Adoptii internationale - Basescu: Romania nu schimba legea adoptiilor cat sunt eu presedinte

Exista la Bruxelles in ultima vreme un lobby privind reluarea adoptiilor itnernationale din Romania. Am scris aici despre cum stau lucrurile si despre faptul ca si in Romania chiar Oficiul Roman pentru Adoptii a avut o astfel de initiativa, respinsa de guvern.

Organizatia italiana "Amici dei bambini" a trimis o petitie Parlamentului European (nr. 1120/2009) prin care se solicita redeschiderea adopţiilor internaţionale de către România. Petiţia a fost susţinută, iniţial, de Preşedinta PETI, Erminia Mazzoni (PPE, "Il Popolo della Libertà" - partidul premierului italian Silvio Berlusconi), dar s-a reusit inchiderea ei la sfarsitul lunii martie, la propunerea lui Victor Bostinaru, membru al PETI.

Presedinitele Basescu a punctat astazi pozitia ferma a Romaniei de a continua aceasta politica de blocare a adoptiilor itnernationale. Fiindu-i adresata o intrebare pe aceasta tema, raspunsul lui a fost unul categoric:

"Romania are o lege nationala, se poate face lobby oricat la Bruxelles si nu numai la Bruxelles, Romania nu schimba legea adoptiilor cel putin pentru perioada in care eu sunt presedintele Romaniei".

PS. La inceputul acestei saptamani, ombudsman-ul din Rusia a anuntat blocarea adoptiilor internationale pentru cetatenii americani, in urma scandalului legat de pustiul de 8 ani trimis de mama sa americanca inapoi la Moscova. Am scris despre asta, in acelasi text la care va trimit mai sus.

Basescu si Barroso - pranz de lucru la Bruxelles

Pranzul de lucru a inceput de ceva vreme, urmand ca la ora 15.30 sa fie declaratii de presa.

Fondurile europene sunt principalul subiect pe agenda discutiilor, avand in vedere ca presedintia anunta ieri ca Traian Basescu va fi insotit de ministrii Dumitru (agricultura), Berceanu (transporturi) si Udrea (dezvoltarea regionala), care administreza principalele sectoare beneficiare ale fondurilor structurale.

Alte teme, potrivit NewsIn, le-a enuntat insusi presedintele la plecare:

Vom discuta probleme legate de politica agricola comuna, dar si de probleme punctuale pe care Romania le are avand in vedere ca, in urma controalelor efectuate pe cheltuielile din 2007 si 2008 Romania ar avea de platit penalitati, adica reduceri de finantare de la Uniunea Europeana de cate circa 42 milioane de euro pentru 2007 si alte 42 de milioane pentru 2008.
Va trebui să discutăm şi ultimele evoluţii legate de Agenţia Nanţională de Integritate şi soluţiile pe care Guvernul le are pentru ca România să-şi menţină angajamentele legate de lupta anticorupţie, aşa cum ele au fost asumate în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare pe justiţie.

La capitolul trivia, imagini de la pranz. :) (Credit foto/video Comisia Europeana)

Din imaginile de la pranz lipseste ministrul Udrea, altfel, ei sunt (incepand cu planul apropiat): Mihai Dumitru, Traian Basescu, Radu Berceanu, Leonard Orban si Mihnea Motoc (ambasadorul nostru la UE).

Cancer la san: Aproape 90.000 de femei din UE mor in fiecare an in urma acestei boli

Intr-o sesiune a Parlamentului European aproape ineficienta, din cauza absentelor masive ale eurodeputatilor incapabili sa ajunga la Strasbourg din cauza norului de cenusa, iata o veste buna: Parlamentul European a adoptat o declaratie scrisa prin care recomanda statelor membre diagnosticarea - la nivel national - prin mamografie a cancerului la san.

• 331.392 de femei din UE sunt diagnosticate anual cu cancer la san

• cancerul la san este principala cauza a decesului in randul femeilor cu varsta intre 35 si 59 de ani

• 89.674 de femei mor anual in UE de aceasta boala

• depistarea cancerului prin mamografie poate reduce decesele din aceasta cauza cu 35% in randul femeilor cu varsta cuprinsa intre 50 si 69 de ani

Acestea au fost argumentele in sprijinul solicitarii ca diagnosticarea prin mamografie sa fie extinsa in tarile membre ale UE la nivel national si cere Comisiei Europene sa faca o data la doi ani un raport privind punerea in aplicare a acestei cerinte.

• PE solicita Comisia sa sprijine studiile care ar putea stabili daca mamografia este utila femeilor de peste 69 de ani si celor sub 50 de ani

• statele membre trebuie sa asigure - pana in 2016 - unitati de specialisti multidisciplinari in consult mamar, iar Comisia sa prezinte cu regularitate rapoarte privind evolutia acestei situatii

• Comisia trebuie sa prezinte statistici fiabile si actualizate si sa sprijine dezvoltarea registrelor nationale de cancer

• Comisia sa elaboreze un protocol de certificare pentru unitatile de specialisti in consult mamar si sa asigure o finantare adecvata in acest sens

Din punctul meu de vedere este o initiativa intr-adevar utila, ramane de vazut cum aceasta recomandare va fi si pusa in practica. Crearea conditiilor de diagnosticare timpurie, coroborata cu grija personala a fiecareia dintre noi, poate duce la evitarea unor tragedii personale. Stiu ca, in general, mamografiile nu se fac femeilor sub 40 de ani, de aceea cred ca sunt necesare in continuare studii care sa stabileasca utilitatea sau nu a mamografiei pentru femeile sub 50 de ani si peste 69.

Pe de alta parte, vorbind din experienta personala, stiu ca este o procedura care are menirea sa lamureasca situatia. Chiar daca "nu ma calificam" din punct de vedere al varstei - sunt prea tanara pentru o astfel de procedura - si era cat pe ce sa fiu refuzata, stiu ca nu m-as fi miscat din fata cabinetului medicului pana nu mi s-ar fi limpezit situatia. In mintea mea si in sufletul meu - cel mai important, nu-i asa?

Cred cu tarie in utilitatea controlului periodic si imi permit sa recomand tuturor doamnelor sa il faca si, daca exista o suspiciune cat de mica, in urma unei ecografii mamare, sa ceara sfatul specialistului si sa mearga la o mamografie. La cel mai bun doctor din Bucuresti in acest sens, recomandat de medicul meu, m-a costat 180 de lei, cu consultatia inclusa. Este o investitie financiara minima fata de binefacerile ei. Chiar daca in cele trei saptamani pana la programare - era foarte aglomerat - m-am imbarbatat si mi-am spus ca nu e nimic grav, ca nu am antecedente in familie si n-ar trebui sa ma gandesc la ce e mai rau, tot nu am stat linistita pana nu am avut verdictul doctorului in urma mamografiei.

Asa ca nu pot decat sa salut aceasta declaratie a PE, care face niste recomandari atat de importante statelor membre, cat si Comisiei Europene.

Adoptia, de la bucurie la cosmar - poti "returna" un copil bolnav?

Am scris saptamana trecuta o postare despre adoptiile internationale. Asa a inceput un dialog pe care l-am purtat pe email cu o doamna care a semnalat si alta problema legata de adoptii - posibilitatea de anulare a adoptiei. Titlul postarii este chair subiectul emailului primit de la ea.

Nu ii voi da numele, la rugamintea sa, insa mi s-a parut interesant ce mi-a scris si am primit permisiunea de a posta pe blog povestea si toate framantarile prin care trece o familie din Romania care a adoptat. Si care vrea, din cauza bolii pe care i-a descoperit-o copilului adoptat, sa renunte la el, pentru a i se oferi conditii de ingrijire mai bune, pe care familia nu si le permite. Veti vedea intrebari si zbateri ale unei familii.

Pe de alta parte, m-am intrebat in ce masura poti sa renunti la un copil atunci cand constati ca el e bolnav. Insa probabil ca nu poti intelege situatia care te determina sa vrei sa faci un astfel de gest decat daca o taiesti, daca te afli la capatul puterilor. Nu trebuie sa ne grabim sa judecam oamenii, ci e o tema de gandire profunda.

Iata povestea:

Intereaseaza pe cineva drama parintilor adoptivi romani care au adoptat copii inainte de anul 2000 si care ulterior au aflat ca acesti copii prezinta un grav handicap mental (retard psihic, autism, etc)? Intereseaza pe cineva ca acesti parinti nu au nici un drept in fata legii ?

Chiar daca ajung sa recunoasca in fata autoritatilor ca nu pot face fata nevoilor speciale ale acestor copii tot acesti parinti sunt condamnati pe viata sa raspunda de acesti copii.

Pe langa cazul meu mai cunosc inca un caz, nu sunt singurul parinte adoptiv in aceasta situatie.
Am ales sa adoptam un copil , dar nu am ales sa adoptam copii cu deficiente psihice. Legal, noi, parintii, nu putem cere si obtine anularea sau desfacerea adoptiei. Singura cale legala pentru anularea sau desfacerea adoptiei este decesul parintilor. Este normal sa fim astfel condamnati pe viata ?

Chiar trebuie sa traim zi de zi cu frica ca cel pe care l-am adoptat ne va rupe in bataie, major sau nu? Ca familia nu va mai exista? Ca vom divorta si-mi voi parasi copilul natural (4 ani) pentru a-l proteja de cel infiat (in prima casatorie )? Ca vom ramane pe drumuri pentru ca ne vom pierde locuinta si locul de munca ?

Ce rezolvam daca justitia decide anularea adoptiei doar dupa ce raul s-a produs si nu se mai poate face nimic ?

In cazul meu copilul adoptat chiar are nevoie de supraveghere 24 din 24 ceea ce inseamna ca nu poate fi lasat chiar nici o clipa singur. In 2008, la 11 ani, era dezvoltata fizic aproape cat mine, peste cativa ani cum va fi, dat fiind si handicapul pe care il are ? Acum la 13 ani e evaluat la 4 ani cu un IQ 33-35. Se gandeste cineva care este interesul adevarat al copilului, al ambilor copii si cel infiat si cel natural ? In familie este solutia autoritatilor!

Nu am apelat pana acum la mass-media deoarece ma sperie reactia oamenilor la acest subiect. Probabil ca m-ar condamna pentru ca nu mai rezist si ca un copil nu e o jucarie pe care sa o poti parasi.

La fel ca si dvs. ar pune intrebarea : "trebuie abandonat copilul bolnav?". Nu se gandeste nimeni la ce au insemnat cei 11ani si jumatate de adoptie. Ce a insemnat perioada in care tatal adoptiv nu a contribuit cu nimic si dupa care a urmat divortul. Tatal adoptiv este scutit de orice obligatii din partea autoritatilor, obligatii care ii sunt atribuite, eronat, sotului meu actual, care nu are absolut nici o legatura cu copilul adoptat.

Prin ce masuri sa ne protejeze cineva si cine? Cei care au dat OK la o adoptie fara sa mai faca rapoartele post-adoptie prin care s-ar fi vazut de la bun inceput ca sunt probleme ?

Vreau si eu sa stiu care ar fi reactia unei mame in situatia mea: sa isi vada copilul natural de un an si ceva lovit de copilul adoptat, cu mult mai mare si cu grave probleme de sanatate. Ca parinte, am urmarit interesul ambilor copii si in momentul in care nu am mai putut sa ma descurc cu situatia am apelat la autoritatile competente.

Cu ce am gresit dorind sa adoptam, sa crestem si sa educam un copil normal ? De ce sa fim condamnati pe viata noi si familiile noastre ? De ce sa ii las mostenire fiului meu o asemenea povara ? Cu ce drept ?

Pentru cei ca noi nu se gaseste vreo rezolvare. In august 2008 am demarat proces pentru anularea adoptiei. Banuiesc ca majoritatea oamenilor ne-ar condamna pentru ca nu mai rezistam, pentru nu mai facem fata. Nimeni nu se gandeste ca practic pastrand copilul in familie orice sansa cat de mica de recuperare este mult mai redusa decat intr-un centru specializat.

Primul meu gand a fost compasiune pentru situatia dificila in care se afla aceasta familie, care crede ca exista conditii mai bune pentru recuperarea copilului cu retard intr-un centru specializat.

Poate suna un pic cinic, insa eu o vad adoptia ca pe o loterie. Nu stii, pana la urma, cum va evolua copilul respectiv, insa mai cred cu tarie ca educatia si faptul ca un copil creste intr-o familie care sa il formeze bine anuleaza anumite predispozitii genetice (fireste, cand vorbim despre comportament si nu despre boala). Nu sunt un specialist, e o opinie doar. Acum exista posibilitatea - nu stiu daca oficiala sau nu, dar stiu un caz in care s-a intamplat asta - sa ii faci tot felul de analize intainte de a-l lua de la casa de copii, pentru a vedea exact care e starea lui de sanatate. Insa sunt anumite boli care, am inteles, nu poti fi depistate la anumite varste, prin urmare...

Cand insa e vorba despre retard sau autism, cum e cazul de fata, e o lupta imensa. Am vazut reportaje cu familii care poarta aceasta lupta. Am auzit insa si despre familii care adopta si care nu ar lua un copil autist sau cu retard, ci un copil fara astfel de probleme.

Nu stiu... repet, nu vreau sa judec. Insa i-am spus doamnei respective ca eu cred ca familiile in situatia dansei trebuie ajutate cumva. Pentru ca intrebarea care mi-a aparut in minte a fost: poti "returna" un copil doar pentru ca e bolnav? E complicat... foarte complicat.

R. Moldova: Comunistii ar lua cele mai multe voturi in alegeri, iar Lupu este cel mai simpatizat om politic

Presa moldoveana prezinta rezultatele unii sondaj realizat in luna martie de Institutul pentru Dezvoltare si Initiative Sociale "Viitorul" despre optiunile moldovenilor privind partidele cu care ar vota, oamenii politici si calitatea guvernarii. Cred ca sunt niste rezultate care trebuie sa dea de gandit la Chisinau si ar putea surprinde unii cititori romani.

Sondajul e in cadrul acestui studiu mai amplu si foarte interesant. Din el am extras niste grafice, sursa lor este, fireste: Sondaj naţional reprezentativ, IDIS/CBS AXA, martie 2010.

Cifrele seci intai:

Daca ar avea loc alegeri duminica viitoare, moldovenii ar vota astfel:

PCRM (partidul lui Voronin) – 30,3%

PLDM (partidul lui Filat) – 14%

PD (partidul lui Lupu) – 10,8%

PL (partidul lui Ghimpu) – 7,4%

AMN (partidul lui Urechean)– 1,2%

34% dintre respondenti nu stiu cu cine ar vota

Cel mai simpatizat politician:

Marian Lupu - 56,9%

Vlad Filat - 44,5%

Vladimir Voronin - 40,6%

Dorin Chirtoaca - 37,3%

Mihai Ghimpu - 25%

Cel mai cunoscut politician:

Vladimir Voronin - 90,4%

Marian Lupu - 87,3%

Mihai Ghimpu - 84,5%

Vlad Filat 84,4%

Dorin Chirtoaca 81%


Ei bine, cand e vorba despre aprecierea guvernarii Aliantei pentru Integrare Europeana, lucrurile stau asa:

Nici buna, nici... - 24,5%

Proasta - 21,2%

Buna - 18,6%

Foarte proasta - 16,1%

Nu stiu - 14,6%

Foarte buna - 5,1%

Scurte comentarii:

• Comunistii stau destul de bine in sondaje, ca partid politic fiind pe primul loc.
• Partidele AIE ar avea impreuna 33,4%, adica ar depasi usor PCRM. In coalitie, este evident avantajul partidului premierului Vlad Filat, cu 4 puncte procentuale in fata celui al fostului comunist Marian Lupu.
• As remarca proportia mare a celor care nu stiu cu cine ar vota, cam o treime din cei chestionati.
• Marian Lupu continua sa fie cel mai simpatizat politician din R. Moldova si nici gradul lui de notorietate nu e mic, dimpotriva, situandu-se pe locul doi dupa Voronin la acest capitol.
• In ceea ce priveste notorietatea, presedintele Mihai Ghimpu este mai cunoscut decat premierul Vlad Filat, chiar daca cel din urma este mai simpatizat decat presedintele interimar.
  
• De remarcat este si faptul ca in top 5 si la simpatie si la notorietate, singurul partid care are doi reprezentanti este Partidul Liberal, prin presedintele Ghimpu si primarul Chisinaului, Dorin Chirtoaca, insa PL ar fi votat doar de 7,4% dintre respondentii la sondaj.
• In ce priveste guvernarea, multi par indecisi, ei spun "nici buna, nici...", dar este de remarca faptul ca mai multi moldoiveni o considera proasta (21,2%), fata de cei care o considera buna (18%).
  
• Guvernul Filat a luat deja niste masuri nepopulare si ele vor urma si in perioada urmatoare, multe dintre ele reflectate in cresteri de preturi la energie si produse alimentare, de prim impact in bugetul familiilor moldovene, insa, pe de alta parte, administratia de la Chisinau se bucura de un puternic sprijin si o mare simpatie la nivel international.

Sondajul a fost realizat in luna martie si are o marja de eroare de +/- 3%.

As mai remarca din studiul IDIS Viitorul urmatoarele informatii:

• salariul mediu lunar in ianuarie 2010: 2699,5 lei (aproximativ 674,8 lei romanesti)
• in sectorul bugetar, salariul mediu a fost 2375,2 lei moldovenesti (593,8 lei romanesti)
  
• in sectorul privat, salariul mediu a fost 2899 lei moldovenesti (724 lei eomanesti); in sectorul financiar anumite salarii depasesc 5000 de lei
  

Libertate pentru Ernest Vardanean - eurodeputatii romani cer eliberarea jurnalistului moldovean

Monica Macovei, Cristian Preda si Traian Ungureanu, deputati in Parlamentul European, au deschis o lista de semnaturi pentru sustinerea jurnalistului moldovean Ernest Vardanean, arestat de autoritatile autoritatile auto-proclamatei republici de la Tiraspol sub acuzatia de spionaj si inalta tradare in profitul Moldovei.

Cei trei eurodeputati considera gestul Transnistriei "inacceptabil" si cer eliberarea imediata a jurnalistului. "Solicitam, de asemenea, solidaritate cu aceasta cauza din partea jurnalistilor, oamenilor publici si cetatenilor romani", se arata intr-un comunicat transmis presei.

Liste de semnaturi pentru sustinerea lui Vardanian sunt deschise pe blogurile lui Cristian Preda
si al lui TRU.

Eu nu le gasesc pe blogurile respective, dar probabil n-au apucat sa le puna. O sa mai caut. Cautati si voi.

E un minim gest de solidaritate cu colegul de breasla din Moldova.

Povestea lui aici, aici, aici, aici.

Autostrada, bat-o vina!

Televiziunile de stiri au tocat ieri subiectul autostrazii Comarnic-Brasov care... nu se mai face. Luni seara, presedintele Basescu incerca sa explice ca, in ciuda banilor nerambursabili de la UE pentru constructia de autostrazi, statul roman tot ajunge la o contributie de vreo 50% din costul ei, pentru ca banii pentru terenurile care trebuie cumparate de pe traseul autostrazilor nu sunt eligibili din fonduri UE si ei trebuie sa vina de la bugetul de stat. Si sunt bani pe care nu-i prea avem.

Apoi ieri am vazut si informatia referitoare la autostrada Comarnic-Brasov, care nu se mai construieste, pentru ca nu au fost gasiti banii necesari de catre consortiul care trebuia sa o faca.

Si i-a fugit gandul la autostrazile pe care le-am parcurs in Croatia, la tunelurile lungi de cate 5 km prin care am trecut, contra cost, fireste, si la faptul ca tara aia a trecut printr-un razboi in anii '90. Si m-am gandit la plecarile noastre in concediu cu masina, cand alocam o zi sa strabatem Romania si faceam halta de odihna la Deva, la mama mea, ca apoi sa strabatem doua sau trei tari intr-o zi, in Europa rutiera Occidentala care incepe de la Szeghed.

De fiecare data cand merg acasa ma intreaba bunica mea: Si, cand te mai vedem? Literalmente la Pasti si la Craciun. Intentionez sa imi iau permisul, sa ajung eu sa conduc pana la Deva, ca tot as face maximum 5 ore, fata de cele 7 sau 8 cu trenul, insa, in conditiile astea, solutia e sa imi mut familia in Bucuresti. Ca, in ritmul asta, daca astept pana se face autostrada spre vestul tarii, nu mi-as mai vedea familia in urmatorul deceniu. :)

De ce naiba e atat de greu sa avem si noi autostrazi?

Un subiect de reflectie: adoptiile internationale

Am urmarit saptamana trecuta cazul copilului rus de 8 ani care a fost trimis de parintii sai adoptivi americani inapoi in tara, pentru ca acesta, sustine mama adoptiva intr-o scrisoare care insotea copilul, reprezenta prin comportamentul sau o amenintare la adresa sigurantei familiei adoptive si a prietenilor acestora.

Potrivit mamei, copilul avea niste probleme de comportament care ar fi fost ascunse de autoritaile ruse: era violent si avea tulburari psihotice. Cum copilul e de nationalitate rusa, parintii americani l-au pus pe avion si l-au trimis la Moscova, dandu-l in grija autoritatilor.

CNN a tratat foarte bine acest caz. Sau eu l-am urmarit pe CNN. Marti seara, Becky Anderson a dezvoltat subiectul. Acolo am vazut ca americanii adopta cel mai mult din China, apoi din Rusia. Potrivit site-ului CNN, anul trecut au adoptat din Rusia 1586 de copii, dar cel mai mare numar de adoptii 9incepand cu 1999) s-a inregistrat in 2004: 5862 de copii.

In urma acestui caz, anumiti oficiali de la Moscova spun ca se gandesc la o inghetare temporara a adoptiilor internationale sau, mai precis, a adoptiilor americane din Rusia pana la semnarea unui acord care sa permita monitorizarea copiilor dupa ce ajung in SUA.

Aceste informatii, arata CNN, ingrijoreaza mii de familii americane care au cheltuit bani si timp incercand sa adopte un copil din Rusia. In ultimii 16 ani mai mult de 50.000 de copii rusi au fost adoptati de familii din SUA.

Iar populatia rusa, sensibilizata de acest caz, pare sa fie in favoarea interzicerii adoptiilor internationale.

Adoptiile internationale - cazul Romaniei

Tot acest caz mi-a amintit despre dezbaterile care au existat la noi privind adoptiile internationale. Ele au fost interzise printr-un moratoriu incepand din 2001, din 2005 adoptiile internationale fiind total oprite. Presa internationala a infierat adesea, periodic, aceasta situatie, aducand drept argumente numarul mare de copii orfani in Romania, conditiile din orfelinate, indiferenta statului fata de astfel de copii, in timp ce presa din Romania vorbea despre cazuri concrete de copii adoptati de familii din strainatate si abuzati, sau copii carora li s-a pierdut urma.

Pana prin 2006, o statistica arata ca s-a pierdut urma a in jur de 1300 de copii romani adoptati de familii din strainatate in perioada 1997-2003. Majoritatea acestora au fost adoptati in SUA. Explicatia este simpla: o conventie internationala, Conventia de la Haga, prevede ca organizatiile private cu activitate in domeniul adoptiilor sunt obligate sa trimita rapoarte privind situatia de dupa adoptie a copiilor. Adica organizatii din strainatate care au facilitat adoptiile trebuiau sa trimita Romaniei rapoarte privind copiii adoptati, insa SUA nu este semnatara a Conventiei de la Haga, asa ca organizatiile americane nu se supun acelorasi rigori.

Sporadic, au existat tot felul de initiative si articole in rpesa internationala care militau pentru reluarea adoptiilor internationale din Romania, insa am vazut in ultimele luni o astfel de atitudine din partea Oficiului Roman pentru Adoptii.

ORA a trimis Guvernului, in octombrie 2009, un memorandum privind reluarea adoptiilor internationale, potrivit unui articol din Gandul. In memorandum, ORA arata ca reluarea adoptiilor internationale sa se reia pentru copiii care n-au putut fi adoptati in tara, mai mari de 6 ani, copii apartinand minoritatilor etnice sau cu probleme medicale grave.

Adica o categorie de copii spre care, in general - lasand ipocrizia la o parte - nu s-ar indrepta majoritatea familiilor din Romania, ai putea spune. Insa din lumina evenimentului din SUA, in care copilul acela rus nu se inscria, in afara varstei, in niciuna dintre aceste categorii si tot a fost respins. Ok, problemele lui de sanatate or fi grave, dar nu erau evidente.

Premierul Boc a respins acest memorandum si a aratat ca pozitia ORA nu este pozitia Guvernului Romaniei si ca n-o adopta, fireste.

Numai ca ORA a perseverat si pe la sfarsitul anului a propus o modificare a Legii 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei. Am incercat sa intru pe site-ul ORA, dar imi este imposibil, asa ca am cautat in presa posibile prevederi. ( 17.08- din fericire, in acest moment tocmai am accesat site-ul, deci merge). Am gasit, tot in Gandul, ca ORA a introdus un capitol privind adoptiile internationale. El prevede:

• adopţia internaţională va putea fi realizată şi de unchii sau mătuşile copilului adoptat sau chiar de orice cetăţeni români (chiar dacă nu sunt rude ale copilului), cu reşedinţa în străinătate. În prezent, adopţiile internaţionale se pot face doar de rudele de gradul II ale copilului, respectiv bunici.

• adoptia internationala se va putea face doar daca adopţia naţională a eşuat

• adoptatorul nu se va putea stabili cu copilul decât într-un stat care are sau va avea convenţii încheiate cu ţara noastră, pentru monitorizarea post-adopţie a copiilor adoptaţi din România, timp de cel puţin 2 ani de zile, dar ORA nu a precizat si cum se va realiza monitorizarea

As fi vrut sa vad pe site-ul ORA cum merg dezbaterile si care e feedback-ul la aceste propuneri, insa, asa cum am zis, nu mi se deschide.

Numai ca toata aceasta situatie m-a facut sa ma gandesc din nou la niste chestiuni si sa caut raspunsul la intrebarea: Ar trebui sau nu reluate adoptiile internationale? Nu stiu exact, sunt o serie de argumente pro si contra, nu stiu exact - adica n-am vazut cu ochii mei - care mai e situatia in orfelinate, dar cred ca in formularea unui raspuns trebuie sa ma gandesc la niste aspecte:

• Potrivit ORA - si informatiilor publicate de presa - sunt 8000 de familii de romani care vor sa adopte un copil, peste 4000 de orfani in Romania si doar 800 declarati adoptabili.

• Adoptiile internationale au fost o afacere foarte profitabila pentru unii si imorala, daca e sa privim dintr-o anumita perspectiva. Iar ea trebuia stopata, in conditiile acelea. Era o dovada in plus a coruptiei din Romania.

• Conditiile din orfelinate, suprapopularea lor, personalul calificat insuficient sau fara suflet au facut ca situatia copiilor de-acolo sa fie cu adevarat critica.

• Copiilor adoptati li se ofera sansa de a trai si a creste intr-o tara civilizata, situatie incomparabila cu ramanerea lor in orfelinate, si, mai ales, intr-o familie.

• Mai e o chestiune: strainii care isi doresc cu ardoare un copil, probabil ca nu s-ar uita la etnia micutului, unii nici la varsta. Nu toti isi doresc copii blonzi cu ochi albastri, nu-i asa? Cat despre copiii bolnavi, au mari sanse ca tratamentul lor sa fie ok in strainatate.

• Pe de alta parte, au existat si cazuri nefericite prezentate de presa care iti atrag atentia. Copii abuzati, copii carora li s-a pierdut urma. E adevarat, in cazul celor din urma majoritatea se gandeste la ce e mai rau, desi ar trebui sa ne gandim pur si simplu ca s-au integrat foarte bine in societatea in care traiesc si organizatiile de facilitare a adoptiilor nu au gasit relevant sa ii monitorizeze.

Nu stiu, am auzit opinii foarte vehemente impotriva adoptiilor internationale, am auzit despre piedici puse in orfelinate unor potentiali parinti romani, in speranta deblocarii adoptiilor internationale iar acei pusti blonzi cu ochi albastri ar fi fost un asset pentru leagan.

Oricum, ceva e cert: copiii merita sa traiasca in familii, de oriunde ar fi ele. Insa cazuri precum cel recent, din SUA, arata ca nu intotdeauna adoptiile sunt povesti de succes.

Stratfor: Tragedia de la Smolensk e o oportunitate pentru Rusia de a-si continua ofensiva de sarm asupra Poloniei

Analistii Stratfor (agentia de informatii si analiza supranumita si CIA din umbra) insista in analizele sale asupra tragediei de la Smolensk pe castigul pe care il are Rusia din acesta tragedie si pe urmarile pe care le are ea atat in plan intern, in Polonia, cat si geopolitic.

Analistul Marko Papic, specialist pe Eurasia, porneste de la premisa ca Polonia este o piesa de sah sau mai degraba o tabla de sah pe care SUA si Rusia se lupta pentru influenta.

Geopolitic, spune Papic, Polonia este extrem de importanta pentru ca este cea mai mare tara central-europeana care poate conduce incercarile de respingere a intentiilor de influenta ruseasca asupra Belarus sau Ucrainei si, eventual, in tarile baltice. Prin urmare este marele aliat al SUA in incercarea de a limita resurgenta rusa. Ceea ce face acum Rusia prin diplomatie publica este sa "sadeasca samanta indoielii" in opinia publica poloneza ca Moscova ar fi o amenintare. Bunele intentii, dorinta de colaborare in realizarea anchetei, deschiderea din ultimele patru luni, toate vin in sprijinul ideei ca atitudinea Kremlinului este una mult mai prietenoasa.

Geopolitic, arata Stratfor, tragedia este o oportunitate pentru Rusia de a-si continua "ofensiva de sarm" asupra Poloniei. Rusia nu-si doreste ca Polonia sa fie liderul unei coalitii antirusesti in UE si NATO si astfel ea a inceput sa curteze leadership-ul polonez, in special pe premierul Donald Tusk. Totul a inceput in toamna anului trecut, cand Putin a participat la Gdansk la comemorarea a 70 de ani de la atacul Germaniei asupra Poloniei si cu un interviu care a precedat vizita premierului rus in Gazeta Wyborcza, in care Putin a calificat drept imoral pactul Ribbentrop-Molotov. Mai apoi, a fost semnat, dupa negocieri de cateva luni, un nou deal privind furnizarea de gaz rusesc Poloniei, intr-o cantitate mai mare decat pana acum, contract de altfel criticat puternic la Varsovia. Ultimul gest a fost comemorarea victimelor de la Katyn de catre premierii rus si polonez, in preziua accidentului, eveniment la care Kaczynski inteleg ca a refuzat sa participe.

Ofensiva de sarm ruseasca

Stratfor inventariaza elementele acestei ofensive de sarm, care a fost foarte prompta si comprehensiva. "Sincera sau nu, revarsarea de sustinere, simpatie si solidaritate pe care o arata Rusia pare atent orchestrata", considera compania americana de analiza.

• Putin a intrat imediat in actiune, coordonand ancheta la fata locului si consolandu-l pe premierul polonez Donald Tusk la locul accidentului. Au fost imagini care au facut inconjurul lumii si au fost considerate puternic emotionale, mai ales din partea premierului rus.

• Presedintele rus Dmitri Medvedev s-a adresat natiunii poloneze printr-un mesaj la televiziune in care a anuntat ca ziua de 12 aprilie este o zi de doliu national in Rusia.
• Primarul Moscovei, Iuri Luzkov, a aratat eforturile considerabile pe care le face administratia orasului pentru a aranja gazduirea si transportarea familiilor victimelor din Polonia la Moscova, pentru identificarea corpurilor neinsufletite.
• Au fost eliminate restrictiile privind necesitatea vizelor de intrare in Rusia pentru familiile victimelor, pentru a ajunge cat mai repede in Rusia.
• Nashi, acea organizatie de tineret nationalista, fidela lui Putin si controlata de Kremlin, in general virulenta la adresa Poloniei, a organizat un priveghi in fata Ambasadei Poloniei de la Moscova si depuneri de flori si lumanari, intr-un loc in care, de obicei, organizau proteste antipoloneze. Cel mai recent in memorie este cel din timpul razboiului din Georgia, din august 2008, cand Polonia s-a aratat un sustinator al Tbilisi-ului si cand presedintele Kacyznski a facut o vizita in capitala georgiana.
• Postul nationat de tv rus a difuzat duminica, in prime time, filmul Katyn a lui Andrzej Wajda.
• Canalul rus de limba engleza Russia Today nu a facut economie de resurse si timp in a oferi un coverage extrem de extins tragediei de la Smolensk.
  

Succesul acestei ofensive de sarm depinde de cat de suspiciosi si tematori sunt polonezii fata de resurgenta rusa, comenteaza Stratfor. Iar in acest moment intra in joc modul in care Washingtonul isi arata sustinerea pentru Varsovia. Compania de analiza americana are nevoie sa simta ca SUA sunt puternic implicate in sustinerea ei si a tarilor central-europene. O asigurare care ar fi fost primita in timpul cinei dintre Obama si cei 11 lideri central si est-europeni de saptamana trecuta, de la Praga.

O reactie palida a SUA

In contrast cu ofensiva de sarm a Rusiei vine reactia destul de palida a Washingtonului. Obama i-a adus un omagiu presedintelui polonez si a vorbit despre relatia stransa dintre SUA si Polonia. Potrivit Stratfor, media americana a acoperit evenimentul, dar s-a concentrat pe reactia comunitatii poloneze din America. "Pe scurt, raspunsul SUA a fost mult mai putin expresiv decat raspunsul rusesc", considera Stratfor. Presedintele Obama va fi probail prezent la funeraliile de stat de la Varsovia.

Stratfor mai noteaza faptul ca Germania est interesata de succesul operatiunii de sarm a Rusiei, intrucat nu-si doreste o Polonie ostila Moscovei in interiorul UE si in contextul dependentei de gazul rusesc si a legaturilor economice puternice. De aceea, spun americanii, Berlinul il incurajeaza pe Tusk sa aiba o atitudine pragmatica fata de Rusia, ceea ce ar fi si in beneficiul Poloniei. De altfel, a fost evidenta diferenta de abordare a relatiei cu Rusia dintre premier si presedintele polonez.

Revenind la imaginea tablei de sah descrisa de Marko Papic, Polonia este considerata de Stratfor ca fiind prinsa intre interesele Berlinului si Moscovei, pe de o parte, si alte Washintonului pe de alta. Pe termen lung, comenteaza agentia americana, SUA par sa aiba castig de cauza, intrucat Polonia are nevoie de un garant al securitatii sale, un rol pe care doar SUA il pot juca in regiune.

Primul premiu Pulitzer pentru jurnalism on line!!!!!

Sheri Fink, jurnalist la Propublica, a castigat premiul ravnit de toti jurnalistii: Pulitzer. Merita mentionat pentru ca este primul Pulitzer pentru investigatie jurnalistica acordat jurnalismului on line. Fink a obtinut premiul pentru seria de articole despre alegerile pe care trebuia sa le faca un spital din New Orleans dupa uraganul Katrina.

Aici puteti citi articolele.

In plus, on line-ul a mai obtinut un Pulitzer pentru caricatura. Mark Fiore de la SFGate.com este fericitul castigator. Aici este povestea lui. Este o noua premiera si acest premiu, intrucat e pentru prima data -de la infiintarea categoriei in 1922 - cand el este obtinut de un caricaturist ale carui lucrari nu apar pe print, ci doar on line.

Cat de veridica e inregistrarea discutiei dintre pilotul polonez si controlorul de zbor rus?

Cred ca de-acum majoritatea am vazut filmuletul de mai sus. Eu l-am vazut pe Antena 3.

Urmaresc cu atentie toate informatiile despre accidentul din Polonia si, fara a fi specialist in aviatie, ci doar un privitor, mi se par putin convingatoare ipotezele privind drept cauza a accidentului bariera lingvistica. E ridicol. Pare ridicol si ar fi oarecum stupid ca asta sa fie o cauza a tragediei.

Ma intreb de unde a aparut aceasta inregistrare. Chiar daca au fost gasit trei (!) cutii negre ale avionului, continutul datelor stocate acolo nu a fost inca facut public. Auzeam aseara in emisiunea Nasul niste specialisti in aviatie care spuneau ca filmuletul de mai sus este total irelevant, chiar nociv, pentru canu pare veridic. Adica cine a inregistrat discutia, pentru ca, spuneau ei, informatiile continute de cutiile negre si decriptate nu putea fi 'scurse' presei , mai ales in conditiile in care Putin insusi conduce ancheta.

Pe de alta parte, ar spune cei mai suspiciosi, de ce nu, din moment ce incrimineaza pilotul polonez si "spala" controlorii de trafic rusi.

Unii spun ca faptul ca aceasta conversatie ar fi fost incercata in limba rusa ar incalca protocolul aviatic, altii zic ca, fiind un aeroport militar, nu era obligatoriu ca limba engleza sa fie cunoscuta de controlorii de trafic rusi. Si iata ca apare o declaratie a unui pilot care pilota avioanele oficiale poloneze, Tomasz Pietrzak, care spune ca si daca discutia cu turnul de control trebuia purtata in limba rusa, n-ar fi fost nicio problema pentru pilotul de 36 de ani al avionului prezidential. De ce? Pentru ca Arkadiusz Protasiuk, acesta este numele pilotului, vorbea rusa foarte bine.

Si revin atunci, aceasta inregistrare care a aparut pe internet, cat de veridica este?

Zilele acestea vom asista, in mod cert, la o serie de declaratii si infomratii si dintr-o parte, si din cealalta. Desi la nivel oficial rusii si polonezii arata ca exista o colaborare excelenta intre ei, ca investigatia va fi impartiala, iata ca apar tot felul de informatii.

Controlorul de zbor rus vorbea luni despre bariera lingvistica drept o posibila contributie la prabusirea avionului, un alt expert rus avansa "sindromul VIP", adica presiunea pe car ea resimtit-o pilotul polonez avand o asemenea delegatie la bord si faptul ca, spun unii, presedintele Kaczynski ar fi insistat sa aterizeze la Smolensk, intrucat intr-o ora de la momentul aterizarii ar fi trebuit sa fie la evenimentul de la Katyn.

De partea cealalta, vine un alt pilot de pe aeronava prezidentiala poloneza, care demonteaza ambele declaratii ale rusilor: Arkadiusz Protasiuk stia foarte bine rusa, deci era imposibil sa nu se poata intelege cu turnul, chiar si in alta limba decat engleza si s-ar fi incalcat protocolul aviatic vorbindu-se in alta limba. In al doilea rand, Protasiuk era un pilot excelent si "un tip dur, care nu s-ar fi lasat coplesit de emotie", indiferent de pasagerii pe care ii avea la bord si n-ar fi cedat presiunilor presedintelui daca nu existau conditii bune de aterizare.

MARTURIE: Ce simte un polonez...

Am o prietena foarte buna poloneza. Timp de trei luni am fost zi de zi impreuna in Anglia si prietenia noastra a ramas la fel de puternica in ciuda faptului ca eu traiesc in Bucuresti, iar ea in Varsovia, si ca nu mai vorbim atat de des. Si totusi, atunci cand am aflat despre tragedia care a lovit poporul polonez, primul meu gand s-a indreptat spre ea. Mai ales ca lucreaza in administratie, ca banuiam ca ar fi putut intalni, in contactele ei profesionale, oameni care se aflau in avion. I-am trimis un SMS in care imi exprimam regretul pentru ea ce s-a intamplat, iar raspunsul ei a fost: E o tragedie teribila. Prietenii mei si-au pierdut prietenii. Nu am cuvinte.

Si totusi, am intrebat-o daca vrea sa imi impartaseasca ceea ce simte si ceea ce gandeste acum, in aceste momente. Nu ii voi da numele, m-a rugat sa nu i-l spun, insa si-a gasit cuvintele sa imi povesteasca despre ceea ce simte ea acum. Sunt sentimentele unui polonez, un om cu un dezvoltat simt civic, cu opinii foarte ferme si bine conturate, foarte implicat in viata Poloniei. I-am pus niste intrebari care sa o ajute sa imi contureze imaginea sufletului polonez in aceste momente. O voi lasa pe ea sa vorbeasca:

Cred ca suntem cu totii tristi si in stare de soc. A fost atat de neasteptat si niciunul dintre noi nu era pregatit sa faca fata unei tragedii de asemenea proportii cu care se confrunta acesti oameni si familiile lor. Am aflat din media, unii dintre ei erau prietenii prietenilor nostri. Cand victimele sunt oameni pe care nu-i cunosti deloc, traiesti astfel de tragedii altfel. insa acum suntem cu totii afectati, pentru caii cunoastem de pe prima pagina a ziarelor. Multi dintre noi plang. Si eu plang.

Prima mea reactie a fost sa nu cred ca e adevarat. Credeam ca e o gluma stupida, un scenariu sci-fi. Eram la cumparaturi, cumparam mancare pentru pisica mea la un magazin din apropierea casei si vanzatorii mi-au spus ce s-a intamplat. Am alergat spre casa cat de repede am putut si am pornit televizorul. Am vazut confirmarea ca rpesedintele si sotia sa erau in avionul oficial care s-a prabusit in apropiere de Smolensk. Am fost devastata pentru ca stiam ca sunt si alte victime - de obicei presedintii invita cu ei alti oficiali, oaspeti speciali, reprezentanti ai unor asociatii. In orele urmatoare au inceput sa apara si numele celor care il insoteau pe presedinte si care au murit in accident. era atat de trist.

Printre ei sunt oameni pe care ii respectam pentru opiniile lor, pentru realizzarile lor, morala si activitatea facuta in sprijinul polonezilor din tarile Europei de Est. Cred ca toti am simtit la fel, pentru ca ne-am gandit la acei oameni ca la niste fiinte care si-au pierdut viata si m-am gandit la familiile lor. La asta ma gandesc de fiecare data cand le vad pozele la televizor. Imi pare rau pentru toti.

Mi-am sunat cativa prieteni sa ii intreb daca stiau exact cine se afla la bord. Si am aflat ca printre acei oameni erau unii pe care ii cunoscusem in ocazii legate de profesie, insa n-am pierdut pe nimeni apropiat, erau doar oameni pe care ii intalnisem in trecut. Mama mi-a spus ca matusa si varul meu au pierdut cativa prieteni - unii dintre ei lucrau pentru asociatii ale familiilor urmasilor ofiterilor polonezi ucisi la Katyn. Mai era printre ei si un preot, care era prieten cu sora bunicii mele. L-a vazut si a vorbit cu el acum doua saptamani, cand acesta i-a vizitat pe batranii din comunitate inainte de Pasti. Ma intrebam daca stie despre moartea lui sau nu si daca nu stie daca ar trebui sa ii spunem sau nu. Matusa are 86 de ani si e greu de anticipat ce reactie ar avea, insa pana cand am apucat noi sa vorbim cu ea aflase deja.

Nu prea am vorbit cu rudele noastre, eram cu totii in stare de soc, nu prea aveam cuvinte. Am fost cu parintii mei pe strada Krakowskie Przedmiescie Street unde este Palatul Prezidential si am pus cateva flori si lumanari. mai tarziu, am mers la Biserica Sfanta Cruce. Se afla tot pe strada Krakowskie Przedmiescie. Am fost in aceasta biserica in urma cu doua saptamani sa ma rog ca operatia unui membru al familiei mele sa iasa bine, in fata unei icoane miraculoase a lui Juda Tadeus. Printre cei care se rugau atunci acolo era si presedintele Kaczynski, a caruia mama era in spital in stare grava. Imi amintesc ca m-am gandit in acel moment ca este un om foarte bun, un fiu atent si iubitor si un sot atent. Dupa prabusirea avionului m-am gandit la mama sa bolnava si la posibilele implicatii ale unei asemenea vesti devastatoare asupra santatii ei precare.

Astazi (n.r. duminica) am fost la biserrica si apoi am mers pe strada, sa aduc omagiu presedintelui, al carui trup a ajuns in aceasta dupa-amiaza in Varsovia si a fost dus la palatul Prezidential. Am stat in primul rand pe marginea strazii cand cortegiul a trecut pe langga mine. Oamenii aruncau flori. Coloana era urmata de vreo suta de oameni pe motocilete si biciclete, oameni care vroiau si ei sa aduca un omagiu. Crede-ma, mii si mii de oameni erau in fata palatului Prezidential ieri si astazi. Mii erau pe strazi astazi. Nu-mi pot imagina ce se va intampla la funeraliile oficiale.

(...) Nu stiu ce va insemna asta pentru administratia poloneza. Tot ce stiu e ca oameni buni, dedicati au fost ucisi. Printre ei, politicieni cu adevarat profesionisti si experimentati, pe care va fi foarte greu sa ii inlocuim cu altii. Au fost si cateva femei printre ei pe care le respect cu adevarat. de ce iti vorbesc despre ele? Probabiil pentru ca aveam doar in jur de 90 de femei parlamentar printre cei 460 de membri ai parlamentului Polonez si fiecare dinrte aceste doamne au contribuit la viata noastra politica. Ele au demonstrat in fiecare zi ca femeile pot fi si ele politicieni influenti si pot schimba lumea si a o face mai buna, la fel ca si colegii lor barbati.

Oamenii sunt inca in stare de soc, uneori furiosi, dar in general in stare de soc si tristi. Nici nu trebuie sa ii intrebi cum se simt. E de-ajuns sa te uiti la chipurile lor, la cearcanele de sub ochi si este clar ca sufera. Putini dintre ei fac vreo legatura intre evenimentele de acum 70 de ani si tragedia de ieri. spun doar ca acel loc e blestemat pentru noi. Multi dintre cei intervievati de media spuneau ca inca nu pot sa creada ce s-a intamplat, ca le pare rau de victime si de prietenii si familiile lor. Altii spuna ca mii de oameni s-au strans in fata palatului Prezidential si s-au rugat in biserici intr-o situatie similara, atunci cand Papa Ioan Paul al II lea a murit si ca asemenea manifestari de solidaritate si respect a existat printre polonezi.

Si aproape toti cei intervievati spuneau ca spera ca aceasta tragedie sa influenteze pozitiv viata politica - mai putine batalii murdare si mai multa solidaritate si cooperare intre politicieni. Comentatorii politici accentueaza ideea ca presedintele a fost un om bun, un patriot adevarat, loial credintelor sale, un sot si fiu iubitor. cei care l-au cunsocut spun ca si-l amintesc ca pe un om cald, prietenos si atent, cu mare respect pentru tara sa, istorie si vietile tuturor fiintelor. sotia sa este descrisa intr-un mod similar.

Fratele presedintelui Kaczynski trebuie sa fie devastat - si-a pierdut in accident fratele, cumnata, daar si multi dintre prietenii si colaboratorii sau apropiati (aproape toti liderii partidului sau). Acum are de infruntat o tragedie personala - pierderea membrilor familiei si starea de sanatate proasta a mamei sale - si noi responsabilitati ca lider al partidului de opozitie. Nimeni nu stie ce va face, daca va candida pentru postul de presedinte in alegeri, cred ca e prea devreme.

Imi pare rau ca nu-ti pot scrie mai mult despre toti cei care si-au pierdut viata. Fiecare dintre ei merita respect si amintire. Fiecare dintre ei a facut ceva special si, in ciuda opiniilor si convingerilor lor, toti au fost cu adevarat devotati tarii lor si muncii lor.

E greu sa iti scriu despre atmosfera de aici. oamenii sunt calmi si tacuti. si se roaga. In ultimele zile si probabil in urrmatoarele vei auzi in bisericile poloneze imnul Boże, coś Polskę (God save Poland), care este o rugaciune solemna pentru natiunea poloneza cantata in bisericile noastre. De obicei este cantat in momente speciale pentru intreaga natiune.

O, God who, through so many centuries,
surrounded Poland / with the brilliance of power and glory,
who has protected it / with the shield of your defense,
against the disasters that / were meant to defeat it.

To your altars we carry a prayer

Bless our free Homeland, Lord !

Acestea sunt cuvintele acestor momente, sunt sunetele care se aud in aceste momente. (n.r am lasat versurile acestui imn exact asa cum mi le-a trimis prietena mea, in engleza)

Despre START...

Daca vreti sa ma auziti comentand semnarea Tratatului START... Aici.

Ce mai, sunt jurnalist "multemedia" (cum spune iubitul meu) 100%. :)) Insa imi place formatul de comentariu video, mai degraba decat cel text.

Multumesc colegului meu Remus, care a gasit super-imagini pentru a ilustra comentariul.:)

Un zbor sigur - garantat de un om care castiga intre 3000 si 5000 de euro pe luna

EVZ publica un articol despre controlorii de trafic aerian care, in ciuda unor salarii intre 3000 si 5000 de euro pe luna, vor salarii mai mari, altfel ameninta cu plecarea din tara pentru salarii mai mari. M-am intrebat adesea, in sederile mele prin aeroport, cam cat mai castiga aceasta categorie profesionala.

In plus, mai argumenteaza articolul, aceasta categorie de salariati la stat vor avea mariri de salariu de 3,7%. Ei mai vor sa iasa la pensie la fel ca pilotii, la 50 de ani. Iar autoritatile nu prea au ce sa faca, intrucat o greva a acestora ar produce haos.

Citind asta mi-am amintit de Ronald Reagan care a concediat, la putin vreme dupa ce isi incepuse mandatul in 1981, peste 11.000 de controlori de trafic din 13.000 pentru ca intrasera in greva, o greva ilegala, pentru ca sindicatele federale nu aveau dreptul, potrivit legii, la greva. Locul acestora a fost luat de personal administrativ si militar, au inceut sa scoleasca alti controlori de trafic si, desi estimasera ca schema va fi completa in 2 ani, ea a fost completa in 10.

Revenind la articolul din EVZ, am vazut comentariile si revolta oamenilor ca aceasta categorie de angajati la stat au asemenea salarii. Sincer, cred ca sunt nejustificate. Chiar daca au ajuns acolo pe pile, ei sunt totusi competenti, altfel nu ar ocupa acele locuri. Controlorii de trafic au o raspundere imensa si, zic eu, isi merita banii.

Prefer sa stiu ca omul care coordoneaza din turnul de control sa fie multumit de cat castiga, pentru a fi apt 100% pentru job-ul pe care il face. Vreau sa il stiu odihnit, sanatos, multumit, fericit. :) De fiecare data cand calatoresti cu avionul trebuie sa te gandesti ca ajungerea in siguranta la destinatie depinde de niste oameni pe care vrei sa ii stii cel putin platiti regeste.

Zbor destul de des si destul de mult, asa ca citind articolul colegilor de la EVZ nu am fost revoltata cand am citit ca ei castiga chiar mai mult decat seful lor, al carui salariu a fost plafonat la nivelul salariului unui secretar de stat. Sa fim seriosi, un controlor de trafic raspunde de niste vieti, directorul companiei Romatsa as indrazni sa spun ca are un job mai usor.

Cool Grandma!

Numele ei e Ruth Flowers si tocmai si-a lansat primul single intr-un club de fite din Paris. Mie se pare cel mai cool DJ, chiar daca preferatul meu este ATB. :)

De ce mi se pare extrem de cool? Pentru ca are 69 de ani si mixeaza in cele mai fitoase cluburi din Paris si Nisa.

Totul a inceput la ziua de nastere a unuia dintre nepotii ei, pe care acesta a sarbatorit-o intr-un club. In ciuda muzicii la volum mare si a luminilor, i-a placut energia din acel club. Un prieten a pus-o in legatura cu un producator francez care a invatat-o sa mixeze si sa isi faca un stil propriu. Tehnic, la mixer - si nu ma refer la ala de bucatarie - tinereii din studiou sunt mai experimentati decat ea, insa ea da indicatii privind sound-ul. Muzica nu suna rau deloc, pentru cei carora le place genul. Mie imi place, marturisesc.

Are energie, are entuziasm, tot ce ii trebuie pentru a face fata spectacolelor programate toata primavara prin cluburile europene.

Aparitia e usor caraghioasa, dar batranica e chiar tare. Ochelarii nu sunt pentru ca are cataracta, ci pentru ca asa e cool, asa au DJ-ii. Castile sunt cu bling-bling.

Ideea e ca batranica e foarte moderna si plina de energie la cei 69 de ani ai ei. Alti batranei, la varsta asta se lamenteaza ca sunt bolnavi, sunt resemnati, sunt mereu nemultumiti. Ea isi petrece noptile prin cluburi. Parca nu e o varianta tocmai nasoala pentru 69 de ani, nu?

Intotdeauna i-am admirat pe batraneii din strainatate care sunt avizi de nou, de calatorii, sunt moderni si deschisi la orice idei. Iar Ruth e acest gen. Mi-ar placea ca generatia mea sa imbatraneasca asa. Ma rog, nu sa ne apucam sa mixam prin cluburi la 70 de ani, dar sa fim diferiti de majoritatea celor de varsta a treia de la noi. Sa ramanem cel putin young at heart.

Cea mai importanta stire de politica externa: Obama se intalneste cu 11 lideri central si est-europeni

Agenda de politica externa este astazi concentrata pe doua evenimente: semnarea, la Praga, a Tratatului START 2 si criza/revolutia/violentele din Kirgistan (imi pare rau, nu am diacritice).

Eu cred ca stirea de politica externa cea mai importanta, cel putin pentru Romania si pentru regiunea in care traim, este alta: presedintele american Barack Obama se va intalni cu 11 lideri ai tarilor din Europa Centrala si de Est, intr-o cina care va avea loc la Ambasada SUA din Praga. La aceasta cine va participa, fireste, si presedintele Traian Basescu. Este prima intalnire a presedintelui american cu lideri numai ai tarilor din aceasta regiune, o intalnire care nu are loc nici in marja unei reuniuni a UE sau a NATO.

Participantii sunt: premierul bulgar, Boiko Borisov, premierul croat, Jadranka Kosor, presedintele si premierul ceh, Vaclav Klaus si respectiv Jan Fischer, precum si presedintele eston, Toomas Hendrik Ilves, premierul ungar, Gordon Bajnai, presedintele leton, Valdis Zatlers, premierul lituanian, Andrius Kubilius, premierul polonez, Donald Tusk, si premierii slovac si sloven, Robert Fico si respectiv Borut Pahor.

Stratfor face o scurta analiza a acestei intalniri si arata de ce e atat de importanta intalnirea? Din mai multe motive. Le voi lua pe rand:

1. Scopul intalnirii este, potrivit unor surse Stratfor, de a discuta despre Afghanistan si participarea acestor tari alaturi de SUA in teatrul de operatiuni de-acolo, despre Noul Concept Strategic al NATO, despre relatia cu Rusia si chestiuni privind securitatea Asia Centrala si in Balcani.
   
2. Este ocazia ca liderii tarilor central si est-europene sa isi exprime ingrijorarile privind resetarea relatiei dintre SUA si Rusia. Romania si Polonia sunt interesate de scutul antiracheta, tarile baltice de o prezenta mai substantiala a NATO pentru a contracara prezenta rusa in Marea Baltica si toate sunt interesate de raspunsul Washingtonului la schimbarea politica ce a avut loc in Ucraina.
   
3. De partea americana, este ocazia ca aceasta sa ii linisteasca pe liderii central si est-europeni si sa le arate angajamentul fata de regiune.
   
4. Multi dintre acesti 11 lideri il vor intalni pentru prima data pe presedintele american. Este si cazul presedintelui Romaniei.
5. Cu cateva luni in urma, Obama a refuzat sa participe la Summit-ul UE-SUA, fara a da un raspuns lamuritor. Stratfor este chiar mai tansanta: a aratat ca are lucruri mai importante de facut. Acum insa Obama le arata Frantei si Germaniei ca, desi n-a avut timp pentru o intalnire cu "motoarele" UE, are timp si considera relevanta o cina cu liderii Noii Europe. este un mesaj care va fi bine inteles in capitalele Europei Occidentale. Stratfor comenteaza ca central si est-europenii devin din ce in ce mai frustrati de faptul ca Parisul si Berlinul dezvolta o relatie privilegiata cu Rusia, si vad ca interesele lor economice - exprimate prin apartenenta la UE - pot deveni divergente cu cele de securitate - exprimate prin apartenenta la NATO.
6. Rusia, la randul ei, poate fi deranjata, in conditiile in care Barack Obama arata clar ca interesul sau pentru regiune nu s-a diminuat, asa cum erau temerile liderilor acestor tari. De altfel, ne amintim scrisoarea unor lideri est-europeni - printre care fostii presedinti Havel, Walesa sau Emil Constantinescu - prin care acestia cereau SUA sa isi reafirme sustinerea pentru regiune. Acum e ocazia ca Obama sa arate asta. In plus, Obama acorda o atentie sporita unor lideri "mai putin prietenosi" Rusiei, intr-o zi in care toata atentia trebuia acordata presedintelui Medvedev si semnarii Tratatului START.
   

Compania de analiza americana forteaza putin lucrurile si aduce in atentie si un alt argument. El nu trebuie ignorat totusi. Stratfor sustine ca actuala criza din Kirgistan a aparut ciudat in aceasta perioada si a fost oarecum pregatita de media rusa prin tot felul de articole privind turbulente de-acolo si probleme legate de coruptie. Mai mult, remarca si faptul ca premierul Putin a salutat indepartarea de la putere a lui Bakyev.

Oricum, conchide Stratfor, faptul ca in doua trei luni de zile doua revolutii pro-occidentale au fost anulate prin schimbari - fie ele prin alegeri sau de strada - in Ucraina si Kirgistan va fi probabil subiect de discutie la cina lui Obama cu liderii central europeni.

Se pare ca Europa Occidentala a inteles deja mesajul. EUobserver scrie despre asta. Aici.

Bafta Publika TV!

Publika TV a inceput sa emita. Aici puteti vedea live.

Postul acesta tv din R. Moldova, sora Realitatii TV, a starnit controverse inainte de lansare, a starnit in egala masura invidie si multa curiozitate. Si, de ce nu?, se leaga multe sperante privind o noua fata a jurnalismului din R. Moldova. Pentru ca, induitabil, transferul de know how de la Realitatea TV este un mare castig.

Stiu ca in spatele a ceea ce puteti vedea in live streaming sta foarte multa munca, atat a unor jurnalisti romani, cat si a celor moldoveni.

Din ce vad pana in acest moment, pot spune ca au cam dat lovitura, cel putin la nivel de imagine, mai ales in comparatie cu recent lansatul Jurnal TV.

Jurnalistii se prezinta pe sectii, cu cate o poveste si cu o oficilitate careia ii cer solutii sau raspunsuri pentru problema semnalata de reportaj.

Recunosc ca imi place ceea ce vad. Si ma bucur pentru jurnalistii de-acolo, pentru munca lor. Stiu ca au emotii, stiu ca au vrut ca totul sa le iasa cat se poate de bine.

A, trebuie sa fac o marturisire, am mai facut-ocandva: cineva drag lucreaza acum acolo, a lucrat in toata perioada asta de nastere a postului tv. Asa ca sunt cu atat mai atenta si mai critica. :) Dar stiu, in acelasi timp, tot "travaliul" (ca doar asistam la o nastere, nu? a unei noi televiziuni) care sta in spatele imaginilor pe care le vad acum. Si lui si colegilor lui le zic ca au facut o treaba buna. Foarte buna!

Stiu ca ma puteti acuza de subiectivism si ca veti spune ca Publika TV nu va fi decat o Realitatea TV, cu hibele ei. Eu vreau sa cred ca nu va fi asa. Dar voi urmari cu atentie si Publika TV, si comentariile jurnalistilor moldoveni si ale publicului referitor la modul in care respecta deontologia si valorile profesionale. Pana la proba contrarie, insa, n-am de zis decat un singur lucru:

Bafta, Publika TV! Si multa bafta jurnalistilor de-acolo!

PS. Zdob si Zdub a facut imnul Publika TV. Aici vedeti videoclipul.