacrificat nu imi vand nici copilul , nici familia si nici sufletul pe nici o suma.Si daca vreau sa stau 2 ani, stau, iar dumneata daca nu vrei sa stai, nu stai."Cat te duce capul, atata faci".

    RăspundețiȘtergere