Bruxelles-ul a fost astazi orasul in care au manifestat sindicalisti din statele europene. O televiziune romaneasca de stiri avea si corespondent trimis cu cei 200 de sindicalisti din Romania, plecati sa isi manifeste nemultumirea fata de masurile de austeritate.
Relatarea, dramatizata, arata ca masurile de austeritate in Romania sunt cele mai dure - total adevarat - ceea ce a suscitat nemultumirea sindicalistilor care au venit pana in Bruxelles sa isi strige aceasta nemultumire.
In studiourile de stiri si talk show-uri, liderii sindicali spuneau cum s-au alatura marii miscari de protest de la Bruxelles.
Un bun prieten de la Parlamentul European mi-a trimis imagini pe care le-a inregistrat el cand coloana de manifestanti sindicalisti romani treceau pe langa Parlamentul European. Iata-l:
Ce am observat eu din filmulet:
ca oamenii se simteau ca in excursie la Bruxelles - daca tot se aflau acolo, au inceput sa se pozeze cu Parlamentul European, cu politistii belgieni
Au fost suparati rau, din cate am vazut eu in fragmentul respectiv. L-am intrebat pe prietenul meu daca e doar o impresie, dar el mi-a confirmat spiritul turistic de care au fost patrunsi sindicalistii romani. Acei oameni extrem de suparati ca suporta cele mai drastice masuri de austeritate din UE.
Dupa dansul pinguinului, imbranceli cu jandarmii, acum sindicalistii au mai bifat ceva: turism de miting la Bruxelles.
Rumoare si amuzament in redactie la citirea unei stiri aparute pe Mediafax.
PNL-istul Ioan Ghise propune o noua modalitate de exercitare a profesiei de jurnalist si sanctiuni aferente.
Iata ce zice Ghise despre delictul de presa:
prin delict de presă se înţelege delictul civil săvârşit prin inserarea de informaţii, reflecţii sau comentarii în mass-media, despre fapte care nu au implicaţii asupra societăţii şi a cauzat o daună materială sau morală unei persoane
răspunderea pentru producerea delictului de presă revine reprezentanţilor autorităţilor publice, prin transmiterea de informaţii eronate, proprietarului de multiplicarea de publicaţii, proprietarului postului de radio sau televiziune, editorului şi autorului care nu are calitatea atestată de jurnalist
delict= orice fapt voluntar (ilicit) şi dăunător al persoanei, îndeplinit prin acţiune sau omisiune, săvârşit cu intenţia de a păgubi altă persoană
cvasi-delict = tot un fapt ilicit şi dăunător, însă comis fără intenţie răutăcioasă
poate fi tras la răspundere din cauza unui delict de presă cel ale cărui fapte îndeplinesc simultam condiţiile: constituie o culpă sau greşeală prin omisiune sau acţiune, constituie cauza prejudiciului a cărui reparare se cere, au cauzat o daună morală sau materială, sunt ilicite, pot fi imputate autorului.
Cine verifica si pedepseste pentru delicte si care ar fi pedepsele:
Ghişe propune înfiinţarea unui organism, denumit Ombudsman-ul Mass-Media, care are rolul principal în supravegherea şi sancţionarea delictelor de presă
Ombusman-ul ar urma să fie un organism reprezentant al patronatelor mijloacelor de presă (scrisă, audio, tv) care să aibă în componenţă şi câte un reprezentant al societăţii civile şi al cadrelor universitare din domeniul comunicării.
Ombusman-ul monitorizează sesizările privind săvârşirea delictelor de presă şi le evaluează în grile care să pună în corelare valoarea despăgubirilor solicitate cu veniturile realizate de producătorul delictului de presă şi cu valoarea pagubei suferite.
Ombusman-ul ar urma să suspende din profesie jurnaliştii, în cazul săvârşirii de către aceştia a unor infracţiuni penale.
Cel putin interesante sunt conditiile in care sa se desfasoare profesia de jurnalist:
profesia de jurnalist ar urma să fie exercitată numai de persoane care realizează producţii jurnalistice şi posedă "Cartea de jurnalist"
produsele jurnalistice sunt ştirile, opiniile, calupurile de ştiri, interviurile, reportajele, anchetele, comentariile, editorialele, dezbaterile, caricaturile, toate având regimul juridic prevăzut de Legea drepturilor de autor.
pentru a putea fi jurnalist ar fi necesară atestarea, o dată la trei ani, a calităţii de jurnalist, examinarea psihologică anuală, precum şi confirmarea aptitudinilor de jurnalist printr-o practică de cel puţin doi ani.
Nu pot fi jurnalişti cei care au fost condamnaţi definitiv pentru furt, viol, tâlhărie, crimă, escrocare, trădare de ţară "şi alte fapte incompatibile cu morala socială
profesia de jurnalist ar urma să se exercite în cabinete jurnalistice, individuale sau asociate, cabinete care trebuie dotate cu arhivă, registratură şi care trebuie să ţină evidenţa financiar-contabilă.
impozitul maxim pe venit al titularului cabinetului de jurnalist să fie 16%, cu posibilitatea unei reduceri a impozitului pe venit, în condiţiile angajării a cel puţin cinci absolvenţi de învăţământ superior.
jurnaliştii pot fi sancţionaţi disciplinar, în raport cu gravitatea faptelor, de la mustrare, avertisment, amendă de la două la zece salarii medii pe economie, interdicţia de a exercita profesia de la o lună la un an până la excluderea din profesie.
Sanctiuni pentru editori si patroni:
introducerea spre publicare a unor produse jurnalistice care nu provin de la cabinete de jurnalişti se pedepseşte cu amendă de până la trei salarii medii pe ţară
Introducerea, de către editor sau patron, a unor produse jurnalistice care încalcă normele deontologice se sancţionează cu amendă între trei şi şase salarii medii pe economie.
Fapta autorului de a publica materiale care sunt de natură să aducă atingere unui drept legitim al unei persoane se sancţionează cu amendă de la 6 la 12 salarii medii, iar fapta reprezentantului autorităţii publice care pune la dispoziţia jurnaliştilor date eronate se sancţionează cu amendă de la 6 la 12 salarii medii pe economie
Mai e nevoie de comentarii? E nevoie de o astfel de lege?
O stire care circula de ieri si un filmulet care a avut sute de mii de vizualizari: fostul ministrul al justitiei din Franta, acum eurodeputat,a dat duminica un interviu in emisiunea "Dimanche plus" de pe Canal Plus.
Ea vorbea despre faptul ca anumite fonduri de investitii vor profit mare intr-o vreme in care inflatia este aproape 0. Numai ca, graba argumentelor, in loc de inflatie a zis felatie, cuvinte care seamana in franceza: "Vad anumite fonduri de investii ce cauta venituri de 20 sau 25%, intr-o vreme in care felatia este apoape de zero". (in filmuletul atasat pe la secundele 12-14).
Potrivit BBC, mai tarziu a ras ea insasi de incident si a spus ca a vorbit prea repede.
Blogul Le Post.fr unde am gasit filmuletul are un comentariu malitios: Ei bine, ambele cresc, asta e explicatia.
Pentru cei care nu stiu prea bine cine e Rachida Dati:
fost ministru al justitiei in Franta, de origine marocana si algeriana, a fost prima femeie dintr-o familie de imigranti care a ocupa o pozitie-cheie intr-un guvern francez
anterior, a fost purtatorul de cuvant al lui Nicholas Sarkozy in campania electorala si foarte apropiata presedintelui pana la un moment dat
acest moment a fost dupa casatoria cu Carla Bruni, presa franceza relatand cu voluptate despre dispute intre cele doua femei, despre ciocniri intre geloasa Carla si Rachida Dati
a trebuit sa paraseasca guvernul anul trecut, in urma unor barfe despre stilul ei vestimentar (este o fashion victim, spun multi) si viata sa amoroasa
are un copil nascut anul trecut, dar numele tatalui nu a fost facut public, ea fiind in continuare necasatorita; a starnit vii comentarii dupa ce s-a intors la serviciu la 5 zile dupa ce a nascut (Time i-a facut un portret interesant_
exilata intr-un fel ca deputat in Parlamentul European, a fost surprinsa de camerele tv - venite sa faca un raportaj despre ea - vorbind la telefon si spunand ca se plictiseste ingrozitor la Parlamentul European
Greed is good (lacomia e buna) - este replica celebra a lui Gordon Gekko, finantistul fara scrupule din Wall Street, filmul cult din 1987, pentru care Michael Douglas a luat si un Oscar.
Dupa 23 ani, Gekko trebuia sa isi faca, din noua, aparitia, mai ales dupa criza financiara din SUA. sau, daca e sa ne luam dupa actiunea din film, exact la inceputul ei. E o noua lume, o lume pe care acesta a privit-o din inchisoare si se intoarce la momentul potrivit. In momentul in care bancherii se sinucid, bancile stau sa cada, iar FED-ul si Treasury trebuie sa vanda Congresului frica: frica privind prabusirea a tot si toate daca nu salveaza bancile. Gekko revine in momentul in care poate sa faca din 100 de milioane de dolari 1,3 miliarde.
Atunci, in 1987, industria incerca sa identifice personajele. Gordon Gekko, personajul lui Oliver Stone, a fost de fapt Ivan Boesky, un broker implicat in scandalul financiar privind frauda bursiera, spalre de bani si inselaciune.
Acum, in 2010, personajele sunt mult mai usor de indetificat. Pornind de la actiune: zvonurile ca banca de investitii Keller Zabel ar avea miliarde blocate în datorii toxice duce la scaderea drastica a preţului acţiunilor companiei, iar Louis Zabel lupta pentru viaţa companiei sale la o intalnire la Rezerva Federală.
Guvernul refuza sa-l ajute, insa Bretton James de la o puternica bancă de investiţii, Churchill Schwartz, se ofera sa preia firma Keller Zabel pe aproapoe nimic. Mai precis, pentru 2 dolari pe actiune.
Aducand povestea in realitate, personajele si, mai ales, institutiile sunt de identificat Keller Zabel - Bear Stearns, Louis Zabel - Ace Greenberg(numai ca, in realitate, soarta lui nu a fost aceeasi ca in film), Churchill Schwartz - Goldman Sachs. Hank Paulson si Tim Geithner sunt si ei usor de indetificat in intalnirea cruciala de la Fed. Bineinteles, este si multa fictiune, nu trebuie luat totul ca atare, pentru ca nu e un documentar despre caderea bancilor de investitii.
Gekko iese din inchisoare, de unde a observat toata nebunia din ultimii ani - actiunea se petrece in 2008 - si constata: Greed is good, now it seems it's legal (lacomia e buna, acum se pare ca e si legala). Intr-un discurs la o universitate in care isi promoveaza propria carte, Gekko prevede intreaga prabusire a economiei pornind de la speculatiile din sistemul financiar si a supraindatorarii fara acoperire, fireste.
Fimul este interesant si merita vazut, tocmai pentru ca totul este recognoscibil. Inteleg ca in SUA a ajuns, in primul sau week end, pe prima pozitie in box office. CNBC l-a promovat intens, avand interviuri atat cu regizorul, Oliver Stone, cat si cu scenaristul. Asa cum spunea unul dintre ei, CNBC este chiar personaj in film. Un film in care apar Roubini, Warren Buffet, in interviuri pentru CNBC.
Asa cum spunea si prietenul meu sambata seara, cand am iesit de la film, probabil nu va avea impactul pe care l-a avut Wall Street in 1987, dar in mod cert este un film ok. Unii spun ca Michael Douglas ar putea lua Oscarul pentru el. Nu stiu, nu sunt critic de film. Dar ca spectator, mi-a placut. Depinde care i-ar fi competitorii... Oricum, in discursul sau de la universitate, sintetizeaza toata situatia si, evident, personajul lui pare vizionar.
Nu vreau sa va dezvalui din actiune, povestea e simpla si are a human touch: Gekko iese din inchisoare si incearca sa repare relatia cu fiica lui, care il acuza de o multime de lucruri. Legatura intre el si fiica lui e restabilita de logodnicul acesteia, un tanar broker, un Gekko in varianta tanara, Jake Moore. El va face cu Gekko un deal: daca il ajuta pe acesta sa se reapropie de fiica sa, Jake va fi ajutat de Gekko sa se razbune pe cei care au dus la prabusirea companiei in care lucra. Daca ii reuseste sau nu, ramane de vazut.
Ed Miliband a fost ministrul pentru energie si schimbari climatice in guvernul condus de Gordon Brown. El a fost mereu, asa cum se si prezenta, "celalalt Miliband", pentru ca dintre cei doi frati, David si Ed, fireste ca primul era cel mai cunoscut - fost ministru de externe in acelasi guvern.
Ba mai mult, David (marturisesc ca e preferatul meu) a fost considerat succesorul lui Gordon Brown la conducerea laburistilor. Un portret foarte bun i l-a facut revista New Statesman anul trecut si l-am gasit cautandu-l acum si pe internet. Vi-l recomand, e o poveste despre David Miliband care merita citita. (Imi amintesc ca am cumparat revista din campus inainte sa intru la un curs de Economie politica europeana si a trebui sa ies de la curs pentru a termina articolul pe care incepusem sa-l citesc inainte de venirea profesorului. Nu l-am putut intrerupe.)
Despre Ed Miliband stiam ca este fratele mai mic al lui David, aflat si el in guvern, cu o cariera si studii asemanatoare cu ale fratelui sau, pentru ca i-a calcat pe urme mereu. Insa am devenit mai atenta cand am vazut ca Ed si David devin competitori pentru conducerea partidului.
Ed - considerat un tip destul de nehotarat si destul de nesigur - a spus ca simplul fapt ca va candida impotriva fratelui sau arata faptul ca este capabil sa ia decizii grele. David, in schimb, a spus ca daca ar fi considerat ca exista un altul mai potrivit pentru conducerea Partidului Laburist, n-ar fi intrat in cursa. Si nu renunta in favoarea fratelui sau, pentru ca el crede ca e mai potrivit la conducerea partidului.
Si iata ca Ed Miliband a castigat in week end, cu o diferenta de numai 1,3% din voturi si bazandu-se pe patru mari sindicate - care reunesc in general salariati din sectorul public - conducerea partidului. David, in schimb, a obtinut mai multe voturi din aprtea parlametnarilor, europarlamentarilor si membrilor partidului.
Marti este ziua in care isi anunta foarte clar intentiile si toti asteapta sa vada ce va face David. Comentatorii britanici spun ca este sfarsitul doctrinei New Labour a lui Blair (apropo, am primit cartea lui Blair, A Journey, si sunt foarte incantata de lectura, desi abia aseara am inceput-o) si ca Ed e mai de stanga decat fratele lui. Mai mult, ca provocarile sunt imense si ca trebuie sa reconstruiasca partidul, dupa infrangerea din alegeri. "Este singurul lider laburist care a fost ales fara sustinerea majoritara a parlamentarilor sau a membrilor partidului", scrie presa britanica.
Toti sunt nerabdatori sa vada ce va face David, iar unii sustin ca i s-a propus sa fie shadow chancellor (adica ministrul de finante in guvernul din umbra). Exista temeri ca Ed va diminua sustinerea laburista pentru reducerea la jumatate a deficitului in urmatorii patru ani.
Ziua de marti va limpezi lucrurile, insa Ed a spus, potrivit BBC, ca apreciaza loialitatea lui David fata de el insusi si fata de tara. Tot presa britanica citeaza voci potrivit carora David Miliband ar fi tentat sa renunte la politica, sa nu candideze pentru niciun post in cabinetul din umbra, dar are timp pana miercuri sa decida asta. iar aceasta decizie ar avea radacinin in decizia sa de a-i da mana libera fratelui sau, in a elibera scena pentru acesta si pentru a pune punct acestei drame familiale din care se infrupta cu satisfactie presa.
Cateva lucruri interesante de citit (sunt mult mai multe, dar eu m-am uitat peste astea):
comentarii ale corespondentului politic al BBC, pe blogul acestuia
Un prieten de la Parlamentul European mi-a trimis stirea de pe AFP despre Licia Ronzulli, o eurodeputata italiana care miercuri si-a adus fetita nascuta in 10 august in Paralment, la votul in plen.
Aici o puteti vedea in poze. N-am gasit una pe site-ul PE, asa ca va trimit aici, sunt poze Reuters.
Potrivit stirii AFP, Ronzulli (35 de ani) a fost primita cu apaluze de catre colegi, iar gestul ei a fost facut in sensul in care cere drepturi mai bune pentru femei.
"Sunt aici simbolic, cu fiica mea victoria pentru a ne gandi la toate femeile care nu pot sa impace cu usurinta sarcina si locul de munca, viata profesionala si viata familiala. As vrea ca institutiile europene sa fie mai implicate in acest subiect, incepand cu Parlamentul European, pentru a putea reconcilia mai bine aceste doua aspecte ale vietii noastre", a spus eurodeputatul italian.
Nu e de uitat ca se profileaza o batalie inte institutiile europene pe tema concediului de maternitate. Comisia Europeana a propus un concediu de maternitate de 18 saptamani, fara a introduce in propunerea sa principiul platii integrale a salariului, dar nu l-a facut obligatoriu, specificand insa ca nivelul indemnizatiei nu poate fi mai mic decat cel al concediului medical.
Parlamentul European sustine extinderea concediului de maternitate de la 14 la 20 de saptamani platit integral, indemnizatia fiind de 100% din ultimul salariu lunar sau din salariul mediu lunar.
Vox populi - scurtele interviuri pe care le iau reporterii televiziunilor protestatarilor din Piata Victoriei sunt foarte edificatoare pentru mine.
Ei vor sa fie primiti la Guvern. Minunat. Le-au zis liderii lor ca premierul e la New York, la Adunarea Generala a ONU? Impreuna cu un staff considerabil. Ei chiar cred ca Boc ii aude, dar ii e frica sa iasa afara?
Zicea unul: muncesc de 30 de ani, unde sunt banii mei de pensie? Pai i-au primit cei care erau pensionari din primul moment in care tu te-ai angajat. Noi nu ne platim propriile pensii, ci pe ale actualilor pensionari. Si generatiei mele ni le vor plati - naiba stie cine, la cum stam noi cu demografia.
Le-a fost frica, de ce au adus jandarmii? - pai pentru ca asa trebuie.
Recunosc, dezaprob manifestatiile astea in orasul in care traiesc, pentru ca ne bulverseaza viata noua, celor care mergem la munca si inghitim si reduceri de salarii, si concedieri, si munca in plus pe bani mai putini. Si nu ne reducem munca prestata cu un anumit procent, asa cum zic ca o fac politistii. Cum adica asa muncesti cu 25% mai putin? Aaa, iti reduci orele de program?
Circ in piata, asa se vede la tv. Se plang ca sunt treziti de la 3 dimineata, ca au venit din tara. Eu i-am pus? Si-au asumat asta.
Sigur, protestele sunt o forma de exprimare in democratie. Si au dreptul la ele, nimeni nu contesta asta. Insa ce vor rezolva? In afara de haos in Bucuresti. Un haos care va continua in zilele urmatoare, cand alte federatii sindicale anunta mitinguri.
Pana la urma, cati sunt in piata: 9.000 din 20.000 anuntati? macar acum nu mai danseaza dansul pinguinului, ci recurg la violenta, careia i se raspunde cu violenta. Doar n-or sta jandarmii aia acolo lasand protestatarii sa rupa randurile si sa treaca dincolo de gardurile de protectie. E job-ul lor. Au o gramada de hibe, e adevarat, dar acolo isi fac datoria. Iar manifestantii trebuie sa isi asume ca violentei i se raspunde cu violenta. Peste tot e asa, chiar daca dezaprob violenta din principiu.
Si inca ceva: de ce naiba Realitatea Tv are sus pe banda galbena urmatoarele asertiuni: RTV dezaproba orice manifestare violenta? Si: RTV intelege nemultumirile manifestantilor.
De ce Realitatea tine sa exprime aceste lucruri? Ca sa arate ca nu instiga la violenta? Ca sa se arate solidara cu oamenii aia? Dar cu cei carora le-au taiat din salarii, propiilor oameni care muncesc in trustul ala, cu aia e solidata RTV? Ca si aia sunt nemultumiti, din ce citesc pe bloguri. Doar ca nu ies in strada.
Postări
