joi, 14 ianuarie 2010

Bruxelles-ul a redevenit al meu

Poate povestea mea va parea puerila celor care locuiesc in Bruxelles, romanilor care isi au viata aici, asa ca pe ei i-as indemna sa nu isi piarda vremea citind mai departe. Dar pentru mine orasul asta are ceva special, in ciuda faptului ca e orasul cu rata de criminalitate cea mai mare dintre capitalele europene, ca are strazi care miros a pipi si vagabonzi care dorm pe strazi si ziua in amiaza mare, ca pe culoarele de la gara Centrala - spre metrou sau spre trenuri - miroase infiorator, mai ales in zilele in care homeless-ii primesc mancare gratis de la nu stiu ce asociatii caritabile.

La prima mea vizita la Bruxelles orasul nu m-a impresionat, ba dimpotriva, mi s-a parut chiar nasol. Apoi, pe masura ce am venit aici, am inceput sa prind drag de orasul asta si mi-am format un traseu al afectiunii pe care il parcurg de fiecare data. Cred ca e foarte phony ceea ce fac eu pentru cei care locuiesc aici, pentru amicii mei de-aici, dar pe bune daca nu ma simt minunat. Merg pe strada zambind, spunandu-mi ca sunt din nou aici.

Cea mai lunga perioada petrecuta aici a fost anul trecut, in noiembrie, cand am stat o luna. Altfel, vad orasul asta destul de des, dar asa, pentru cate 3-4 zile. Zile incarcate cu foarte multa treaba, dar fac orice sa am o jumatate de zi pentru a-mi parcurge traseul si a-mi incarca bateriile.

Nu ratez niciodata Rue Neuve, pentru ca deh, chiar daca nu sunt o shopaholica, sunt femeie si vreau sa fac ceva cumparaturi. Imi iau intotdeauna un gaufre de liege (total nesanatos, daca te gandesti ca e un aluat cald si uneori nici foarte bine facut) pe care imi place sa il mananc in Place des Martires, apoi sa ma plimb si sa stau un pic pe banca in Place de la Monnaie (chiar daca e destul de nasol si de multe ori acolo sunt tinerii galagiosi). Trebuie intotdeauna sa vad Grande Place, cel mai frumos loc din Bruxelles, dupa parerea mea. Vizitand insa Brugges si Gent am vazut ca o astfel de piata gasesti prin multe orase belgiene.

Imi place si Catedrala Saint Michel si de fiecare data intru in ea. Astea sunt chestii pe care le bifez de fiecare data, pentru ca mi-e usor, stau la hotel in Place des Herbes si n-am cum sa le ratez, imi sunt la indemana. Altfel, cand am timp mai mult, vad si alte locuri, dar in general timpul e limitat. Insa imi rezerv cateva ore, fie inainte, fie dupa evenimentul pentru care merg la Bruxelles, macar sa fac asta. Stiu, sunt patetica, toti cei care stau in Bruxelles si citesc postarea asta sunt convinsa ca isi spun ca sunt patetica.

In ultimii ani, imi doream sa ma intorc mai repede la Bucuresti, sau imi spuneam ca as vrea sa fie cu mine aici omul drag, ca sa imi impartaseasca placerile, sa ma plimb cu el prin locurile familiare. Si anul trecut, in acea luna, am stat impreuna aici.

Am facut si shopping pe Rue Neuve sau la Rodebeek, am stat ore in libraria Waterstone's unde am lasat o buna parte din bani, am mancat in restaurantele din Grande Place (da, stiu, fraieri, mancarea e mult mai buna si mai ieftina in alte parti, nu in buricul targului, dar ne-am rasfatat ca turistii) si ne-am infruptat din fructele de mare pe terasele din apropiere. Am lucrat umar la umar in sala de presa de la Comisie si am mers impreuna la conferinte de presa, am fost si in Parlament si i-a cunoscut pe oamenii cu care eu ma vad frecvent si vorbesc si mai des. Si am fost cuprinsa de entuziasmul de a-i arata viata mea cand vin la Bruxelles si ce-mi place sa fac si ce trebuie sa fac. I-am fost ghid aratandu-i ce stiam si am descoperit impreuna locuri noi si lucruri noi.

Si dupa aceea Bruxelles-ul n-a mai fost al meu. Mi se parea deprimant - chiar daca imi urmam traseul obisnuit - pentru ca nu eram cu el, pentru ca fusesem cu el la un moment dat peste tot pe unde imi placea mie. Si imi doream ca vizitele la Bruxelles sa fie cat mai scurte, daca nu eram impreauna. Ultima data, prin octombrie parca sau inceput de noiembrie, mi s-a parut chiar foarte trist si simteam ca nu mai trecea tipul pana la plecare. Probabil si pentru ca dupa patru zile de Bruxelles urmau alte patru in Georgia.

Dar astazi, ajunsa in Place de la Monnaie si indreptandu-ma spre Rue Neuve, poate si gratie soarelui de-afara - vremea e surprinzator de frumoasa - mi-am surprins intr-o vitrina imaginea si zambeam. Iar sufletul parca sarea intr-un picior, de fericire. Si, in acel moment, am simtit ca Bruxelles-ul este din nou al meu. Ca nu mai e un menage a trois, ci a redevenit iubirea aia dinainte, dintre mine si el. Nu sunt nerabdatoare sa ma intorc, imi pare rau ca nu am mai mult timp sa-i dedic, cand el m-a primit cu atata bucurie. S-a inseninat si soarele a stralucit astazi in Bruxelles. Si ca totul sa fie si mai frumos, in Catedrala, cineva exersa la orga. Si, chiar daca sunetele se mai impiedicau uneori, a fost un spectacol pe cinste!

Dar gata, maine voi avea o zi grea, doar sunt aici pentru audierea lui Dacian Ciolos in Parlament. Am scris o stire de anticipare pe HotNews.ro, maine va voi tine la curent live de-acolo, din Parlament, si apoi o sa puteti citi si impresiile mele despre audiere.

Dar azi va multumesc ca mi-ati permis un moment liric si foarte personal, despre povestea mea de dragoste cu Bruxelles-ul. N-a fost dragoste la prima vedere, dimpotriva, nu l-am iubit, dar descoperindu-l m-am indragostit de el si acum il iubesc. Cu toate hibele lui. Sau in ciuda lor.

15 comentarii:

  1. Ciudat, şi mie mi-a produs acest oraş senzaţii asemănătoare. Cîteva detalii aici http://www.cyberculture.ro/blog/2009/04/22/bruxelles-experienta-mea-personala/ . O observaţie: "ménage à trois", nu "menaje".

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc, George. nici un menaj nu i-ar strica. :)))) citesc ce ai scris si tu. evident ca merg, din intamplare sau intentionat si prin locurile despre care ai scris tu ca reprezinta BXL. vezi, cum sa il consideri plicticos? oamenii astia cu statisticile lor. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ce coincidenta :) azi mi-am luat un sandwich si m-am asezat in parcul din Place de la Monnaie. Apoi am plecat pe rue Neuve la cumparaturi. Unde am evitat sa-mi cumpar gofra, ca am mancat data trecuta cand am trecut pe acolo, si oricat de interesanta ar putea parea e de fapt prea dulce...
    eu abia m-am mutat aici, inca n-am vazut mai nimic, dar deja am cateva dintre ritualurile tale.
    Bruxelles nu e la fel de frumos ca alte orase europene, e mic, murdarel, provincial. Dar e mult mai homy decat marile metropole :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Andreea Flintoaca14 ianuarie 2010, 20:21

    Bruxelles-ul e ca o amandina: prima data cand o pui pe limba simti doar praful amarui de cacao si iti spui ca ai facut o alegere proasta; apoi, devine din ce in ce mai dulce si mai savuroasa, pentru ca, la final, sa descoperi o crema fina, de ciocolata.

    Asta este parerea mea, dupa 4 luni de locuit in Bruxelles, la 5 minute de "buricul targului".

    Poate dupa ce il transmiti pe Dacian, ne vedem la o cafea?:D

    RăspundețiȘtergere
  5. M-am oprit cu cititul cind am dat de "laim" pentru ca nu stiu sa-l interpretez. O veni din franceza, habar n-am.
    De la "lime" nu prea vad ideea; daca zic ca sint "lime" inseamna ca sint acru?
    M-am mai gindit ca o veni de la "lame", care desi inseamna "schiop" sau "olog" se mai foloseste si cu sensul de "neconvingator", "nesatisfacator", "naiv" dar ala se citeste "leim", nu "laim".

    RăspundețiȘtergere
  6. @Andreea: aoleu, asa e, nu mi-am dat seama ca esti aici. la naiba, sunt cu capul aiurea. vorbim pe facebook sa schimbam nr de telefon?

    RăspundețiȘtergere
  7. @Anonim 20.23: ok, am schimbat. patetic, asta am vrut sa zic. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. "mai ales in zilele in care homeless-ii primesc mancare gratis de la nu stiu ce asociatii caritabile" - nu ar trebui sa te deranjeze treaba asta. toata lumea trebuie sa manance, chiar daca unii nu au avut viata ta. imi pare rau ca trebuie sa le suporti mirosul infiorator atunci cand mananca.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Bogdan: nu ai inteles ce am vrut sa zic. e foarte bine ca primesc mancare, e un gest minunat. dar foarte multi dintre cei de-aici cu care vorbesc mi s-au plans de mirosul ala. si e chiar nasol, sa stii, eu vorbeam despre hibele unui oras care imi place in ciuda lor. n-a fost nimic condescendent in chestia cu homeless-ii

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu sunt de acord ca toata lumea trebuie sa manance. Si mai ales nu pe gratis. As prefera sa nu le dea nimeni sa manance si sa fie obligati sa se mute in afara orasului. Pana la urma strica orasul.

    RăspundețiȘtergere
  11. Cunosc perfect sentimentul. Eu am trait un an in Aix-en-Provence, in sudul Frantei, un orasel de-a dreptul adorabil. Si acum de fiecare data cand ma intorc, mereu cu serviciu, mereu pt o saptamana petrecuta mai mult intr-un hotel cu o conferinta simt nevoia sa imi parcurg "traseul". Anul asta nu am avut timp deloc sa o fac si marturisesc ca am parasit orasul frustrata...aveam nevoie de cele cateva ore de rebonding cu Aix-ul.

    RăspundețiȘtergere
  12. Menaru, Bruxelles e un oras special si, in noiembrie, am "sacrificat" din timpul meu ceva pentru ca, la intoarcerea din Germania spre tzara sa dorm macar o noapte acolo si sa il vad jumatate de zi (Bruxelles nu-mi era in drum DELOC, dimpotriva ;)
    Bineinteles ca am fost in Groote Markt (ca sa mananc la o carciumioara a mea, preferata, de pe langa si sa beau o bere acolo unde aveam de ales din peste 2000 marci) chiar imediat dupa ce m-am cazat (adica dupa 10 noaptea) si tot bineinteles ca am mers si in Place de la Monnaie.
    Dar a doua zi (adica jumatate de zi) am mers si eu pe "poteca mea preferata" si... zau asa! ce iti veni sa faci shopping pe Rue Nieuve? sunt zone MULT mai faine si mai "vii" in Bruxelles, mai largeste si tu "raza", incearca un Ixelle sau macar zona din apropierea Sf. Caterine ;)

    RăspundețiȘtergere
  13. @Codruta: pentru ca, in majoritatea datilor, stau la hoteluri in zona Garii Centrale sau pe la Thon, Sheraton, pe-acolo, asa ca Rue Neuve e la indemana. Nu merg programat sa fac shopping, de-asta merg acolo, ca e la indemana si nu am niciodata timp prea mult la dispozitie. :) Asta apropo de shopping. ca in rest, largesc, dar pentru plimbari. ai fost cumva la Delirium Tremens sa bei o bere? :)

    RăspundețiȘtergere
  14. @all: Poate imi explicati si mie cum sa fac sa-mi placa orasul ala. Mi se pare cel mai trist oras in care am fost vreodata. E drept eu nu l-am vazut decat in februarie in fiecare an cand ma duc la o conferinta. Si in cele 4-5 zile cat stau alerg inebunitor de mult si abia apuc sa dorm.
    Singurele chestii bune sunt restaurantul spaniol unde miroase a buda si mancarea e mai buna ca-n Spania, capsunile trase in fantana de ciocolata din piata mare si gaufre.
    Si Delirium imi displace pentru ca ma duc acolo strict pentru job de fiecare data.

    RăspundețiȘtergere
  15. Am trecut de citea ori prin Bruxelles, si de vreo 2 ori am avut la dispozitie cite o zi intreaga, zile pe care le-am petrecut plimbindu-ma mai mult la intimplare, sa simt orasul. L-am gasit apasat si prafuit. Un fel de Bucuresti, un oras in care nu as locui daca nu m-as simti acasa. Bruxellul ma sperie. Am redescoperit blogul asta. Extrem de interesant

    RăspundețiȘtergere