In momentul anuntarii castigatorului premiului Nobel pentru pace, in eprsoana disidentului chinez Liu Xiaobo, China a inceput sa faca presiuni asupra ambasadelor de la Oslo pentru a boicota decernarea, prin a nu fi prezente acolo. Organizatorii au trimis invitatii tuturor reprezentantelor diplomatice din Norvegia, care trebuiau sa dea un raspuns pana in 15 noiembrie: 36 de ambasadori au confirmat prezenta, 16 nu raspunsesera si sase au spus clar nu - China, Rusia, Kazahstan, Cuba, Maroc si Irak.
Intrebat la vremea respectiva care e pozitia Romaniei, ministrul Baconschi situa Bucurestiul in tabara celor... indecisi: adica nici nu ne trimiteam ambasadorul, dar nici nu ne permiteam o absenta, avand in vedere ca marile puteri occidentale au spus clar ca vor fi reprezentate de sefii de misiuni diplomatice.
"Noi nu ne temem nici de represalii, nici de altceva, dar în acelaşi timp înţelegem de mulţi ani sensibilităţile prietenilor noştri chinezi. Nu am vrea să intervenim în marea lor societate într-un fel sau altul. Cred că chestiunea decernării premiului a fost un act de libertate în Europa din partea Fundaţiei Nobel şi nu contestăm niciun fel de opţiune când este vorba de o personalitate sau alta care contribuie la bunul mers al dialogului în această lume. Nu vom fi acolo cu şeful de misiune. Vom vedea pe cine trimitem, dar nu va fi şeful misiunii", spunea ministrul Baconschi.
Prin urmare, Romania se gandea sa menajeze sensibilitatea chinezilor, cu atat mai mult cu cat incercam sa si vanam niste contracte privind investitii majore in infrastructura de la chinezi. Si revin aici la o tema despre care am mai scris (aici si aici), mai ales in cele doua ocazii in care am fost in China: cum se gandeste Romania sa vaneze mari contracte cu chinezii, in conditiile in care inaugurarea pavilionului romanesc de la Expozitia Mondiala de la Shanghai nu a avut loc in prezenta niciunui oficial de rang inalt roman, iar la ziua Romaniei in cadrul expozitiei, presedintele roman n-a mai fost prezent, asa cum se anuntase initial in mai, la deschiderea expozitiei?
Iar anuntatul forum de afaceri romano-chinez, la care se anunta prezenta unor mai companii chineze, s-a transformat intr-o intalnire cu niste afaceristi mici si mijlocii, care au fost vrajiti cu prezentarea unor harti cu infrastructura din Romania, niste sosele care nu exista in fapt, dar cu care se laudau reprezentantii romani, iar jurnalistii se uitau crucis. E adevarat, suntem pe coridorul 4 pan-european, dar ce conteaza asta cata vreme autostrazile nu sunt construite?
Bun, revenind la prezenta ambasadorului roman la Oslo la ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru pace, am constatat - din declaratiile prezente in presa - ca nici in 25 noiembrie, adica la 10 zile dupa momentul in care trebuia transmis raspunsul oficial organizatorilor, Ministerul de Externe nu putea comunica cine va merge la ceremonie. m potrivit Mediafax, directorul pentru comunicare din MAE, Doris Mircea, spunea ca "MAE analizeaza in continuare aceasta problema".
Iata insa ca joi, cu o zi inainte de ceremonie, lucrurile s-au clarificat. Acelasi oficial din MAE anunta ca "România se va alinia poziţiei europene şi va participa la ceremonia de decernare a premiului Nobel pentru pace la nivel de ambasador".
SE VA ALINIA POZITIEI EUROPENE - deci noi nu suntem in stare sa dam din start un raspuns... european, trebuie sa stam in cumpana si, in final, sa ne aliniem pozitiei europene. Nu e ridicol? Ar fi fost mult mai simplu sa avem din start o pozitie, aceasta adica, pentru ca, oricum, tot aici am ajuns. Dupa ce am fost preocupati sa intelegem "sensibilitatile prietenilor nostri chinezi", acum ne-am aliniat pozitiei europene. ce a contat in aceasta decizie? E oarecum lene de inteles, nu-i asa?
Si, fireste, n-am fi vrut sa fim in grupul celor 19 tari care au anuntat ca nu vor participa: China, Rusia, Kazakhstan, Columbia, Tunisia, Arabia Saudita, Pakistan, Serbia, Irak, Iran, Vietnam, Afghanistan, Venezuela, Egipt, Sudan, Cuba, Maroc si Algeria.
vineri, 10 decembrie 2010
vineri, 3 decembrie 2010
Veste proasta pentru mame si la nivelul UE: statele membre vor respinge varianta PE privind concediu de maternitate - 20 de saptamani platite integral
Am tot auzit invocata fals in ultimele zile, cand s-a discutat concediul parental, ideea ca Parlamentul European a votat rezolutia privind prelungirea concediului de maternitate la 20 de saptamani, platite integral.
In primul rand, e vorba despre concediul de maternitate, nu de concediul paternal - adica de crestere a copilului, deci nu am inteles de ce se aduce in discutie acest context. Iata ce vroia PE:
Astazi am vazut in revista The Parliament ca deja statele membre au spus ca vor respinge propunerea PE referitoare la aceasta forma a concediului de maternitate, au dat deja semnalele in presa internationala.
Saptamana viitoare, luni, ministrii muncii din statele membre vor trebui sa voteaze aceasta propunere si iata ca se pare ca o vor respinge.
Asadar, gandirea tuturor statelor membre pare convergenta in aceasta privinta. Sa vedem cum va fi. Sunt curioasa si voi urmari evenimentul. Numai ca iata ca unul dintre argumentele - chiar daca fals - dezbaterii din ultimele zile din Romania sta sa cada.
In primul rand, e vorba despre concediul de maternitate, nu de concediul paternal - adica de crestere a copilului, deci nu am inteles de ce se aduce in discutie acest context. Iata ce vroia PE:
- extinderea concediului de maternitate de la 14 la 20 de saptamani (propunerea Comisiei Europene este de 18 saptamani, la fel ca si cea a EMPL)
- concediul de maternitate platit integral, indemnizatia fiind de 100% din ultimul salariu lunar sau din salariul mediu lunar (Comisia Europeana a introdus in propunerea sa principiul platii integrale a salariului, dar nu l-a facut obligatoriu, specificand insa ca nivelul indemnizatiei nu poate fi mai mic decat cel al concediului medical)
- taticii vor avea drept la un concediu de paternitate de cel putin doua saptamani, chiar daca mama este in concediul de maternitate - grupurile politice din PE nu sunt de acord cu aceasta prevedere, in special o parte a grupului liberalilor, asa ca ea ramane sa mai fie negociata; oricum Comisia se ocupa de o directiva privind concediul parental
- femeile insarcinate nu pot fi concediate in timpul sarcinii si 12 luni dupa terminarea concediului de maternitate
- femeile insarcinate nu pot fi obligate sa munceasca peste program in perioada de 3 luni inainte de nastere si 12 luni dupa nastere
- prevederile concediului de maternitate se aplica tuturor categoriilor de angajati, inclusiv persoanelor fizice autorizate
- luarea concediului de maternitate nu trebuie sa afecteze schema de pensie
- angajatorii trebuie sa ia in considerare cererile lucratorilor in ceea ce priveste transferul de la munca "full time" la "part time" in primele 12 luni de dupa nastere
- legislatia se aplica si in cazul parintilor care adopta un copil mai mic de 12 luni
- concediu de 20 de saptamani platite integral
- femeiele insarcinate nu pot fi concediate de la inceputul sarcinii si pana la 6 luni (nu 12 cum s-a vrut initial) de la terminarea concediului de maternitate
- mamele trebuie sa aiba dreptul de a se intoarce la pozitia lor, sau la un "post echivalent" - o pozitie cu aceeași remuneratie, aceeasi categorie profesionala si aceeasi fisa a postului ca acelea avute inaintea inceperii concediului de maternitate
- prevederile concediului de maternitate se aplica tuturor categoriilor de angajati, inclusiv persoanelor fizice autorizate
- luarea concediului de maternitate nu trebuie sa afecteze schema de pensie
- femeiele gravide sau mai apoi mamele nu pot fi obligate sa desfasoare munca de noapte si ore suplimentare in decursul celor 10 saptamani premergatoare datei la care urmeaza sa nasca pe durata restului perioadei de sarcina, in cazul în care acest lucru este necesar pentru sanatatea mamei sau a fatului si in timpul intregii perioade de alaptare
- in cazul nasterii premature a unui copil, a unui copil spitalizat la nastere, a unui copil cu dizabilitati sau a unei nasteri multiple, statele membre trebuie sa garanteze un concediu suplimentar, platit integral
- in cazul nasterilor multiple, perioada concediului de maternitate va creste cu 1 luna pentru fiecare copil
- perioada concediului de maternitate poate fi extinsa cu cel putin opt saptamâni în cazul nasterii unui copil cu dizabilitati. Concediul maternal aditional trebuie sa fie asigurat inclusiv mamelor cu dizabilitati.
Astazi am vazut in revista The Parliament ca deja statele membre au spus ca vor respinge propunerea PE referitoare la aceasta forma a concediului de maternitate, au dat deja semnalele in presa internationala.
Saptamana viitoare, luni, ministrii muncii din statele membre vor trebui sa voteaze aceasta propunere si iata ca se pare ca o vor respinge.
Asadar, gandirea tuturor statelor membre pare convergenta in aceasta privinta. Sa vedem cum va fi. Sunt curioasa si voi urmari evenimentul. Numai ca iata ca unul dintre argumentele - chiar daca fals - dezbaterii din ultimele zile din Romania sta sa cada.
In T2, 1148 de mii de persoane au facut uz de concediul parental, majoritatea femei, majoritatea din urban. Ultimele ganduri despre concediul parental
INS a dat astazi rezultatele pe trimestrul II ale cercetarii privind reconcilierea vietii de familie cu cea profesionala.
Cateva constatari:
Mi-am promis ca dupa emisiunea de aseara de la TVR nu voi mai discuta subiectul concediului parental, dar voi face aici un rezumat a ceea ce cred si a ceea ce mi-a displacut foarte tare in toate dezbaterile din aceste zile.
Dar cine naiba mai gandeste rational zilele astea?
Mamele se isterizeaza sau sunt ipocrite. Apropo, am constatat ca doamna de la Asociatia mame pentru mame este exact contrariul a ceea ce sustine, arecunoscut-o ea insasi in inainte de emisiune, si in timpul ei. Cand copilul ei a implinit un an (adica ieri), ea a facut turul televiziunilor sa sustina cauza. Nu era mai important sa ii fie alaturi, daca tot sustine necesitatea ca mamele sa fie alaturi de copiii lor cat mai mult? Nu conteraza ca ti-o cer semenele tale (aceasta a fost argumentul ei, si-a sacrificat copilul pentru binele/sustinerea cauzei unei categorii), o singura data in viata copilul tau implineste un an, este un moment in care sa ii fii alaturi. Ma intreb daca poate intelege ca sunt unele mame dispuse sa sacrifice un an de stat cu copilul non-stop pentru a-i putea oferi niste conditii mai bune, care depind de un venit mai mare si astfel se intorc la serviciu. Sunt multe femei active care oricum nu au stat doi ani cu copilul - din motive de cariera, din motive personale, din nevoia de bani - si au gasit solutii. repet, cu toate ne-am dori sa stam poate 3 ani acasa, pe 1005 din salariu indemnizatie, dar NU SE POATE ASTA.
Guvernul este habarnist, mincinos si incapabil. Habar n-are ce studii exista, nu face studii de impact, minte ca FMI ne cere un anumit nivel am indemnizatiei si incapabil pentru ca nu este in stare sa taie cheltuieli cu bisturiul si sa nu dea cu buzduganul. Si este si ticalos, pentru ca le tinteste pe mame, dar are in vedere cresterea veniturilor bugetarilor la anul cu 15%. Adica face economie afectand o categorie mica de persoane, sub 200.000, si suplimenteaza veniturile - e adevarat, reduse initial cu 25 5 si cu sporuri (nemeritate de catre unii) si stimulente - pentru 1.290.000 cat este prevazut a fi numarul de bugetari in 2011.
Pana la urma, daca aceasta chestiune s-ar trata mai mult rational si nu emotional, ceea ce s-ar putea obtine de la guvern ar fi mai mult si mai bine pentru mame. Insa nu se discuta principii, ci se particularizeaza, iar o astfel de dezbatere devine, oriunde s-ar tine ea, un haos, in care trebuie sa ridici vocea pentru a-ti spune punctul de vedere. Ceea ce imi displace total.
Ceea ce nu ma mira este ca, daca intrebi poporul roman daca ar sta acasa platit un an sau doi sa primesti raspunsul ca ar sta acasa doi ani. E firesc, dar asta nu reflecta optiunea pe care o avem: bani mai putini, sau timp mai putin. Aici parerile sunt foarte impartite si, spre deosebire de impresia pe care ti-o creeaza privitul la televizor si dezbaterile de acolo, opinia generala nu este ca preferi bani mai putini. Ponderea celor care prefera banii mai putini sau timpul mai putin sunt relativ similare.
Un punct de vedere, perspectiva economica, pe care vi-l recomand. La Bogdan Glavan.
Cateva constatari:
- Dintre părinţii în vârstă de 15-64 ani care au copii sub 15 ani (4070 mii persoane), 1148 mii persoane au făcut uz de dreptul la concediul parental pentru cel mai mic copil (oricând în perioada premergătoare interviului care s-a desfăşurat în cursul celui de al II-lea trimestru din 2010).
- Rata de utilizare a concediului parental a fost mai mare la femei decât la bărbaţi. Astfel, 51,3% dintre mame şi-au exercitat dreptul la concediu parental, în timp ce numai 3,1% dintre bărbaţii cu copii au efectuat sau erau în curs de efectuare a concediului parental.
- Parintii din mediul urban au utilizat mai mult acest drept - 39,2%, fata de cei din mediul rural: 14,4%
Mi-am promis ca dupa emisiunea de aseara de la TVR nu voi mai discuta subiectul concediului parental, dar voi face aici un rezumat a ceea ce cred si a ceea ce mi-a displacut foarte tare in toate dezbaterile din aceste zile.
- Trebuie sa clarific un lucru: nu inteleg de ce, din nou, guvernul se leaga de aceasta categorie "asistata social" care reprezinta, din 20 de milioane de romani, doar 197.000. Asta e numarul mamelor care primesc indemnizatii. Dintre ele, 121 de mii primesc indemnizatia minima, de 600 de lei, peste 76 de mii primescv 85% - a carei medie e putin sub 1500 de lei - iar doar 8000 primesc indemnizatia maxima de 3400 de lei in acest moment. De ce aceasta categorie e vazuta ca mare cheltuitoare de bani de la buget?
- Mamele au fost intotdeauna tintite pentru ca nu sunt au mijloace de protest care sa dea rezultate, nu sunt rationale in argumente sau nu le exprima rational, nu au sindicate precum bugetarii, nu au cum sa faca greva si masurile lor de protest -marsuri in fata Guvernului sau isterii pe la televiziuni - nu afecteaza economica Romaniei, nu deranjeaza nici macar circulatia in Bucuresti, cum au facut protestele sindicalistilor.
- Aceast subiect face audiente la televizor, starneste pasiuni, dar in final toate dezbaterile nu vor influenta faptul ca guvernul le va defavoriza, intr-un fel sau altul: reducand banii sau reducand timpul de acordare a lor.
- Toate femeile vor sa stea acasa cu copilul lor mic. Daca ne-am permite, am face-o. Credeti-ma, daca mi-as permite - si nu sunt nici pe departe printre cele mai nevoiase mame din societate - as sta toti cei 3 ani definitorii in viata copilului alaturi de el si as vrea sa stau pe o indemnizatie de 100% din salariul meu.
- DAR asta nu se poate si n-ar fi fair. Nu se poate pentru ca bugetul tarii asteia nu este o guma care sa se tot intinda. Si n-ar fi fair pentru ca nu iti faci un copil sa ti-l cresti pe banii statului - implicit pe al semenilor tai, contribuabili la stat - ci e o decizie personala si o problema pe care trebuie sa ti-o asumi personal.
- Prin urmare, daca trebuie luate niste masuri si ele le vizeaza si pe mame, avem de ales intre doua rele: reducerea timpului de acordare a indemnizatiei sau reducerea banilor. Cum am mai spus-o, prefer a doua varianta. Intorcandu-te la serviciu mai devreme iti suplimentezi venitul familiei. Nu toate femeile avem soti cu salarii fabuloase, de 3-4000 de euro sa putem sta confortabil acasa pe banii lor, orice-ar fi. Intr-o familie normala, middle class, in care fiecare isi aduce aportul la bugetul casei, atunci cand mama trece pe indemnizatie, se simte. Nu utiati, multi au si rate in tara asta, rate mari, la credite ipotecare/imobiliare.
- Se vorbea despre dreptul la optiune - exista si in legea propusa de Botis: stai doi ani acasa din care unul nu ti-e platit, sau stai doar unul, platit 85% si cu plafonul actual si al doilea an neplatit. E o posibilitate de a opta. Multe au spus ca prefera decat sa se intoarca pe un salariu de 18 milioane sa stea acasa pe nimic, dar sa le fie alaturi copiilor pana la 2 ani. Perfect, sa isi asume aceasta optiune.
- Am aratat comparativ situatia din alte tari. Niciunde nu se mai intampla ca la noi. De acord cu cei care imi spun ca acolo exista servicii, facilitati si infrastructura necesara sa sustina reintoarcerea mamelor la serviciu, fara a le crea mari dificultati.
- Sunt de acord ca aceasta lege nu ar trebui sa se aplice pana ce nu se creeaza o minima infrastructura, crese - dar cum spunea o cititoare pe blog, asta ia ani - sau macar sa nu se aplice mai devreme de 9 luni, pentru ca femeile sa ia decizia de a avea un copil stiind care e legislatia in vigoare. Sunt de acord cu mamele care spun ca nu e fair si nu ar trebui sa se aplice retroactiv. Dar daca legea se va aplica de la 1 ianuarie, de exemplu, repet: prefer sa se reduca timpul, nu indemnizatia.
- Un copil nu creste doar cu afectiune, cum sustineau unii parinti in comentarii. Nu fiti ipocriti. De ce mamele protesteaza si nu vor sa stea al doilea an fara bani acasa, alaturi de "puiut"? Pai tocmai de-asta, pentru ca un copil creste cu bani. Iubirea nu ii indeparteaza febra, ci panadolul pe care trebuie sa il cumperi de la farmacie si pe care dai bani. Nu mizati ca hraniti copilul la san pana la doi ani. sa fim serioase. majoritatea mamelor ii hranesc pana pe la vreo 6 luni maximum, sunt putine care ii hranesc pana la un an si peste, iar unele nu mai pot sa ii hraneasca natural de la 3 luni. Oricum de cand incepe diversificarea nu mai faci economie, ca si daca nu iei lapte praf, trebuie sa ii iei fructe si legume proaspete, eventual bio. Iar astea costa. deci, dragi parinti, nu fiti ipocriti. Un copil mic are nevoie de bani, la fel ca unul mai mare, dar intr-un cuantum mai redus. Bebelusul meu nici nu s-a nascut inca si deja am pierdut sirul cheltuielilor. Mai bine zis, ma gandesc ca nici n-are sens sa il mai tin, din moment ce am inceput sa ma crucesc la cat ajunsesera.
- Guvernul este total habarnist intr-o astfel de problema. Nu ma conving cifrele rostite de Andreea Paul Vass in emisiunea de aseara, desi, surprinzator, avem idei similare, gandim la fel la nivel personal. Cand imi spui ca decizia de a face copii nu e determinata de indemnizatie, imi arati ca fie esti habarnist, nu esti informat, fie ma minti.
- Studiul profesorului Ghetau, pe care l-am atasat intr-o postare anterioara, arata clar ca femeile active iau decizia de a face un copil si in functie de indemnizatie. Doar e normal, cand decizi sa iti faci un copil, daca esti om responsabil, iti faci calcule. Nu vrei sa aduci pe lume o fiinta care sa traiasca oricum, sa fie educata oricum sau needucata. Am mai spus-o, in 2003 cand s-a dat legea cu indemnizatie de 85% din venit, a crescut natalitatea in mediul urban si mai ales a crescut in randurile mamelor educate, ale femeilor active. Dar guvernul habar n-are, n-a facut un studiu de impact sa vada ce efecte va avea legea asta, cu masura pe care intentioneaza sa o ia. Si nici macar n-a cercetat studiul vechi care exista. Nu, guvernul doar se gandeste cum sa taie cheltuieli cu buzduganul, ca e mai simplu decat cu bisturiul.
- Tarile occidentale pe care le dam exemplu au drept coloana vertebrala clasa mijlocie. ea e vizata de servicii, pentru ea se fac politici si programe. Pentru ca aceasta clasa mijlocie sustine o economie - case, masini, servicii financiare, servicii de educatie, ele sunt solicitate de clasa mijlocie, cererea interna se bazeaza pe clasa mijlocie si pe veniturile ei, nu-i asa?
- In schimb, toate variantele de lege prezentate in Romania defavorizeaza femeile din clasa mijlocie, femeile educate, care castiga mai bine (las la o parte argumentul cu contributia lor la buget, prin taxele pe care le platesc de-a lungul timpului pana cand devin mame). Lovesc in clasa mijlocie - am plafonat deja cei 85% indemnizatie la 4000, acum 3400 de lei, variantele prezentate plafoneaza aceasta indemnizatie la 2500, 1500 sau 1000 de lei. De ce? Pai simplu: guvernul se gandeste ca va afecta ceva peste 8000 de femei (alea care iau indemnizatia maxima plus altele care iau peste 1500, cat e media indemnizatiei pentru aceasta categorie), ce conteaza ca ele sunt bine educate, au in spate o cariera si au castigat foarte bine gratie investitiei personale pe care au facut-o in ele insele.
- Aceasta categorie de femei ar trebui incurajata sa aiba copii. De ce? Pentru ca au posibilitatea sa le ofere in trai bun si o educatie buna, iar peste 20 de ani copiii lor au mai putine sanse sa fie asistati sociali.
- Intreaga legislatie incurajeaza insa femeile care castiga indemnizatia minima, de 600 de lei. Stim cu totii cazuri de femei care nu castigau atatia bani ca salariu, asa ca indemnizatia inseamna pentru ele o suplimentare a veniturilor. Si stau atunci acasa si fac copii. Copii pe care cu ce ii vor creste mai departe, carora ce educatie le ofera? Sunt femei si din mediul rural sunt si femei din mediul urban, dar care traiesc in conditii dificile. Le exclud de-aici pe studente, medici rezidenti sau oameni foarte tineri aflati la inceput de cariera, care castiga foarte putin. Stiti foarte bine ca nu ei sunt grosul acestei categorii de mame care primeste 600 de lei.
- Guvernul incurajeaza natalitatea in segmentul mai sarac, mai needucat al populatiei ai carei copii vor risca sa devina, peste zeci de ani, asistati sociali. Asta vrem de la societatea asta? Sau clasa mijlocie? nu e o intrebare pe care si-o pune guvernul, pentru ca nu gandeste pe termen lung.
- Contra-argumentul care mi se va da e ca oricum suntem in declin demografic. Si de-asta trebuie sa incurajam ca demografia sa fie una saraca, dar crescuta? Nu sa incurajam ca demografia sa creasca si cu clasa mijlocie?
Dar cine naiba mai gandeste rational zilele astea?
Mamele se isterizeaza sau sunt ipocrite. Apropo, am constatat ca doamna de la Asociatia mame pentru mame este exact contrariul a ceea ce sustine, arecunoscut-o ea insasi in inainte de emisiune, si in timpul ei. Cand copilul ei a implinit un an (adica ieri), ea a facut turul televiziunilor sa sustina cauza. Nu era mai important sa ii fie alaturi, daca tot sustine necesitatea ca mamele sa fie alaturi de copiii lor cat mai mult? Nu conteraza ca ti-o cer semenele tale (aceasta a fost argumentul ei, si-a sacrificat copilul pentru binele/sustinerea cauzei unei categorii), o singura data in viata copilul tau implineste un an, este un moment in care sa ii fii alaturi. Ma intreb daca poate intelege ca sunt unele mame dispuse sa sacrifice un an de stat cu copilul non-stop pentru a-i putea oferi niste conditii mai bune, care depind de un venit mai mare si astfel se intorc la serviciu. Sunt multe femei active care oricum nu au stat doi ani cu copilul - din motive de cariera, din motive personale, din nevoia de bani - si au gasit solutii. repet, cu toate ne-am dori sa stam poate 3 ani acasa, pe 1005 din salariu indemnizatie, dar NU SE POATE ASTA.
Guvernul este habarnist, mincinos si incapabil. Habar n-are ce studii exista, nu face studii de impact, minte ca FMI ne cere un anumit nivel am indemnizatiei si incapabil pentru ca nu este in stare sa taie cheltuieli cu bisturiul si sa nu dea cu buzduganul. Si este si ticalos, pentru ca le tinteste pe mame, dar are in vedere cresterea veniturilor bugetarilor la anul cu 15%. Adica face economie afectand o categorie mica de persoane, sub 200.000, si suplimenteaza veniturile - e adevarat, reduse initial cu 25 5 si cu sporuri (nemeritate de catre unii) si stimulente - pentru 1.290.000 cat este prevazut a fi numarul de bugetari in 2011.
Pana la urma, daca aceasta chestiune s-ar trata mai mult rational si nu emotional, ceea ce s-ar putea obtine de la guvern ar fi mai mult si mai bine pentru mame. Insa nu se discuta principii, ci se particularizeaza, iar o astfel de dezbatere devine, oriunde s-ar tine ea, un haos, in care trebuie sa ridici vocea pentru a-ti spune punctul de vedere. Ceea ce imi displace total.
Ceea ce nu ma mira este ca, daca intrebi poporul roman daca ar sta acasa platit un an sau doi sa primesti raspunsul ca ar sta acasa doi ani. E firesc, dar asta nu reflecta optiunea pe care o avem: bani mai putini, sau timp mai putin. Aici parerile sunt foarte impartite si, spre deosebire de impresia pe care ti-o creeaza privitul la televizor si dezbaterile de acolo, opinia generala nu este ca preferi bani mai putini. Ponderea celor care prefera banii mai putini sau timpul mai putin sunt relativ similare.
Un punct de vedere, perspectiva economica, pe care vi-l recomand. La Bogdan Glavan.
marți, 30 noiembrie 2010
Sa vedem ce victorie vor avea mamele... Si care categorie de mame si de femei - studii si statistici
"Minunata" varianta avuta in vedere privind concediul de crestere a copilului:
Potrivit unor surse parlamentare, citate de Mediafax, ministrul Muncii ia in calcul si mentinerea la 24 de luni a concediului de ingrijire a copilului, insa acest lucru ar insemna plafonarea indemnizatiei la 1.500 sau 1.000 de lei lunar.
Unde sunt mamele mari contributori, femeile de cariera care au castigat bine, inteligente si competente in profesia lor in intreaga dezbatere care are lor?
Unde sunt acele mame care au castigat plafonul de 4000 de lei, redus cu 600 de lei dupa taierea a 15% din indemnizatia pentru mame, si care acum castiga 3200 de lei?
V-ar conveni, doamnelor, ca dupa cat ati contribuit sa puteti sta acasa pe 1500 de lei pe luna? Alegeti sa stati pe 85% din venitul pe ultimul an, timp de un an de zile, sau pe 1500 timp de doi ani?
As vrea sa va aud si pe voi, acele femei care n-ati stat cu copilul acasa doi ani, unele nici macar un an, exprimandu-va. Nu v-ati construit o cariera tragand pisica de coada, ati muncit, de-asta ati ajuns sa fiti bine platite si sa beneficiati de indemnizatia maxima. Ma rog, in mod sigur, pentru unele dintre voi ar fi fost mai bine sa nu existe un plafon, pentru ca 85% din salariul vostru ar fi insemnat mai mult de 4000 de lei. Si asta a fost nedrept, din punctul meu de vedere. Pentru ca si contributia voastra a fost mai mare.
Mamelor revoltate, e mai bine asa? Sa stai acasa 2 ani pe bani mult mai putini? Sunt convinsa ca da, din moment ce pe multe dintre voi nici nu v-ar afecta plafonul. Dar va intreb pe cele care, de exemplu, dintr-o o indemnizatie de 2000 de lei mai pierd 500 de lei. Bani de lapte praf si de pampersi necesari pe luna.
In Romania constat ca se incurajeaza in continuare natalitatea intr-o anumita categorie sociala. Pentru ca femeile educate si cu cariera, contributori la bugetul statului, nu vor mai face copii. Dar ce conteaza asta, nu-i asa?
Mi-a atras atentia un comentariu la postarea mea anterioara pe aceasta tema. Cititi si cugetati. Stiu ca multe nu veti recunoaste ca cititorul/cititoarea respectiv/a are dreptate.
Si totusi, un sondaj la care face referire un studiul al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii, de prin 2009, constata ca trei sferturi dintre femei iau decizia de a face un copil in functie de situaţia financiara si 70% se tem ca le va fi afectată cariera profesională. Prin urmare, corelarea veniturilor cu indemnizaţia ar stimula natalitatea femeilor active.
Dar noi nu vrem asta, nu-i asa?
Intr-un document al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Riscurilor Sociale si Demografice se arata ca efectele introducerii concediului şi indemnizaţiei de creştere a copilului sunt extrem de semnificative: s-a inregistrat o creştere a numarului de nou nascuti la femeile salariate. Aceasta crestere a fost moderata in 2003, de 5%, dar a fost semnificativa in anii urmatori, in 2004 - 10% si in 2005 - 15%.
Mai mult, aceste cifre crescute de natalitate s-au datorat si faptului ca in acea perioada indemnizatia pentru mame era de 85% din venit. Deci a contat pentru femeile care au decis sa devina mame.
Apoi s-a decis eliminarea acestei indemnizatii si plafonarea la 6 milioane de lei pentru toata lumea (ma rog, cuantumul s-a mai modificat in timp, dar era egala pentru toti, indiferent de contributie si de venituri), iar in 2006 care a fost natalitatea la femeile active a fost de numai 3%.
Faceti voi comparatia: 2003 - 5%, 2004 - 10%, 2005 - 15%, 2006 - 3%.
Deci cum stam cu argumentul ca banii nu conteaza cand ai copil sau decizi sa faci un copil? Si ca un copil creste cu afectiune? Se pare ca banii sunt totusi luati in calcul in decizia de a face un copil, daca nu ti-e indiferent ce viata vrei sa ii oferi.
Profesorul Vasile Ghetau spune, in studiul Declinul demografic şi viitorul populaţiei României, ca - dupa introducerea indemnizatiei de 85%, în perioada 2003-2004, pentru prima dată după 1990, a fost oprit declinul demografic. (cititi de pe la pagina 42 a studiului - Invatamintele unei masuri de stimulare a natalitatii: concediul si indemnizatia de crestere a copilului)
Indemnizaţia de 85% a încurajat femeile active să îşi „planifice“ un copil. Pe de altă parte, analiza constată că şi calitatea natalităţii a fost mai bună, pentru că s-au născut copii în familii care le pot asigura un trai şi o educaţie superioare. În consecinţă, aceşti copii vor fi mai puţin dependenţi de ajutorul financiar al statului decât cei din familii nevoiaşe.
Decizia femeilor active economic de a avea copii ia în calcul posibilitatea de a împăca viaţa de familie cu cea de muncă este o constatare a tuturor studiilor sociologice din domeniu, inclusiv a celor europene.
Cercetătorii de la ICCV (Institutul pentru Cercetarea Calitatii Vietii) identifică unele măsuri stimulatoare pentru mame: compensarea pentru pierderile de venituri, alternative la îngrijirea copilului şi flexibilitatea la locul de muncă.
Potrivit unor surse parlamentare, citate de Mediafax, ministrul Muncii ia in calcul si mentinerea la 24 de luni a concediului de ingrijire a copilului, insa acest lucru ar insemna plafonarea indemnizatiei la 1.500 sau 1.000 de lei lunar.
Unde sunt mamele mari contributori, femeile de cariera care au castigat bine, inteligente si competente in profesia lor in intreaga dezbatere care are lor?
Unde sunt acele mame care au castigat plafonul de 4000 de lei, redus cu 600 de lei dupa taierea a 15% din indemnizatia pentru mame, si care acum castiga 3200 de lei?
V-ar conveni, doamnelor, ca dupa cat ati contribuit sa puteti sta acasa pe 1500 de lei pe luna? Alegeti sa stati pe 85% din venitul pe ultimul an, timp de un an de zile, sau pe 1500 timp de doi ani?
As vrea sa va aud si pe voi, acele femei care n-ati stat cu copilul acasa doi ani, unele nici macar un an, exprimandu-va. Nu v-ati construit o cariera tragand pisica de coada, ati muncit, de-asta ati ajuns sa fiti bine platite si sa beneficiati de indemnizatia maxima. Ma rog, in mod sigur, pentru unele dintre voi ar fi fost mai bine sa nu existe un plafon, pentru ca 85% din salariul vostru ar fi insemnat mai mult de 4000 de lei. Si asta a fost nedrept, din punctul meu de vedere. Pentru ca si contributia voastra a fost mai mare.
Mamelor revoltate, e mai bine asa? Sa stai acasa 2 ani pe bani mult mai putini? Sunt convinsa ca da, din moment ce pe multe dintre voi nici nu v-ar afecta plafonul. Dar va intreb pe cele care, de exemplu, dintr-o o indemnizatie de 2000 de lei mai pierd 500 de lei. Bani de lapte praf si de pampersi necesari pe luna.
In Romania constat ca se incurajeaza in continuare natalitatea intr-o anumita categorie sociala. Pentru ca femeile educate si cu cariera, contributori la bugetul statului, nu vor mai face copii. Dar ce conteaza asta, nu-i asa?
Mi-a atras atentia un comentariu la postarea mea anterioara pe aceasta tema. Cititi si cugetati. Stiu ca multe nu veti recunoaste ca cititorul/cititoarea respectiv/a are dreptate.
-
Am citit majoritatea comentariilor. Concluzia este una care imi intareste o opinie mai veche despre femeile din Romania. Pentru ele nasterea unui copil echivaleaza cu implinirea totala a menirii lor pe pamant. Complet gresit. Perpetuarea speciei e un act banal si comun. Dar cand altceva nu puteti, va autoiluzionati ca ati realizat ceva extraordinar pentru care ceilalti trebui sa va fie recunoscatori etern. Gresit, doamnelor! Apoi va mirati ca va inseala sau va parasesc sotii, ca nu va admira colegii, ca nu aveti succes la serviciu...
- 30 noiembrie 2010, 16:29
- 76.163 de mame primeau o indemnizaţie de creştere a copilului echivalentă cu 85% din media veniturilor din ultimele 12 luni , dar nu mai mult de 4000 de lei
- 1.427 de lei era, în medie, suma pe care o primesc mamele care beneficiază de o indemnizaţie reprezentând 85% din media veniturilor pe ultimul an (dupa reducerea cu 15% a indemnizatiei pentru mame e in jur de 1200 media)
- 121.051 de mame luau suma minimă de 600 lei - adica ele aveau venituri mai mici de 800 de lei inainte de a intra in concediu, sau sunt si femei care nu aveau venituri
Si totusi, un sondaj la care face referire un studiul al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii, de prin 2009, constata ca trei sferturi dintre femei iau decizia de a face un copil in functie de situaţia financiara si 70% se tem ca le va fi afectată cariera profesională. Prin urmare, corelarea veniturilor cu indemnizaţia ar stimula natalitatea femeilor active.
Dar noi nu vrem asta, nu-i asa?
Intr-un document al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Riscurilor Sociale si Demografice se arata ca efectele introducerii concediului şi indemnizaţiei de creştere a copilului sunt extrem de semnificative: s-a inregistrat o creştere a numarului de nou nascuti la femeile salariate. Aceasta crestere a fost moderata in 2003, de 5%, dar a fost semnificativa in anii urmatori, in 2004 - 10% si in 2005 - 15%.
Mai mult, aceste cifre crescute de natalitate s-au datorat si faptului ca in acea perioada indemnizatia pentru mame era de 85% din venit. Deci a contat pentru femeile care au decis sa devina mame.
Apoi s-a decis eliminarea acestei indemnizatii si plafonarea la 6 milioane de lei pentru toata lumea (ma rog, cuantumul s-a mai modificat in timp, dar era egala pentru toti, indiferent de contributie si de venituri), iar in 2006 care a fost natalitatea la femeile active a fost de numai 3%.
Faceti voi comparatia: 2003 - 5%, 2004 - 10%, 2005 - 15%, 2006 - 3%.
Deci cum stam cu argumentul ca banii nu conteaza cand ai copil sau decizi sa faci un copil? Si ca un copil creste cu afectiune? Se pare ca banii sunt totusi luati in calcul in decizia de a face un copil, daca nu ti-e indiferent ce viata vrei sa ii oferi.
Profesorul Vasile Ghetau spune, in studiul Declinul demografic şi viitorul populaţiei României, ca - dupa introducerea indemnizatiei de 85%, în perioada 2003-2004, pentru prima dată după 1990, a fost oprit declinul demografic. (cititi de pe la pagina 42 a studiului - Invatamintele unei masuri de stimulare a natalitatii: concediul si indemnizatia de crestere a copilului)
Indemnizaţia de 85% a încurajat femeile active să îşi „planifice“ un copil. Pe de altă parte, analiza constată că şi calitatea natalităţii a fost mai bună, pentru că s-au născut copii în familii care le pot asigura un trai şi o educaţie superioare. În consecinţă, aceşti copii vor fi mai puţin dependenţi de ajutorul financiar al statului decât cei din familii nevoiaşe.
Decizia femeilor active economic de a avea copii ia în calcul posibilitatea de a împăca viaţa de familie cu cea de muncă este o constatare a tuturor studiilor sociologice din domeniu, inclusiv a celor europene.
Cercetătorii de la ICCV (Institutul pentru Cercetarea Calitatii Vietii) identifică unele măsuri stimulatoare pentru mame: compensarea pentru pierderile de venituri, alternative la îngrijirea copilului şi flexibilitatea la locul de muncă.
FT despre beneficiarii fondurilor UE si neregulile si de la "case mai mari" - Mc Donald's, IMB, H&M beneficiari de fonduri europene
Batalia privind bugetul UE pentru perioada 2014-2020 se pare ca a inceput deja. FT publica un dosar cu utilizarea fondurilor europene. Stim ca exista o intreaga dezbatere la nivel european privind reducerea fondurilor de coeziune, menite a ajuta statele mai putin dezvoltate si bogate ale Europei sa ajunga la un nivel de dezvoltare apropiat de cel al statelor mai bogate. exista o medie europeana la care trebuie sa ajunga regiunile europene.
Romania este profund interesata ca banii alocati politicii de coeziune sa nu fie redusi - asa cum se incearca de catre unele state mai bogate, care au impresia ca banii sunt sifonati si ca, de fapt, scopul acestei politici nu e atins. La noi, toate regiunile de dezvoltare sunt sub media europeana, de aceea intreaga Romanie beneficiaza de fonduri europene.
Ei bine, FT arata in dosarul sau ca, intr-adevar, sunt bani europeni care nu merg spre destinatiile pentru care au fost alocati, la fel cum s-a demonstrat in timp ca plati directe in agricultura erau destinate unor terenuri de golf din Marea Britanie sau ca mari beneficiari erau corporatii din industria alimentara si mai putin fermierii.
Iata ce a descoperit FT in cercetarea/investigarea domeniului fondurilor europene:
FT arata ca probleme au si state bogate, care sunt printre contributorii neti la aceasta politica. Comisia a suspendat in mod repetat fonduri pentru Germania si sunt semne mari de intrebare privind controlul administrarii lor in marea britanie si alte state membre. In decembrie 2009, aproape 16 milioane de euro, fonduri structurale, au fost oprite landului Brandenburg, din cauza unor mari erori descoperite in administrarea fondurilor de catre autoritatile de management.
Romania este profund interesata ca banii alocati politicii de coeziune sa nu fie redusi - asa cum se incearca de catre unele state mai bogate, care au impresia ca banii sunt sifonati si ca, de fapt, scopul acestei politici nu e atins. La noi, toate regiunile de dezvoltare sunt sub media europeana, de aceea intreaga Romanie beneficiaza de fonduri europene.
Ei bine, FT arata in dosarul sau ca, intr-adevar, sunt bani europeni care nu merg spre destinatiile pentru care au fost alocati, la fel cum s-a demonstrat in timp ca plati directe in agricultura erau destinate unor terenuri de golf din Marea Britanie sau ca mari beneficiari erau corporatii din industria alimentara si mai putin fermierii.
Iata ce a descoperit FT in cercetarea/investigarea domeniului fondurilor europene:
- Programul privind fondurile structurale europepen a devenit o birocratie opaca ce face foarte dificila urmarirea banilor de catre contibuabilii europeni.
- Un sistem descentralizat si cu un control slab asupra lui pedepseste foarte rar fraudele si cazurile de folosire gresita a banilor, care se plimba intre statele membre si bruxelles ani de zile. rezultatul, in parte, este ca milioane de euro continua sa fie sifonati de catre grupuri de crima organizata, in ciuda avertismentelor care se dau de ani de zile.
- Politica de coeziune, al carei scop a fost odinioara aducerea Spaniei si Irlandei la gradul de modernism al celorlalte state membre, cheltuieste acum miliarde de euro anual pe proiecte care nu mai par sa aiba nimic de-a face cu misiunea initiala: transformarea celor mai sarace parti ale UE prin investitii in infrastructura, educatie si dezvoltare.
- Unii dintre cei mai mari beneficiari au fost corporatiile, in ciuda faptului ca banii au fost ganditi pentru sustinerea intreprinderilor mici si mijlocii. In schimb IBM, Fiat sau H&M au beneficiat de bani europeni. Mai mult, British American Tobacco a primit in UE 1,6 milioane de euro si fonduri nationale pentru finantarea unei fabrici de tigarete, ini timp ce UE cheltuieste milioane de euro pentru descurajarea fumatului.
FT arata ca probleme au si state bogate, care sunt printre contributorii neti la aceasta politica. Comisia a suspendat in mod repetat fonduri pentru Germania si sunt semne mari de intrebare privind controlul administrarii lor in marea britanie si alte state membre. In decembrie 2009, aproape 16 milioane de euro, fonduri structurale, au fost oprite landului Brandenburg, din cauza unor mari erori descoperite in administrarea fondurilor de catre autoritatile de management.
luni, 29 noiembrie 2010
UPDATE: Moldova reala si Moldova imaginatiei/cunostintelor noastre
Tot incerc sa imi explic acesta rasturnare de situatie, la o diferenta atat de dramatica, a rezultatelor de la Chisinau. Am avut aseara 2 exit poll-uri si apoi primele rezultate partiale, la numararea a 4% din voturi, la ora 23.00 si deja exit poll-ul facut de institutul lui Vasile Dancu era rasturnat. Acum de dimineata, la numararea a 90% dinte voturi, situatia este aceeasi: comunistii conduc, iar diferenta fata de procentul dat de exit poll este urias, din punctul meu de vedere. Iata situatia:
Partidul Exit poll PublikaTV/IRES Exit poll Prime/CBS-AXA Rezultate (93,4%)
PLDM (Filat) 34,6% 32,2% 28,29%
PCRM (Voronin) 25,7% 33,8% 41, 02%
PDM (Lupu) 15,1% 14,1% 13,03%
PL (Ghimpu) 15,7% 10,2% 9,02%
Diferenta este extrem de mare intre procentele date de IRES si rezultate, in timp ce marja de eroare este de +/-2%. L-am auzit pe Igor Botan, analist moldovean, care punea aceasta diferenta si faptul ca IRES s-a inselat pe lipsa de experienta a institutului de sondare a opiniei publice. In acel moment mi-am zis ca probabil multi care au iesit de la vot au declarat ca au votat cu PLDm de teama/rusine sa spuna ca au votat cu comunistii. Update: cam asta il aud pe Vasile Dancu spunand, in incercarea de justificare a rezultatelor exit poll-ului. El isi asuma rezultatele si spune ca face sondaje de 15 ani de zile.
Aud deja teorii ale conspiratiilor, aud despre jocuri pentru care nu sunt explicatii, pe care posibil le-ar fi facut Publika, dar daca IRES este atat de corect - pentru ca nu este pusa la indoiala capacitatea lui Vasile Dancu de a face un sondaj, nu cu un o eroare atat de mare - de ar fi acceptat asta, ca doar e in joc imaginea institutului. Aud despre posibile fraude ale comunistilor.
Pe masura ce vor trece orele, pe masura ce vor iesi cu explicatii, poate se va mai clarifica situatia. Insa eu crede ca totul porneste si de la urmatorul fapt: noi nu cunoastem Moldova. Moldova nu e reprezentata doar de studentii din Romania, de diaspora care voteaza - 1,5% din voturi, maximum, pe care diaspora le-ar da dreptei nu ajuta la recuperarea marii diferente, daca lucrurile stau asa ca in rezultatele partiale. Moldova nu e doar Chisinaul, Balti si chiar Cahul.
Update: Ei bine, tocmai am auzit informatia CEC ca in diaspora au votat 65.200 de moldoveni, iar voturile exprimate de ei ar reprezenta 4 mandate. Deja votul diasporei pare sa devina decisiv, in conditiile in care tocmai 4 voturi le-ar lipsi in parlament fortelor din fosta AIE sa aleaga singuri presedintele.
In acest moment negocierile sunt dure, dar cred ca, oricum, existau discutii cu ceva dizidenti comunisti. Numai ca ideea e sa se inteleaga intre ei. Mizez pe presiunea externa care sunt absolut sigura ca se exercita in acest moment asupra AIE, pentru a se reuni in Parlament.
Moldova are populatia rurala mai numeroasa decat populatia urbana, iar Moldova rurala este imbatranita, este public al comunistilor. Simplificand putin lucrurile. Mai sunt de numarat aproape 40% din voturile celor din Chisinau si procentul in favoarea fortelor democratice mai poate creste. Dar eu cred ca asta trebuie sa ne gandim, noi cunoastem o Moldova, partial si insuficient si pe aceea, pe cand o mare parte din aceasta tara ne e total necunoscuta, de-asta suntem asa surprinsi.
Oricum, fortele democratice, o reuniune a AIE, ar fi mai numeroasa in parlament. Unii analisti moldoveni spun ca si comunistii s-au putea arata mai maleabili. Un analist de stanga imi spunea ca elita politica a obosit de atatea alegeri, prin urmare de aici ar putea veni si dorinta de a ajunge la compromis ceva mai usor. Blocajul in alegerea presedintelui este, de aceasta data, respins de analisti.
Si totusi, potrivit rezultatel,or partiale, fortele democratice nu au numarul suficient de mandate necesar pentru alegerea presedintelui, 61, ci deocamdata au 57, in timp ce comunistii au 44.
AIE ar mai avea nevoie de 4 voturi pentru a putea alege presedintele. Patru comunisti ar trebui sa vina de partea fortelor democratice. Alianta Moldova Noastra a iesit din ecuatie - PLDM i-a laut din votanti, la fel cum a facut si cu votanti din tabara PL.
Ramane sa vedem ce se va intampla. insa eu raman la convingerea ca prea vrem sa credem ca Moldova e cea pe care o cunoastem noi - Chisinaul cu elitele sale, politicieni, societate civila, presa, mediu de business, expati, studenti, moldovenii din strainatate, care vor o viata mai buna si au votat pentru cei ramasi acasa.
Cei ramasi acasa, parintii celor plecati, primesc banii de la copiii lor si traiesc cu ei, dar viata e mai grea, mai trista decat in timpurile sovietice, vremuri pe care le asociaza cu comunistii. Am vazut si niste reportaje ieri, nici nu stiau batraneii cu cine au votat. Nici nu prea le pasa.
Asa ca Moldova reala s-ar putea sa nu fie Moldova cunostintelor/imaginatiei noastre. Si daca acceptam asta, s-ar putea sa nu mai fim atat de uimiti de rezultate. Mai ales in comparatie cu exit poll-urile. Desi cel de la Prime, realizat de CBS/AXA nu o da chiar asa flagrant in bara.
Partidul Exit poll PublikaTV/IRES Exit poll Prime/CBS-AXA Rezultate (93,4%)
PLDM (Filat) 34,6% 32,2% 28,29%
PCRM (Voronin) 25,7% 33,8% 41, 02%
PDM (Lupu) 15,1% 14,1% 13,03%
PL (Ghimpu) 15,7% 10,2% 9,02%
Diferenta este extrem de mare intre procentele date de IRES si rezultate, in timp ce marja de eroare este de +/-2%. L-am auzit pe Igor Botan, analist moldovean, care punea aceasta diferenta si faptul ca IRES s-a inselat pe lipsa de experienta a institutului de sondare a opiniei publice. In acel moment mi-am zis ca probabil multi care au iesit de la vot au declarat ca au votat cu PLDm de teama/rusine sa spuna ca au votat cu comunistii. Update: cam asta il aud pe Vasile Dancu spunand, in incercarea de justificare a rezultatelor exit poll-ului. El isi asuma rezultatele si spune ca face sondaje de 15 ani de zile.
Aud deja teorii ale conspiratiilor, aud despre jocuri pentru care nu sunt explicatii, pe care posibil le-ar fi facut Publika, dar daca IRES este atat de corect - pentru ca nu este pusa la indoiala capacitatea lui Vasile Dancu de a face un sondaj, nu cu un o eroare atat de mare - de ar fi acceptat asta, ca doar e in joc imaginea institutului. Aud despre posibile fraude ale comunistilor.
Pe masura ce vor trece orele, pe masura ce vor iesi cu explicatii, poate se va mai clarifica situatia. Insa eu crede ca totul porneste si de la urmatorul fapt: noi nu cunoastem Moldova. Moldova nu e reprezentata doar de studentii din Romania, de diaspora care voteaza - 1,5% din voturi, maximum, pe care diaspora le-ar da dreptei nu ajuta la recuperarea marii diferente, daca lucrurile stau asa ca in rezultatele partiale. Moldova nu e doar Chisinaul, Balti si chiar Cahul.
Update: Ei bine, tocmai am auzit informatia CEC ca in diaspora au votat 65.200 de moldoveni, iar voturile exprimate de ei ar reprezenta 4 mandate. Deja votul diasporei pare sa devina decisiv, in conditiile in care tocmai 4 voturi le-ar lipsi in parlament fortelor din fosta AIE sa aleaga singuri presedintele.
In acest moment negocierile sunt dure, dar cred ca, oricum, existau discutii cu ceva dizidenti comunisti. Numai ca ideea e sa se inteleaga intre ei. Mizez pe presiunea externa care sunt absolut sigura ca se exercita in acest moment asupra AIE, pentru a se reuni in Parlament.
Moldova are populatia rurala mai numeroasa decat populatia urbana, iar Moldova rurala este imbatranita, este public al comunistilor. Simplificand putin lucrurile. Mai sunt de numarat aproape 40% din voturile celor din Chisinau si procentul in favoarea fortelor democratice mai poate creste. Dar eu cred ca asta trebuie sa ne gandim, noi cunoastem o Moldova, partial si insuficient si pe aceea, pe cand o mare parte din aceasta tara ne e total necunoscuta, de-asta suntem asa surprinsi.
Oricum, fortele democratice, o reuniune a AIE, ar fi mai numeroasa in parlament. Unii analisti moldoveni spun ca si comunistii s-au putea arata mai maleabili. Un analist de stanga imi spunea ca elita politica a obosit de atatea alegeri, prin urmare de aici ar putea veni si dorinta de a ajunge la compromis ceva mai usor. Blocajul in alegerea presedintelui este, de aceasta data, respins de analisti.
Si totusi, potrivit rezultatel,or partiale, fortele democratice nu au numarul suficient de mandate necesar pentru alegerea presedintelui, 61, ci deocamdata au 57, in timp ce comunistii au 44.
AIE ar mai avea nevoie de 4 voturi pentru a putea alege presedintele. Patru comunisti ar trebui sa vina de partea fortelor democratice. Alianta Moldova Noastra a iesit din ecuatie - PLDM i-a laut din votanti, la fel cum a facut si cu votanti din tabara PL.
Ramane sa vedem ce se va intampla. insa eu raman la convingerea ca prea vrem sa credem ca Moldova e cea pe care o cunoastem noi - Chisinaul cu elitele sale, politicieni, societate civila, presa, mediu de business, expati, studenti, moldovenii din strainatate, care vor o viata mai buna si au votat pentru cei ramasi acasa.
Cei ramasi acasa, parintii celor plecati, primesc banii de la copiii lor si traiesc cu ei, dar viata e mai grea, mai trista decat in timpurile sovietice, vremuri pe care le asociaza cu comunistii. Am vazut si niste reportaje ieri, nici nu stiau batraneii cu cine au votat. Nici nu prea le pasa.
Asa ca Moldova reala s-ar putea sa nu fie Moldova cunostintelor/imaginatiei noastre. Si daca acceptam asta, s-ar putea sa nu mai fim atat de uimiti de rezultate. Mai ales in comparatie cu exit poll-urile. Desi cel de la Prime, realizat de CBS/AXA nu o da chiar asa flagrant in bara.
vineri, 26 noiembrie 2010
Concediile de maternitate si de crestere a copilului in UE (I)
Vad un circ sinistru cu dna Minca la Realitatea TV si cu alti doi parlamentari pe care nu-i cunosc, unul de la PDL, unul de la PSD. Nici nu conteaza numele. Ei vorbesc despre cum "Boc ia de la gura mamelor". Asa era titrat. Adica despre reducerea concediului de crestere a copilului, care va fi redus la un an, probabil
Voi pune in episoade cum e in alte tari, sa aveti spre comparatie. Primul episod, azi. Dar inainte vreau sa imi spun parerea: prefer termen redus de concediu pe bani mai multi. voi deveni mama in ianuarie si nu mi-am propus niciun moment sa stau 2 ani acasa. Nici macar un an, ci 6 luni.
Sunt mamici care il condamna acum pe ministrul Muncii pentru ideea lui. Le inteleg. Eu, sincer, nu o fac. Cred ca doi ani era foarte mult. Nu prea mai era pe niciunde in Europa o perioada atat de indelungata.
Veti aduce contraargument ca in Europa exista infrastructura, poti sa iti duci copilul la cresa. Ei bine, daca te intorci mai repede decat perioada legala prevazuta de stat acasa chiar si statul iti va da 4 milioane (nu zic 5 cum am auzit de la ministru ca e noua varianta) si inca 2 alocatie, sunt 6 milioane care pot fi date la gradinita. Inteleg ca acum iti da doar un milion.
Am o colega al carui baietel a implinit un an in septembrie, ea s-a intors la serviciu si pustiul e la gradinita. Deci se gasesc si gradinite care sa ii accepte atat de mici.
In plus, noi ne-am spus ca am prefera ca fetita noastra sa mearga la gradinita de foarte mica, din mai multe motive. Chiar daca avem bunici in Bucuresti doritori sa se implice si daca mama mea din Deva abia asteapta sa aiba grija de nepotica ei.
Si haideti sa fim realiste: intorcandu-ne la serviciu castigam mai multi bani decat indemnizatia aia, deci aportul la bugetul familiei, pentru cresterea copilului e mai mare. Eu iau si asta in calcul, pentru ca un copil nu creste numai cu afectiunea fara limite a parintilor. Ea se exprima si prin a-i satisface tot felul de nevoie si placeri, care costa. Sincer, nu vad asa o tragedie in reducerea acestei perioade, cand ea va fi suplinita de bani. Nu de la stat - sa fim seriosi, sa tot asteptam de la stat totul, ci de salariul pe care il vei castiga acum integral.
Amice de-ale mele care au nascut la Bruxelles au revenit la serviciu dupa 4 luni. O prietena din Franta, are doua fetite, una de 10 si alta de 5 ani imi spunea ca nici nu poate sa-si imaginezse cum e sa stai 2 ani acasa cu copilul, pentru ca ea s-a intors chiar mai devreme decat perioada, oricum redusa in Franta, de stat acasa la serviciu, la primul copil, pentru ca era o jurnalista care atunci isi consolida si construia cariera.
Am si cunostinte care s-au intors devreme la munca, dupa cateva luni. Sa fie pasiunea pentru ceea ce faceau? Asa ma vad si eu. Asa sunt si acum, cand merg la serviciu, in ciuda faptului ca in ultima vreme nu mi-e atat de confortabil, cu burtica mare si cu dureri de spate, mai ales cand am foarte mult de lucru si stau la birou.
Doctorul meu mi-a zis sa o las mai moale cu munca, colegi de presa ma intreaba, cand ma intalnesc pe teren, cand am intentia sa raman acasa si apoi glumesc ca as fi in stare sa nasc pe teren. Da, o fac pentru mine, protejand, fireste, copilul. Daca situatia ar cere-o, as renunta.
Insa faptul ca sunt mama in devenire nu imi anuleaza pasiunea pentru ceea fac, doar calitatea de mama nu imi intregeste personalitatea si nu mi-e suficienta. Sunt si jurnalist, si femeie. Nu doar mama. Asta e personalitatea mea, cu mai multe fatete, cu mai multe elemente. Copilul nu anuleaza nici jurnalistul din mine, nici femeia din mine. Si asta nu inseamna ca nu il iubesc. Dimpotriva, imi iubesc fetita pe care o astept mai mult decat orice, din primul moment in care am aflat ca o voi avea. Asa ca nu voi accepta mamici care sa imi argumenteze ca poate nu voi fi o mama buna pentru ca nu ma revolt ca nu voi mai putea sta 2 ani acasa.
Cred insa ca trebuie sa fim rezonabili. Asa cum cred ca guvernul ar trebui sa gandeasca si o lege mai buna, in care indemnizatia pentru mame sa fie mai mare, chiar daca perioada e mai mica. Si sa se gandeasca la o lege care sa incurajeze natalitatea si in randul oamenilor educati, care chiar au ce sa ofere copiilor lor, atat ca educatie, cat si ca nivel de trai.
UPDATE: Apreciez comentariile argumentate postate la acest articol, fie ca ele sunt pro sau impotriva ideii scurtarii concediului de crestere a copilului. Le multumesc tuturor celor care au avut urari de bine pentru copilul pe care il voi avea in curand. Ii deplang pe cei care nu stiu sa sustina un dialog fara sa insulte - desi le-am publicat si lor comentariile - si care nu stiu sa respecte o opinie. cum eu am spus ca le inteleg pe deplin pe mamele care vor sa stea doi ani acasa cu copilul, e optiunea lor, dar eu vad lucrurile diferit, nu inteleg de ce persoanele cu acea optiune nu imi pot respecta parerea. dar asta conteaza mai putin. Si nu coteaza deloc faptul ca imi deplangeti soarta copilului - va asigur ca va fi cel putin la fel de bine crescut ca al vostru, daca nu mai bine - sau ca nu-l vreti la gradinita la care merge copilul vostru (robert radu). Robert Radu, in mod sigur copilul tau nu merge la gradinita pe care o am in vedere pentru copilul meu, nu de alta, dar in general acolo parintii copiilor sunt ceva mai civilizati decat reiese ca ai fi tu din comentariul postat.
Va asigur ca imi voi reaminti sa scriu pe aceeasi tema dupa ce se va naste fetita mea. Am fost prevenita, stiu ca nu e usor, stiu ca nu voi avea timp si mai stiu ca si perspectiva mea asupra vietii probabil se va schimba. Prin urmare, va voi spune atunci, cu aceeasi sinceritate, daca planul initial facut poate fi pus in practica.
Pana atunci, va indemn la un dialog civilizat. Am validat toate comentariile si o voi face, daca ele contin argumente. Am apreciat foarte mult parerile contrare celei pe care o am eu, dar care arugmenteaza civilizat si chiar prezinta solutii. Cred ca toate aceste solutii ar trebui exprimate spre a fi consultate si de cei care fac legea si au obligatia de a o supune consultarii publice. Parca asa se face, nu?
Consultandu-mi colegul care a vorbit cu ministrul Muncii, acesta i-a spus ca va fi o lege care va fi supusa consultarii publice. Sper sa nu faca magaria de lua aceasta masura printr-o ordonanta, astfel ca legea sa nu se mai supuna intreg parcursului firresc de consultare. Altfel, cred ca opinia voastra si solutiile, cum am mai spus, ar trebui cunsocute si va indemn sa urmaritidaca e supusa consultarii si sa le exprimati si acolo. Multe dintre ele mi se par foarte interesante.
Gata, iata cum e in alte tari:
Belgia
DURATA
- concediu de maternitate/paternitate: 15 saptamani, dinter care 10 obligatorii; pentru nasteri multiple, 19 saptamani, cel putin una luata inainte de nastere si cel putin 8 dupa nastere
- concediu parental (de crestere a copilului): alte 13 saptamani acordate exclusiv mamei, remunerate cu 25% din ultimul salariu
INDEMNIZATIA
- pentru primele 30 de zile, 82% din salariu (cu un plafon de 94,10 euro/zi) platit de angajator
- incepand cu cea de-a 30-a zi, 75% din salariu (cu un plafon de 88,77 euro/zi) platit de stat
- angajatii din sectorul public primesc compensatii de 100%
Danemarca
DURATA
- concediul maternal: 4 saptamani inainte de nastere si 14 dupa nastere, dintre care primele doua obligatoriu imediat dupa nastere
- concediu parental: 32 de saptamani
- angajatii in sectorul public au 2-4 saptamani inainte de nastere in plus
- in total 50-54 de saptamani, dintre care 32 si le poate lua tatal
INDEMNIZATIA
- 90% din venituri, cu un plafon de 500 de euro/saptamana
- salariul interg pentru 18 saptamani, in functie de contractele cu patronatele si sindicatele
- platit 100% pentru cei din sectorul public
Estonia
DURATA
- 20 de saptamani obligatorii platite integral, cel putin o luna luata inainte de nastere
INDEMNIZATIA
- platite 100%, din fondul de asigurari de sanatate, unde varsa bani angajatorii
Franta
DURATA
- 16 saptamani, dintre care 8 sunt obligatorii; 6 saptamani inainte de nastere si 10 dupa nastere
- in cazuri speciale, poate fi extins: 26 de saptamani dupa a treia nastere, 8 inainte si 18 dupa nastere, 34 de saptamani in cazul in care astepti gemeni
INDEMNIZATIA
- suma maxima este de 77,24 de euro/zi sau de 2317 euro pe luna
- in medie, 56% din veniturile anterioare nasterii
- banii sunt platiti dintr-un fond de la stat,
Germania
DURATA
- 14 saptamani, dintre care 6 pre-natal si 8 post-natal, cele dupa nastere fiind obligatorii
- alte 2 luni de concediu parental in primele 12 luni de viata ale copilului, platite cu 67% din venituri (de la 300 la 1800 de euro/luna), in medie 617 euro/luna, adica 50% din venituri
INDEMNIZATIA
- 100%, compensatiile fiind platite prin asigurarea de sanatate (13 euro/zi, aproximativ 2%) si restul de angajator
- cele 2 luni de concediu parental in primele 12 luni de viata ale copilului, platite cu 67% din venituri (de la 300 la 1800 de euro/luna), in medie 617 euro/luna, adica 50% din venituri
Ungaria
DURATA
- cele 24 de saptamani de concediu de maternitate sunt optionale, iar ele pot fi luate 4 inainte de nastere si restul dupa
- dupa aceasta perioada sunt 80 de saptamani de concediu parental
INDEMNIZATIA
- cele 80 de saptamani sunt remunerate cu 70% din veniturile anterioare nasterii, cu un plafon maxim de dublul salariului minim pe economie
- potrivit Institutului Ungar pentru Politici Sociale, o renumeratia de 70% din castigurile zilnice fara plafon sunt acordate din Fondul National al Asigurarilor de Sanatate. Acesta este finant de angajati in proportie de 68% printr-o contributie sociala si de angajatori in proportie de 32%
Polonia
DURATA
- durata obligatorie si platita 100% a concediului de maternitate este de 20 de saptamani, perioada care poate creste in cazul nasterilor multiple
- in plus, exista posibilitatea unui concediu parental optional de 2 saptamani incepand cu 2010, 4 saptamani din 2012 si 6 saptamani din 2014
INDEMNIZATIA
- cele 20 de saptamani sunt platite integral, cu valoarea venitului dinainte de nastere
- banii sunt acordati din fondul securitatii sociale, finantat de angajatori, in proportie de 47%, iar restul din contributiile angajatilor
Spania
DURATA
- concediul de maternitate este de 16 saptamani, dintre care cel putin 6 trebuie luate dupa nastere
- celelalte 10 pot fi luate fi inainte, fie dupa nastere sau pot fi transferate tatalui, completare la concediul pe care il obtine la nasterea copilului
- Spania mai ofera alti 3 ani de concediu fara plata tuturor parintilor, dar putini apeleaza la el
INDEMNIZATIA
- concediul de maternitate este platit 100%, dar exista totusi un plafon maxim si astfel media indemnizatiei este de 98%
- indemnizatiile sunt acordate din fondul de asigurari sociale, finantat prin contributiile angajatilor in proportie de 16,6%, iar de angajatori - 83,4%%
- primele doua zile sunt platite integral de angajatorul privat
Pe aceeasi tema, aici.
Voi pune in episoade cum e in alte tari, sa aveti spre comparatie. Primul episod, azi. Dar inainte vreau sa imi spun parerea: prefer termen redus de concediu pe bani mai multi. voi deveni mama in ianuarie si nu mi-am propus niciun moment sa stau 2 ani acasa. Nici macar un an, ci 6 luni.
Sunt mamici care il condamna acum pe ministrul Muncii pentru ideea lui. Le inteleg. Eu, sincer, nu o fac. Cred ca doi ani era foarte mult. Nu prea mai era pe niciunde in Europa o perioada atat de indelungata.
Veti aduce contraargument ca in Europa exista infrastructura, poti sa iti duci copilul la cresa. Ei bine, daca te intorci mai repede decat perioada legala prevazuta de stat acasa chiar si statul iti va da 4 milioane (nu zic 5 cum am auzit de la ministru ca e noua varianta) si inca 2 alocatie, sunt 6 milioane care pot fi date la gradinita. Inteleg ca acum iti da doar un milion.
Am o colega al carui baietel a implinit un an in septembrie, ea s-a intors la serviciu si pustiul e la gradinita. Deci se gasesc si gradinite care sa ii accepte atat de mici.
In plus, noi ne-am spus ca am prefera ca fetita noastra sa mearga la gradinita de foarte mica, din mai multe motive. Chiar daca avem bunici in Bucuresti doritori sa se implice si daca mama mea din Deva abia asteapta sa aiba grija de nepotica ei.
Si haideti sa fim realiste: intorcandu-ne la serviciu castigam mai multi bani decat indemnizatia aia, deci aportul la bugetul familiei, pentru cresterea copilului e mai mare. Eu iau si asta in calcul, pentru ca un copil nu creste numai cu afectiunea fara limite a parintilor. Ea se exprima si prin a-i satisface tot felul de nevoie si placeri, care costa. Sincer, nu vad asa o tragedie in reducerea acestei perioade, cand ea va fi suplinita de bani. Nu de la stat - sa fim seriosi, sa tot asteptam de la stat totul, ci de salariul pe care il vei castiga acum integral.
Amice de-ale mele care au nascut la Bruxelles au revenit la serviciu dupa 4 luni. O prietena din Franta, are doua fetite, una de 10 si alta de 5 ani imi spunea ca nici nu poate sa-si imaginezse cum e sa stai 2 ani acasa cu copilul, pentru ca ea s-a intors chiar mai devreme decat perioada, oricum redusa in Franta, de stat acasa la serviciu, la primul copil, pentru ca era o jurnalista care atunci isi consolida si construia cariera.
Am si cunostinte care s-au intors devreme la munca, dupa cateva luni. Sa fie pasiunea pentru ceea ce faceau? Asa ma vad si eu. Asa sunt si acum, cand merg la serviciu, in ciuda faptului ca in ultima vreme nu mi-e atat de confortabil, cu burtica mare si cu dureri de spate, mai ales cand am foarte mult de lucru si stau la birou.
Doctorul meu mi-a zis sa o las mai moale cu munca, colegi de presa ma intreaba, cand ma intalnesc pe teren, cand am intentia sa raman acasa si apoi glumesc ca as fi in stare sa nasc pe teren. Da, o fac pentru mine, protejand, fireste, copilul. Daca situatia ar cere-o, as renunta.
Insa faptul ca sunt mama in devenire nu imi anuleaza pasiunea pentru ceea fac, doar calitatea de mama nu imi intregeste personalitatea si nu mi-e suficienta. Sunt si jurnalist, si femeie. Nu doar mama. Asta e personalitatea mea, cu mai multe fatete, cu mai multe elemente. Copilul nu anuleaza nici jurnalistul din mine, nici femeia din mine. Si asta nu inseamna ca nu il iubesc. Dimpotriva, imi iubesc fetita pe care o astept mai mult decat orice, din primul moment in care am aflat ca o voi avea. Asa ca nu voi accepta mamici care sa imi argumenteze ca poate nu voi fi o mama buna pentru ca nu ma revolt ca nu voi mai putea sta 2 ani acasa.
Cred insa ca trebuie sa fim rezonabili. Asa cum cred ca guvernul ar trebui sa gandeasca si o lege mai buna, in care indemnizatia pentru mame sa fie mai mare, chiar daca perioada e mai mica. Si sa se gandeasca la o lege care sa incurajeze natalitatea si in randul oamenilor educati, care chiar au ce sa ofere copiilor lor, atat ca educatie, cat si ca nivel de trai.
UPDATE: Apreciez comentariile argumentate postate la acest articol, fie ca ele sunt pro sau impotriva ideii scurtarii concediului de crestere a copilului. Le multumesc tuturor celor care au avut urari de bine pentru copilul pe care il voi avea in curand. Ii deplang pe cei care nu stiu sa sustina un dialog fara sa insulte - desi le-am publicat si lor comentariile - si care nu stiu sa respecte o opinie. cum eu am spus ca le inteleg pe deplin pe mamele care vor sa stea doi ani acasa cu copilul, e optiunea lor, dar eu vad lucrurile diferit, nu inteleg de ce persoanele cu acea optiune nu imi pot respecta parerea. dar asta conteaza mai putin. Si nu coteaza deloc faptul ca imi deplangeti soarta copilului - va asigur ca va fi cel putin la fel de bine crescut ca al vostru, daca nu mai bine - sau ca nu-l vreti la gradinita la care merge copilul vostru (robert radu). Robert Radu, in mod sigur copilul tau nu merge la gradinita pe care o am in vedere pentru copilul meu, nu de alta, dar in general acolo parintii copiilor sunt ceva mai civilizati decat reiese ca ai fi tu din comentariul postat.
Va asigur ca imi voi reaminti sa scriu pe aceeasi tema dupa ce se va naste fetita mea. Am fost prevenita, stiu ca nu e usor, stiu ca nu voi avea timp si mai stiu ca si perspectiva mea asupra vietii probabil se va schimba. Prin urmare, va voi spune atunci, cu aceeasi sinceritate, daca planul initial facut poate fi pus in practica.
Pana atunci, va indemn la un dialog civilizat. Am validat toate comentariile si o voi face, daca ele contin argumente. Am apreciat foarte mult parerile contrare celei pe care o am eu, dar care arugmenteaza civilizat si chiar prezinta solutii. Cred ca toate aceste solutii ar trebui exprimate spre a fi consultate si de cei care fac legea si au obligatia de a o supune consultarii publice. Parca asa se face, nu?
Consultandu-mi colegul care a vorbit cu ministrul Muncii, acesta i-a spus ca va fi o lege care va fi supusa consultarii publice. Sper sa nu faca magaria de lua aceasta masura printr-o ordonanta, astfel ca legea sa nu se mai supuna intreg parcursului firresc de consultare. Altfel, cred ca opinia voastra si solutiile, cum am mai spus, ar trebui cunsocute si va indemn sa urmaritidaca e supusa consultarii si sa le exprimati si acolo. Multe dintre ele mi se par foarte interesante.
Gata, iata cum e in alte tari:
Belgia
DURATA
- concediu de maternitate/paternitate: 15 saptamani, dinter care 10 obligatorii; pentru nasteri multiple, 19 saptamani, cel putin una luata inainte de nastere si cel putin 8 dupa nastere
- concediu parental (de crestere a copilului): alte 13 saptamani acordate exclusiv mamei, remunerate cu 25% din ultimul salariu
INDEMNIZATIA
- pentru primele 30 de zile, 82% din salariu (cu un plafon de 94,10 euro/zi) platit de angajator
- incepand cu cea de-a 30-a zi, 75% din salariu (cu un plafon de 88,77 euro/zi) platit de stat
- angajatii din sectorul public primesc compensatii de 100%
Danemarca
DURATA
- concediul maternal: 4 saptamani inainte de nastere si 14 dupa nastere, dintre care primele doua obligatoriu imediat dupa nastere
- concediu parental: 32 de saptamani
- angajatii in sectorul public au 2-4 saptamani inainte de nastere in plus
- in total 50-54 de saptamani, dintre care 32 si le poate lua tatal
INDEMNIZATIA
- 90% din venituri, cu un plafon de 500 de euro/saptamana
- salariul interg pentru 18 saptamani, in functie de contractele cu patronatele si sindicatele
- platit 100% pentru cei din sectorul public
Estonia
DURATA
- 20 de saptamani obligatorii platite integral, cel putin o luna luata inainte de nastere
INDEMNIZATIA
- platite 100%, din fondul de asigurari de sanatate, unde varsa bani angajatorii
Franta
DURATA
- 16 saptamani, dintre care 8 sunt obligatorii; 6 saptamani inainte de nastere si 10 dupa nastere
- in cazuri speciale, poate fi extins: 26 de saptamani dupa a treia nastere, 8 inainte si 18 dupa nastere, 34 de saptamani in cazul in care astepti gemeni
INDEMNIZATIA
- suma maxima este de 77,24 de euro/zi sau de 2317 euro pe luna
- in medie, 56% din veniturile anterioare nasterii
- banii sunt platiti dintr-un fond de la stat,
Germania
DURATA
- 14 saptamani, dintre care 6 pre-natal si 8 post-natal, cele dupa nastere fiind obligatorii
- alte 2 luni de concediu parental in primele 12 luni de viata ale copilului, platite cu 67% din venituri (de la 300 la 1800 de euro/luna), in medie 617 euro/luna, adica 50% din venituri
INDEMNIZATIA
- 100%, compensatiile fiind platite prin asigurarea de sanatate (13 euro/zi, aproximativ 2%) si restul de angajator
- cele 2 luni de concediu parental in primele 12 luni de viata ale copilului, platite cu 67% din venituri (de la 300 la 1800 de euro/luna), in medie 617 euro/luna, adica 50% din venituri
Ungaria
DURATA
- cele 24 de saptamani de concediu de maternitate sunt optionale, iar ele pot fi luate 4 inainte de nastere si restul dupa
- dupa aceasta perioada sunt 80 de saptamani de concediu parental
INDEMNIZATIA
- cele 80 de saptamani sunt remunerate cu 70% din veniturile anterioare nasterii, cu un plafon maxim de dublul salariului minim pe economie
- potrivit Institutului Ungar pentru Politici Sociale, o renumeratia de 70% din castigurile zilnice fara plafon sunt acordate din Fondul National al Asigurarilor de Sanatate. Acesta este finant de angajati in proportie de 68% printr-o contributie sociala si de angajatori in proportie de 32%
Polonia
DURATA
- durata obligatorie si platita 100% a concediului de maternitate este de 20 de saptamani, perioada care poate creste in cazul nasterilor multiple
- in plus, exista posibilitatea unui concediu parental optional de 2 saptamani incepand cu 2010, 4 saptamani din 2012 si 6 saptamani din 2014
INDEMNIZATIA
- cele 20 de saptamani sunt platite integral, cu valoarea venitului dinainte de nastere
- banii sunt acordati din fondul securitatii sociale, finantat de angajatori, in proportie de 47%, iar restul din contributiile angajatilor
Spania
DURATA
- concediul de maternitate este de 16 saptamani, dintre care cel putin 6 trebuie luate dupa nastere
- celelalte 10 pot fi luate fi inainte, fie dupa nastere sau pot fi transferate tatalui, completare la concediul pe care il obtine la nasterea copilului
- Spania mai ofera alti 3 ani de concediu fara plata tuturor parintilor, dar putini apeleaza la el
INDEMNIZATIA
- concediul de maternitate este platit 100%, dar exista totusi un plafon maxim si astfel media indemnizatiei este de 98%
- indemnizatiile sunt acordate din fondul de asigurari sociale, finantat prin contributiile angajatilor in proportie de 16,6%, iar de angajatori - 83,4%%
- primele doua zile sunt platite integral de angajatorul privat
Pe aceeasi tema, aici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
