ANALIZA: MCV - de unde am pornit si unde am ajuns

Comisia Europeana prezinta miercuri  raportul asupra MCV (mecanismului de cooperare si verificare privind justitia), o evaluare la 5 ani si o decizie asupra viitorului acestui mecanism. Deja nu mai este o surpriza ca va fi un raport extrem de prost, poate cel mai prost de cand exita MCV si ca mecanismul va fi continuat. Ramane de vazut daca pana la aderarea Croatiei, adica un an, cum era varianta initiala sau mai mult, cum se profileaza acum.

Si in pregatirea acestui moment am recitit toate rapoartele de pana acum. Stiu, e o munca de chinez batran, dar am vrut sa vad ce evolutii au fost in timp, ce constante si ce evenimentel interne au influentat rapoartele Comisiei. Am inventariat mai jos, analiza si cerintele pe fiecare benchmark, in fiecare raport din vara, adica raportul care contine si aprecierile politice. Pentru ca, in ciuda a ceea ce spunea, in dorinta de dezinformare sau intoxicare a opiniei publice, ministrul justitiei Titus Corlatean, raportul din vara a avut intotdeauna componenta politica, n-a fost un document strict tehnic asa cum spunea el ca trebuie sa fie raportul din 18 iulie.

Daca veti citi evolutiile pe fiecare benchmark in parte veti deduce foarte usor ce evenimente politice au fost in anii respectivi:

• repetatele incercari ale Parlamentului si uneori ale Guvernului de a modifica legea de functionare a ANI, pentru a-i amputa puterile
• permanentele piedici puse de Parlament anchetelor privind coruptia la nivel inalt, anchetarii parlamentarilor, ministrilor si fostilor ministri
• proasta politica de personal din justitie
t
• refuzul sau incapacitatea CSM de a judeca breasla si de a impune sanctiuni disuasive judecatorilor corupti
• aparitia problemelor privind achizitiile publice care au inceput sa fie mentionate in rapoartele asupra justitiei, desi Comisia Europeana are cu totul alte instrumente (proceduri de infringement, pentru ca tin de piata interna) pentru a sanctiona conflictele de interese si achizitiile defectuoase
• marile asteptari de la ANI si apoi confirmarea rolului si rostului acestei institutii in lupta anticoruptie
• laudele constante la adresa DNA si criticile la adresa curtilor care, in ciuda anchetelor DNA, au taraganat pronuntarea unor sentinte definitive ce au dus, ulterior, la prescrierea faptelor

Urmaresc aceste rapoarte de la inceputul instituirii mecanismului si am putut evalua si interesul publicului pentru ele, de-a lungul timpului. El a scazut progresiv, si a fost la un nivel scazut chiar si cand acest raport a fost foarte prost. Cel mai prost raport l-am avut in 2010. Atunci au aparut mentionarile achizitiilor pulice, care s-au regasit apoi si in 2011, iar criticile Comisiei au fost foarte dure.

Poate se explica si prin faptul ca in anii anteriori, forma finala a ajuns sa fie diluata, pentru a nu dauna prea tare Romaniei, caretragea oricum dupa sine tinicheaua monitorizarii. Au existat mari nemultumiri la Bucuresti pentru faptul ca, odata cu plecarea lui Leonard Orban din Colegiul Comisarilor, si rapoartele noastre au devenit mai proaste.

S-a dovedit mai apoi, cand olandezii au folosit ca argument rapoartele MCV pentru opozitia la aderarea noastra la spatiul Schengen, ca diluarea - deci daunatoare pentru ca indulcea pe alocuri situatia, era benefica pentru imaginea Romaniei.

La fel ca si discutiile privind ridicarea sau continuarea monitorizarii. Am sustinut mereu ca monitorizarea ar trebui ridicata, evident in urma realizarii temelor pe care ni le trasa Comisia. Am fost puternic combatuta cu argumentul ca monitorizarea este necesara ca sa ne facem treaba. N-am fost niciodata adepta  unor instnte externe care sa puna presiune pe noi pentru a ne face treaba, am considerat ca trebuie sa avem constiinta ca lucrurile le face oricum pentru noi, nu pentru altii, cei de-afara. Si totusi, aceata constiinta nu exista.

Iar acum vedem si atitudinea sfidatoare privind democratia a noii puteri. In aceste conditii, faptul ca exista MCV nu poate fi decat o parghie benefica si, totusi, foarte slaba, pe care o are Comisia Europeana. Vorbim despre clauza de salvgardare ca pedeapsa. Pai recitind rapoartele am vazut ca ea putea fi activata in primii trei ani. Asta pentru ca, probabil, nu se anticipase monitorizarea mai mult, la momentul in care a fost stabilita.

Activarea clauzei de salvgardare ar fi insemnat nerecunoasterea hotararilor instantelor romanesti in celelalte state ale UE. Cui convine asta? Pe noi nu ne afecteaza foarte tare (daca e sa mergem pe logica ignorarii tuturor avertismentelor din strainatate, de la Comisia Europeana), in schimb au existat argumente ale unor state membre, la presiunea mediului de afaceri, care indicau faptul ca nu este in interesul niciunei companii straine care se judeca in Romania sa nu ii fie recunoscuta decizia si in afara ei, de exemplu.

Iata niste considerente inainte de ziua de miercuri. Din nou, raportul asupra MCV, va fi o tema de interes. Pentru mine a fost intotdeauna. Si remarcam cu dezamagire ca zbaterea mea de a da informatia prompta si analiza imediata era "recompensata" de interesul unui grup restrans, e adevarat destul de specializat, de cititori. In familia mea se stia ca in iulie nu programam nimic, era luna cu raportul, luna in care mergeam la Bruxelles. Cu doua exceptii: anul trecut, cand am fost in concediul dedicat cresterii lui Ingrid. Si in acest an, in care mi-am luat un binemeritat concediu (ceea ce nu inseamna ca nu voi urmari raportul si nu voi scrie pe blog consideratiile mele despre el), in care pregatesc niste noutati pe care vi le voi anunta in curand.

Citind astazi rapoartele din toti anii anteriori, am realizat amuzata ca istoria MCV se confunda cu istoria familiei mele, cu istoria relatiei mele de cuplu. Asta asa, ca o anecdota, inainte de a va invita sa cititi evolutiile conditionalitatilor in toti anii care au trecut.

A fost o munca minutioasa, care mi-a luat intreaga zi (sunt convinsa ca va fi si o sursa de inspiratie - evident neatribuita, ca asa se practica - pentru multi din presa care vor avea nevoie de informatii de backgound si de analiza) si va fi o lectura destul de lunga, va avertizez. Enjoy!

Benchmark 1, privind reforma justitiei, reforma institutionala, politica de personal, CSM, elaborarea si implementarea noilor Coduri

Primul raport, 27.06.2007

• Absenţa unei practici unitare pentru cazurile de restituire a proprietăţii rămâne, însă, un motiv de îngrijorare.
• S-au înregistrat progrese bune în activitatea referitoare la Codul de procedură civilă şi progrese puţine cu privire la noul Cod de procedură penală.
• Sunt necesare eforturi suplimentare pentru completarea schemei de personal şi pentru reformele organizatorice ale  sistemului judiciar, precum  şi pentru a asigura durabilitatea acestora. Reformele în acest domeniu au fost puse în aplicare doar parţial. Garanţiile juridice existente, referitoare la mandatul judecătorilor  şi procurorilor, îngreunează aplicarea unei politici de  personal bazate pe necesităţi.
• Opţiunea avută în vedere în prezent, de completare a posturilor vacante prin proceduri de admitere „accelerate” în paralel cu concursurile anuale, dă naştere unor motive de îngrijorare cu privire la calitatea întregului personal recrutat recent de sistemul judiciar din România.

Al doilea raport, 23.07.2008

• Situaţia resurselor umane din cadrul sistemului judiciar se îmbunătăţeşte. Numărul persoanelor recrutate de Institutul Naţional al Magistraturii a crescut, iar numărul posturilor vacante a scăzut. Au fost numiţi în funcţie noi judecători la tribunalele de primă instanţă. Cu toate acestea, Ministerul Public se confruntă cu o lipsă cronică şi importantă de personal, iar procedurile de recrutare nu permit întotdeauna garantarea selectării unui personal de calitate.
• Deşi rolul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) este bine stabilit, acesta nu şi-a exercitat încă în totalitate mandatul în mod consecvent, în special în ceea ce priveşte anchetele proactive în cazurile disciplinare. 
• Este în continuare necesar ca Inspecţia judiciară a CSM să dezvolte orientări şi să stabilească un istoric pentru investigaţiile ex officio. 
• CSM este lent în ceea ce priveşte deciziile privind managementul şi deciziile disciplinare. De multe ori, sancţiunile pe care le impune sunt minore.

Al treilea raport, 22.07.2009

• Adoptarea celor două coduri în iunie 2009 este o dovadă importantă a angajamentului politic si un pas înainte semnificativ în ceea ce priveste asigurarea unui sistem juridic mai eficient. Cu toate acestea, se preconizează intrarea în vigoare a codurilor numai atunci când se va încheia dezbaterea privind codurile de procedurărelevante (prezentate în acelasi timp Parlamentului de către Guvern) si se va ajunge la un acord în privinta acestora în cadrul procedurii parlamentare ordinare. Se preconizează că cele patru coduri vor intra în vigoare cel mai devreme în 2011. 
• Va fi necesară o lege de punere în aplicare a codurilor. Este important să se asigure faptul că această lege de punere în aplicare si procedura de adoptare a codurilor de procedură nu conduc la reintroducerea unor dispozitii contestate în trecut sau la introducerea unor dispozitii noi care să submineze eficienta unor anchete aprofundate privind coruptia la nivel înalt si procedurile judiciare ulterioare.  
• O bună exemplificare a acestui risc va fi soarta Legii nr. 78/2000, care în prezent este temeiul juridic al anchetelor anticoruptie la nivel înalt  si stă la baza activitătii Directiei Nationale Anticoruptie (DNA). În etapa premergătoare adoptării definitive a codurilor, va fi important să se asigure faptul că acest cadru crucial este mentinut fără restrictii.  
• Noul Cod penal prevede diminuarea  pedepselor maxime pentru infractiunile în domeniul proprietătii, în special pentru coruptie si infractiunile legate de aceasta. Motivul invocat pentru formularea acestei dispozitii a fost dorinta de a îmbunătăti coerenta cadrului legal, chiar dacă la prima vedere aceasta ar putea părea a fi în contradictie cu eforturile întreprinse în vederea combaterii coruptiei.  
• Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) si-a intensificat inspectiile judiciare menite să îmbunătătească calitatea justitiei, în special în ceea ce priveste asigurarea aplicării uniforme si a consecventei la nivelul tuturor instantelor judecătoresti. 
• Au avut loc proceduri de numire si s-au organizat noi concursuri în conformitate cu obiectivele stabilite de asigurare a obiectivitătii si a inaltei calificări a personalului. Cu toate acestea, CSM trebuie să îsi intensifice activitatea, astfel încât să se asigure că politica în materie de resurse umane este eficientă si flexibilă.
• Procurorul general a introdus activ recursuri în interesul legii în fata Înaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ), atacând hotărâri care erau în contradictie cu jurisprudenta existentă, ceea ce a contribuit la o mai mare uniformizare a jurisprudentei. Numărul recursurilor în interesul legii au atins un maxim în 2007, numărul mai mic înregistrat în 2008 putând indica faptul că s-au obtinut unele progrese în privinta unificării.  
• Va fi important ca executivul să convină cu legiuitorul asupra modificării legii privind functionarea Curtii Constitutionale, astfel încât să se elimine suspendarea judecării cauzelor atunci când  pârâtul/învinuitul invocă exceptia de neconstitutionalitate. Tot astfel, excesele de natură procedurală care implică invocarea exceptiei de ilegalitate, care duce, la rândul său, la suspendarea judecării cauzei, trebuie limitate prin lege. Aceste probleme, care duc la întârzieri inacceptabile, ar trebui abordate fie în  dezbaterile viitoare privind codurile de procedură fie, mai devreme, prin modificarea normelor de punere în aplicare relevante. 
• Numirea unui nou presedinte al ICCJ în toamnă va fi o ocazie propice pentru a demonstra angajamentul în ceea ce priveste reforma si modernizarea sistemului judiciar, precum si privind o mai mare transparentă a acestuia.

Al patrulea raport, 20.07.2010

• În raportul din acest an, Comisia indică deficiente importante în eforturile României de a realiza progrese în cadrul MCV. România nu a demonstrat un angajament politic suficient de a sprijini procesul de reformă si de a imprima directia acestui proces, iar factorii de decizie din sistemul judiciar au manifestat o anumită reticentă de a coopera si de a îsi asuma responsabilităti. Aceste deficiente trebuie corectate rapid pentru a permite României să îsi redinamizeze procesul de reformă.
• În timp ce adoptarea codurilor de procedură reprezintă un important pas înainte, România a realizat putine progrese efective din iulie 2009 în ceea ce priveste trei indicatori ai reformei judiciare, si anume eficienta procedurilor, consecventa jurisprudentei si responsabilizarea sistemului judiciar.  
• Resursele umane rămân o provocare majoră. Recomandările Comisiei de a aplica măsuri de urgență precum transferul posturilor vacante între instante de jurisdictie diferite, acolo unde apar dezechilibre importante din punct de vedere al volumului de muncă, nu au fost respectate, iar România nu a luat nici alte măsuri corespunzătoare în acest sens. 
• Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a reactionat la pierderile nete de personal înregistrate în perioada 2008-2009 prin măsuri de crestere a numărului anual de candidati admisi la Institutul National al Magistraturii (INM) si, mai ales, prin recrutarea directă a juristilor cu experientă de cinci ani.
• Sunt necesare, în continuare, eforturi suplimentare pentru a îmbunătăti semnificativ unificarea practicii judiciare si pentru a crea o transparentă totală prin publicarea electronică a considerentelor tuturor hotărârilor judecătoresti. 
• O etapă importantă pentru îmbunătătirea unificării practicii judiciare va consta în reforma Înaltei Curti de Casatie si Justitie (ÎCCJ) pentru ca aceasta să se pronunțe exclusiv cu privire la elemente de drept. Ar trebui avute în vedere măsuri suplimentare de revizuire a organizării interne si a metodelor de lucru ale ÎCCJ, precum si crearea unor complete specializate, cu respectarea principiilor de alocare aleatorie a cauzelor.
• Rezultatele sistemului disciplinar sunt neconvingătoare. Putine cazuri disciplinare sunt deschise, iar sanctiunile par usoare si nu sunt suficient de bine diferentiate prin lege. În plus, practica disciplinară în cazurile importante a fost neconvingătoare si demonstrează o lipsă de sensibilitate la responsabilitatea publică si la importanta încrederii publice în integritatea sistemului judiciar. Capacitatea inspectiei judiciare ar trebui consolidată si concentrată mai mult pe cazurile disciplinare. În timp ce sunt initiate putine anchete disciplinare  ex-officio, o parte considerabilă din activitătile inspectiei judiciare sunt destinate răspunsului la plângeri si investigatii individuale cu privire la acuzatiile sau calomniile publice la adresa magistratilor. 
• Alegerile iminente în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) vor reprezenta o ocazie importantă pentru consolidarea angajamentelor de reformă a sistemului judiciar.

Al cincilea raport, 20.07.2011

• Cele patru noi coduri trebuie considerate o etapă semnificativă în ceea ce priveste procesul de reformă a justitiei si îmbunătătirea consecventei si a eficientei actului de justitie. De la ultima evaluare a Comisiei, din iulie 2010, s-au înregistrat unele întârzieri în ceea ce priveste pregătirile pentru punerea în  aplicare a noilor coduri. 
• Desi s-a stabilit că, începând cu 1 octombrie, va fi pus în aplicare Codul civil, iar legislatia de punere în aplicare a celorlalte coduri este încă în curs de elaborare si finalizare, nu se prevede o finalizare a studiilor de impact până la sfârsitul verii, s-au organizat putine cursuri de formare si nu există încă un plan cuprinzător de punere în aplicare. Este important ca, în viitor, să se evite practicile divergente, iar pentru punerea în aplicare fără probleme a celorlalte coduri este esentială o pregătire temeinică.
• Strategia de reformă a justitiei, elaborată în primăvara anului 2010, nu a fost aprobată de guvern si nu a fost încă completată cu un plan de actiune si un calendar.
• Din vara anului trecut, s-au înregistrat putine progrese concrete în ceea ce priveste punerea în aplicare a recomandărilor Comisiei privind găsirea unei solutii la problema presantă a dezechilibrelor privind capacitatea sistemului judiciar: guvernul a propus închiderea unui număr mai mic de instante neviabile, însă această propunere a fost respinsă de Parlament.
• În plus, nu s-a dat curs în mod sistematic solicitării Comisiei privind luarea de măsuri imediate pentru reducerea dezechilibrelor privind capacitatea. În mod similar, propunerile privind consolidarea recrutării si a formării magistratilor care au fost lansate, de asemenea, în toamnă nu au fost încă adoptate. 
• Institutul National al Magistraturii (INM) nu a fost consolidat, în ciuda rolului său important în pregătirea punerii în aplicare a noilor coduri.
• România a revizuit competentele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, pentru a permite acestei instante să îsi îndeplinească într-un mod mai eficace rolul de curte de casatie. Totusi, aceste reforme nu merg suficient de departe în găsirea unei solutii eficace la problema jurisprudentei neuniforme
• România nu a finalizat încă publicarea electronică a întregii jurisprudente. În plus, motivarea hotărârilor judecătoresti se publică, de multe ori, la mult timp după pronuntarea verdictului.  
• România nu s-a angajat încă într-un proces de reformă aprofundată a sistemului disciplinar. În luna mai, guvernul a propus o reformă importantă a sistemului de numire a judecătorilor de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, menită  să sporească obiectivitatea, caracterul detaliat si transparenta procedurilor; în prezent, această propunere este dezbătută în Parlament.  
• Un nou Consiliu Superior al Magistraturii si-a început mandatul în luna ianuarie, desi s-au înregistrat amânări în începerea activitătii din cauza contestărilor în justitie si a realegerilor organizate pentru ocuparea câtorva posturi de membru CSM. De la intrarea în functie, Consiliul a avut deja câteva initiative binevenite, printre care se numără consolidarea Inspectiei Judiciare si facilitarea intrării în vigoare a Codului civil. 
• Realizarea de progrese într-o serie de domenii relevante pentru CVM va depinde de angajamentul Consiliului fată de reforma sistemului judiciar în perioada următoare. Acest angajament ar trebui demonstrat prin adoptarea unor decizii transparente  si obiective în ceea ce priveste numirile, consolidarea Institutului National al Magistraturii si înregistrarea de progrese în gestionarea resurselor umane.  

Benchmark 2, Agentia Nationala de Integritate

Primul raport, 27.06.2007

• Legea privind Agenţia Naţională de Integritate, modificată prin ordonanţă de urgenţă a guvernului, conferă Agenţiei competenţe de verificare a averii, a incompatibilităţilor şi a potenţialelor conflicte de interese, cu privire la un număr mare de înalţi funcţionari publici şi reprezentanţi aleşi. Legea prevede, de asemenea, emiterea de hotărâri cu caracter obligatoriu, pe baza cărora pot fi aplicate sancţiuni disuasive. Se estimează  că până în luna octombrie 2007 Agenţia va deveni operaţională. 
• Motivele de îngrijorare, din punct de vedere juridic, cu privire la independenţa Agenţiei şi la eficienţa atribuţiilor sale de anchetă şi de aplicare a unor sancţiuni disuasive sunt numai parţial abordate prin modificările impuse de ordonanţa de urgenţă a Guvernului. Această ordonanţă  rămâne în vigoare numai până la data la care este confirmată sau modificată de către Parlament.  
• România a înregistrat un progres substanţial în atingerea acestui obiectiv specific. Este, însă, prea devreme pentru a evalua eficacitatea Agenţiei în îndeplinirea obiectivelor sale, acest lucru putând fi făcut numai după înfiinţarea Agenţiei şi realizarea de către aceasta a unei activităţi. 

Al doilea raport, 23.07.2008

• România a făcut progrese şi în ceea ce priveşte funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI). 
• Din luna februarie, când a avut loc ultima evaluare efectuată de Comisie, ANI a recrutat personalul de bază şi a început investigarea unor cazuri. 
• Este prea devreme pentru a putea efectua o evaluare adecvată a modului în care  şi-a desfăşurat activitatea în respectivele cazuri şi a calităţii deciziilor luate (de exemplu, a sancţiunilor). 
• De asemenea, este prea devreme pentru a evalua dacă mandatul legal al Agenţiei Naţionale de Integritate este suficient de robust. Rolul de supervizor al Consiliului Naţional de Integritate poate fi evaluat numai pe baza rezultatelor viitoare. 

Al treilea raport, 22.07.2009

• In prezent, ANI este operatională si a obtinut rezultate bune, întreprinzând măsuri privind declaratiile de avere ale membrilor guvernului, ale magistratilor, ale functionarilor care au functii de conducere si de control si ale tuturor functionarilor publici, care vor fi îmbunătătite si mai mult în momentul în care va fi finalizat sistemul informatic integrat planificat. 
• Se asigură în oarecare măsură un efect preventiv prin faptul că ANI ia măsuri sistematic cu privire la toate declaratiile de avere care lipsesc, aplicând amenzi administrative si având posibilitatea introducerii unor actiuni ulterioare. Aceste anchete ex officio initate de ANI sunt de apreciat. 
• Cu toate acestea, impactul efectiv al activitătii ANI nu va putea fi evaluat în totalitate decât în momentul în care se va lua o hotărâre în privinta primelor cauze privind averile nejustificate, incompatibilitătile sau conflictele de interese, care sunt încă pendinte în fata organismelor judiciare sau disciplinare relevante. 
• În fine, ANI si Consiliul National de Integritate, care garantează si monitorizează activitatea ANI, ar trebui să construiască o relatie de lucru stabilă, bazată pe încredere reciprocă.  

Al patrulea raport, 20.07.2010

• Agentia Natională de Integritate (ANI) a obtinut rezultate mai bune si este recunoscută de organele de urmărire penală, de DNA si de alte autorităti de aplicare a legii drept un partener important pentru prevenirea si pedepsirea coruptiei. Eforturile depuse de Procurorul General în vederea consolidării luptei împotriva coruptiei de către parchetele locale încep să producă rezultate. 
• S-au luat măsuri pentru a respecta majoritatea recomandărilor formulate de Comisie în acest domeniu, cu toate că lipseste încă o politică anticoruptie coordonată între toate sectoarele administratiei publice. 
• În aprilie 2010, Curtea Constitutională a declarat neconstitutionale părti importante din legea privind Agentia Natională de Integritate (ANI). Ca răspuns la această hotărâre, Senatul României a adoptat, la 30 iunie 2010, o nouă lege privind ANI. Cu toate acestea, noua lege compromite grav eficacitatea procesului  de verificare, de sanctionare si de confiscare a bunurilor nejustificate. Aceasta limitează transparenta intereselor financiare si economice ale demnitarilor si ale functionarilor publici si exclude sanctiunile disuasive care protejează împotriva coruptiei. Noua lege întrerupe evolutia încurajatoare a ANI si nu este conformă cu angajamentele asumate de România la momentul aderării. 
• La doi ani de la creare, agentia poate fi considerată pe deplin operatională si a obtinut rezultate promitătoare în mai multe cazuri. Procurorii si autoritătile de aplicare a legii consideră agentia drept un partener important în lupta împotriva coruptiei. 
• Transparenta în ceea ce priveste interesele financiare si economice, creată de publicarea pe site-ul ANI a declaratiilor de avere si de interese, este apreciată atât de societatea civilă, cât si de autoritătile de aplicare a legii drept o contributie importantă la prevenirea si depistarea coruptiei. 
• Aceste realizări sunt amenintate de schimbările negative ale legii privind ANI, care au fost adoptate la 30 iunie ca răspuns la o hotărâre pronuntată de Curtea Constitutională a României. Curtea Constituțională consideră  că ANI a devenit o institutie cu caracter cvasijudiciar încălcând astfel prevederile Constitutiei, că prin publicarea declaratiilor de avere si de interese se încalcă dreptul la viata privată si că prin confiscarea bunurilor  nejustificate nu se respectă nici prezumtia dobândirii legale a bunurilor, nici interdictia de confiscare a unor astfel de bunuri.
• Modificările la legea privind ANI, care au  fost adoptate de Parlament ca răspuns la hotărârea Curtii Constitutionale, elimină posibilitătile de sanctionare a neconcordantelor între bunurile  si veniturile identificate si, implicit, posibilitatea controlării averilor dobândite de demnitari si de functionari pe perioada exercitării unor functii publice. 
• În plus fată de cerintele Curtii, celelalte modificări introduse în Parlament reduc eficacitatea investigatiilor desfăsurate de ANI si transparenta modurilor de dobândire a bunurilor prin introducerea unor declaratii mai sumare. Este clar că Guvernul si Parlamentul au responsabilitatea de  a modifica legea care a fost declarată neconstitutională de Curtea Constitutională, însă, având în vedere angajamentele asumate la momentul aderării, aceste institutii au totodată responsabilitatea de a găsi metodele legale corespunzătoare pentru a onora angajamentele asumate fată de UE. 
• În prezent, Comisia consideră că noua lege privind ANI reprezintă un important pas înapoi în ceea ce priveste lupta împotriva coruptiei si că aceasta nu este conformă cu angajamentele asumate de România la momentul aderării. La 19 iulie, Curtea Constituțională a hotărât că versiunea revizuită a legii este neconstitutională. Acest fapt oferă oportunitatea de a adopta o nouă lege în conformitate cu obligatiile României.

Al cincilea raport, 20.07.2011

• România a răspuns prompt la recomandarea Comisiei, adoptând un nou cadru juridic pentru Agenția Națională de Integritate. ANI a devenit operațională în temeiul noului cadru juridic și anchetele pe care le-a desfășurat au început să dea din nou roade. 
• De la adoptarea noului său cadru juridic, în august 2010, Agenția Națională de Integritate (ANI) a început să înregistreze din nou rezultate și a înaintat cazuri de conflict de interese, de incompatibilitate și de averi a căror proveniență nu poate fi justificată instituțiilor competente, care urmează să ia decizii în acest sens. 
• Deși ANI și-a îmbunătățit metodologia, iar investigațiile pe care le desfășoară sunt mai eficiente, monitorizarea de către organismele judiciare și administrative competente ar trebui îmbunătățită în mod semnificativ. Sancțiunile aplicate ca urmare a constatărilor făcute de ANI sunt puține la număr, iar cele aplicate sunt rareori disuasive.
• Cele mai multe hotărâri ale instanțelor privind cazurile de conflict de interese în domeniul achizițiilor publice sunt pronunțate, în general, prea târziu.
• Vor trebui luate măsuri pentru a se evita abordarea unor practici inconsecvente în cadrul comisiilor de cercetare a averilor. Sunt necesare modificări suplimentare la nivel legislativ, care să permită ANI să facă recurs la hotărârile Comisiei de cercetare a averilor.

Benchmark 3, lupta impotriva coruptiei la nivel inalt, DNA

Primul raport, 27.06.2007

• S-a înregistrat un progres constant în urmărirea penală a cazurilor de corupţie la nivel înalt. Au fost stabilite servicii specializate ale parchetului anticorupţie (Direcţia Naţională Anticorupţie - DNA) pe întreg teritoriul ţării, iar aceste servicii au obţinut rezultate pozitive privind anchetele şi punerea sub acuzare în cazurile de corupţie la nivel înalt. Printre acestea se numără cazuri importante de punere sub acuzare a unor persoane publice cunoscute şi influente. 
• Totuşi, rigurozitatea urmăririi penale nu este reflectată în hotărârile judecătoreşti. 
• Datele puse la dispoziţie cu privire la sentinţele pronunţate indică faptul că, în medie, sancţiunile nu sunt disuasive şi că există un număr mare de suspendări ale acestor sancţiuni în cazuri de corupţie la nivel înalt. 
• Motivul acestor suspendări, inclusiv dacă acestea sunt cunoscute de membrii sistemului judiciar, precum şi atitudinile acestora faţă de sancţiunile disuasive în cazurile de corupţie la nivel înalt, necesită o clarificare. Acest fapt subminează progresele recente cu privire la anchete şi afectează negativ percepţia publică faţă de voinţa politică de a elimina corupţia. 
• În plus, o serie de evenimente recente ar putea avea un efect negativ asupra luptei împotriva corupţiei. Acestea includ dezincriminarea fraudei bancare, intenţia Parlamentului de a scurta durata maximă a anchetelor penale şi cererea de demitere a unui înalt funcţionar din cadrul DNA. 
• În ansamblu, progresul înregistrat în  domeniul tratamentului judiciar al corupţiei la nivel înalt este încă insuficient.

Al doilea raport, 23.07.2008

• În ciuda progreselor satisfăcătoare în ceea ce priveşte etapa de anchetare, România poate prezenta puţine rezultate tangibile referitor la  combaterea corupţiei la nivel înalt. 
• Deşi Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) continuă să înregistreze frecvent rezultate pozitive în ceea ce priveşte urmărirea penală a cazurilor de corupţie la nivel înalt, sentinţele judecătoreşti sunt în continuare indulgente şi inconsecvente. 
• Măsurile care ar putea fi luate pentru îmbunătăţirea modului în care sunt tratate cazurile de corupţie (de exemplu, o analiză comparativă a hotărârilor judecătoreşti, aplicarea unor sentinţe minime obligatorii suficient de disuasive sau elaborarea de orientări referitoare la astfel de sentinţe) fie au fost amânate, fie nu au fost încă lansate. 
• Nu s-a înregistrat niciun progres real în zece cazuri-cheie în care sunt implicaţi foşti miniştri. Acest lucru se datorează, pe de o parte, faptului că Parlamentul a blocat urmărirea penală, iar pe de altă parte respingerii cazurilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a invalidat deciziile anterioare. 
• Incapacitatea de a avansa în aceste cazuri compromite eforturile  pozitive întreprinse în etapa premergătoare procesului. 
• Dezbaterea politică intensă privind cadrul instituţional „anticorupţie” s-a atenuat, iar rolul DNA-ului a fost păstrat. Cu toate acestea, eforturile DNA-ului de a continua anchetele în anumite cazuri importante au stagnat deoarece Parlamentul nu a recomandat demararea procedurilor judiciare. 
• Din cauza reticenţei magistraţilor şi a Parlamentului de a permite anchetarea acestor cazuri la nivel înalt se pierde încrederea opiniei publice. 
• Dezbaterea parlamentară privind modificările la Codul de procedură penală menite să restricţioneze colectarea anumitor probe creează insecuritate juridică şi influenţează negativ anchetele în curs. 
• Această insecuritate juridică duce şi la reticenţă din partea magistraţilor în ceea ce priveşte continuarea anchetării cazurilor, având în vedere că nu este clar dacă probele colectate astăzi vor fi acceptabile mâine.

Al treilea raport, 22.07.2009

• Procedura Parlamentului României privind cererea de deschidere a anchetelor în ceea ce priveste fostii ministri nu pare a fi nici uniformă, nici rapidă. De la ultimul raport, Parlamentul a aprobat deschiderea anchetei în patru cazuri, însă a refuzat să aprobe deschiderea anchetei în alte două cazuri. În unul dintre acestea două, membrul respectiv al Parlamentului si-a dat demisia, făcând astfel posibilă începerea urmăririi penale, în timp ce în ceea ce priveste cel de al doilea caz Parlamentul a respins cererea, motivând că este inadmisibilă. Este important ca Parlamentul să  își arate angajamentul deplin privind continuarea combaterii coruptiei la nivel înalt. 
• Renumirea în functie a Procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie (DNA) în luna februarie a acestui an a marcat un pas important în ceea ce priveste asigurarea stabilitătii  si continuitătii autoritătilor responsabile de combaterea coruptiei. 
• Existenta în continuare a unui cadru anticoruptie specializat si eficient este vitală pentru România. 
• DNA si-a mentinut bilantul pozitiv de anchete impartiale privind cazurile de coruptie la nivel înalt. 

Al patrulea raport, 20.07.2010

• Directia Natională Anticoruptie (DNA) a continuat să obtină rezultate constante si convingătoare în ceea ce priveste anchetele si trimiterile în judecată în cazuri de coruptie la nivel înalt.
• Directia Natională Anticoruptie (DNA) continuă să obtină rezultate bune si constante în ceea 
• ce priveste investigarea cazurilor de coruptie la nivel înalt, ceea ce s-a tradus prin noi trimiteri în judecată si prin cresterea numărului de hotărâri judecătoresti definitive, cu toate că procesele rămân de lungă durată si că în numeroase cazuri importante nu s-a pronuntat încă o hotărâre în primă instantă. 
• În ceea ce priveste hotărârile pronuntate în primă instantă în cauzele DNA, se poate constata o tendintă către pedepse mai severe si către o scădere a numărului de pedepse cu suspendare în a doua jumătate a anului 2009, ceea ce nu se reflectă însă si la nivelul hotărârilor definitive unde se mentine, în general, tendinta de a impune pedepse mici si cu suspendare.  
• Procesele rămân de lungă durată si nu au fost pronuntate încă decât putine hotărâri în primă instantă împotriva unor politicieni cunoscuti. Exceptiile de neconstitutionalitate continuă să întârzie judecarea cauzelor de coruptie la nivel înalt, în timp ce un proiect de lege prin care se elimină obligativitatea suspendării procedurilor judiciare atunci când sunt invocate exceptii de neconstitutionalitate asteaptă să fie adoptat în Parlament.

Al cincilea raport, 20.07.2011

• Direcția Națională Anticorupție (DNA) a avut o activitate tot mai convingătoare în ceea ce privește anchetarea cazurilor de corupție la nivel înalt.
• Rezultatele Direcției Naționale Anticorupție (DNA) privind investigarea și urmărirea penală a cazurilor de corupție la nivel înalt, inclusiv a cazurilor în care sunt implicați foști sau actuali membri ai Parlamentului sau ai Guvernului, sunt în continuare convingătoare și s-a putut constata o creștere a numărului de condamnări. 
• Cu toate acestea, rezultatele înregistrate la nivelul instanțelor prezintă, în continuare, o imagine mixtă. Deși majoritatea cazurilor de corupție la nivel înalt se soluționează în termen de trei ani, un număr semnificativ de cazuri importante în care sunt implicați demnitari sunt pe rol de peste trei ani. În câteva dintre aceste cazuri s-a împlinit deja termenul de prescripție, total sau parțial, iar alte câteva se apropie de acest termen.
• Din analiza Comisiei reiese că instanțele au tendința de a avea o abordare permisivă și excesiv de prudentă în ceea ce privește problemele procedurale ridicate de către inculpați, cum ar fi solicitarea de expertize suplimentare, amânarea termenelor de judecată sau invocarea de excepții procedurale. Nu se aplică în mod constant măsuri de bază privind gestionarea cazurilor, cum ar fi acordarea de prioritate cazurilor importante sau complexe. 
• Pentru a-și îndeplini angajamentele în ceea ce privește lupta împotriva corupției la nivel înalt, România trebuie să adopte măsuri urgente pentru a se asigura că, în cazurile importante de corupție la nivel înalt, hotărârile definitive sunt pronunțate rapid, iar prescrierea acțiunilor este evitată în toate cazurile.
• Înregistrarea de rezultate în lupta împotriva corupției depinde de voința politică și de angajamentul autorităților judiciare. Există mai multe exemple pozitive de tratare eficientă a cazurilor de corupție la nivel înalt în instanță, care demonstrează că, în cazurile complexe, investigațiile pot fi efectuate eficient prin cooperarea între diferite autorități. 
• În acest sens, este esențial ca Parlamentul să acorde un sprijin politic puternic în combaterea corupției. De la ultima evaluare a Comisiei, Parlamentul a votat împotriva începerii urmăririi penale pentru acuzații de corupție împotriva unui fost ministru, actualmente membru al Parlamentului, a refuzat să aprobe cererile de percheziție în cadrul unei alte anchete, aflată în curs, și a refuzat arestarea preventivă a unui alt membru al Parlamentului. Cu toate acestea, ambele cazuri au ajuns în justiție.

Benchmark 4, lupta impotriva coruptiei la toate nivelele, elaborarea si impunerea unei strategii nationale anticoruptie


Primul raport, 27.06.2007

• România a înregistrat  progrese în ceea ce priveşte proiectele reprezentative de sensibilizare a publicului cu privire la corupţie, precum linia „verde” anticorupţie care cunoaşte un mare succes şi Centrul Naţional pentru Integritate, un organism public independent de consultanţă în materie de corupţie, organizat în cooperare cu societatea civilă. 
• În plus, România a organizat o serie de campanii de sensibilizare cu privire la fenomenul de corupţie destinate publicului larg, magistraţilor şi persoanelor cu funcţii publice din diferite sectoare de activitate. 
• Direcţia Generală Anticorupţie din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (DGA) a întreprins o serie de măsuri proactive, precum testele de integritate  şi inspecţiile. 
• Au fost organizate programe de formare pentru persoanele cu funcţii publice  şi au fost instituite măsuri de prevenire în domenii precum sănătatea  şi educaţia. Cu toate acestea, nu există o strategie detaliată locală împotriva corupţiei, bazată pe evaluarea riscurilor, care să vizeze sectoarele cele mai vulnerabile şi administraţia locală. 
• Nu s-a raportat difuzarea  şi extinderea activităţilor-pilot care au înregistrat succese. În plus, există încă motive de îngrijorare cu privire la continuarea sprijinului politic acordat proiectelor importante de mare anvergură, precum Centrul Naţional pentru Integritate.  

Al doilea raport, 23.07.2008

• România continuă să facă progrese în combaterea corupţiei de la nivel local, dar trebuie să obţină mai multe rezultate. 
• Au fost realizate campanii de sensibilizare a opiniei publice, sesiuni de formare şi au fost luate alte măsuri preventive. 
• Numărul cazurilor de corupţie investigate în cadrul poliţiei a crescut. Cu toate acestea, în domenii precum sănătatea şi educaţia, în care există indicii clare ale corupţiei, au fost luate puţine măsuri. 
• Un sondaj de opinie realizat  de Transparency International în prima jumătate a anului 2008 sugerează creşterea numărului cazurilor de „corupţie de zi cu zi” faţă de anul trecut. 
• Se dă rar curs semnalelor primite de la persoanele care fac denunţuri. 
• Guvernul român a adoptat la începutul lunii iunie o strategie naţională de combatere a corupţiei de la nivel local, în vederea dezvoltării unei administraţii locale mai transparente şi mai eficiente.  

Al treilea raport, 22.07.2009

• Organele de urmărire penală regionale au devenit mai constiente de existenta coruptiei la nivel mic, care pare a fi răspândită pe scară largă în unele domenii de activitate (de exemplu, în educatie  si în sistemul de sănătate). 
• Numărul cazurilor instrumentate de către organele de urmărire penală teritoriale este acceptabil, desi probabil că încă nu se bazează suficient pe anchete ex officio, si anume din proprie initiativă. 
• Se constată, de asemenea, o lipsă de initiativă în detectarea coruptiei în ceea ce priveste inspectoratele locale de sănătate sau departamentele de educatie si autoritătile fiscale, precum si în ceea ce priveste alte organisme de control intern ale institutiilor publice.
• Ar trebui pus mai mult accentul pe initiativele cu rol preventiv, precum campaniile de sensibilizare  destinate opiniei publice si tuturor nivelurilor administratiei, pe transparenta procedurilor administrative, pe punerea în aplicare a dreptului de acces la documente publice etc. 
• În anumite domenii de activitate în care sunt dovezi cu privire la existenta coruptiei la nivel mic (achizitii publice, finantări nerambursabile, autorizatii si permise, educatie, sănătate etc.), un efort structural de prevenire ar putea da mai multe rezultate pe termen lung decât o analiză de la caz la caz a punerii în aplicare a legii. 

Al patrulea raport, 20.07.2010

• Eforturile depuse de Procurorul General în vederea consolidării luptei împotriva coruptiei la nivelul parchetelor judetene încep să producă rezultate prin cresterea numărului de trimiteri în judecată care vizează în mai mare măsură functionarii publici, precum si prin cresterea nivelului de complexitate al investigatiilor. Majoritatea cazurilor au fost investigate cu ajutorul Directiei Generale Anticoruptie (DGA) a Ministerului Administratiei si Internelor (MAI). 
• Sunt necesare îmbunătătiri substantiale în ceea ce priveste protectia împotriva conflictelor de interese si a coruptiei în procedurile de achizitii publice. Legislatia română în domeniu pare inconsecventă, deoarece conflictul de interese este reglementat prin diverse legi, iar lacunele legislative permit anumitor cazuri să eludeze sistemul. 
• În plus, lipsa unor  bune practici cu aplicabilitate generală în domeniul achizitiilor publice, precum si a cooperării orizontale pentru monitorizarea punerii în aplicare a legislatiei produce instabilitate si incertitudine juridică pentru autoritătile contractante. 
• Modificările recente ale legislatiei în domeniul achizitiilor publice ar trebui să îmbunătătească protectia juridică împotriva conflictelor de interese, în special în cazurile de conflict de interese care au legătură cu interesele de afaceri ale politicienilor locali si ale familiilor acestora. 
• Există îngrijorări privind posibilitatea ca rezultatele asistentei pe care Departamentul pentru Lupta Antifraudă (DLAF) o acordă Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) în vederea protejării intereselor financiare ale UE să fie afectate în mod negativ de hotărârea Curtii Constitutionale a României din noiembrie 2009 privind temeiul juridic al DLAF.
• Potrivit evaluării efectuate de Comisie, organismele administrative competente nu realizează controale eficace pentru depistarea conflictelor de interese si a coruptiei si nu cooperează suficient în acest domeniu. În plus, autoritătile de aplicare a legii, precum procuratura, DNA si ANI nu primesc notificări sistematice privind potentialele cazuri de conflict de interese, fraudă si coruptie. Autoritătile administrative competente nu depistează si nu sanctionează aproape niciun caz de conflict de interese si nu anulează decât foarte putine licitatii publice pentru încălcarea normelor privind conflictele de interese.
• Serviciile Comisiei au formulat deja mai multe sugestii  concrete de îmbunătătire a practicii de achizitii publice în ceea ce priveste executia fondurilor UE. Majoritatea acestor sugestii nu au fost încă puse în aplicare.

Al cincilea raport, 20.07.2011

• Eficacitatea luptei împotriva corupției este afectată de existența unor probleme grave în  sistemul de recuperare a produselor infracțiunii. În România, bunurile obținute în mod ilegal sunt confiscate într-o foarte mică măsură, în principal din cauza posibilităților limitate de confiscare prevăzute de lege, a practicilor judiciare restrictive și a lipsei unui comportament proactiv din partea organelor de urmărire penală. 
• Procurorul general face eforturi pentru a rezolva acest ultim punct, dar se confruntă cu problema resurselor umane și, în special, cu cea a cadrului legal.
• În practică, bunurile obținute în mod ilegal pot fi confiscate doar dacă acestea sunt consecința directă a unei infracțiuni pentru care s-a pronunțat o sentință de condamnare sau atunci când acestea sunt legate de prejudicii provocate de o infracțiune dovedită.
• Există, de asemenea, probleme legate de confiscarea bunurilor transferate către terți. În acest fel, o parte semnificativă din bunurile obținute în mod ilegal nu sunt supuse controlului juridic, fapt ilustrat recent în cazul anchetelor de corupție pe scară largă în cadrul poliției vamale și de frontieră, în care se preconizează confiscarea numai a unei mici părți din bunuri, deși se poate presupune că aceste activități infracționale s-au desfășurat în mod sistematic într-o perioadă lungă de timp.
• România a luat măsuri pentru a se verifica în mod mai eficace licitațiile publice, în vederea identificării neregulilor în urma evaluărilor de risc. 
• De la ultima evaluare a Comisiei, România a modificat temeiul juridic al Departamentului pentru Lupta Antifraudă (DLAF), echivalentul OLAF la nivel național, acesta fiind autorizat să desfășoare acțiuni de anchetare. 
• Aceste îmbunătățiri sunt binevenite, dar, în același timp, capacitatea administrativă și calitatea acțiunii administrative rămân la un nivel scăzut și constituie principalele provocări în domeniul achizițiilor publice.
• Autoritățile române au hotărât să revizuiască sistemul judiciar și procedurile de achiziții publice și să facă o evaluare a politicii de combatere a corupției, deși această revizuire nu se numără printre obiectivele de referință ale MCV.

Ce masuri trebuia sa ia Romania pana la urmatoarea evaluare:

Primul raport, 27.06.2007

• să finalizeze adoptarea noului Cod de procedură civilă, să continue procesul de adoptare a noului Cod de procedură penală şi să consolideze noul Cod penal; 

• să rezolve problemele legate de personal  şi organizaţionale cu care sistemul judiciar din România se confruntă în prezent şi să utilizeze rezultatele studiilor şi proiectelor-pilot în vederea stabilirii unor indicatori de performanţă pentru sistemul judiciar; 

• să demonstreze eficacitatea Agenţiei Naţionale de Integritate; 

• să asigure stabilitatea juridică şi instituţională a cadrului anticorupţie, inclusiv a instituţiilor-cheie precum DNA, şi să promoveze decizii disuasive în cazurile de corupţie la nivel înalt. Trebuie întreprinse măsuri disuasive mai severe, precum înăsprirea condiţiilor legale de aplicare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, şi trebuie organizate măsuri de formare judiciară corespunzătoare;  

• să stabilească o strategie anticorupţie coerentă la nivel naţional care să vizeze cele mai vulnerabile sectoare  şi administraţia locală şi să monitorizeze punerea în aplicare a acesteia;  

• în vederea atingerii obiectivelor menţionate anterior, să urmărească întărirea capacităţii sistemului judiciar la toate nivelurile, inclusiv a profesionalismului, independenţei, resurselor şi competenţelor acestuia. 

Al doilea raport, 23.07.2008  

• Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să întreprindă demersuri în vederea unei mai mari transparenţe şi eficienţe a sistemului judiciar, precum şi în vederea îmbunătăţirii propriei răspunderi. Acesta trebuie să adopte o poziţie neechivocă în ceea ce priveşte combaterea corupţiei la nivel înalt în contextul actualei dezbateri politice controversate din Parlament. 

• Continuă  să fie necesară îmbunătăţirea credibilităţii sistemului judiciar de către Consiliu, prin oferirea de soluţii durabile la deficienţele în materie de personal şi de gestionare. 
• Trebuie întreprins un efort continuu în vederea dezvoltării capacităţii administrative a sistemului judiciar. Lipsa importantă de personal în Ministerul Public poate necesita măsuri de urgenţă, precum realocarea temporară a posturilor. Unele elemente ale procedurii de recrutare trebuie îmbunătăţite pentru a atrage personal cu calificări adecvate. 
• Agenţia Naţională de Integritate va trebui să  îşi demonstreze acum capacitatea operaţională de a sancţiona eficace activele nejustificate şi de a verifica incompatibilităţile şi conflictele de interese. Trebuie să arate că poate pune bazele unui istoric solid de cazuri şi sancţiuni. 
• Trebuie asigurat faptul că se dă dovadă de consecvenţă şi coerenţă în pregătirea legilor  şi în aplicarea lor. Este necesară consultarea opiniei publice la pregătirea legilor. Ar trebui să se recurgă mai puţin la ordonanţe de urgenţă. Trebuie depuse mai multe eforturi în vederea aplicării consecvente şi uniforme a legii. 
• Pentru a oferi stabilitate cadrului juridic în care pot fi demarate anchetele, guvernul ar trebui să finalizeze noul Cod de procedură penală (CPP) şi să facă progrese în ceea ce priveşte proiectul de Cod penal. Astfel, s-ar institui un cadru mai clar şi mai eficace pentru activitatea penală şi s-ar permite îmbunătăţirea cooperării cu alte state membre. 
• În plus, ar trebui să se renunţe la modificările controversate la ordonanţa de urgenţă de modificare a Codului penal şi a Codului de procedură penală în vigoare, introduse de către Parlament. Acestea ar restricţiona grav realizarea unei anchete aprofundate. 
• Combaterea corupţiei trebuie depolitizată, iar România trebuie să  îşi afirme angajamentul neechivoc de a combate corupţia la nivel înalt. 
• Trebuie permisă continuarea anchetelor independente ale foştilor miniştri şi membri ai Parlamentului de către autorităţile judiciare, pentru a se recâştiga încrederea opiniei publice în combaterea corupţiei şi în respectarea statului de drept. 
• România trebuie să instituie un sistem accesibil şi amplu, care să permită cetăţenilor să notifice cazurile presupuse de corupţie. Trebuie dezvoltate norme de protejare a confidenţialităţii persoanelor care fac denunţuri. 
• Angajamentul faţă de reformă şi asumarea proprietăţii acesteia trebuie să se înrădăcineze în întregul spectru politic şi în cadrul sistemului judiciar. Încrederea opiniei publice în combaterea corupţiei va fi recâştigată numai prin obţinerea de rezultate şi prin condamnări în cazuri la nivel înalt.

Al treilea raport, 22.07.2009

În ceea ce priveste noile coduri: 
• să efectueze o evaluare amănuntită a impactului celor patru coduri asupra functionării sistemului judiciar si asupra organizării instantelor si parchetelor si să cuantifice mijloacele bugetare necesare punerii lor în aplicare;
• să realizeze o consultatie publică cu privire la Codul de procedură civilă si la Codul de procedură penală si să le adopte cât mai curând;
• să faciliteze intrarea rapidă în vigoare a celor patru  coduri, prin adoptarea unei legi de punere în aplicare care să asigure coerenta cadrului legislativ.

În ceea ce priveste reforma sistemului judiciar:
• să pună în aplicare, în ceea ce priveste resursele umane, o abordare flexibilă, bazată pe priorităti, concretizată pe termen scurt prin luarea de măsuri de urgentă, precum transferarea posturilor vacante acolo unde este mai mare nevoie de ele (inclusiv efectuarea de transferuri între grade de jurisdictie diferite), prin transferarea sarcinilor administrative personalului auxiliar, introducând manageri de instantă si, pe termen mediu si lung, prin elaborarea unei scheme de personal
adaptate nevoilor sistemului judiciar, prin efectuarea de simulări si previziuni în ceea ce priveste numirile, transferurile de personal, detatările si pensionările;
• să consolideze transparenta si răspunderea Consiliului Superior al Magistraturii, inclusiv prin asumarea de către Consiliu a responsabilitătii care îi revine, si anume de a avea o abordare mai proactivă în privinta recrutărilor, a promovărilor, a măsurilor disciplinare, a transferurilor de personal  si a detasărilor si prin publicarea hotărârilor motivate ale Consiliului într-un format clar si accesibil.

În ceea ce priveste unificarea jurisprudentei:
• să întreprindă măsurile adecvate ca urmare a recomandărilor Grupului de lucru privind individualizarea pedepselor pentru infractiunile de coruptie;
• să consolideze rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie în unificarea jurisprudentei, inclusiv prin simplificarea procedurii care se aplică în cazul recursurilor, în vederea interpretării si aplicării legii în mod coerent, precum si prin elaborarea de orientări privind pedepsele pentru infractiunile de coruptie.

În ceea ce priveste combaterea coruptiei la nivel înalt:
• să asigure faptul că procedura prin care se permite începerea urmăririi penale care vizează membri ai Parlamentului care sunt fosti si actuali membri ai Guvernului este aplicată uniform si rapid de către Parlamentul României;
• să monitorizeze eficienta sistemului judiciar în ceea ce priveste judecarea cazurilor de corupție la nivel înalt;
• să asigure stabilitatea cadrului legal pentru combaterea coruptiei la nivel înalt, inclusiv în contextul noilor coduri;
• să adopte o lege care să prevadă eliminarea suspendării judecării cauzelor atunci când se invocă exceptii de neconstitutionalitate.

În ceea ce priveste activitătile Agentiei Nationale de Integritate:
• să continue să obtină rezultate în ceea ce priveste verificarea averilor, a incompatibilităților și a conflictelor de interese;
• să asigure faptul că organismele judiciare si disciplinare întreprind în timp util măsurile adecvate în ceea ce priveste cauzele înaintate de ANI referitoare la averi nejustificate, la incompatibilităti si la conflicte de interese.

În ceea ce priveste combaterea coruptiei de la nivel local: 
• să urmărească îmbunătătirea coordonării strategiei nationale anticoruptie, pentru a permite o mai bună identificare a punctelor vulnerabile si a domeniilor care prezintă riscuri, astfel încât să fie elaborate strategii de atenuare prioritare la toate nivelurile;
• să continue punerea în aplicare a strategiilor locale elaborate de către procuratură, adaptate la necesitătile locale, si să asigure o mai mare eficacitate a acestora;
• să accelereze întreprinderea de măsuri de prevenire a coruptiei în sectoarele vulnerabile, organismele centrale si cele locale coordonându-se în acest sens.

Al patrulea raport, 20.07.2010

Recomandări privind reforma sistemului judiciar 

(1) initierea unei analize independente a performantei sistemului judiciar si operarea modificărilor structurale necesare, inclusiv, dacă este cazul, transferul magistratilor. România ar trebui să adopte, de asemenea, măsuri imediate de reducere a dezechilibrelor din punct de vedere al capacităților prin extinderea transferului de posturi vacante între circumscriptiile teritoriale si între gradele de jurisdictie, precum si prin recurgerea pe scară mai largă la delegarea magistratilor în zone confruntate cu probleme acute în materie de resurse umane;

(2) asigurarea unei tranzitii usoare si corecte din punct de vedere legal către un nou Consiliu Superior al Magistraturii, respectând cerintele legii privind eligibilitatea candidatilor;

(3) cresterea capacitătii Institutului National al Magistraturii (INM) în ceea ce priveste formarea initială si continuă si luarea de măsuri în vederea garantării unor standarde profesionale adecvate pentru toti noii magistrati, de exemplu prin extinderea cerintei de a promova examenul de capacitate la toate persoanele recrutate; planificarea capacitătii INM în conformitate cu previziunile anuale privind nevoile de recrutare si de formare;

(4) luarea în considerare a unei revizuiri a competentei Înaltei Curti de Casatie si Justitie prin reducerea competentei de a judeca în primă instantă si prin limitarea judecării în recurs la chestiunile de  drept; luarea în considerare a aplicării altor măsuri propuse de Înalta Curte printr-un proiect de lege menit să îmbunătătească unificarea practicii judiciare; asigurarea publicării integrale a jurisprudentei instantelor si a accesului generalizat la aceasta printr-o bază de date usor de utilizat si cu functionalităti eficiente de căutare;

(5) luarea în considerare a unei reforme  aprofundate a sistemului disciplinar; reexaminarea obiectivelor si consolidarea capacitătii ai a organizării inspectiilor judiciare pentru a se  asigura concentrarea suficientă pe investigarea disciplinară; adaptarea tipurilor de sanctiuni disciplinare posibile pentru a permite o mai mare varietate a sanctiunilor si luarea de măsuri pentru
asigurarea pedepselor disciplinare consecvente, proportionale si disuasive; introducerea unei evaluări anuale a performantei inspectiei judiciare.

Recomandări privind lupta împotriva coruptiei 
(6) corectarea legii privind ANI în conformitate cu angajamentele asumate de România la momentul aderării; asigurarea unei contributii a ANI care să fie în continuare eficientă în prevenirea si pedepsirea coruptiei prin pronuntarea de decizii cu caracter obligatoriu privind averile nejustificate pe baza cărora să se poată aplica sanctiuni disuasive; corectarea altor deficiente procedurale identificate în noua lege; promovarea dezvoltării în continuare a ANI, în special prin modificări ale dispozitiilor legislative privind Consiliul National de Integritate;

(7) continuarea monitorizării caracterului consecvent si disuasiv al sanctiunilor aplicate de instante în cazurile de coruptie la nivel înalt si promovarea în mai mare măsură a constatărilor studiului privind individualizarea pedepselor pentru infractiunile de coruptie în cadrul reuniunilor la nivelul curtilor de apel; identificarea si punerea în aplicare a măsurilor destinate îmbunătătirii celeritătii proceselor în cazurile de coruptie la nivel înalt;

(8) consolidarea politicii generale anticoruptie, în special prin coordonarea la nivel înalt  si pe baza unei evaluări independente a impactului rezultatelor ultimelor două strategii anticoruptie puse în aplicare  din 2005; asigurarea stabilitătii juridice si institutionale a cadrului anticoruptie, inclusiv în ceea ce priveste punerea în aplicare a noului Cod penal si a noului Cod de procedură penală;

(9) achizitii publice: evaluarea eficacitătii cadrului legislativ si a atribuirii responsabilitătilor în rândul autoritătilor competente în ceea ce priveste protejarea împotriva conflictelor de interese, precum si efectuarea eventualelor modificări, acolo unde este necesar; luarea în considerare a interzicerii ca functionarii publici cu grad înalt si reprezentantii alesi să poată beneficia în mod direct sau indirect de contractele comerciale încheiate în numele institutiei lor si instaurarea transparentei depline în acest domeniu;

(10) evaluarea eficacitătii autoritătilor competente în ceea ce priveste punerea în aplicare a legislatiei în domeniul achizitiilor publice si aplicarea măsurilor corective destinate îmbunătătirii coordonării diferitelor institutii, precum si a eficientei acestora; stabilirea unor obiective de referintă în ceea ce priveste performanta pentru autoritătile competente în următoarele domenii si monitorizarea punerii în aplicare a acestora: activităti de prevenire, activităti de control, sanctionarea conflictelor de interese, cooperarea interinstitutională si cooperarea cu autoritătile judiciare.

Al cincilea raport, 20.07.2011

1. Reforma sistemului judiciar
(a) adoptarea unor măsuri active care să însotească intrarea în vigoare a Codului civil si adoptarea unui plan cuprinzător de punere în aplicare a celorlalte trei noi coduri, furnizarea de resurse suficiente pentru formare si reorganizarea instantelor si a parchetelor, sporirea capacitătii Institutului National al Magistraturii si adoptarea propunerilor acestuia referitoare la îmbunătătirea standardelor de formare si de recrutare;

(b) finalizarea unei analize detaliate a dezechilibrelor legate de volumul de lucru în cadrul sistemului judiciar, în vederea revizuirii modului de functionare a sistemului judiciar care va avea loc în curând;

(c) finalizarea revizuirii modului de functionare propuse a sistemului judiciar si punerea în aplicare a recomandărilor acesteia;

(d) crearea unui cadru de monitorizare a progreselor înregistrate în ceea ce priveste reforma sistemului judiciar, la care să participe părtile interesate din sistemul judiciar prin punerea în aplicare a acestui plan de actiune.


2. Răspunderea sistemului judiciar
(e) dovedirea unui istoric de decizii de  management în sistemul judiciar adoptate în mod ransparent si obiectiv, de exemplu prin numiri, decizii disciplinare, evaluări si prin sistemul de promovare la Înalta Curte de Casatie si Justitie;

(f) dovedirea unui istoric al Inspectiei Judiciare în analizarea si îmbunătătirea practicii judiciare, precum si continuarea procesului de reformare a Inspectiei;

(g) finalizarea publicării electronice a întregii jurisprudente si aplicarea de măsuri pentru a se asigura faptul că motivarea hotărârilor judecătoresti se publică la timp, conform legii.

3. Eficacitatea actiunii judiciare
(h) adoptarea unor măsuri urgente menite să îmbunătătească practica judiciară si gestionarea cazurilor, precum si accelerarea procedurilor în cazurile importante de coruptie la nivel înalt, pentru a se evita împlinirea termenului de prescriptie în toate cazurile;

(i) continuarea reformei Înaltei Curti de Casatie si Justitie pentru a consolida rolul acesteia de curte de casatie si pentru a dezvolta capacitatea acesteia de a solutiona cazurile de coruptie la nivel înalt;

(j) consolidarea în continuare a caracterului consecvent si disuasiv al sanctiunilor aplicate de instante în cazurile de coruptie la nivel înalt si dovedirea îmbunătătirii rezultatelor în ceea ce priveste investigarea, urmărirea penală si judecarea cazurilor de fraudă cu fonduri UE si privind achizitiile publice;

(k) adoptarea unor norme procedurale clare privind deciziile Parlamentului de ridicare a imunitătii membrilor săi, pe baza celor mai bune practici din alte state membre ale UE.

4. Integritate
(l) dovedirea unui istoric de sanctiuni prompte si disuasive din partea autoritătilor administrative si judiciare în ceea ce priveste incompatibilitătile, conflictele de interese si confiscarea bunurilor a căror provenientă nu poate fi justificată ca urmare a constatărilor Agentiei Nationale de Integritate (ANI); 

(m) adoptarea de măsuri pentru uniformizarea practicilor comisiilor de cercetare a averilor si pentru asigurarea faptului că acestea tratează eficient cazurile, fără a aduce atingere hotărârii instantei;

(n) îmbunătățirea cooperării dintre ANI  si alte autorităti administrative si judiciare, în special în domeniul achizitiilor publice, si îmbunătătirea capacitătii de investigare a ANI prin actualizarea sistemului lor de informare si prin evaluări ale riscurilor clar orientate.

5. Lupta împotriva coruptiei

(o) îmbunătătirea coordonării politicilor anticoruptie la cel mai înalt nivel si elaborarea unei noi strategii multianuale solide pentru a preveni si a pedepsi actele de coruptie, tinând seama de recomandările făcute într-un studiu de impact independent; crearea unui grup de monitorizare,
împreună cu societatea civilă, pentru a supraveghea punerea în aplicare a strategiei;

(p) dovedirea de rezultate convingătoare în recuperarea produselor infractiunii, urmând cele mai bune practici din alte state membre ale UE si adoptând o nouă lege privind confiscarea extinsă si consolidarea practicii judiciare. România ar trebui să dovedească, de asemenea, că înregistrează rezultate în ceea ce priveste urmărirea în justitie a cazurilor de spălare de bani ca infractiune de sine stătătoare.

(q) elaborarea de norme pentru prevenirea conflictelor de interese în gestionarea fondurilor publice  si în cadrul autoritătilor care reglementează, verifică si adoptă decizii privind plângerile în domeniul
achizitiilor publice; consolidarea procedurilor si a capacitătii autoritătilor competente, inclusiv printr-o continuare a procesului de revizuire a modului de functionare, aflat în desfăsurare în acest domeniu.