Slum tourism - o noua idee pentru dna Udrea

Turistii testeaza conditiile de viata din slum. (foto: CNN)

Am vazut un reportaj pe CNN despre slum tours sau slum tourism in Jakarta, insa am inteles ca se practica si in alte orase din lume: Rio de Janeiro, Mumbai - celebru si dupa filmul Slumdog Millionaire - Mexico City si Nairobi.

In ce consta turismul asta? In tururi prin haznalele marilor orase, prin cartierele extrem de sarace, pentru a vedea si modul de viata al marginalizatilor societatii.

Reportajul de pe CNN era din Jakarta, cum am spus (aici aveti fotografii), si era despre doua cupluri de australieni care au preferat sa faca un slum tour. Unul locuia in Jakarta, celalalt venise in vizita si primii s-au gandit sa le arate prietenilor "viata reala", nu numai partea stralucitoare si civilizata a metropolei. Aveau un ghid care asta face, duce turisti in ceea ce noi am numi haznalele orasului, iar acestia vad cum isi gatesc si ce anume oamenii aici, corturile sau prelatele sub care dorm, ce mai, intregul jeg si saracia extrema.

Dupa filmul Slumdog Millionaire, periferia extrem de saraca a Mumbaiului a devenit loc de pelerinaj pentru turisti curiosi si au aparut imediat si ghizi care sa ia un banut de la turisti. Si, spun ei, o parte mica din suma ajunge si la acei saraci. Ma rog, este discutabil. Ce s-au gandit atunci si altii: nu doar Mumbaiul are slums, de ce n-am face si noi acest gen de turism. Si, potrivit CNN, orasele pe care le-am amintit mai sus ofera astfel de vizite la periferiile sarace.

Acum apare intrebarea: ai vrea sa mergi in astfel de locuri? De obicei le ocolesti, pentru ca le consideri periculoase. Probabil ca ghidul te duce prin niste locuri pe care le stie si riscul este diminuat, insa totusi. Mie mi se pare, cand vizitez un oras in care n-am mai fost, ca nu apuc sa ii vad toata partea turistica, darmite sa caut si periferiile. Am insa curiozitatea sa ma abat de la partea turistica, sa vedem viata reala, insa incercam sa evitam zonele considerate periculoase. de obicei ele sunt chiar aceste slums (definitia, conform dictionarului Webster: o zona de obicei urbana populata, foarte aglomerata, in care sunt case murdare, saracie si dezorganizare sociala).

Inainte de ceremonia de decernare a premiilor Oscar, unde Slumdog Millionaire a avut foarte multe nominalizari, si mai apoi premii, am vazut la BBC un reportaj despre locul despre care vorbeste filmul si in care traiau cei doi micuti.

Casa in care traia fetita se afla la capatul unei... alei, in imediata vecinatate a unor munti de gunoaie. In varful unuia dintre ei era un adolescent, care facea pipi, in picioare, in vazul tuturor. Era filmat. M-a socat descoperirea ca saracia extrema duce si la lipsa notiunilor de jena si de intimitate, nici cei din apropierea lui nu pareau deranjati de gest, nici el jenat de faptul ca era "in public". Reporterul britanic spunea ca mirosul era imposibil de descris, dar ca nu mai experimentase asa ceva in viata lui si imi imaginez cu putea sa puta acolo unde pe langa gunoaiele marelui oras mai erau si resturile biologice ale oamenilor care traiau acolo.

Eu va marturisesc ca nu as vrea sa vad un astfel de loc, ca o destinatie turistica. Poate si pentru ca asociez turismul cu ceva ce imi face placere, iar un astfel de tur ar ptuea sa imi satisfaca o curiozitate jurnalistica, insa in niciun caz nu mi-ar face placere.

Cand am vazut reportajul m-am gandit ironic si amuzat la o noua forma de turism pe care ar putea-o promova dna Udrea. Slum tourism, cum ii spun anglo-saxonii. Numai ca probabil la noi n-ar fi asa spectaculos ca in metropolele descoperite de CNN ca ar practica acest turism. In Jakarta cica vreo 4 milioane de oameni traiesc in conditiile alea.

Abuzul de privilegii

Citesc un articol in Die Presse si imi amintesc de o discutie avuta recent la Bruxelles pe tema abuzului de privilegii al reprezentantilor Romaniei, fie ca sunt ei politicieni in tara sau diplomati la post in strainatate.

Publicatia germana arata modul de gandire al nemtilor. Povestea pe care urmeaza sa o spun apare in contextul pregatirii pentru campania electorala din Germania, tinta este SPD, partidul rival cancelarului Merkel, patidul lui Frank-Walter Steinmeier, care are pretentii la pozitia de cancelar.

Prin urmare, in Germania exista un scandal privind folosirea masinilor oficiale in scopuri personale, scandal care afecteaza Partidul Social Democrat (SPD) si la care contribuabilul neat este foarte sensibil. Ulla Schmidt, ministrul sanatatii, a plecat cu masina de serviciu, un Mercedes, in vacanta in Spania. Ginion, acolo i se fura masina, insa ieri a aparut informatia ca a fost gasita. Ei bine, Schmidt nu este singura care a abuzat de masina de serviciu in timpul liber, mai sunt si alti ministri, ca o coincidenta toti din SPD, iar acum este o intreaga discutie asupra risipirii banilor contribuabililor si abuzului de privilegii.

Apare intrebarea cati bani publici a chetuit ministrul sanatatii folosind masina de serviciu in concediu. Ulla Schmidt zice ca doar 500 de euro, banii de benzina, insa Federatia Contribuabililor a venit cu o suma total diferita: 10.000 de euro. Calculul lor a inclus, pe langa benzina, taxe de autostrada, service, cazare timp de sase nopti pentru sofer, ore suplimentare platite soferului, diurna. Mai mult, pentru ca masina i-a fost furata la un moment dat, ministrul a trebuit sa inchirieze o alta.

Pe langa aceasta implicare a contribuabililor de a vedea pe ce s-au dus banii lor si cat anume, si firmele de inchirieri auto au luat pozitie si au aratat ca nu s-a justificat aceasta calatorie cu masina de serviciu, din moment ce exista firme de inchirieri in toata Europa. "Sunt agentii Sixt si in Alicante", a spus reprezentantul acestei companii.

Ei bine, ministrul vrea acum sa ofere informatiile complete Curtii de Conturi si va fi chemata in fata comisiei de buget pentru niste explicatii.

Aceasta trebuie sa fie atitudinea fata de oficialii care abuzeaza de privilegiile pe care le au.

De curand, vorbeam despre acest gen de privilegii la Bruxelles. Comisarii europeni au masini clasa limuzina (sper sa ma exprim corect, nu sunt editor pe auto), Leonard Orban, de exemplu, are ca masina de serviciu un Audi A8, insa in timpul liber isi foloseste masina prersonala. Comisarii au voie sa ia in week end masinile de serviciu, insa nu au voie sa foloseasca si serviciile soferului. Asa ca trebuie sa si-o conduca singuri. Ceea ce, uneori, facea fostul comisar lituanian, acum presedinte Dalia Grybauskaite, dar nu folosea serviciile soferului.

Sotia presedintelui Comisiei nu apeleaza la masina si soferul sotului ei. Uneori circula cu metroul in Bruxelles, alteori cu masina personala, in timp ce multe sotii de diplomati romani aflati prin straiantate nu se misca fara masina si soferul de la ambasada cand merg la cumparaturi, la spectacole, peste tot.

Ce diferenta de mentalitate, atat la nivelul contribuabililor, care platesc pentru niste privilegii, ce nu trebuie insa abuzate, dar si la nivelul celor care beneficiaza de privilegii. Ce diferenta de mentalitate la cei care isi pun intrebarea si fac calculul cat a costat folosirea masinii de serviciu in vacanta din Spania a ministrului german. Oare cati bani am economisi daca s-ar face si in cazul oficialilor si politicienilor nostri parlamentari acelasi calcul?

Suntem inumani - o palma si o urecheala nu-i strica unui copil

Un caz e prezent astazi peste tot in media, pe televiziuni, pe HotNews. O mamica a descoperit ca bona si menajera ii agresau copiii, unul de 4 ani, celalalt de 2 ani si un pic. Aici daca vreti sa vedeti flmuletul si sa cititi povestea mamei.

Pe mine ma revolta reactiile unora care comenteaza pe site. Ce spun ei:

• Ca mama exagereaza, ca o palma nu ne-a omorat nici pe noi in copilarie si nici nu ne-a lasat sechele
• Mama asta "iresponsabila" de ce nu a facut contract de munca cu bona? Ea trebuie pedepsita, pentru evaziune fiscala.
• Asa ii trebuie, daca a fost fitzoasa si a angajat bona si nu si-a dat copiii in grija bunicilor, de teama sa nu ii rasfete.
• E o mama denaturata, iresponsabila, nu e o mama buna, si-a lasat copiii in grija unei femei si acum vrea sa compenseze lipsa de atentei data copiilor razbunandu-se pe "biata femeie", adica pe bona, si rasfatandu-i.
• Copiii trebuie batuti, altfel ies obraznici, razgaiati, lipsiti de respect pentru generatiile in varsta, plini de tupeu. E vina acestui gen de mame care nu permit sa li se dea nicio palma, care "ii pupa in cur".
• Ce imagini revoltatoare sunt astea? Ce le face, de fapt, femeia aia? Le da cate o palma si ii trage de urechi. Mama exagereaza, doua palme nu traumatizeaza. (Copilul insa isi formase ticuri si isi apara capsorul atunci cand se apropia de el, suparata, mama. Deci nu raman sechele, nu?)
• Mama nu e zdravana la cap: pe ce criterii a angajat bona aia, pentru ca i-a fost recomandata?

Va vine sa credeti ca exista oameni care gandesc asa? Noroc ca sunt foarte multi care ii dau dreptate mamicii sau care gasesc inadmisibil ceea ce s-a intamplat. Ba multi dintre ei spun ca ar fi rupt-o in bucati pe bona, in timp ce mamica e civilizata si a dat cazul pe mana politiei si justitiei.

Acceptand faptul ca o palma nu omoara, ajungem sa avem cazuri de genul celor prezentate la televizor, cu copii arsi cu tigara, tinuti legati in lanturi de pat, cu oase rupte desi sunt niste bebelusi practic. Atunci ne revoltam, ne dsam indignati, dar la o palma trasa de un strain unui copil nu. Cat de ipocriti suntem! Cat de inumani!

Va marturisesc ca, mai multe decat cazul in sine, ma cutremura comentariile care infiereaza mama, nu bona si amarata aia de menajera, care bateau niste copii si luau si bani de la printi acestora.

• Mi se par in afara contextului comentariile privind evaziunea fiscala facuta de mama. sa fim seriosi, cand chemati o femeie la curatenie ii taiati chitanta? Cate dintre bonele din tara asta au contract, cate declara veniturile? Nu numai angajatorul trebuie sa le declare, sin angajatul. Daca vrea sa fie in legalitate, de ce nu cere bona contract? Sa fim seriosi!
• Faptul ca e o bona recomandata nu e de condamnat, ci dimpotriva. E un criteriu foarte important. In Bucuresti, cel putin, se gaseste extrem de greu o bona buna si conteaza sa fie un om recomandat. O menajera, o bona, trebuie sa fie cunoscute de cineva multumit de serviciile sale. Agentiile nu sunt o garantie, sa fim seriosi, si o stiu din experienta unor prietene cu copii.
• Nu conteaza o palma, dimpotriva, ies copiii bine educati? In ce secol traiti, fratilor? E adevarat, in copilarie, am mai primit si eu cate o palma de la mama, desi extrem de rar, intrucat ea avea o metoda mult mai eficienta de a ma pedepsi - imi refuza ceea ce imi doream, imi taia banii de buzunar, nu ma lasa sa ies cu prietenii, chestii de-astea lipsite de violenta, dar care pe mine ma dureau mai tare decat o plma. Insa, credeti-ma, imi amintesc acele rare dati in care m-a pocnit mama si i-am spus candva am urat-o la cel mai mare grad de intesitate a sentimentului pentru ele. Da, o palma conteaza, chiar daca e doar una in 18 ani de viata. O tii minte oricat de mic esti. Veti zice ca pentru ca n-am fost un copil batut. Un copil batut tine minte o serie de violente, cum naiba sa nu fie afectat?
• Ce vina are femeia ca are o cariera si munceste pentru a castiga suficient sa plateasca bona si menajera? Sunteti invidiosi? Probabil. De ce si-ar petrece timpul liber facand curatenie in casa, cand il poate petrece plimbandu-se cu copiii in parc? Credeti ca daca firma ei ar avea gradinita, asa cum se intampla cu multe firme civilizate din strainatate, ar mai avea nevoie de bona? Ce sa faca? Sa se dedice familiei exclusiv? E o prostie. Vremurile s-au schimbat, in caz ca nu ati observat, bona nu e o fitza, e o necesitate.
  
• E condamnata pentru ca exagereaza, ca imaginile nici macar nu sunt atat de dure? sa fim seriosi. Ce parinte ar accepta ca un strain sa ii bata copilul? Chiar daca esti adeptul ideii "eu l-am facut, eu il omor", adica al educatiei prin bataie, ti-ar placea ca un strain sa il loveasca in locul tau?
  

Acest caz este unul din multele de acest gen, probabil. Vorbesc cu prietene care au copii si platesc o caruta de bani bonelor, pentru a avea grija de ei, asa cum trebuie, pentru ca ele lucreaza. Greu se gaseste o femeie ca lumea, iar cand o gasesti, pe langa salariul lunar, ele se bucura de tot felul de avantaje. Singurul lucru ce i se cere e unul singur: sa aiba grija de un copil, chiar daca nu il iubeste, nu se leaga afectuos de el - desi multe o fac, cele care au suflet, nu il vad doar ca pe o sursa de bani - cel putin sa il trateze omeneste.

Prin urmare, nu cazul in sine ma socheaza, ci reactiile oamenilor, a celor care ii gasesc mamei o vina. E o dovada ca societatea noastra se modernizeaza si evolueaza foarte lent. Sa fie clar: nu este admisibil sa agresezi un copil, nici verbal, nici fizic. Oamenii inteligenti stiu sa isi educe bine copiii prin alte metode. Cei care accepta agresiunea e clar ca mai trebuie sa evolueze.

COMPLETARE: Sint nevoia sa completez ceva, avand in vedere unele comentarii. Nu intelegeti gresit, titlul este ironic. "O palma si-o urecheala nu-i strica unui copil" e o ironie. Pentru cei care nu au inteles asta din titlu, sper ca textul sa o explice.

Elenele astea de care nu ne mai saturam

Elena Udrea este in redactie, pentru un chat cu cititorii. A intrat in incaperea in care ma aflu si a spus buna ziua, atat, dupa care a iesit. Ei bine, au fost de-ajuns aceste doua cuvinte si simpla ei prezenta sa se iste pentru cateva minute o serie de comentarii. favorabile, intrucat si fetele si baietii remarcau ca atata foarte bine. E imbracata intr-o rochie fucsia, cu sansale asortate, bronzata si cu o alura adolescentina.

Cand am plecat la Bruxelles si cand m-am intors doua zile mai tarziu, saptamana trecuta, am calatorit in acelasi avion cu Elena Basescu. N-am remarcat-o in primul moment, desi a intrat exact inaintea mea in avion. Eram cam adormita, la acea ora matinala, la dus si nu m-am uitat la pustoaica din fata mea. I-am remarcat rochia, de o culoare vie si foarte, foarte lunga. Mi-a atras atentia rochia si abia apoi m-am uitat la posesoarea ei. Era fiica presedintelui, foarte bronzata, nemachiata si obosita. Statea cu castile de la telefon in urechi, asculta muzica probabil.

Cand a intrat in avion, o insotitoare de zbor a intrebat-o: Nu vreti sa stati aici, in fata? Adica la business. A aprobat si a multumit. Voia probabil sa fie departe de privirile oamenilor. N-a scapat de la banda de recuperare a bagajelor, pentru ca toti o priveau si susoteau. In trenul spre Bruxelles, doamnele care lucrau probabil pe la reprezentanta Romaniei sau printr-o institutie, pe langa faptul ca isi barfeau colegii si sefii, evident ca o comentau pe Elena.

Suntem exasperati cand vedem cat de mult se scrie despre ele prin presa, comentam si ne aratam nemultumirea, insa, sa fim sinceri, nu obosim sa vorbim despre ele. De la ce fac - mai ales necurat - la ce spun sau la cum arata. Parca nu ne mai saturam de ele, vorbim despre ele cu orice ocazie, le comentam, iata, eu scriu acum tocmai despre faptul ca nu ne mai saturam sa vorbim/scriem despre ele, desi sunt printre cei care spun: mai lasati-le naibii in pace, m-am saturat sa aud de ele. :) Si totusi, da, stiu, iata-ma scriind despre ele.

Ma intreb daca Elena va iesi din atentia presei fiind la Bruxelles, departe de scena interna. Probabil ca nu, probabil ca se va scrie la fiecare luare de pozitie, la fiecare itnerpelare, la orice actiune pe care o va intreprinde, chiar daca este o "tristete" (adica o actiune care nu merita atentie). Insa fiind fiica presedintelui, precis va atrage atentia.

Nu stiu daca banii cheltuiti de Ritzi au fost si pentru imaginea Elenei, nu ma pronunt, e o chestiune asupra careia astept sa se pronunte cei abilitati, insa zau ca nu merita sa platesti pentru ceva ce oricum oamenii fac. Aaa, inteleg ca nu platesc pentru imagine, ci pentru imagine pozitiva, adica nu e acelasi lucru sa se vorbeasca - de obicei nasol - si sa se vorbeasca de bine. pentru asta a platit si Elena Udrea televiziunile si jurnalistii.

Insa eu cred ca n-are sens sa cheltuiesti niste bani pentru imagine cand esti una dintre cele doua Elene. Oricum se vorbeste si chiar daca se vorbeste de rau, trebuie sa isi asume asta.

In ce le priveste, oamenii au intotdeauna o reactie. Un simplu buna ziua, o simpla prezenta si suscita nenumarate comentarii. Se pare ca inca nu ne-am saturat de ele, fie ca le dispretuim, fie ca ne plac sau ne sunt indiferente.

Aaaaaaaahhhh.... Bruxelles

Imi place Bruxelles-ul, desi este o destinatie banala pentru mine. Am fost de nenumarate ori aici, de fiecare data cu treaba, am locuit aici o luna, insuficient, fireste, nu ma compar cu romanii care muncesc si traiesc aici, pentru care Bruxelles-ul este casa lor.

Ma simt confortabil de fiecare data cand vin aici, desi orasele mele de suflet tot Viena si Londra raman. In prima mea vizita aici mi-a displacut profund, nu mi se parea nimic deosebit orasul asta. In timp i-am descoperit farmecul, in ciuda mirosului pregnant de pipi de pe strazi, a oamenilor galagiosi si beti pe care ii intalnesc de fiecare data. Nu generalizez, dar de fiecare data intalnesc grupuri de tineri care par homeless-i sau sunt doar boemi si nu ii inteleg eu.

Dar de fiecare data merg sa respir aerul din Grande Place si sa imi rasfat privirile cu cea mai frumoasa parte a Bruxelles-ul, din punctul meu de vedere, chiar daca e un sablon. Piata pe care ti-o recomanda toate ghidurile turistice. Dar zau ca merita!

Am un ritual cand vin aici - sa ma plimb in Grande Place, sa fac shopping pe Rue Neuve, sa beau o bere Kriek la Le Roi d'Espagne, sa mananc gaufre si scoici, moulles, la La Moulle Sacree. Si, evident, sa merg sa muncesc la Comisie sau Parlament. :)) Azi am aflat ca ele sunt cu adevarat bune si e recomandabil sa le mananci in lunile cu r in nume. Deci e iulie, de data asta voi spune pas, sperand ca urmatoarea mea vizita la Bruxelles sa nu fie peste foarte mult timp, ci in septembrie-octombrie-noiembrie-decembrie. Au toate litera r in nume, asa ca atunci redevin scoicile bune.

Marturisesc ca Brugge si Gent sunt mult mai frumoase decat Bruxelles-ul, insa orasul asta are farmecul lui. Incerc sa ma bucur de el inca o zi, dupa care... inapoi la caldurile de la Bucuresti.

Scandalul ovocitelor: Ai vrea un asa material genetic?

Ma intreb ce li se spune acelor cupluri care apeleaza la aceasta solutie pentru a avea un copil si cat de disperate sunt. Stiu ele cine sunt donatoarele ovocitelor, ale materialului genetic al viitorului lor copil?

Cand am vazut filmarile cu femeile acelea si filmuletul realizat in ancheta Academiei Catavencu - daca vreti sa stiti cum se procedeaza, puteti citi aici - m-am ingrozit. Trebuie sa fii foarte disprat si sa iti doresti extrem de mult un copil sa iti asumi o asemenea solutie.

Imi imaginez ca acele cupluri/persoane care vor ovocitele sau sperma si apeleaza la donatori in acest sens au un portret robot al donatorilor, nu? Oare cum o arata portretul acestor femei? Oare cuplurile respective vroiau ovocite de la o donatoare blonda si se trezesc cu un copil ceva mai ciocolatiu? Nu ca n-ar fi la fel de dragalas, dar daca tot ti-l comanzi, de ce sa iasa cum il vrei? Oare li se spune ca donatoarele sunt tinere, educate, cu un IQ ridicat sau ca sunt niste femei sarmane, probabil cu cateva clase educatie?

Dincolo de aspectul moral, legal al acestui caz, eu nu pot sa nu ma gandesc ca nu mi-as dori un asa material genetic. In ruptul capului!

Evadare la bulgari - Dalboka, ferma de scoici (I)

Acum o saptamana am fost la mare la bulgari, la Balcic. A fost prima vizita pe litoralul bulgar, exagerat laudat, cred eu. N-am fost impresionata, marturisesc ca nu mi-as petrece un concediu la bulgari. Am prea multa Europa de vazut ca sa stau la sud de Dunare pentru 10 zile.

O prietena bulgaroaica mi-a spus ca singurul loc in care are incredere sa manance scoici, la ea in tara, este o ferma aproape de Balcic si de Capul Kaliacra. un coleg de la serviciu mi-a vorbit si el foarte frumos despre locul respectiv si despre mancare, asa ca am tinut neaparat sa mergem.

Locul se numeste Dalboka, iar din Balcic se ajunge usor, mergi spre Kavarna, apoi spre Kaliacra si exista un indicator spre ferma de scoici, pe care nu il poti rata. Din Balcic, vreo 19 kilometri. Drumul a fost frumos, am trecut pe langa multe turbine eoliene si campuri cu floarea soarelui. Multa floarea soarelui.

Se ajunge usor cu masina, iar drumul spre restaurant este o panta care coboara spre mare. Va recomand sa parcati mai sus si sa mergeti pe jos, pentru ca nu intotdeauna sunt locuri de parcare jos. Va sfatuiesc, pe doamne si domnisoare, sa mergeti cu incaltaminte foarte comoda, nu ca mine, care aveam niste sandale cu toc, total nepotrivite si a trebuit sa ma descalt. E destul de inclinata panta. :)

Acesta este drumul spre terasa, Dalboka este in partea dreapta, o terasa mare si racoroasa, chiar pe malul marii.

La restaurant se poate plati si in lei, evident la un curs favorabil lor, dar daca nu ai leva la tine rezolvarea este foarte simpla. Cereti meniu in limba romana si vi se va da.

Noi suntem amatori ai scoicilor facute ca la Bruxelles, fierte, cu tot felul de condimente. meniul e interesant, au de la sarmalute in foi de vita de vie cu scoici, ardei umplut cu scoici, scoici umplute cu cascaval, pana la desert cu scoici, adica scoici umplute cu mere. Cum chelnerita nu vorbea engleza, a fost destul de greu sa ma lamuresc cam cum erau facute scoicile pe care le-am ales.

Noi am luat cate o ciorba de scoici, scoici a la Burgas, scoici cu sos de vin si scoici umplute cu mere.

Pana astepti preparatele, privelistea este marea si ferma de scoici din larg. Asta e ferma.

Asa arata terasa, e foarte mare si nu se poate sa nu gasesti loc, chiar daca e aglomerat.

Ei bine, probabil ca asteptarile noastre au fost foarte mari, dar eu am fost dezamagita in momentul in care a venit mancarea. Adica o parte din mancare, felul II. Supa-crema de scoici este minunata, foarte buna, insa marea greseala este ca iti aduce toate felurile comandate in acelasi timp. Iar felul doi a fost rece inca de la inceput. Asa ca dupa o prima impresie buna, cu supa, am trecut la felul doi, oribil.

E clar ca n-am comandat noi bine. Scoicile a la Burgas sunt scoici cu pilaf de orez, extrem de gras si extrem de sarat, pentru ca au pus Vegeta in el cu generozitate. Noroc ca am luat portia mica. Scoicile cu sos de vin ale prietenului meu au fost inecate in ulei si erau sleioase, foarte reci, daca ar fi fost macar un pic calde nu ar fi apucat sa se raceasca in acel hal pana a mancat supa. Felul de mancare consta in scoici, scoase din cochilie, cu ciuperci si ceapa.

-Acum stiu la ce folosesc astia tot uleiul ala de floarea soarelui: il baga in mancarea asta pe care ne-au adus-o.

Dezamagita, ma pregateam sa atac desertul. Si un detaliu, jos.

Total dezamagiti si uitandu-ne dupa castroanele albe cu scoici natur, fierte, pe care nu am stiut sa le comandam, am zis sa atacam desertul. Sase scoici cu mere tocate marunt cu scortisoara si cate o scoica in cochilie, cu o dara de frisca. Bune, foarte bune.

Acum preturile: noi am platit 100 de lei, cu spaga (am lasat cam putin, dar n-am fost deloc incantati, cu orezul extrem de sarat si sleios si scoicile cu vin la fel), iar la mancare s-au adaugat doua beri Kamenitza.

Incantarea ca iti aduce foarte repede mancarea este repede anulata de neplacerea ca ti-o aduce pe toata deodata. Cred ca idee e sa le comanzi pe rand. :D

Plusurile sunt faptul ca e privelistea ok, desi cam batea vantul, meniul in romana si faptul ca platesti cu lei. Minusul, tocmai ce ai vrea sa fie plus: o parte din mancare. Multi au fost incantati, noi poate am avut ghinion. Pe de alta parte, cred ca prefer sa mananc scoicile cum se mananca in general, cat mai simplu, nu am curiozitati de genul sarmale sau ardei umplut cu scoici. Toata mancarea e foarte grasa, foarte mult ulei am vazut si in portiile comesenilor nostri.

Ceea ce mi-a placut in schimb este povestea locului, pe care o gasesti pe meniu. Compania Dalnoka a fost creata in 1999, iar fermele de scoici sunt situate in una dintre cele mai curate zone din Marea Neagra, teritoriul bulgar.

Prima ferma experimentala a fost construita in septembrie 1994, iar Dalboka a construit prima ferma pe suprafata marii, de 780 de metri patrati, in august 2003, din fonduri SAPARD. Apoi a fost extinsa la 1640 de metri patrati, tot din fonduri SAPARD.

Inteleg ca acum urmeaza sa fie facut un astfel de proiect si in Romania, insa bulgarii ne-au luat-o inainte. In mod sigur afacerea le merge bine, pentru ca era multa lume si tot veneau.

Prin urmare, dac sunteti in Bulgaria, mergeti sa incercati scoicile de la Dalboka. Supa nu trebuie evitata, insa cele doua feluri principale nu vi le-as recomanda. Sunt insa alte optiuni in meniu.

Oricum, eu stiu ca ma voi trata cu o portie de moulles maine, la Bruxelles, in locul meu preferat: La Moulle Sacree. Vi-l recomand, cand mergeti pe-acolo. Portia de scoici, o oala cu 1 kg de scoici, intre 21 si 23 de euro.