Turism de check point. Destinatia: pe granita dintre Georgia si Osetia de Sud

Calatoria mea in Georgia a fost cu totul speciala. Iar patrula pe granita dintre Georgia si Osetia de Sud a fost o experienta pe care n-am mai intalnit-o. Probabil colegii mei acreditati pe Ministerul Apararii, care au fost in Afghanistan si Irak, care au fost in Kosovo, gasesc subtirica patrularea mea cu misiunea europeana din Georgia, EUMM, o misiune de observatori, nici macar militara. Insa va asigur ca, pentru mine, a fost extrem de interesanta. Nu numai ca am imbracat o vesta anti-glont, care, pe 25-27 de grade parea si mai grea si mai calduroasa, ci mai ales faptul ca am vorbit cu oameni care au experimentat conflictul si care au fugit din fata rusilor si a militiilor osetine.

O sa va spun povestea si in imagini, care mi se par mai graitoare decat cuvintele.

De ce turism de check point, poate va intrebati. Mi-a placut mult aceasta formulare, care ii apartine Alinei Doroftei, sefa misiunii romanesti din cadrul EUMM. En spunea ca sunt dotati acolo la Gori cu multe veste antiglont pentru ca foarte multi oficiali europeni vin in vizita acolo si sunt adusi la check point-ul de la Ergneti. Este locul in care rusii se afla la 150 de metri si unde, de doua ori pe luna, cele doua parti - rusa si europeana - se intalnesc si discuta despre incidentele recente, cauzele lor, incearca sa mentina situatia cat mai normala. Ideea e ca rusii au fost chiar impresionati de faptul ca UE a reusit, in doar 2 saptamani, sa desfasoare aceasta misiune de monitorizare. Numai ca europenii nu au acces si de cealalta parte a granitei, adica in Osetia de Sud. Asa ca nu poti sti ce e acolo, si oamenii aceia din tsinvali au povestile lor, versiunea lor asupra situatiei, insa eu n-am avut acces decat in partea georgiana.

Georgienii ar vrea prelungirea mandatului misiunii si dupa septembrie 2010, pe de alta parte, din ce am citit prin presa internationala, ar vrea extinderea prerogativelor misiunii, adica sa fie transfrormata din misiune de observatori in una de peace keeping si ar mai vrea si implicarea americanilor. Insa aceasta misiune europeana e un succes, asa ca cei de la Bruxelles nu vad relevanta implicarii unei a treia parti.


Nu puteam rata ocazia de a face o poza echipata asa cum trebuie, cu cascheta si vesta antiglont. Numai ca n-am folosit si cascheta - e extrem de grea, in mod normal as spune, ar trebui sa reziste patrunderii glontului - insa am pastrat vesta pe mine ore in sir. Era deja foarte cald afara, iar atunci cand urcam in masina ma simteam ca un robot, nu eram in stare sa imi misc decat capul. M-a amuzat faptul ca a trebuit sa semnez un formular inainte de plecarea in patrulare, un formular special.

Ce scria pe el? Ca eu imi asum riscurile care decurg din insotirea misiunii, ca nu pot calatori in masinile blondate, acele Toyota albe 4x4 si ca, in cazul unui deces, familia mea nu poate da in judecata pentru daune EUMM. Va dati seama, mi-am spus ca sunt clar pe barba mea. :) Am insotit patrula intr-o masina a ambasadei, tot un 4x4, iar cei monitorii au fost generosi si mi-au dat o vesta de-a lor. mai mult, sa fie siguri ca totul e ok, masina in care ma aflam a fost incadrata in coloana chiar in mijloc.

Eu as fi zis ca e este ceva foarte sigur, fara riscul unor pericole acum, isna faptul ca toti si-au pus vestele anti-glont mi-a indicat faptul ca nu este bine sa iti asumi niciun risc. Mai mult, am inteles ca strazile principale au fost curatate de mine, insa campurile si strazile mai putin circulate din regiunea aceea de granita cu Osetia de Sud nu sunt sigure 100%.

Am fotografiat punctul de control din masina, de la distanta, pentru ca monitorii romani m-au avertizat ca soldatilor georgieni nu le place sa fie pozati. Mai mult, mi-au sugerat sa imi las aparatul in masina, ca sunt si mai suspiciosi cand vad ca nu e o misiune normala, ca sunt in plus si alti oficiali. Cerand insa permisiunea de a fotografia "spre rusi", n-a fost nicio problema sa imi iau aparaatul.

Atasatul militar de la ambasada din Tbilisi, ambasadorul Barliba - care mi-a fost profesor la SNSPA - si unul dintre monitori vorbeau rusa foarte bine, asa ca ei se intelegeau cu soldatii georgieni. E paradoxal, ii urasc pe rusi, s-au ucis unii pe ceilalti, dar limba lor de comunicare este tocmai rusa.

Granita este marcata de un zid din saci umpluti cu pamant si niste blocuri de beton, de un steag georgian si niste Cobre amplasate pe baricada. Cobrele sunt niste arme, niste mitraliere mari. Iertati-mi explicatia stangace, insa nu e tocmai domeniul meu. :)

Dincolo erau rusii, iar cu zoom-ul la maxim de la aparatul foto am putut surprinde si check point-ul din Osetia de Sud. Distanta este foarte mica, 150 de metri, par atat de aproape. Este atat de usor sa aiba loc ciocniri in acea zona, intrucat e de-ajuns ca unul sa traga un foc de arma si sa existe riposta. Mai ales noaptea, imi imaginez ca soldatii aceia georgieni nu prea stau pe ganduri. Si nici cei rusi.

M-am fotografiat cu rusii in spate, iar soldatii georgieni ne priveau relaxati. Probabil ca toti strainii, oficiali sau jurnalisti, care ajung acolo fac asta. Ideea era insa sa nu stai prea mult acolo, prea aproape, chiar daca probabilitatea sa ti se intample ceva era mica. In vale se vedea orasul Tsinvali, un oras mort, nu vedeai prin binoclu tipenie de om.

Georgianul, cel mai mare in rang de-acolo (dr.) vorbeste despre ultimul incident, focuri de arma auzite in noaptea dinaintea vizitei noastre, focuri de Kalasnicov.

Apoi am plecat spre sat, sa vorbim cu oamenii. Am intalnit o femeie la vreo 60 de ani, care a insistat sa intram in gospodaria ei. "Ce sa le arati, femeie?", a intrebat-o sotul ei, adaugand ca nici nu au ce sa ne dea. Aveam sa aflu mai tarziu ca ospitalitatea georgiana e la fel de celebra ca si cea romaneasca. Nu e frumos sa ii refuzi, ca ii jignesti.

Casa acelor oameni, mare, in care locuiau doua familii, ei si fiica lor cu copilul ei, a fost arsa de militiile sud-osetine. Rusii nu au facut dezastre pe-acolo, ni s-a spus, insa au venit militiile si au luat tot ce au gasit demn de luat si au dat foc caselor.

Intre timp, din banii danezilor, ajutoare internationale, li s-a construit o casa cu o singura incapere. In curte era instalat un cost de la UNCHR. Parea mai cochet inauntru decat casa, insa odata ce va veni frigul va fi aproape imposibil de trait acolo.

Asa arata in interior, pana si bicicleta nepotelului intrase in el. Alaturi, ruinele casei. Ne-am uitat uimiti cate camere avusesera, iar acum toata existenta lor era redusa la o singura incapere. dar tot era mai bine decat intr-o tabara de refugiati. macar erau in gospodaria lor, aveau ce manca, niste cartofi, fructe, dupa miros si niste animale si pasari.


Citesti in ziare, vezi la tv distrugerile razboiului, insa impactul este maxim atunci cand vezi cu ochii tai. Cine stie ce e si in partea cealalta, ne intrebam, referindu-ne evident la partea sud-osetina.

Am plecat mai departe, spre un alt punct de control, de unde urma sa vedem mai bine orasul Tsinvali, capitala Osetiei de Sud. Capitala e impropriu spus. Zemo Nikozi este satul in care punctul de control e amplasat chiar in cimitir. Mai exact, imparte cimitirul in doua.

In prima faza m-am gandit sa imi fac o poza si sa le explic celor care o vor vedea ca orasul Tsinvali se afla in spatele meu. L-am cercetat cu binoclul, de aceasta data mult mai de aproape decat din Ergneti. In afara unor rufe intinse pe franghii, nu exista niciun indiciu ca acele blocuri ar fi locuite. nu am vazut vreun catel - si au si ei caini vagabonzi - nu am vazut tipenie de om. Mi s-a parut ciudat, mi s-a parut un oras fantoma.

Cum lucrurile erau calme, am trecut de zid, in partea osetina a cimitirului. Ma rog, tot georgiana. Insa Georgia, in urma razboiului din 2008, a pierdut teritorii si ele se aflau chiar in zona in care ne gaseam noi. In spatele meu se vad blocurile, dar si cel mai inalt varf din Caucaz, in jur de 5800 de metri, inzapezit. De altfel, muntii se profilau spectaculos in zare si privindu-i uitai ca in acele locuri a fost razboi.

Am intalnit un episcop care s-a implicat activ in viata comunitatii dupa razboi si chiar in timpul acestuia. Casa parohiala tocmai fusese refacuta, pentru ca bombardamentele rusilor o distrusesera cu totul. In acea casa era o sala de curs, cu computere, imprimanta, scaner, primite donatie de la guvernul polonez.

Bogdan Aurescu, secretar de stat in MAE, l-a intrebat care sunt nevoile comunitatii, pentru a identifica modalitatile in care poate ajuta si Romania. Romania este, de altfel, un contributor generos in Georgia.

Din nou ospitalitatea georgiana si-a spus cuvantul. Pentru ca i s-a sugerat sa nu refuze un pahar de vin, intrucat isi jignea gazda, Aurescu a convenit sa inchinam un pahar. Ghinion, pentru ca a fost niste coniac georgian, celebru de altfel in regiune, insotit de niste miere cu nuci si niste prajiturele. Cand am vazut ca maicile intind masa, ne-am crispat. Va dati seama insa ce combinatie exploziva a fost pentru stomac coniacul, tare ca focul - ma rog, pentru mine, neexperimentata - cu mierea dulce. Numai ca ospitalitatea georgiana trebuie rasplatita. Este surprinzator faptul ca oamenii aceia care au atat de putin, care au pierdut atat de mult, insista sa imparta ce au cu tine. Familia a carei gospodarie am vizitat-o ne-a umplut mainile cu struguri si mere. episcopul a deschis cel mai bun coniac sa isi cinsteasca oaspetii.

Cam asta a fost incursiunea mea acolo. O parte din aventura mea georgiana. ca sa nu ma repet, am vorbit aici despre chestii mai personale. Altfel, un reportaj puteti citi si pe HotNews.ro.

Comisarul european - Orice portofoliu am obtine, Ciolos trebuie trimis comisar

Premierul Boc a anuntat oficial nominalizarea lui Dacian Ciolos pentru postul de comisar. De ce? Pentru ca maine probabil va cadea Guvernul si nominalizarea trebuia facuta.

Mi se clarifica un lucru: nu conteaza portofoliul, probabil stim ca l-am pierdut pe cel al agriculturii, insa Ciolos trebuie sa fie in Comisie. E agreat si asta e, e decis sa fie trimis, indiferent de portofoliu.

Eu faceam mereu legatura intre portofoliul agriculturii si numele lui Dacian Ciolos, pentru ca imi imaginam ca va fi trimis comisar doar daca obtinem acest portofoliu, altfel va fi luata in considerare o alta persoana, poate mai specializata sau cu competente pe domeniul pe care l-am obtine. Adica nu ma gandeam sa il vad pe Dacian Ciolos la... sa zicem.... cercetare... sau.... taxare sau extindere. Mie Ciolos mi se pare un profesionist, dar pe agricultura. Nu comentez aici competentele lui pe alte domenii, nu le stiu. Stiu insa ca l-am apreciat mereu pe agricultura, i-am apreciat modul de a comunica, intotdeauna onest si incercand sa se faca inteles, explicand lucrurile in asa fel incat sa pricepi despre ce vorbea. Dar nu mi-l imaginam in alt loc, preluand un alt portofoliu.

Azi am avut o revelatie: daca Barroso cere 3 nume, Bucurestiul ii da unul: Dacian Ciolos. Indiferent ce portofoliu va repartiza apoi Barroso Romaniei. Autoritatile sustin inca faptul ca avem sanse la agricultura. Am scris pe HotNews.ro vineri ca li s-a cam spus ca n-au nicio sansa la agricultura, ca portita asta e inchisa. Boc n-a mai zis nimic de portofoliu, in sfarsit a inteles ca trimite numele. Si cum stie ca am pierdut portofoliu, n-are sens sa mai persiste. Dar Dacian Ciolos va fi comisar. Asta doar daca Barroso nu va zice, ca in cazul lui Vosganian, NU.

Ma intreb insa daca toata aceasta poveste si vehiculare a numelui sau de luni de zile nu il va afecta pe Ciolos. Am vorbit imediat dupa anuntul lui Boc la Bruxelles. Unde se considera ca Boc a facut o prostie. De ce?

1. pentru ca numele n-a fost convenit inca cu Barroso - adica trebuie sa zica Barroso ok, asta e omul ca sa te apuci sa faci anuntul oficial
2. a "ars" intens numele lui Ciolos vehiculandu-l de atatea luni de zile
3. momentul anuntului e prost, chiar daca cei de-acolo inteleg ca graba e suscitata de caderea Guvernului - numai ca sunt niste reguli, care trebuie respectate

Autoritatile dau, inca o data, dovada administrarii proaste a acestei chestiuni. Incep sa obosesc cu acest subiect. Ok, ne-am lamurit, Dacian Ciolos va fi comisarul Romaniei. Sau asta vor acum premierul si presedintele, ca inteleg ca presedintele urmeaza sa fie instiintat, dar Boc anunta ceea ce zicea presedintele acum catva timp. Presedintele Romaniei, desi, procedural, n-are niciun rol: premierul desemneaza comisarul si il comunica presedintelui Comisiei Europene. La noi, Basescu n-are cum sa se tina deoparte de la aceasta chestiune. Cei de la Comisie mi-au spus clar: in toate tarile, premierul desemneaza comisarul, cu exceptia Frantei, care e republica semiprezidentiala.

E stupid: presedintele vorbeste despre Ciolos ca varianta de comisar, Boc il anunta comisar, dupa care spune ca il va anunta pe presedinte. ce? Ca a facut anuntul oficial? Ca numele oricum de-acolo i-a venit, de la Cotroceni.

Of, am obosit. Sa faca odata Barroso echipa! Si succes dlui Ciolos. Sper sa nu ii fie atat de greu cat imi imaginez eu ca-i va fi. :)

Mda, Obama ia Nobelul pentru pace. De ce?

Obama ia premiul Nobel pentru pace. Ultimii doi ani din viata lui au fost fantastici: a castigat nominalizarea la prezidentiale din partea partidului democrat, a castigat presedintia SUA, acum ia si Premiul Nobel pentru pace. De ce? "Pentru eforturile de consolidare a diplomatiei internationale si cooperarii intre popoare", spun cei care i-l acorda. Mda...

Eu continuu sa ma intreb: DE CE?

In anii anteriori, stiai sa spui ce a facut Matti Ahtisaari sau Al Gore. Dar Obama, sincer, nu-mi vine ceva marcant acum.

Oricum, Obama a creat mari asteptari si va crea dezamagiri pe masura. 'Cause yes, he can!

Suntem ridicoli in povestea cu Herta Muller

Un comentariu scurt: de ce devenim dintr-o data mandri de ea, ne-o arogam cu atata lejeritate, acum ca a castigat premiul Nobel pentru literatura? L-a castigat pentru stilul ei, pentru ce a scris IN LIMBA GERMANA. Nu pentru ca e la origini romanca.

Asa e, suntem insetati de astfel de exemple din randul natiei noastre, dar femeia asta a creat in Germania. Iar creatia ei a fost premiata, nu originea.

Da, ne bucuram ca a castigat, dar haideti sa nu facem o victorie nationala din asta. N-avem absolut niciun merit.

Georgia, patria maxi taxiurilor si a soferilor fara reguli

Nu am avut prea mult timp sa scriu pe blog de cand sunt plecata, dar m-am gandit sa incep cu ceva usor si scurt, intre doua intalniri. Va voi spune impresiile despre vbiata de zi cu zi a georgiei, atat cat am vazut, dar voi avea multe de scris si de spus in urma intalnirilor pe care le-am avut, in urma discutiilor cu oamenii, am vazut taberele de refugiati, e adevarat, de la distanta, am vorbit cu oameni din zona de granita cu Osetia de Sud, am vazut check point-urile georgiene de pe granita administrativa dintre Georgia si teritoriile ocupate, regiunile separatiste, toate astea intr-o patrula a misiunii de observatori UE, EUMM, pe care am insotit-o sambata.

Insa cum nu am fost mult timp acum, va voi spune despre ce am observat in Georgia. In primul rand, traficul. Claxoane in permanenta, o galagie pe strada pana am inteles de ce. Asa se atentioneaza intre ei soferii de faptul ca schimba banda sau intra in trafic, fiindca e un haos. am fost avertizata sa fiu atenta cu trec strada, pentru ca si la semaforul pe verde te poate claca masina daca nu esti atent.

In trafic nu au nicio regula, nu semnalizeaza cand schimba banda, nu respecta regulile de intrare in sensul giratoriu, fiecare e dupa puteri si dupa tupeu, este o adevarata aventura. In plus, mi s-a spus ca dupa-amiaza, jumatate dintre soferi sunt beti. "Liniiile dintre benzi nu sunt pentru a le demarca, ci pentru a putea merge soferii drept, atunci cand au ceva la bord. Politia nu te pune sa sufli in fiola, nu-ti ia alcoolemia cand te opres, pentru ca n-ar avea sens", mi s-a spus. Deci traficul si calitatea de pieton sunt o aventura in Georgia.

Taxiurile, o alta. Trebuia sa ajung la un interviu si am luat un taxi. Cineva de la ambasada mi-a sugerat sa sun persoana cu care urma sa ma intalnesc, pentru ca aceasta sa ii explice in georgiana sau rusa soferului unde sa ma duca. Si asa am facut. Mi s-a spus sa nu dau mai mult de 5 lari (aproximativ 10 lei) pe cursa, in general. Ei bine, cand am ajuns la destinatie, dupa ce am mers pe un drum serpuitor, care urca pe culmea dealului - orasul Tbilisi este ca intr-o caldare, pe fundul unei galeti, inconjurat de dealuri, deci din centru trebuie sa urci in general spre zonele spre care ai nevoie - dupa ce am tras si o sperietura pentru ca mi se spusese ca fac 15 minute cu taxiul, dar mie mi se parea ca merg de cel putin dublu, iar peisajul nu era din cele mai linistitoare, am ajuns la destinatie si soferul a refuzat cei 5 lari. A insistat sa ii dau 10. Stiam ca ma trage in piept, dar asta e. In plus, sunt particulari: ei nu au sa-ti dea chitanta pentru decont. e chiar caraghios sa iti pui problema asta.

Georgia e o tara a maxi taxiurilor, cum era Romania pe la mijlocul anilor '90. Aici autobuzele sunt de mici dimensiuni, insa lumea merge cu maxi taxi.

Daca nu stii rusa, este destul de greu sa te intelegi cu aomenii, ca strain. Credeam ca tinerii vorbesc engleza, dar nu toti, aveam sa constat.

Altfel, georgienii sunt foarte amabili si ospitalieri. Peste tot, chiar si in zona in care a fost conflictul iar casele oamenilor au fost arse, acestia au insitat sa intram un pic si ne-au servit cu fructe. Au insistat si pentru un pahar de vin, dar am refuzat. In general, se simt foarte jigniti daca ii refuzi, asa ca e mai bine sa nu o faci.

Georgia nu este foarte ieftina, desi ai fi tentat sa crezi asta. Comparand preturile cu cele de la noi, ele sunt similare, insa veniturile mai mici. Dupa cum se zice ca e un paradis investitional si investitorii au venit aici, inca rezultatul nu se vede. E o tara saracaciaosa si cenusie - ma rog, eu am vazut Tbilisi si Gori - cu o gramada de masini vechi, rable efectiv pe strazi, insa si o multime de SUV-uri. Foarte multe, cred ca oamenii care au avut ceva bani si-au luat SUV.

Am mai aflat despre ei ceva: tin foarte mult la aparente. Masina trebuie sa fie bengoasa, chiar daca nu au bani de benzina. Si apropo de benzina, georgienii fumeaza si in benzinarii, cand isi fac plinul. Infricosator! De altfel, fumeaza peste tot, am inteles, in magazine cand intra sa cumpere ceva, nu sting tigara.

Blocurile de locuinte par pe dinafara cam darapanate, iar romanii din misiunea de la Gori povesteau ca la intrare blocurile sunt niste cazaturi, cu toate firele si tevile la vedere. Inauntru, insa, apartamentele arata foarte bine.

Ca shopping, nu are sens sa cumperi de-aici - si inteleg ca nici nu prea ai ce - altceva in afara de vin si de coniac. Ele sunt celebre in regiune, obisnuiau sa fie furnizorul de vina al URSS si, mai apoi, al Rusiei, cand lucuruile mergeau bine intre ei.

Voi reveni despre Georgia, intrucat am multe, foarte multe de povestit. Acum fug sa vad orasul Tbilisi, sunt aici de trei zile si nu am apucat sa vad mult din el, fiind tot in intalniri.

JO2016 si geopolitica sportului

Am urmarit atent in ultima saptamana desfasurarea de forte pentru desemnarea orasului care va gazdui JO din 2016. Candidate: Rio de Janeiro, Chicago, Madrid si Tokio. Dupa modelul lui Tony Blair, care a mers sa-si sustina capitala pentru organizarea Jocurilor Olimpice din 2012 si victoria Londrei asupra competitoarelor, liderii celor patru tari care au trimis aplicatii au fost prezenti la Copenhaga, acolo unde sa decis cine va gazdui Olimpiada de peste 7 ani.

Obama a anuntat la inceputul saptamanii ca va merge si el, chiar daca initial era stabilit ca doar Michelle sa sustina cauza orasului lor, Chicago. Si totusi, presedintele american a ajuns in aceasta dupa-amiaza in Danemarca. La timp as spune pentru a-si "savura" infrangerea, caci Chicago a adunat cele mai putine voturi.

Lula, presedintele Braziliei a fost prezent, insotit de Pele, premierul nipon, la fel, regele Juan Carlos si regina Sophia, precum si Zapatero au fost si ei in Copenhaga. Madridul a intrat in finala, dar a castigat Rio de Janeiro.

Evident ca aceasta victorie trebuie citita si in cheie geo-politica si economica. Brazilia e o putere emergenta, anul trecut China a organizat Jocurile Olimpice. E un semn clar ca ierarhiile nu mai pot ramane aceleasi, ca si alte puteri conteaza.

Oricum, cele mai multe JO au fost organizate in Europa si America de Nord, fie ca vorbim despre JO de iarna sau de vara. America de Sud nu avea niciunul in palmares si cine ar fi fost mai potrivit decat Brazilia?

Analistii pe care i-am auzit pe BBC World si Bloomberg, canalele pe care le pot urmari aici, in Georgia, spun ca CIO va fi supus unor intense presiuni din cauza infrangerii rusinoase a orasului Chicago. Dar... the world is changing si nu de azi, ci de alaltaieri.

Liderii de filiale PDL ne-au spus: Faceti ceva, nu mai putem. Si conducerea a facut

Este discutia unui eurodeputat PDL cu un grup de primari de comune, la Bruxelles. Primari PDL. Joi, aflasera ca ministri PSD au demisionat si bineinteles ca vroiau sa stie ce se intampla mai departe. Asa ca intalnirea cu un important europarlamentar a avut menirea sa ii lamureasca asupra intrebarii: ce vom face? Incerc sa reproduc cat mai aproape, ca forma (dupa notite), discutia, mai bine spus, raspunsul:

"Vom avea interimari 45 de zile, asa cum spune legea, apoi premierul trebuie sa mearga cu guvernul in Parlament. Insa dupa 45 de zile depasim alegerile. Ceea ce s-a intamplat astazi are un aspect pozitiv, dar si unul negativ. Pozitiv pentru ca PDL este plin de energie si sperante, negativ pentru ca alegerile vor fi contestate la greu nu numai de PSD, dar si e PNL, si de altii. Pentru noi va fi mai greu acum pentru ca n-avem voie sa facem nicio greseala.

Dupa interimat avem doua optiuni:

• ori sa formam o majoritate in parlament, cu tovarasi care trec dintr-un partid in altul fara nicio treaba, baieti buni, si sunt destui
• ori alegeri anticipate
  

Presedintii de filiale ne-au spus duminica: "Nu mai putem, trebuie facut ceva". Si conducerea partidului a facut ceva si acum bulgarele se rostogoleste la vale.

- Un nou guvern inseamna si un nou premier?, a intrebat un primar.
- Nu, premierul e Boc, pentru ca el a gestionat foarte bine. Chestiunea e o noua majoritate, in care PDL sa fie cel mai mare partener.
- O facem doar cu PNL?, a intrebat un altul.
- Da, cum PNL si cu UDMR, a spus eurodeputatul, in timp ce sala murmura. Vedeti cum e, iubirea se regenereaza, ea nu moare. Daca tara o cere, ne iubim din nou.

Economic insa avem un singur risc major: sa iesim din acordul cu FMI si Comisia Europeana. Asta ar avea un impact major asupra situatiei tarii, ar rezulta deprecierea leului cu consecintele de rigoare. PDL nu are voie sa greseasca. I-am spus lui Pogea ca va trebui sa reziste la orice cerinta venita de oriunde, inclusiv din PDL, care ar putea da peste cap acordul."

Cu aceste cuvinte, discutia s-a incheiat, optimismul a cuprins sala si toti primarii au vrut sa faca poze cu eurodeputatul care i-a asigurat ca va fi bine.