marți, 8 septembrie 2009

Exquisite French Cuisine - McDonald's

Stiti bancurile din seria: care e culmea...? Si care au fiecare cate un raspuns. In vacanta noi am trait ceva in genul asta: care e culmea unei aventuri culinare in Franta? Sa mananci la McDonald's.

In vacanta noastra, in aventura cu masina, am decis sa mergem si in sudul Frantei, la Perpignan si prin imprejurimi. Avand experienta unei mese extrem de delicioase, cea mai buna paella mancata in Spania, undeva intr-un orasel in inima muntilor, spre Andorra, ne-am spus ca ar trebui sa facem la fel si in Franta, sa cautam un orasel autentic francez si sa mancam acolo.

Am ajuns in Perpignan. Mi-a placut foarte mult orasul, iar terasele erau imbietoare, iar vitrinele cu patiserie franceza iti faceau cu ochiul. Dar am zis sa amanam un pic momentul mesei, pentru ca nu ne era foame.


Pe o caldura de peste 35 de grade, copacii umbrosi deasupra teraselor erau te indemnau la leneveala.

In orasul vechi ne-am oprit la o limonada. In meniu, o multime de specialitati culinare spaniole, nelipsita paella si tapas. Ne-am spus ca poate intr-un orasel mai putin turistic vom gasi mancare frantuzeasca traditionala.

Perpignan, orasul vechi.

Asa ca am scos harta si am ales o localitate. Am parasit cu oarece regret Perpignanul cu terasele sale imbietoare, dar aveam perspectiva unei mese traditionale, credeam noi.

Am mers pe drumuri regionale inguste, care serpuiau printre podgoriile din zona. Abaterea de la un drum batut in general de turisti este mai mult decat interesanta, asa ai ocazia sa descoperi lucruri pe care nu le gasesti in ghidurile turistice.

Numai ca aventura noastra n-a avut tocmai rezultatul scontat. Am oprit in vreo doua orase care la acea ora erau practic moarte. Era foarte cald, era in jur de ora 15 si niciun suflet pe strada. Sau cativa copii rataciti la joaca. Am oprit intr-un orasel sau sat, mai degraba, in care am gasit doua restaurante, insa ambele inchise. Unul inchis pana prin septembrie, altul se deschidea la ora 7 seara.

Ne-am asezat intr-o piateta cu o fantana, la umbra, sa studiem harta si sa decidem unde sa ne incercam norocul. Acolo am gasit un pusti de vreo 8 ani si l-am intrebat daca stie un restaurant deschis, unde putem manca. Ne-a explicat ca mai jos pe strada este unul. "C'est divine", am inteles noi ca ne-ar fi spus pustiul.

- Mama, francezii astia au de mici marketingul culinar in sange, ne-am spus noi. Credeam ca baiatul ne indica faptul ca acolo mancarea e divina.

Asa ca mergem in directia indicata, adica exact unde ne parcasem masina, in fata unuia dintre restaurantele inchise. Ridicam ochii si vedem numele restaurantului: "Chez Divine". Atunci ne-am prins ca pustiul nu zisese "c'est divine", ci "Chez Divine". Ne-am amuzat copios, dar deja stomacele noastre protestau. Ni se facuse foame.

Ne-am stabilit ca punct final orasul Limoux, parea mare pe harta, adica mai mare decat cele vazute pana atunci si ne gandeam ca e imposibil sa nu gasim un restaurant deschis.

Limoux este orasul unde a fost facut primul vin spumos. La Blanchette de Limoux a fost "la premiere boulle", adica prima bula. Chiar daca Champagne e mult mai cunoscut in intreaga lume, pentru ca a cat denumirea bauturii, sampanie, prima bautura de acest gen a fost facuta la Limoux, cam cu 100 de ani inainte, prin 1531.

Ce mai, am gasit vreo trei localuri deschise, insa toate ne ofereau de baut. La unul dintre ele aveau loc degustari de vin, iar doamna de acolo ne-a spus povestea Blanchette-i, ne-a indemnat sa degustam, insa nu servea mancare inainte de ora 19. Stia despre Romania, era foarte incantata ca eram romani, pentru ca nu prea ajung acolo romanii, spunea ea, iar fiica ei era mare fan Nadia Comaneci. In amabilitatea ei ne-a spus ca vom gasi sa mancam doar la McDonald's, la iesirea din oras.

Asa ca visul nostru de a degusta mancare autentica, traditionala din sudul Frantei s-a spulberat in "capitalistul, imperialistul" McDonald's. Evident ca acolo erau alti turisti rataciti prin acele locuri ca si noi si infometati. Prin urmare, pentru noi "the exquisite French cuisine" a fost "sanatosul" Royale cu o portie de wedges.

5 comentarii:

  1. In Franta si chiar si in Spania in zonele care nu sunt atat de "turistice" restaurantele se deschid la pranz (intre 12 -15 poti manca) si seara (de la ora 19).
    Trebnuie doar sa sti si eventual sa fi obisnuit cu asta. In drumurile mele spre Spania din Franta cu trecerea Pirineilor pe drumuri superbe atat ca peisaj cat si ca "dificultate" ajungeam de multe ori in Pamplona cu intarziere. Si nu aveam unde manca si nu era tipenie de om pe strazi. Si Pamplona e oras mare.

    RăspundețiȘtergere
  2. mama lor de ''i''. foame mare: trebuie doar sa stii...sa fii obisnuit ...

    RăspundețiȘtergere
  3. @Shadow: cum am gasit restaurante deschise in Spania, spre Andorra, intr-un orasel de munte parca uitat de lume, nu ne-am gandit ca asta e imposibil in Franta. Chiar si intr-un oras mai maricel ca Limoux.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce experienta! :) Un articol dragut, feicitari!

    RăspundețiȘtergere