marți, 15 decembrie 2009

Nostalgii comuniste in RATB

Am zile in care urasc sa merg cu troleibuzul. Si nu e din cauza aglomeratiei, pelc mai devreme, ma inarmez cu rabdare, cu MP3 player-ul in urechi si asta e. Il urasc din cauza oamenilor.

Nu, nu sunt asociala. Dar sa aud dimineata, la prima ora, cand sunt ninca rupta de somn sau pur si simplu n-am chef de serviciu si totusi intr-acolo ma indrept tot felul de oameni vorbind despre ce ii framanta si luand drept auditoriu intregul troleibuz.... e peste puterea mea de anduranta.

Am asistat la numeroase episoade in care subiectul erau tinerii. Si, intotdeauna, cei care ii blamau erau oamenii in varsta. Una dintre primele mele revelatii cand am venit in bucuresti la facultate si am inceput sa folosesc zilnic mijloacele de transport a fost sa constat ca oamenii batrani sunt foarte rai si ranchiunosi. Eu aveam imaginea bunicilor mei, oameni ok, care nu ii urau pe tineri asa cum constatasem ca se intampla, daca ma luam dupa episoadele din troleibuz.

Ceea ce mi-a pus capac a fost o replica incredibil de nepotrivita a unei batrane. O tanara statea pe unul dintre locurile destinate copiilor, batranilor, bolnavilor sau femeilor insarcinate. Si de ea s-a luat o batrana, cu vechiul repetoriu: Tinerii din ziua de astazi sunt niste nesimtiti, nu cedeaza locul oamenilor in varsta, needucati, etc etc. Doamna, ma simt rau, i-a replicat tanara. Ei, te simti rau la varsta asta, noi suntem bolnavi, nu voi, si-a arogat batrana monopol asupra bolii. Sunt insarcinata, nu ma simt bine, a continuat tanara dialogul prin care se scuza. Si ce, eu te-am pus sa ramai insarcinata?, a fost replica batranei.

M-a socat, pur si simplu. Mi s-a parut o esenta a rautatii.

Ei bine, in aceasta dimineata o alta femeie facea apologia vremurilor lui Ceausescu. "Ala a fost bun, ne dadea casa, serviciu, acum vezi barbat in toata firea plangand ca si-a pierdut locul de munca", spunea ea. Unii au incercat sa o faca sa taca - pana la urma, in drumult au spre serviciu ai nevoie de liniste, nu de aberatii - dar replica ei a fost: "Mi-am castigat dreptul sa vorbesc. Pentru asta au murit unii acum 20 de ani".

Pai cum vine asta? Altii i-au castigat un drept, de care se bucura, dar ea uita ca au murit din ordinul acelui om "minunat" care ii dadea serviciu si casa.

Brr, urasc RATB-ul, pe bune. Din unii oameni scoate tot ce e mai urat. Probabil ca sunt foarte multi oameni singuri, care n-au cu cine sa vorbeasca si cand merg cu autobuzul simt ei nevoia sa se faca auziti. Si sa comunice. Tot se gaseste cineva sa intre in dialog cu ei, fie sa ii aprobe, fie sa le spuna sa taca. Si uite-asa, o cearta devine tot comunicare.

Apropo, merita sa intrati in sectiunea asta pe HotNews.ro.

10 comentarii:

  1. Si sotia mea a fost ridicata de pe scaun de o baba desi era gravida (in mod evident). Cu un discurs asemanator. Cred ca tine de om - daca baba a fost nesimtita toata viata, n-o sa-i treaca la batranete. Pe de alta parte asta m-a inrait pe mine. Eu nu ma ridic pentru nimic in lume. Poate daca mi se pare mie ca respectivul mos/baba/tanara/etc are nevoie sa stea jos si numai daca tace si rabda sau macar intreaba frumos. Abia astept sa se ia una de mine asa s-o arunc din autobuz (nu glumesc).

    RăspundețiȘtergere
  2. Pt anonim: Nu trebuie sa arunci pe nimeni din autobuz, civilizatule. Maretule, nu trebuie sa-ti arati atotputernicia pe babutele pe jumatate senile. Masculinitatea ta nu are nimica de dovedit in fata nimanui. Violenta la care esti predispus nu a adus nimica bun niciodata.
    Voinicule, e suficient sa-ti pastrezi locul daca crezi ca esti mai indreptatit, si sa explici de ce faci asta; de exemplu spui: eu sunt un barbat in putere, si nu o sa-mi dau pretiosul loc de stat jos unei babute oricat ar tipa ea la mine. Si nu te ridici. Poti s-o imbrancesti atunci cand o sa se aseze in poala ta, si sa-ti satisfaci orgoliul personal. Sotia ta nu trebuia sa se ridice de pe locul respectiv daca avea dreptul si nevoia sa stea acolo, nu cred ca a luat-o nimeni de umar s-o arunce din tramvai.

    Pentru articol: oamenii astia sunt in esenta niste tarani needucati adusi cu forta in Bucuresti, intr-un oras care este prost proiectat, executat, si in general nepotrivit pentru masele de semianalfabeti care-l populeaza. Sa te pui la mintea lor este cel putin neproductiv - si s'ar putea ca asistenta sa nu sesizeze diferentele de educatie si clasa. Sa intri in dialog cu astfel de oameni nu-ti aduce nici-un castig. Acu doua zile, la coada la ENEL pentru plata electricitatii: o "doamna" mai in varsta tipa in gura mare la toata lumea (si din fata si din spatele ghiseelor) ca o sa faca si o sa dreaga pentru ca lucrurile nu se intampla cum vroia ea. Adica nu putea sa-si plateasca factura la un ghiseu care era inchis, si care afisa inchis. Tot restul lumii astepta la coada, ea tipa in gura mare ca vrea sa plateasca acolo. Am vrut sa-i zic sa-si inchida gura, ca ma doare capul si nu am chef s-o ascult. Chiar cand am deschis gura mi-am dat seama ca la fel de bine as putea sa vorbesc cu un foen, si nu as rezolva nimica decat sa ma enervez si sa-mi creasca tensiunea, asa ca mi-am inchis fleanca la loc, am zambit usor, si am lasat-o in pacea ei.
    Pana la urma a "castigat", lumea de la cozi a lasat-o sa intre in fata dupa ce cu totii ne-am saturat de tipat si sa plateasca; fara nici-un avantaj de timp, pentru ca timpul cat a tipat a fost suficient pentru unele persoane care au ajuns dupa ea sa stea la coada, sa plateasca si sa plece.
    Morala? Nu te pune cu prostii, ca unii as putea sa va confunde. Taci, evita, zambeste, si mergi mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  3. tatal meu e pensionar si sufera de un handicap vizibil (e paralizat pe dreapta) si nu cere nici in ruptul capului loc in autobuz. doar daca i se ofera insistent se aseaza. batranii aceia care reactioneaza asa urat in autobuze sunt cei pe care batranetea n-a reusit sa ii intelepteasca, sunt aceia carora varsta pensionarii nu le-a adus decat dorinta de a fi tratati ca niste legume.
    cat despre nostalgiile ceausiste care ridica in slavi casa si serviciul, alea nu apartin decat unor minti inguste, care se multumeau cu satisfacerea nevoilor primare, pe care le au si animalele. nu conta ca nu aveai voie sa gandesti, important era sa ai casa si serviciu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eh .. si traficul rutier e o lectie de colaborare (dis)functionala, daca o luam asa. Si cozile de la metrou. Unde-s multi oameni e normal.

    In alta ordine de idei: anduranta ?! indurare? rezistenta?

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am patit-o si u inainte de '89. Veneam de la un miting la cre stausem niste ore bune in picioare in frig. Am avut norocul sa gasesc un loc liber in tramvai si ma infofolosem cum puteam mai bine sa ma incalzesc. Am vazut o tanara gravida si cu un copilas de manacare abia faceau fata in inghesuiala. M-am ridicat sa le dau locul. A dat buzna peste mine sa ma darame o "minoritara" grasa si cu fuste largi, perfect sanatoasa. Cand i-am reprosat ca locul era pentru biata gravida mi-a replicat ca si ea a fost de mai multe ori gravida si nuavut nevouie sa stea jos. De atunci ma ridic doar cand persoana careia vreau sa-i cedez locul e langa mine si putem face "schimbul" neagresati.

    RăspundețiȘtergere
  7. Bucuresti - orasul in care oamenii imbatranesc urat.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu fiti asa de neiertatori. Si eu am facut exact la fel, cu mp3 player drept scut, nu-mi placea ce aud... si pe urma mi s-a facut o mare mila de ei, pentru ca am inteles ca eu NU am cum sa stiu ce resorturi ii fac pe ei sa-si piarda cumpatul sau sa vorbeasca asa in gura mare. Nu toti au fost tarani adusi la oras sau oameni care au trait multumindu-se cu cu satisfacerea nevoilor primare, cum a spus cineva mai sus. Pentru foarte multi, ultimii 5-10-20 de ani au adus batranetea, care nu e o placere pentru nimeni, si saracia, si o lume in care batranii sunt dispretuiti si considerati niste poveri. Asa incat nu mi se pare de mirare ca isi idealizeaza tineretea, vremea cand pur si simplu erau in putere, nu erau singuri si poate nici asa de saraci. Nu fostul regim il regreta (probabil ca atunci erau la fel de scarbiti si de asupriti ca toata lumea), ci tineretea lor, perioada cand erau sanatosi si se simteau utili pentru copiii lor, pentru prietenii lor, uneori si pentru munca lor. Nu comparati batranii nostri cu batranii din Vest zambitori si relaxati. Din punctul meu de vedere, e destul ca ai nostri si-au trait cea mai mare parte a vietii in comunism - nu mai au nevoie si de dispretul sau de etichetele pe care li le punem noi. Eu nici cu o floare nu i-as atinge. Nu ma pot supara pe ei, oricat de uraciosi sau nervosi ar fi si oricat ar sustine ca regreta "ce-a fost inainte". Pe ei nu-i mai asteapta nici o bucurie, si nu vad de ce i-am judeca noi.

    RăspundețiȘtergere
  9. taranii nedeucati sunt numa in bucuresti. un taran adevarat e prea mandru sa stea jos in fata celorlalti. doar daca are muierea langa el, el ia loc iar ei ii spune scurt: fa, tu ai grija de papornita ca eu am treaba... si priveste pe geam.

    RăspundețiȘtergere
  10. mergeti in rep. moldova, sa vedeti acolo batraneii ce simpatici sunt in troleibuz, mai ales ca-ti vorbesc si-n rusa, si te trimit repede in "romania ta". nu, in romania batraneii inca sunt ok.

    RăspundețiȘtergere