miercuri, 7 ianuarie 2009
Eu la The Money Channel
Joi, la ora 13:00, sunt invitata intr-o emisiune la The Money Channel sa vorbesc despre UE si situatia gazului rusesc, nelivrat prin Ucraina. :)
Revolta mea impotriva "apostolilor apocalipsei"
Ieri am simtit ca am ajuns la o limita a suportabilitatii ascultand perspectivele apocaliptice prezentate la televiziuni de o serie de analisti si jurnalisti. Am scris-o si aici pe blog, am scris-o si pe HotNews.ro.
Am constatat, din comentariile postate de cititori, ca foarte multi sunt scarbiti de atotcunoscatorii natiei. Probabil insa ca vor fi unii care imi vor spune astazi: de ce nu privesti alarmist lucrurile, cand situatia este foarte grava si Videanu a anuntat SITUATIE DE URGENTA. Nu e stare de urgenta, ca sa fim bine intelesi.
Le multumesc celor care au apreciat ceea ce am scris, le multumesc si celor care m-au criticat.
Ceea ce vreau sa lamuresc aici este faptul ca nu am negat ca este o situatie serioasa, ingrijoratoare, dar nici nu suntem in infern, asa cum deduci cand te uiti la televizor. Pana la urma ce inseamna o presiune ceva mai redusa la aragaz sau un grad-doua in calorifer. Sa fim seriosi, avem rezerve sa nu depindem de gazul rusesc. Asta am vrut sa zic, atata vreme cat marea parte din consum nu e acoperita de gazul rusesc, nu este cazul sa ne panicam. Devenim mai cumparati, trebuie sa devenim astfel, pentru ca sunt absolut convinsa ca exista o mare risipa, mari pierderi in sistem. Asta ne inspaimanta? Ca trebuie sa devenim un pic mai cumparati?
Mie cifrele prezentate de autoritati mi se par lamuritoare. Nu trebuie sa merg eu in depozite sa masor rezervele, vreau sa cred ca autoritatile nu ma mint. Oricare ar fi aceste autoritati, de oricare parte a spectrului politic.
Si am toate motivele sa cred in acele cifre, pentru ca am vorbit cu oameni din domeniu, cu specialisti, cu oameni din afara jocului politici si toti mi-au spus acelasi lucru: nu este cazul sa ne alarmam, avem resurse sa trecem peste iarna, adica 2-3 luni. Ascultati-i pe specialisti si veti vedea ca si mesajul lor este unul echilibrat, linistitor.
Multi dintre interlocutorii mei de ieri, oameni din domeniu, carora le-am cerut informatii si explicatii, mi-au marturisit ca sunt si ei ingroziti de modul in care este prezentata situatia. "Noi spunem ca nu trebuie sa ne facem probleme, chiar daca am mai rationaliza consumul, dar acest lucru nu este auzit", au spus ei. Mai mult, au remarcat ca se intampla ceva si in piata, desi eu consider ca este oarecum firesc din punct de vedere economic. Pacura avea un pret de putin peste 200 de dolari/tona, dar deja exista semnale ca el se indreapta spre 300 de dolari.
Prin urmare, continuu sa cred ca situatia nu este dezastruoasa in Romania, pentru ca exista solutii si alternative. Si ca "apostolii apocalipsei" - cum le-am spus eu comentatorilor care intretin si induc frica prin comentariile lor, fie ca este vorba despre pretul gazului, factura la intretinere, pretul alimentelor sau biletele de tratament pentru pensionari - ard gazul, pretiosul gaz, de pomana. E foarte simplu, cand nu ai cifre, cand nu stii cifre si nu vorbesti pe lucruri concrete, sa emiti opinii si sa recurgi la apelul la sentimente primare.
Eu cred in cifre, eu cred in studii bine documentate si prefer sa vorbesc pe ele.
Am constatat, din comentariile postate de cititori, ca foarte multi sunt scarbiti de atotcunoscatorii natiei. Probabil insa ca vor fi unii care imi vor spune astazi: de ce nu privesti alarmist lucrurile, cand situatia este foarte grava si Videanu a anuntat SITUATIE DE URGENTA. Nu e stare de urgenta, ca sa fim bine intelesi.
Le multumesc celor care au apreciat ceea ce am scris, le multumesc si celor care m-au criticat.
Ceea ce vreau sa lamuresc aici este faptul ca nu am negat ca este o situatie serioasa, ingrijoratoare, dar nici nu suntem in infern, asa cum deduci cand te uiti la televizor. Pana la urma ce inseamna o presiune ceva mai redusa la aragaz sau un grad-doua in calorifer. Sa fim seriosi, avem rezerve sa nu depindem de gazul rusesc. Asta am vrut sa zic, atata vreme cat marea parte din consum nu e acoperita de gazul rusesc, nu este cazul sa ne panicam. Devenim mai cumparati, trebuie sa devenim astfel, pentru ca sunt absolut convinsa ca exista o mare risipa, mari pierderi in sistem. Asta ne inspaimanta? Ca trebuie sa devenim un pic mai cumparati?
Mie cifrele prezentate de autoritati mi se par lamuritoare. Nu trebuie sa merg eu in depozite sa masor rezervele, vreau sa cred ca autoritatile nu ma mint. Oricare ar fi aceste autoritati, de oricare parte a spectrului politic.
Si am toate motivele sa cred in acele cifre, pentru ca am vorbit cu oameni din domeniu, cu specialisti, cu oameni din afara jocului politici si toti mi-au spus acelasi lucru: nu este cazul sa ne alarmam, avem resurse sa trecem peste iarna, adica 2-3 luni. Ascultati-i pe specialisti si veti vedea ca si mesajul lor este unul echilibrat, linistitor.
Multi dintre interlocutorii mei de ieri, oameni din domeniu, carora le-am cerut informatii si explicatii, mi-au marturisit ca sunt si ei ingroziti de modul in care este prezentata situatia. "Noi spunem ca nu trebuie sa ne facem probleme, chiar daca am mai rationaliza consumul, dar acest lucru nu este auzit", au spus ei. Mai mult, au remarcat ca se intampla ceva si in piata, desi eu consider ca este oarecum firesc din punct de vedere economic. Pacura avea un pret de putin peste 200 de dolari/tona, dar deja exista semnale ca el se indreapta spre 300 de dolari.
Prin urmare, continuu sa cred ca situatia nu este dezastruoasa in Romania, pentru ca exista solutii si alternative. Si ca "apostolii apocalipsei" - cum le-am spus eu comentatorilor care intretin si induc frica prin comentariile lor, fie ca este vorba despre pretul gazului, factura la intretinere, pretul alimentelor sau biletele de tratament pentru pensionari - ard gazul, pretiosul gaz, de pomana. E foarte simplu, cand nu ai cifre, cand nu stii cifre si nu vorbesti pe lucruri concrete, sa emiti opinii si sa recurgi la apelul la sentimente primare.
Eu cred in cifre, eu cred in studii bine documentate si prefer sa vorbesc pe ele.
Psihanaliza unui conflict aparent exterior
Sorin Barariu, jurnalist la The Money Channel, are si o alta perspectiva decat cele discutate pana acum asupra crizei gazului. El a scris-o pentru blogul meu. Iat-o:
Suntem tentati sa vedem "criza gazelor" din acet moment ca fiind un conflict intre Rusia si Ucraina sau ca o cearta intre intre Rusia, Ucraina si Europa, fiecare cu atuurile si slabiciunile sale. Cred insa ca asistam doar la efectele unui conflict interior, asa cum o izbucnire nervoasa de la un moment dat releva tensiuni acumulate in timp. Daca ne uitam la politica energetica a Rusiei, trebuie neaparat sa distingem intre politica, cu prioritatile ei, si interesele economice, cu propria lor agenda. Este greu sa o facem, pentru ca de obicei cele doua se suprapun. Dar criza de acum arata tocmai distantarea dintre cele doua paliere, cel politic si cel economic, intr-un moment in care am fi tentati sa credem contariul, din moment ce fostul presedinte al Gazprom este acum stapan la Kremlin.
Cred cu tarie ca, daca strategia politica ar fi fost in ton cu cea economica, nu am fi avut acest conflict. Moscova nu avea nevoie de asa ceva acum cand:
gazului trebuie sa fie redus pentru prieteni. In acelasi timp, interesul economic cere cel mai mare pret posibil. Daca politica ar fi mers mana in mana cu economia, Rusia ar fi facut cateva concesii Ucrainei. De binele
afacerii pe termen lung si al prieteniei intre popoare. Esecul negocierilor este graitor pentru psihanaliza cauzelor care au determinat criza.
Incapacitatea Rusiei de a deveni un stat modern, bazat pe o economie post-industriala, putin dependenta de pretul materiilor prime, explica cel mai bine criza gazelor din prezent.
Suntem tentati sa vedem "criza gazelor" din acet moment ca fiind un conflict intre Rusia si Ucraina sau ca o cearta intre intre Rusia, Ucraina si Europa, fiecare cu atuurile si slabiciunile sale. Cred insa ca asistam doar la efectele unui conflict interior, asa cum o izbucnire nervoasa de la un moment dat releva tensiuni acumulate in timp. Daca ne uitam la politica energetica a Rusiei, trebuie neaparat sa distingem intre politica, cu prioritatile ei, si interesele economice, cu propria lor agenda. Este greu sa o facem, pentru ca de obicei cele doua se suprapun. Dar criza de acum arata tocmai distantarea dintre cele doua paliere, cel politic si cel economic, intr-un moment in care am fi tentati sa credem contariul, din moment ce fostul presedinte al Gazprom este acum stapan la Kremlin.
Cred cu tarie ca, daca strategia politica ar fi fost in ton cu cea economica, nu am fi avut acest conflict. Moscova nu avea nevoie de asa ceva acum cand:
- de-abia isi lustruieste imaginea dupa conflictul din Georgia
- europenii coaguleaza o politica energetica comuna
- Ucraina incearca sa se apropie cat mai mult de Vest
- liderii democrati de la Kiev se aliaza, chiar si temporar
- se va discuta in curand mai mult despre scutul antiracheta atat de iritant pentru rusi
- apar noi furnizori de gaze naturale lichefiate pentru UE
gazului trebuie sa fie redus pentru prieteni. In acelasi timp, interesul economic cere cel mai mare pret posibil. Daca politica ar fi mers mana in mana cu economia, Rusia ar fi facut cateva concesii Ucrainei. De binele
afacerii pe termen lung si al prieteniei intre popoare. Esecul negocierilor este graitor pentru psihanaliza cauzelor care au determinat criza.
Incapacitatea Rusiei de a deveni un stat modern, bazat pe o economie post-industriala, putin dependenta de pretul materiilor prime, explica cel mai bine criza gazelor din prezent.
marți, 6 ianuarie 2009
Sistarea livrarii de gaz rusesc catre Romania - de ce refuz sa ma panichez?
Ma irita atitudinea alarmista privind sistarea livrarii de gaz rusesc catre Romania si refuz sa ma panichez. Eu nu cred ca in Romania vor fi efecte catastrofale si nici relatarile reporterilor care vor arata ca la aragaz presiunea gazului e mai mica sau vor invoca frigul din locuinte nu mi se vor parea decat fortari ale subiectului.
Sa ne uitam la niste cifre, prezentate azi de premierul Boc si de ministrul economiei, Videanu:
Din discutiile mele cu cativa directori de CETuri, acestea au rezerve suficiente si, in plus, energia produsa din pacura si carbune este si mai ieftina decat cea produsa folosind gazul. Potrivit directorului CET Mintia, care asigura energie pentru Deva, in judetul Hunedoara, pretul pacurei a scazut foarte mult in ultimele doua luni si jumatate, ajungand la nivelul din 2004. Deci si daca ar trebui sa importam costurile combustibililor alternativi nu ar creste.
Dar, exista intotdeauna un dar, vom polua mai mult. Pentru ca apare intrebarea legitima de ce nu folosim mereu acesti com bustibili, daca sunt mai ieftini decat gazul?
1. Pentru ca polueaza. Suntem stat UE si trebuie sa tindem spre obiectivul 20-20-20 pana in 2020, adica reducerea cu 20% a emisiilor de CO2, folosirea resurselor alternative in proportie de 20% si 20% imbunatarire a eficientei energetice pana in 2020. Centralele pe baza de carbune polueaza foarte mult, pentru ele trebuie cumparate certificate de emisii, date gratuit intr-o anumita proportie (70%) dupa ultimul Consiliu European. Totusi energia provenita din pacura si carbune trebuie redusa, pentru a trece la surse alternative, nepoluante.
2. Pentru ca echipamentele, sistemul, este facut sa functioneze pe gaz si doar in plan secund pe pacura. Prin urmare, pentru ca in aceasta situatie fortam un pic infrastructura.
Deci, proportia de gaz rusesec nu este mare in consum, avem alternative - pacura si carbune - cu costuri mai mici, iar rezervele sunt suficiente, spun autoritatile. In aceasta situatie prefer sa le cred, situatia nu se va agrava, cu atat mai mult cu cat Romania e membru UE, UE deja s-a implicat in rezolvarea situatiei, chiar daca a subliniat ca "nu vrea sa fie un mediator". De ce sa ma panichez? Dimpotriva, sunt pregatita sa privesc cu un ochi critic si sa nu consider perfect credibile relatarile panicoase ale reporterilor. Sau poate ele nu vor exista...
Cine e vinovatul? Ucraina sau Rusia?
Ei bine, aici eu zic clar: Rusia. Si am fapte pe care ma bazez. Intai ma intreb, cat ar putea fura Ucraina si de ce ar risca o deteriorare a relatiei cu state care ii sustin aspiratiile europene si euroatlantice?
In al doilea rand, autoritatile de la Bucuresti au primit un grafic privind livrarile de la Gazprom. Ioan Rusu, directorul general al Transgaz, a spus sambata la Money Channel ca s-a primit un grafic privind livrarile de gaz, in care Gzaprom arata o reducere a cantitatii cu o treime pana in 11 ianuarie. De ce? Rusii nu au dat nicio explicatie.
Si atunci de ce Gazprom spune ca nu exista cantitatea necesara pentru ca o fura Ucraina? Raspunsul pe care l-a primit ministrul Videanu de la reprezentantul Gazprom la Bucuresti privind sistarea livrarii gazelor spre Romania a fost: "sistarea nu se datoreaza Gazprom, ci unor probleme pe reteaua de transport".
Ce zice UE? Dar, mai ales, ce face UE?
In timp ce scriu aceasta postare ascult in casti briefingul de presa de la Bruxelles, de la Comisia Europeana. Evident ca de o jumatate de ora intrebarile sunt numai despre aceasta situatie.
Si, bineinteles, diplomatia caracteristica Bruxelles-ului, exprimata prin raspunsuri standard si repetitive, se manifesta in toata splendoarea ei. Totusi, a existat un ton dur in declaratia comuna a CE si a presedintiei cehe a UE: "Situatia este complet inacceptabila... cerem ca reluarea livrarilor sa fie imediata si celor doua parti sa inceapa imediat negocierile pentru rezolvarea deficinita a disputei".
Cine e sursa problemei? "Problema tranzitului este intre cele doua parti. ele trebuie sa se aseze la masa negocierilor pentru a rezolva situatia, astfel incat ea sa nu afecteze consumatorii europeni", a spus purtatorul de cuvant al CE. Cine e de vina? UE se abtine. Sper sa nu o faca in intalnirile la nivel inalt cu ambele parti, cu Putin si Timosenko, si sa adopte o pozitie ferma.
UE este destul de vaga si cum pot fi ajutate statele UE afectate. Exista o directiva europeana din 2004, "gas security directive", care prevede masuri si convocarea Grupului de Coordonare privind Gazul (o traducere schioapa, recunosc, asa ca voi folosi termenul original Gas Coordination Group), care se va reuni DE-ABIA vineri.
Am aruncat un ochi pe directiva. Statele membre trebuie sa ia masuri, sa gaseasca solutii la nivel national, dar exista si niste solutii la nivel european, UE intervine atunci cand situatia excedeaza autoritatile din statele membre afectate.
Iata masurile care apar in anexa directivei, care mie mi se par nu masuri de urgenta, cu exceptia catorva, ci pe termen lung: recurgerea la stocuri de rezerva, flexibilitatea sistemului, contracte pe termen lung, existenta unor piete de gaz lichefiat, utilizarea unor combustibili alternativi sau a unor centrale electrice alternative, crearea unor capacitati transfrontaliere, construirea unei infrastructuri si interconectarea ei ca sa fie posibile livrarile itnre statele membre, cooperarea intre autoritatile din statele membre care se ocupa de transportul gazului, coordonarea intre operatorii din distributie si sistemul de transport, diversificarea surselor de gaz, investitii in infrastructura, productia interna ca alternativa.
Sa ne uitam la niste cifre, prezentate azi de premierul Boc si de ministrul economiei, Videanu:
- consumul zilnic din Romania este in prezent de 61,5 milioane de metri cub (mc) de gaz pe zi
- sursele sunt urmatoarele: 33 de milioane de mc productie interna curenta zilnica, 26 de milioane de mc din rezerve si 2,5 milioane mc din import
- consumul populatiei este de maxim 34 de milioane de mc pe zi
- prin statia de la Isaccea intrau in tara 4,7 milioane de mc pe zi
- mai importam gaz rusesc prin statia Mediesu Aurit, o cantitate de 2,5 milioane de mc pe zi
Din discutiile mele cu cativa directori de CETuri, acestea au rezerve suficiente si, in plus, energia produsa din pacura si carbune este si mai ieftina decat cea produsa folosind gazul. Potrivit directorului CET Mintia, care asigura energie pentru Deva, in judetul Hunedoara, pretul pacurei a scazut foarte mult in ultimele doua luni si jumatate, ajungand la nivelul din 2004. Deci si daca ar trebui sa importam costurile combustibililor alternativi nu ar creste.
Dar, exista intotdeauna un dar, vom polua mai mult. Pentru ca apare intrebarea legitima de ce nu folosim mereu acesti com bustibili, daca sunt mai ieftini decat gazul?
1. Pentru ca polueaza. Suntem stat UE si trebuie sa tindem spre obiectivul 20-20-20 pana in 2020, adica reducerea cu 20% a emisiilor de CO2, folosirea resurselor alternative in proportie de 20% si 20% imbunatarire a eficientei energetice pana in 2020. Centralele pe baza de carbune polueaza foarte mult, pentru ele trebuie cumparate certificate de emisii, date gratuit intr-o anumita proportie (70%) dupa ultimul Consiliu European. Totusi energia provenita din pacura si carbune trebuie redusa, pentru a trece la surse alternative, nepoluante.
2. Pentru ca echipamentele, sistemul, este facut sa functioneze pe gaz si doar in plan secund pe pacura. Prin urmare, pentru ca in aceasta situatie fortam un pic infrastructura.
Deci, proportia de gaz rusesec nu este mare in consum, avem alternative - pacura si carbune - cu costuri mai mici, iar rezervele sunt suficiente, spun autoritatile. In aceasta situatie prefer sa le cred, situatia nu se va agrava, cu atat mai mult cu cat Romania e membru UE, UE deja s-a implicat in rezolvarea situatiei, chiar daca a subliniat ca "nu vrea sa fie un mediator". De ce sa ma panichez? Dimpotriva, sunt pregatita sa privesc cu un ochi critic si sa nu consider perfect credibile relatarile panicoase ale reporterilor. Sau poate ele nu vor exista...
Cine e vinovatul? Ucraina sau Rusia?
Ei bine, aici eu zic clar: Rusia. Si am fapte pe care ma bazez. Intai ma intreb, cat ar putea fura Ucraina si de ce ar risca o deteriorare a relatiei cu state care ii sustin aspiratiile europene si euroatlantice?
In al doilea rand, autoritatile de la Bucuresti au primit un grafic privind livrarile de la Gazprom. Ioan Rusu, directorul general al Transgaz, a spus sambata la Money Channel ca s-a primit un grafic privind livrarile de gaz, in care Gzaprom arata o reducere a cantitatii cu o treime pana in 11 ianuarie. De ce? Rusii nu au dat nicio explicatie.
Si atunci de ce Gazprom spune ca nu exista cantitatea necesara pentru ca o fura Ucraina? Raspunsul pe care l-a primit ministrul Videanu de la reprezentantul Gazprom la Bucuresti privind sistarea livrarii gazelor spre Romania a fost: "sistarea nu se datoreaza Gazprom, ci unor probleme pe reteaua de transport".
Ce zice UE? Dar, mai ales, ce face UE?
In timp ce scriu aceasta postare ascult in casti briefingul de presa de la Bruxelles, de la Comisia Europeana. Evident ca de o jumatate de ora intrebarile sunt numai despre aceasta situatie.
Si, bineinteles, diplomatia caracteristica Bruxelles-ului, exprimata prin raspunsuri standard si repetitive, se manifesta in toata splendoarea ei. Totusi, a existat un ton dur in declaratia comuna a CE si a presedintiei cehe a UE: "Situatia este complet inacceptabila... cerem ca reluarea livrarilor sa fie imediata si celor doua parti sa inceapa imediat negocierile pentru rezolvarea deficinita a disputei".
Cine e sursa problemei? "Problema tranzitului este intre cele doua parti. ele trebuie sa se aseze la masa negocierilor pentru a rezolva situatia, astfel incat ea sa nu afecteze consumatorii europeni", a spus purtatorul de cuvant al CE. Cine e de vina? UE se abtine. Sper sa nu o faca in intalnirile la nivel inalt cu ambele parti, cu Putin si Timosenko, si sa adopte o pozitie ferma.
UE este destul de vaga si cum pot fi ajutate statele UE afectate. Exista o directiva europeana din 2004, "gas security directive", care prevede masuri si convocarea Grupului de Coordonare privind Gazul (o traducere schioapa, recunosc, asa ca voi folosi termenul original Gas Coordination Group), care se va reuni DE-ABIA vineri.
Am aruncat un ochi pe directiva. Statele membre trebuie sa ia masuri, sa gaseasca solutii la nivel national, dar exista si niste solutii la nivel european, UE intervine atunci cand situatia excedeaza autoritatile din statele membre afectate.
Iata masurile care apar in anexa directivei, care mie mi se par nu masuri de urgenta, cu exceptia catorva, ci pe termen lung: recurgerea la stocuri de rezerva, flexibilitatea sistemului, contracte pe termen lung, existenta unor piete de gaz lichefiat, utilizarea unor combustibili alternativi sau a unor centrale electrice alternative, crearea unor capacitati transfrontaliere, construirea unei infrastructuri si interconectarea ei ca sa fie posibile livrarile itnre statele membre, cooperarea intre autoritatile din statele membre care se ocupa de transportul gazului, coordonarea intre operatorii din distributie si sistemul de transport, diversificarea surselor de gaz, investitii in infrastructura, productia interna ca alternativa.
luni, 5 ianuarie 2009
Oficial, euro depaseste pragul de 4 lei
Primul curs de referinta din 2009 coteaza euro la 4,0296 de lei. Dupa ce in ultimele luni Banca Nationala a Romaniei a facut tot posibilul, prin interventii pe piata, sa mentina euro sub pragul de 4 lei, iata ca acum moneda nationala tot a depasit aceasta limita. Poate ca maine BNR va interveni din nou.
Oricum, asta imi aminteste de o discutie avuta in luna noiembrie cu un oficial din Comisia Europeana pe tema crizei economice si efectele ei asupra Romaniei. El spunea ca, potrivit evaluarilor specialistilor Comisiei, se anticipa ca euro sa ajunga la 5 lei. Am avut o reactie de surpriza, aratandu-i totusi ca euro se situa atunci pe la 3,8 lei, deci era mult pana la 5, insa persoana in cauza - bine informata - a subliniat ca acestea erau estimarile.
Potrivit unor declaratii ale bancherilor romani facute pentru agentia NewsIn, euro s-ar situa in 2009 in jurul valorii de 4,2 lei. Economistul sef al Reiffeisen Bank estimeaza un euro la 4,2 lei in primele luni ale anului, ca spre sfarsit sa revina la o valoare de 3,8. In jurul a 4lei/euro se situeaza si predictia economistului senior de la ING Bank Romania, care spune ca euro va fi in jur de 4,2 lei in primul trimestru, apoi leul isi va reveni usor, euro ajungand la 4,05 lei in trimestrul doi, ca sa atinga 4,2 lei in trimestrul trei si sa scada la 4 in ultimul trimestru al anului. Doar presedintele OTP Bank, Laszlo Diosi, vede euro sub pragul de 4 lei in anul 2009, adica intre 3,6 si 3,9 lei.
Ma intreb cat de corecte sunt aprecierile celor de la Bruxelles si pe ce informatii se bazeaza. Ei mai spuneau, inca de atunci, ca deficitul bugetar al Romaniei este mult peste 3%, intr-o perioada in care autoritatile de la Bucuresti refuzau sa recunoasca acest lucru. Si am aflat apoi de la premierul Emil Boc ca deficitul este de 5%.
Oricum, asta imi aminteste de o discutie avuta in luna noiembrie cu un oficial din Comisia Europeana pe tema crizei economice si efectele ei asupra Romaniei. El spunea ca, potrivit evaluarilor specialistilor Comisiei, se anticipa ca euro sa ajunga la 5 lei. Am avut o reactie de surpriza, aratandu-i totusi ca euro se situa atunci pe la 3,8 lei, deci era mult pana la 5, insa persoana in cauza - bine informata - a subliniat ca acestea erau estimarile.
Potrivit unor declaratii ale bancherilor romani facute pentru agentia NewsIn, euro s-ar situa in 2009 in jurul valorii de 4,2 lei. Economistul sef al Reiffeisen Bank estimeaza un euro la 4,2 lei in primele luni ale anului, ca spre sfarsit sa revina la o valoare de 3,8. In jurul a 4lei/euro se situeaza si predictia economistului senior de la ING Bank Romania, care spune ca euro va fi in jur de 4,2 lei in primul trimestru, apoi leul isi va reveni usor, euro ajungand la 4,05 lei in trimestrul doi, ca sa atinga 4,2 lei in trimestrul trei si sa scada la 4 in ultimul trimestru al anului. Doar presedintele OTP Bank, Laszlo Diosi, vede euro sub pragul de 4 lei in anul 2009, adica intre 3,6 si 3,9 lei.
Ma intreb cat de corecte sunt aprecierile celor de la Bruxelles si pe ce informatii se bazeaza. Ei mai spuneau, inca de atunci, ca deficitul bugetar al Romaniei este mult peste 3%, intr-o perioada in care autoritatile de la Bucuresti refuzau sa recunoasca acest lucru. Si am aflat apoi de la premierul Emil Boc ca deficitul este de 5%.
sâmbătă, 3 ianuarie 2009
Demitizarea Gazprom
Gazprom e Rusia, Gazprom foloseste gazul ca arma impotriva statelor care indraznesc sa se opuna Moscovei, Gazprom e sinonim cu piata de gaz rusa, Gazprom face jocurile in Europa. Gazprom e un gigant, Gazprom e un mit.
Nu sunt de acord sa se vorbeasca cu teama si/sau reverenta despre compania asta rusa, oricat de gigantica ar fi. Stim bine cum e condusa, de cine e condusa, cum a devenit ceea ce este azi. Dar aleg sa va arat ce spune despre Gazprom un super-jurnalist (din punctul meu de vedere), Edward Lucas.
Cine e el? Corespondentul The Economist pentru Europa Centrala si de Est, care scrie despre regiunea asta din 1986. A fost la post in Moscova, Berlin, Praga, Viena si in tarile baltice. Am citit recent cartea lui Lucas - The New Cold War. How the Kremlin Menaces both Russia and the West, publicata in 2008. V-o recomand, chiar daca nu a fost inca publicata si in limba romana, dar o gasiti pe Amazon sau ii puteti ruga pe prietenii care calatoresc in straianatate sa v-o caute in librarii. Merita efortul!
Ei bine, unul dintre capitolele cartii este dedicat politicii energetice a Rusiei si contine o demitizare a Gazprom. Mi se pare potrivit sa va spun ce zice Lucas, pentru ca in zilele astea se vorbeste atat de mult despre "gigantul rus".
Nu sunt de acord sa se vorbeasca cu teama si/sau reverenta despre compania asta rusa, oricat de gigantica ar fi. Stim bine cum e condusa, de cine e condusa, cum a devenit ceea ce este azi. Dar aleg sa va arat ce spune despre Gazprom un super-jurnalist (din punctul meu de vedere), Edward Lucas.
Cine e el? Corespondentul The Economist pentru Europa Centrala si de Est, care scrie despre regiunea asta din 1986. A fost la post in Moscova, Berlin, Praga, Viena si in tarile baltice. Am citit recent cartea lui Lucas - The New Cold War. How the Kremlin Menaces both Russia and the West, publicata in 2008. V-o recomand, chiar daca nu a fost inca publicata si in limba romana, dar o gasiti pe Amazon sau ii puteti ruga pe prietenii care calatoresc in straianatate sa v-o caute in librarii. Merita efortul!Ei bine, unul dintre capitolele cartii este dedicat politicii energetice a Rusiei si contine o demitizare a Gazprom. Mi se pare potrivit sa va spun ce zice Lucas, pentru ca in zilele astea se vorbeste atat de mult despre "gigantul rus".
- Gazprom se va confrunta cu o criza, pentru ca in ultimii ani productia de gaz a stagnat si e posibil sa scada, sustine Vladimir Milov, un fost ministru al energiei, care conduce acum un think-tank de la Moscova. Deficitul de gaz intre ceea ce poate produce Gazprom si ce poate importa din Asia Centrala si catitatile necesare pentru alimentarea clientilor interni si externi va fi de 132 de miliarde de metri cubi in 2010. The International Energy Agency indica faptul ca, pana in 2015, deficitul va fi de 200 de miliarde de metri cubi, in timp ce pana in 2020, intreaga productie a Gazprom va fi necesara doar pentru acoperirea consumului intern.
- Gazprom este una dintre cele mai ineficiente companii energetice din lume. Rata profitului e de doar 8,9% din cifra de afaceri, intr-o vreme in care preturile la produse energetice au fost foarte mari, in timp ce Yukos, inainte de a fi distrus, avea o rata de profit de 30%.
- Sutele de miliarde de dolari care curg in seifurile Gazprom sunt cheltuite pe remuneratii colosale pentru membrii managementului, pe statiuni de vacanta, cladiri impunatoare, yahturi sau o schema de personal mult prea stufoasa, dar nu pe investitii.
- In perioada 2000-2006, Gazprom a folosit 12,5 miliarde de dolari pentru dezvoltarea unor noi campuri de extractie, in timp ce a aloca 17,9 miliarde pentru cumpararea unor companii care nu au nicio legatura cu industria gazului. Alte 30 de miliarde a fost capital folosit pentru investitii in alte sectoare decat cel energetic. Gazprom insa se lauda cu achizitionarea unor alte comapnii energetice mai profitabile si mai harnice, care au descoperit si exploatat ele noi campuri cu zacaminte de gaz. Gazprom nu a adus in circuitul economic international niciun zacamant nou semnificativ, dar a fost suficient de abil si de corupt sa "achizitioneze" companii care au facut-o.
Gazprom a stopat livrarile de gaz Ucrainei: e cazul ca Romania sa se panicheze?
Gazprom a stopat joi livrarile cu gaze catre Ucraina, iar vineri directorul general al Transgaz a anuntat ca livrarile de gaz rusesc catre Romania via Ucraina a scazut cu o treime.Asta e stirea, acum televiziunile prezinta informatia pe un ton alarmat, moderatorii pun intrebari care insinueaza ca ne aflam intr-o situatie ingrozitoare, iar multi diintre cei care le dau raspunsurile le canta in struna.
Ce sa intelegem din faptul ca ministrul economiei Adriean Videanu a convocat o sedinta de urgenta, nu-i asa ca situatia e grava?, par a insinua ei. Nu, este absolut normal ca ministrul sa convoace o astfel de reuniune, trebuie sa analizeze situatia, este firesc, din moment ce suntem o tara care primeste gaz de la rusi prin Ucraina, tara cu care Gazprom e acum in conflict.
Ne plac foarte tare scenariile alarmiste, dar refuz sa cred ca Romania va fi puternic afectata, mai mult decat o presiune mai redusa. Exista rezerve, cererea industriala nu este extrema, intrucat suntem intr-o perioada de criza si industria nu duduie, ca sa consume multa energie, si doar 30% din consumul romanesc este asigurat din sursa rusa.
Prin urmare, chiar este cazul sa ne panicam? Acum suntem o tara a UE si chiar daca, in general, pe aceaasta tema Europa nu vorbeste pe o singura voce, Bruxelles-ul nu va sta cu mainile in san. Romania, Polonia si Ungaria au anuntat deja reduceri ale furnizarii de gaze si sunt trei state UE.
Presedintia ceha a UE si Comisia Europeana au subliniat clar, printr-o declaratie comuna, ca - in ciuda diferendului intre Gazprom si Naftogaz - toate angajamentele privind livrarile si trasportul de gaze spre Europa. Putin si Timosenko, cei doi premieri ai statelor aflate in disputa, i-au telefonat presedintelui CE Jose Manuel Barroso sa il asiguure ca livrarea de gaz spre Europa nu va fi afectata, inca din 31 decembrie.
Deja vicepresedintele Gazprom, Alexandr Medvedev, face un turneu prin UE, incepand cu Praga, apoi avand in vedere Londra, Bruxelles, Paris, Viena si Berlin. La randul lor, ucrainenii au trimis o delegatie prin Europa. Prin urmare, ambele parti din conflict merg sa isi linisteasca partenerii europeni, deci situatia nu mai este similara iernii lui 2006.
Rusia nu isi permite - chiar daca foloseste gazele ca o arma coercitiva impotriva Ucrainei, din cauza orientarii pro-occidentale a Kievului - sa isi supere partenerii europeni, principalul beneficiar al gazelor sale.
In conditiile crizei economice mondiale, Gazprom nu poate spune ca inchide robinetul si gata. Nu isi poate asuma asta. In plus, deocamdata, conductele prin care livreaza gazul merg spre vest, deci unde altundeva sa il vanda? Da, China e o mare piata, dar mai trebuie facuta infrastructura. Asa ca tot Europa este clientul principal.
Pe de alta parte, ma astept ca Europa sa aiba o pozitie mai ferma in relatia cu Rusia, insa e greu in conditiile in care Germania, dar si Italia, au relatii privilegiate cu Moscova si sparg coeziunea europeana si solidaritatea.
Care este de fapt situatia privind asa-zisa dependenta a Europei de gazul rusesc? Iata un studiu foarte bun, cu grafice si cifre, al think-tank-ului European Council of Foreign Relations, care da raspunsul. Pe scurt el zice ca:
- Rusia este cel mai mare furnizor de gaz al Europei, dar e departe de a avea o pozitie monopolista, in conditiile in care gazul rus reprezinta 6,5% din rezervele energetice ale Europei, procent care a ramas in mare masura neschimbat in ultimii 20 de ani.
- Gazprom nu isi poate permite sa creasca exporturile in Europa in mod semnificativ, asa ca procentul e putin probabil sa creasca in viitor.
- Din 1980, exporturile de gaz ale Rusiei in UE s-au diminuat la jumatate, de la 80% la 42%.
La vremea respectiva, am transmis de la Bruxelles o corespondenta privind avantajele pentru Romania rezultate din acest plan de actiune. Cred ca in momentul in care Europa va incepe sa actioneze, iar in acest plan de actiune se pune un mare accent pe infrastructura energetica si Nabucco primeste un impuls esential, Romania nu va avea atatea motive de teama, la fiecare "incruntare" a Gazpromului.
Nici acum nu are, chiar daca livrarea de gaze ruse prin Ucraina catre Romania s-a redus cu 30-40%. Voi ce credeti?
PS. Anticipez ca se va vorbi mult despre modul in care Romania cumpara gaze la suprapret de la Gazprom, din cauza intermediarilor. Anul trecut am facut un interviu cu vicepresedintele Gazprom, Alexander Medvedev, in care i-am pus toate intrebarile care ne framantau referitor la relatia Romaniei cu Gazprom. Il gasiti aici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
