Semnati petitia SAR pentru Moldova

Societatea Academica Romana a initiat o petitie legata de nerespectarea drepturilor omului in Republica Moldova. Semnaturile vor fi trimise Parlamentului European, pentru a semnala incalcarea drepturilor omului intr-o tara aflata la granita Uniunii Europene.

Potrivit informatiei postate pe site-ul SAR, aceasta solicita:
1. Recunoasterea oficiala a realitatii ca principiile democratice nu sunt respectate in Moldova, si sprijin occidental neconditionat pentru aplicarea acestora, ca in cazul tarilor Baltice la inceputul anilor ’90.

2. Presiuni diplomatice asupra autoritatilor de la Chisinau pentru incetarea reprimarii manifestatiilor si eliberarea imediata a protestatarilor arestati.

3. Organizarea de urgenta a unei mese rotunde, ca formula de negociere politica, coordonata de Uniunea Europeana, cu participarea tuturor partidelor din Republica Moldova, pentru a se asigura aplicarea regulilor democratice si pentru asigurarea unor alegeri corecte si a libertatii presei.

Pentru a semna petitia, trimiteti un mail la adresa office@sar.org.ro.

Petitia se gaseste aici:
in Ro: http://www.sar.org.ro/index.php?page=articol&id=354
in En: http://www.sar.org.ro/index.php?page=articol&id=355

Exista vreo legatura intre protestele din Moldova si cele din Georgia?

Am citit o analiza Stratfor si am publicat aici ideile sale principale, dar mie mi se pare ca sunt niste lucruri care nu se leaga. Analiza zice asa:

Moldova da Statelor Unite si Europei ocazia sa loveasca si mai aproape de inima Kremlinului. Chiar daca Rusia crede ca a marcat pana acum puncte in discutia privind scutul antiracheta american din Europa, considerand ca vecinatatea sa apropiata este la adapost de influenta occidentala, Stratfor considera ca "desi nu a fost demonstrata inca o implicare a SUA in protestele din Moldova, Washingtonul poate folosi situatia de la Chisinau pentru a reaminti Kremlinului ca are multe parghii - in multe culori - pentru a dezechilibra Rusia".

Numai ca Occidentul a avut pana acum, cel putin la nivel public, o reactie extrem de palida. OSCE a spus ca alegerile au indeplinit standardele internationale si ca au fost organizate bine si pasnic, in timp ce declaratiile Europei si ale SUA au fost de neimplicare, cerand ambelor parti sa renunte la violenta, dar fara sa spuna un cuvant despre fraudarea alegerilor sau sa ceara o renumarare a voturilor. Ceea ce se va intampla acum, cand Voronin a cerut Curtii Constitutionale sa faca acest lucru.

Pe de alta parte, am remarcat ieri pe televiziunile internationale ca Moldova este inexistenta, ca toata atentia s-a concentrat pe protestele din Georgia pentru indepartarea lui Saakasvili. Discutam cu un prieten despre coincidenta aceasta, proteste la Chisinau si la Tbilisi, si despre confruntarea SUA-Rusia din regiune prin influenta pe care o au in aceste tari.

Si vorbeam despre un troc, un trade off, cat de posibil ar fi acesta. Adica situatia arata asa:

• Moldova este considerata in sfera de influenta ruseasca, in timp ce Georgia este in sfera americana. In ambele tari se protesteaza si se doreste indepartarea liderului - in primul caz pro-rus, in al doilea pro-occidental.
• SUA are interese in regiunea Georgiei mult mai mari decat in regiunea Moldovei, iar reactia palida la ceea ce se intampla in Moldova indica faptul ca fie nu le pasa foarte mult, fie sunt concentrati pe altceva, fie sunt intr-o oarecare expectativa.
• Ma intreb daca ar putea exista, intre Moscova si Washington, o discutie de genul: atata vreme cat voi nu va bagati in Moldova, sa spuna rusii, si sunteti de acord sa se pastreze statu quo acolo, noi nu ne manifestam mai puternic in Georgia. Situatia este diferita in Georgia decat anterior, cand existau manifestatii impotriva lui Saakasvili. Acum toate cele 17 grupuri de opozitie pro-ruse sunt unite si exista si voci de la putere, din guvern, care se pronunta impotriva presedintelui.
• Rusia si-a consolidat pozitia in Georgia, dupa august 2008. Georgia a pierdut controlul asupra regiunilor secesioniste Abhazia si Osetia de Sud, iar acum regiunea din Adjara din sud, importanta pentru Georgia pentru ca acolo este portul Batumi si se afla principalele rute energetice spre Turcia, ar putea urma exemplul celorlalte doua regiuni. Adjara a fost regiunea care s-a ridicat impotriva lui Saakasvili in 2004, dupa revolutia roz, si care nu i-a iertat presedintelui faptul ca acesta a reprimat revoltele si asteapta momentul propice sa transeze situatia.

Daca ar exista astfel de discutii, daca ar fi pusa problema unui troc, atunci eu nu vad o schimbare a situatiei din Moldova. Pentru ca pus sa aleaga intre Moldova si Georgia, mi se pare evident ca Georgia e mult mai importanta strategic.

Mi-am intins antenele si incerc sa gasesc raspunsuri la aceasta intrebare pe care o am. Exista acum vreo legatura intre ele doua, ar putea exista un troc? Poate e o simpla coincidenta, poate alaturarea celor doua este fortata. Insa adesea mi s-a spus sa nu cred in coincidente de acest fel.

We Will Rock You - un musical ce combina muzica trupei Queen si o poveste gen Matrix

Cand vizitati Londra, trebuie sa mergeti la un teatru, spectacol, musical, e o experienta minunata. Eu am vrut sa merg la We Will Rock You, o poveste cu muzica trupei Queen care se joaca la Dominion Theatre (Tottenham Court Road e cea mai apropiata statie de metrou, de fapt, chiar in fata teatrului) de 7 ani de zile. Criticii inteleg ca au fost foarte duri cu spectacolul, insa publicului i-a placut, dovada ca se joaca de atatia ani, seara de seara, iar cand am fost eu, intr-o miercuri, era full.

Povestea seamana cu Matrix, daca-mi permiteti comparatia: actiunea se petrece in viitor, pe Planet Mall, in lumea fetelor si baietilor Ga Ga, care se imbraca la fel, carora le place aceeasi muzica - a boys and girls bands si electronica -, o lume in care nu exista identitati, muzica rock este interzisa, la fel si cantarile live.

Dar exista o rezistenta, the Bohemians, care il cauta pe cel ce va readuce muzica live, rock-ul inapoi. El este the Dreamer, este cel care va cunoaste cuvintele sacre - versurile Bohemian Rapsody - caruia i se va revela o chitara ascunsa intr-o stanca.

Ga Ga kids

Galileo, un tanar rebel, este candidatul potrivit pentru a salva rock-ul, alaturi de iubita lui, o fata non-conformista careia ii va spune Scaramouche. Daca va reusi sau nu sa scape de prigoana lui Killer Queen - regina rea a Planet Mall, care i-ar putea exila pe un taram numit Seven Seas of Rhye, unde sufletul lor ar fi golit - ramane de vazut.

Galileo, Scaramouche si Pop

Lasand povestea la o parte, am avut parte de trei ore minunate de muzica live, de muzica trupei Queen, iar artistii sunt cu adevarat niste profesionisti care canta, danseaza, interpreteaza. La fel de buna este si trupa care ii acompaniaza. Am avut sansa sa gasesc bilete in primul rand, asa ca am fost chiar langa scena. Din pacate nu am putut folosi aparatul de fotografiat (imaginile sunt de pe site-ul oficial) ca sa facem si un filmulet, pentru ca ne-ar fi dat afara din sala. Nici macar o fotografie cu telefonul mobil nu era acceptata, asa ca nu am riscat, mai ales ca eram foarte vizibili acolo in fata.

Spectacolul, punerea in scena sunt impresionante. La Bucuresti am vazut Chicago, iar pe bilet am platit la vremea respectiva o caruta de bani, dar punerea in scena mi s-a parut chiar saracacioasa dupa ce am vazut spectacolul de la Londra. Am gasit pe Youtube un filmulet cu secvente din spectacol, sa vedeti despre ce e vorba. Este momentul de final, dar distributia este schimbata acum fata de ce e in filmulet.

Cuvintele sunt prea sarace sa exprime ceea ce se petrece pe scena. Experienta a fost la fel de tare precum cea de la un concert cu adevarat bun. Am cantat de la un capat la altul si m-am simtit din nou adolescenta, ca in liceu, perioada in care ascultam albumele trupei Queen in continuu.

Daca veti vizita Londra, merita sa mergeti la un musical, iar daca va place muzica trupei Queen, alegeti-l pe asta. Nu degeaba se joaca de sapte ani. Nu sunt critic de teatru, insa sunt un spectator caruia i-a placut la nebunie ceea ce a vazut. E o experienta!

G20 - Obama: Nu sunt presedintele Japoniei

Sala conferintei de presa, de 800 de locuri, a fost plina cand a vorbit presedintele american. Daca toate conferintele erau anuntate pe ecranele aflate in centrul de presa, despre cea a lui Obama nu s-a cmunicat nimic oficial.

"Stii unde are loc conferinta de presa a lui Obama?", m-a intrebat un jurnalist american. Asa am aflat ca va fi organizata una. Apoi s-a facut o coada la intrarea in spatiul de conferinte si am avut norocul ca am fost destul de in fata, pentru ca, pe masura ce se apropia momentul, se adunau din ce in ce mai multi jurnalisti. Probabil ca am stat mai bine de o ora asteptand sa se permita accesul in sala. Evident, jurnalistii acreditati la Casa Alba au fost bagati in fata si au ocupat primele randuri, spre revolta colegilor de breasla mai putin norocosi, care au stat la coada.

Obama a inceput cu niste declaratii, dupa care a anuntat ca are o lista cu jurnalisti care sa ii puna intrebari, dar ii va alterna cu altii din sala, care nu sunt americani. A fost evident ca si-a luat masuri de siguranta, pentru ca intrebarile puse de acestia i-au ridicat mingea la fileu.

Marturisesc ca nu sunt un fan al lui Obama, departe de mine tot acel entuziasm in ceea ce-l priveste, vazut atat in randul presei, cat si al oamenilor obisnuiti, dar am considerat intotdeauna ca are o retorica buna, ca isi rosteste disursurile extrem de bine si, evident, acestea au efect asupra publicului.

Ei bine, am constatat ieri ca la intrebari are o viteza de reactie mai mica, sta si le gandeste, incepe fraze pe care nu le termina, mi s-a parut ca isi gasea greu cuvintele.

Asta la inceput, pentru ca mai apoi s-a relaxat si a inceput sa glumeasca cu presa. Cand a vazut ca jurnalistii sunt un public captiv - cei americani probabil ca ii trimisesera intrebarile dinainte, iar cei straini erau prea coplesiti ca ii pun o intrebare lui Obama - a inceput sa fie din ce in ce mai sigur pe el.

A subliniat mereu ca e new kid on the block, ca probabil de asta liderii mondiali nu au reiterat criticile la adresa Americii pentru a fi cauzat aceasta criza si pentru ca probabil si alte tari din Europa si Asia au avut banci care au facut prostii.

Fotografia de mai sus este facuta intr-un moment in care lua intrebari de la jurnalisti, nu de la cei e pe lista. Toti vroiau sa fie alesi si mai mult decat sa ridice maine ii si strigau presedintelui: take Asia... take Japan...take Romania. "Guys, we're not bidding here", a raspuns Obama.

Intrebat de un jurnalist chinez cue politica itnerna ar trebui sa aiba China in aceste momente de criza, Obama a vrut sa spuna ca nu este in masura el sa faca recomandari sau sa spuna asta, pentru ca el este presedintele SUA. Fara sa isi dea seama, a facut o gafa:

"Sunt presedintele SUA, nu sunt presedintele Chinei, nu sunt presedintele... Japoniei, nu sunt presedintele niciunei alte tari de aicvi si responsabilitatea mea este pentru propriul popor", a spus el.

A cautat mult acea Japonie si tot nu i-a iesit. probabil dupa ce il va vizita pe imparat va afla si el ca japonia n-are presedinte. Nu stiu inca daca presa l-a taxat, dar in acel moment nu am vazut indignare.

Unul dintre momentele amuzante a fost raspunsul la o intrebare adresata de o jurnalista din india, care l-a intrebat cum a decurs intalnirea cu premeirul tarii ei si cum i s-a parut premierul.

"Premierul dvs. este un om minunat", a spus Obama.
"Da, asa este", a intarit cu convingere tanara indiana.
"Ai vreo contributie la asta. Pentru ca pari foarte implicata", a glumit el si toata sala a inceput sa rada.
"Nu, doar sunt foarte mandra de el", a fost raspunsul dezarmant al acesteia.

Mai tarziu am stat langa niste jurnalisti americani care comentau episodul si vorbeau cu superioritatea celor care stau tota ziua pe langa presedinte, ii comentau pe jurnalistii straini care ii multumeau lui Obama pentru a-i fi ales sa ii puna o intrebare. Americanii aveau superioritatea celor care sunt acreditati la Casa Alba, intrucat erau din acel grup, si ii ridiculizau pe ceilalti confrati pentru faptul de a fi fost impresionati de presedinte.

Recunosc ca si mie mi s-a parut un pic ciudat cand la sfarsitul conferintei de presa Obama a parasit sala in aplauzele jurnalistilor, ceea ce nu s-a intamplat la niciun lider care a avut intalniri cu presa la G20.

G20 - Obama vrea sa obtina consensul mondial, nu sa impuna cu forta dorintele Americii (III)

Presedintele american Barak Obama crede ca summit-ul de la Londra este unul istoric. "Este istoric gratie multitudinii participantilor si a provocarilor pe care le avem, dar si promptitudinii si a magnitudinii raspunsului nostru".

Iata cateva din ideile exprimate de liderul de la Washington:

• Intr-o perioada in care economiile noastre sunt mai interconectat decat oricand, intreaga lume a fost afectata de criza economica devastatoare. Astazi, liderii mondiali au raspuns printr-un set de masuri coordonate si fara precedent.
• Confruntata cu provocari economice similare in trecut, lumea a reactionat lent, iar oamenii au platit un pret enorm. (...) Astazi am invatat lectiile istoriei. Stiu ca in zilele premergatoare summit-ului, unii analisti si jurnalisti au confundat o dezbatere onesta si deschisa cu diferente ireconciliabile. Dar dupa saptamani de pregatire si doua zile de negociere am cazut de acord asupra unor pasi fara precedent pentru a readuce cresterea economica si a evita astfel de crize.
• Suntem hotarati sa cream locuri de munca, aproape toti liderii G20 au actionat pentru stimularea cererii, iar valaorea totala a stimumilor fiscali va fi de peste 2000 de miliarde de dolari. (...) Aceste eforturi vor fi amplificate de partenerii nostri din G20, care au in continuare astfel de programe de stimulare fiscala.
• Am cazut de acord sa intreprindem masuri curajoase de sustine a tarilor in curs de dezvoltare.
• Am respins protectionismul care ar fi putut adanci criza. (...) aceasta cooperare intre economiile-lider ale lumii indica sustinerea noastra pentru piete libere si pentru angajamentul notru multilateral de finantare a comertului, care va duce la cresterea exporturilor si crearea de noi locuri de munca.
• Ne-am angajat la o reformare a sistemului financiar. (...) Pentru a preveni crize viitoare, am decis cresterea transparentei si protejarea capitalului institutiilor financiare. extindem supravegherea asupra tuturor institutiilor importante din sistem, piete si produse, inclusiv fonduriolor de risc (hedge funds). Ii vom identifica pe cei care nu coopereaza, inclusiv paradisurile fiscale, si vom lua masuri sa aparam sistemul financiar.
• Vom reforma FMI si banca mondiala, ca sa fie mai eficiente, sa aiba rezultate si sa fie reprezentative.
• Ii protejam pe cei care nu au intotdeauna o voce in G20, dar care au suferit enorm in urma crizei. SUA vrea sa fie lider in acest sens. In zilele urmatoare voi lucra cu Congresul sa oferim 448 de milioane de dolari asistenta imediata populatiilor vulnerabile si sa dublam sustinerea pentru dezvoltarea agricola la mai mult de un miliard, pentru a le da oamenilor instrumente sa se ridice din saracie. Nu este un act de caritate, aceastea sunt pietele noastre viitoare si viitori vectori ai cresterii economice.
• Provocarilor secolului XXI nu le poti face fata fara actiuni colective. (...) sunt hotarat sa respect diferite opinii si sa lucrez la ajungerea la consens, mai degraba decat sa dictam ppropriii nostri termeni. asa am facut progrese in ultimele zile. Si asa vreau sa avansam si sa ne impunem idealurile in lunile si anii viitori.

Despre atmosfera de la conferinta de presa urmeaza sa scriu mai tarziu. Va zic doar o declaratie a lui Obama: "Eun sunt presedintele SUA, nu presedintele Chinei, nu presedintele Japoniei, sau al oricarui stat prezent aici".

Vedeti ceva in neregula? Hmmm, Obama a uitat ca Japonia are imparat. :))

G20 - Din culise (II)

Conferinta de presa a lui Gordon Brown a inceput cu o intarziere de vreo 20-30 de minute si toti jurnalistii comentau ca s-ar putea ca discutiile sa fi fost aprinse. Rezultatul acestora il puteti citi in original aici.

Purtatorul de cuvant al lui Brown a alternat jurnalistii britanici cunoscuti cu altii de la media internationala, dar prioritate au avut marile publicatii, agentii si televiziuni. Intrebarile... so and so, iar cei din presa internationala mai putin cunoscuta au intrebat asa niste generalitati incat am avut sentimentul ca Brown a irosit timp pretios raspunzand la ele, iar raspunsurile au fost, evident tot generale.

Sarkozy si-a programat conferinta de presa in acelasi timp cu presedintia UE, adica premierul ceh Topolanek, si Comisia Europeana, adica Barroso. Niciodata nu l-am vazut mai slab pe Barroso intr-o conferinta de presa. Si interesul jurnalistilor a fost scazut, erau doar cateva zeci in sala.

Urmeaza conferinta de presa a lui Obama. Cativa mai descurcareti - am crezut noi - am ramas in sala conferintei de presa, sperand sa prindem un loc in fata. Am apucat sa vad ca desurubau podiumul sa il ridice pentru Obama, care e mai inalt decat Gordon Brown, dar apoi ne-au scos afara sa ne asezam la coada, ca sa intram din nou. Sunt destul de in fata, inaintea mea sunt foarte multi fotoreporteri, asa ca poate o sa prind un loc in fata. Acolo ai mai mari sanse sa fii vazut cand vrei sa pui intrebari, fireste.

Asa ca acum stau la coada la Obama.:)

Summit G20 - Din culisele unui summit care-si propune sa salveze economia mondiala

Sunt la ExCel Centre in Londra, acolo unde se desfasoara summit-ul G20 si mi-am propus sa va povestesc cam ce se intampla in spatele a ceea ce vedeti la televizor sau cititi in ziare, lucrurile care nu apar in stiri. Lucruri din "bucataria interna", din sala de presa. Jurnalistii nu au acces la sesiunile plenare, se fac doar pool-ul de presa pentru fotoreporteri si cameramani, ca la orice mare summit.

• Totul e organizat ca la carte si nu ai cum sa te ratacesti daca urmezi indicatiile din ghidul pentru jurnalisti. De la statia de tren politistii te indruma spre un cort alb, acolo unde arati confirmarea acreditarii si un act de identitate, dupa care esti transportat cu un autobuz spre ExCel. Si mergi o gramada, pe strazi pustii, treci de o serie de filtre de politie si in final ajungi la centrul de acreditare. Iti ridici legitimatia si din nou esti imbarcat intr-un autobuz, care te duce la centrul unde are loc efectiv conferinta.


• Elicopterele survoleaza zona, iar manifestantii sunt departe de cladirea ExCel. Privind CNN sau BBC ai impresia ca sunt foarte aproape, insa ei sunt la o distanta considerabila de cladire, in spatele unor cordoane de politisti si ai unor garduri. Sunt vreo 300-400 de persoane foarte pasnice, iar revendicarile lor sunt mai degraba politice. Lipsesc anarhistii de ieri (miercuri) din City.


• Centrul media este imens, ar trebui sa fie 1200 de locuri la mese, insa sunt mult mai multi jurnalisti. Eu n-am gasit loc la un astfel de post de lucru, asa ca am dat buzna peste niste mexicani si i-am rugat sa ma lase sa folosesc o priza pentru laptop. Am inceput sa le turui in engleza ce vroiam, prietenoasa, dup0a care unul imi raspunde in spaniola ca nu vorbeste engleza. Asa ca am folosit limba gimnastica si i-am aratat ca vreau sa folosesc o priza. Ne-am inteles perfect. Am devenit "compagnera" lor. Dar n-am gasit unul care sa imi vorbeasca in engleza. Sincer, nu ma asteptam la asta.



• Jumatate din sala de presa este pentru jurnalistii din cele 20 de tari participante - au placute puse pe mese cu numele tarilor lor, cealalta jumatate, pentru restul lumii, dar e clar ca sunt peste 1200 de persoane.

• Dupa ce m-am carat cu toate incarcatoarele, ca sa nu raman in pana de baterie la telefoane, constat ca e un rand de mese cu tot felul de charger-e, pentru Nokia, Sony Eriksson, iPhone, HTC. E pentru prima data cand vad la un astfel de eveniment chiar si incarcatoare de telefon puse la dispozitia jurnalistilor.


• Mancare si bautura din plin, adica sandviciuri si salate, supe, chipsuri si sucuri, toate gratuit pentru presa. Si cafea.


• Exista in sala de presa locul pentru stand-up pentru televiziuni. L-am prins pe Alistair Darling, ministrul de finante al Marii Britanii. El a intrat live si la Sky News, si la BBC, si la CNN. Evident cu aceeasi placa: "Trebuie sa ne asiguram ca deciziile luate astazi reflecta realitatile cu care ne confruntam. (...)Exista diferente intre statele participante, insa stim clar ca trebuie sa ajungem la o pozitie comuna. (...) Franta si Germania nu au pozitii chiar atat de diferite fata de restul privind stimulul financiar. Majoritatea statelor din G20 au pus in practica masuri privind stimulul financiar, asa ca nu exista mari diferente intre aceste doua tari si restul. Toti suntem hotarati sa sustinem relansarea economiei mondiale".


• In sala de presa a venit si Bob Geldof, in calitate de activist. De obicei el si Bono sunt prezenti sunt prezenti in locuri in care se discuta economia mondiala, ca de exemplu la Davos, in fiecare an. Cand l-am vazut pe Geldof in sufletul meu a aparut speranta: poate e si Bono pe-aici. :D Ca fanatic fan (daca-mi permiteti pleonasmul, pentru accentuare) al trupei U2 si al lui Bono, normal ca mi-as dori sa il vad atat de aproape si sa ii pun intrebari. Deocamdata nimic, dar va tin la curent.


• Am urmarit cand s-a facut poza de familie. Fetele - adica doamnele Merkel si de Kirchner (presedinta Argentinei) - erau foarte vorbarete, au vorbit aproape tot timpul si pana s-au adunat toti liderii pentru fotografie, si pe urma. Barroso si Sarkozy au avut si ei ceva de comentat, altfel Sarkozy avea o figura cam acrita si parea destul de necomunicativ. Nici macar cand Lula, presedintele brazilian, l-a luat prieteneste - poate prea prieteneste - de dupa umeri, la sfarsitul pozei de familie, n-a schitat niciun zambet. Toti liderii il asteptau pe Obama, ca momentul foto sa inceapa, iar presedintele american a aparut ca o felina. Brown a rasuflat usurat, cu o expresie pe figura care spunea "You've come!", iar Obama, inainte sa isi ocupe locul, i-a strans mana premierului canadian, Harper, de parca nu l-ar fi vazut de ceva vreme. Ceva insa n-a iesit bine la poza de familie, asa ca a fost nevoie de repetarea momentului.
  
• In centrul de presa, pe plasme de mari dimensiuni sunt CNN, BBC World, Sky News. E oarecum amuzant pentru ca, daca vezi vreun oficial la cadru la o televiziune, alergi spre locul acela si gata, esti prezent la declaratii.
• Spre dupa-amiaza sunt conferinte de presa, a lui Gordon Brown la 15.30 (ora Londrei) si la 16.00 a UE/Comisiei Europene.
• Exista o zona speciala pentru audio-vizual, 150 de cabine de montaj pentru tv, 10 studiouri complet echipate de radio si 40 de posturi de montaj radio si sapte sali de conferinta de presa, cea mai mare de 800 de locuri. Va imaginati ca o sa fie plina la conferinta finala.

Va tin la curent cu ce se intampla pe-aici si voi posta si niste fotografii de la manifestatiile de ieri.