Se vorbeste atat de mult despre criza si solutii pentru viitor pentru o reglementare a sectorului financiar aici in Marea Britanie. G20 din 2 aprilie de la Londra se apropie, profesori de-ai mei lucreaza la inputul britanic la pozitia europeana comuna pentru summit.
Vorbeam astazi la un curs de EMU (European Monetary Union) despre faptul ca tarile din zona euro nu sunt de acord cu neaplicarea criteriilor de convergenta, doar pentru ca tarile din afara zonei euro sa intre mai repede si sa fie protejate. Colegul meu din Ungaria exprima opinia propriului guvern, el crede ca Ungaria trebuie integrata in zona euro, pentru ca moneda sa are nevoie de protectie si ca forintul nu ar putea face fata atacurilor speculative.
La reuniunea informala de duminica, Angela Merkel a fost foarte clara: criteriile de la Maastricht nu sunt abolite. Junker a fost un pic nuantat: ar putea exista, eventual, o flexibilitate in privinta perioadei in care o tara trabuie sa stea in Mecanismul European al Ratelor de Schimb (ERMII), antecamera pentru doi ani inainte de aderarea la zona euro.
Replica profesorului nostru, economist si consultant in timp si pentru Comisia Europeana si pentru guvernul britanic, a fost ca aderarea la euro probabil trebuie sa fie off the agenda pentru ceva vreme de-acum inainte, ca va trebui ca situatia sa fie prea grava ca sa se ia decizia de a baga toate statele UE din afara zonei euro in zona euro, pentru a le proteja.
Pe de alta parte, la un moment dat, a avansat urmatoarea idee: Vad mai degraba oportuna existenta unei autoritati fiscale comunitare si luarea de la statele membre a politicilor fiscale.
Woow, in ce conditii ar fi dispuse statele membre sa renunte la prerogativele construirii propriei politici fiscale? m-am intrebat. In ce conditii s-ar putea gasi consensul politic la nivel european?
Va marturisesc ca ma gandesc la raspuns. Voi ce credeti? Mie mi se pare o idee cam hazardata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu