Prin urmare, vorbesc aseara la telefon cu iubitul meu care imi spune ca e o emisiune pe Realitatea TV in care sunt - prin telefon sau sau altfel - Vantu si Patriciu si tema este "Mogulii si oamenii lor". Va dati seama ca asta mi-a starnit curiozitatea la maxim. Din pacate, am avut cursuri de dimineata de la 9 pana la 6 seara ca sa vad ce s-a discutat acolo. Am citit transcriptul emisiunii (trimitere de pe HotNews.ro spre Monitoring Media) si am fost zguduita de niste afirmatii. Apoi am citit presa si m-au socat niste rafuieli intre jurnalisti prin articolele lor de opinie.
- "Mogulii" Vantu si Patriciu au spus deschis chestiile pe care le gandesc si pe care le gandim si noi, masa anonima, despre ei.
- Cinismul maxim a fost atributul lui Vantu: "Daca statul este incapabil sa isi protejeze resursele, este problema statului, nu a omului de afaceri. Omul de afaceri incearca, este treaba statului sa il prinda si sa il lege".
- "Intariti-va statul!", a fost o replica incredibila. Voi - cei multi, mare masa - aveti statul, eu, mogulul, sunt deasupra lui. Nimeni n-a avut replica la asta, pacat, pentru ca ramane intrebarea fireasca: dar e doar statul nostru, nu si al lui Vantu?
Premisa emisiunii, asa cum o anuntase initial Tatulici, a fost TRU si concedirea lui de la Cotidianul. De indata ce am citit duminica ultimul lui text in Cotidianul, m-am intrebat si v-am intrebat cine a procedat mai bine: el, ca s-a revoltat ca a fost izgonit din paginile ziarului, sau Sever Voinescu, renuntand la postura de jurnalist-editorialist cand a devenit candidat al PDL la alegerile parlamentare.
Nu v-am zis opinia mea, am vazut insa opiniile voastre. Eu cred ca TRU nu e indreptatit sa scrie in aceasta perioada ca jurnalist, nu cred ca ar fi fair. Pentru mine el nu mai e doar un jurnalist - cu opinii si simpatii politice evidente si recunoscute - ci e un jurnalist devenit om politic prin prezenta sa pe o lista de partid, prin candidatura sa la alegerile europene. Punct. Daca va ajunge eurodeputat si va avea o rubrica intr-un ziar in calitate de eurodeputat, atunci va fi asa cum zicea el ca se intampla in presa occidentala: un politician care isi exprima opiniile. Insa atunci ar scrie dintr-o alta postura, nu cea de jurnalist. Daca TRU spune acum ca e jurnalist, pentru mine, cititor regulat si fidel, nu mai e credibil. Orice as citi scris de el acum as interpreta in cheia urmatoare: isi face campanie, ii serveste scopului politic. Poate gresesc, insa cred ca a fi jurnalist si a fi om politic sau consilier in vreun minister (cum am vazut niste cazuri) in acelasi timp este incompatibil.
Pe de alta parte, a existat un intreg context pentru indepartarea lui de la Cotidianul, am vazut asta citind ziarele. In ceea ce-l priveste pe Sever Voinescu, el stabileste acum contextul si povesteste pe blogul lui cum a plecat de la Cotidianul, provocat fiind de comparatiile dintre cele doua situatii si textul meu aparut pe HotNews.ro.
Opinia pe care mi-am exprimat-o este a unui simplu om, care se pronunta doar pe baza unor fapte cunoscute publicului larg si a unui jurnalist care crede - naiv si/sau idealist - ca un om care face meseria asta nu trebuie sa fie inregimentat politic, chiar daca are propriile simpatii si optiuni politice, si trebuie sa incerce ca in ceea ce scrie sa fie cat mai obiectiv si echidistant. Poate mai cred asta pentru ca pe domeniile pe care scriu eu pot sa incerc sa fac asta, vreau sa fac asta, sper ca imi si reuseste.
Am vazut insa ca situarea intr-o tabara, pro-TRU sau contra-TRU, a starnit adevarate dispute intre jurnalisti si ceea ce m-a surprins este vehementa cu care se ataca sau raspund prin presa. Am citit dialogul publicistic dintre colegul meu Dan Tapalaga si Doru Buscu si m-a socat tonul lui Buscu din articolul din Catavencu. Dan este mai elegant in exprimare, dar la fel de vehement. Nu vreau sa ma pronunt asupra continutului "discutiei" lor, nu ma situez de partea niciunuia dintre ei. Constat insa patima cu care se ataca, cu care dialogheaza intre ei prin intermediul articolelor de presa.
Cand citesc toate astea imi spun ca imaginea mea despre jurnalism, despre profesia asta e una idealizata, ca ideea mea despre cum ar trebui sa fie facuta meseria asta nu are cum sa fie compatibila cu realitatea. Mi-am dorit de la 13 ani sa fiu jurnalist, imi place meseria asta, vreau s-o fac bine si sa fiu eu multumita si impacata cu mine atunci cand imi asum sa imi pun semnatura pe un articol. De aceea ma doare cand vad ostilitate impotriva jurnalistilor, cand oamenii generalizeaza si ne fac pe toti aserviti sau corupti sau superficiali. Ma enerveaza niste colegi de-ai mei de-aici, din Anglia, printre care sunt singurul jurnalist, ei toti lucrand in guvernele tarilor lor, din a caror atitudine reiese aceeasi ostilitate uneori sau desconsiderare la adresa presei. (Ce stiti voi jurnalistii, noi cei din administratie detinem adevarul despre mersul lucrurilor in tara, voi faceti speculatii si stiti ce vrem noi sa va spunem, va chinuiti sa aflati informatii din interior, pe cand noi suntem "interiorul" - cam asta e atitudinea).
Cand vad astfel de dialoguri, cand vad proprietarii de presa cum recunosc deschis ca o folosesc pentru a se apara si a ataca, nu pot sa nu ma gandesc la jurnalistii care nu sunt marii lideri de opinie, dar care-si fac munca onest in trusturile de presa ale mogulilor (si editorul le schimba titlul sau leadul materialelor) si sa-mi spun ca sunt cei mai nedreptatiti. Multi dintre ei poate sunt la fel de idealisti ca si mine. Slava cerului ca suntem niste idealisti realisti, asa ca nu ne spuneti ca asta nu se intampla numai in Romania. Stim asta foarte bine.
Postări
ca întotdeauna, foarte bun articol.
RăspundețiȘtergeredin punctul meu de vedere, situaţia foarte tristă a presei româneşti a fost evidenţiată mai bine ca oricând de ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile.
oricum nu citeam, nici până acum, decât hotnews şi EVZ, dar acum mi se pare clar că nu mai am, din principiu, ce căuta pe radio Guerilla sau prin paginile de la Caţavencu.
ziariştilor oneşti idealişti realişti, mult succes şi pumnii strânşi. că altfel vom ajunge în situaţia să citim exclusiv presă străină...
Anne-Marie, doare sa te stii colega de breasla cu cineva ce isi inchiriaza condeiul pt. bani, de oriunde vin acesti bani, impotriva oricaror principii si logici? Foarte bine, inseamna ca unii mai sint totusi vii, ca pe altii nu-i doare nici in cot de toate aceste lucruri. Altii pt. toate rahaturile ce ies acum la iveala in presa au emigrat, si-au lasat in spate familiile si prietenii si au plecat spre alte zari fara sa se uite in urma. Ar fi simplu sa spunem ca toti au plecat doar pt. bani, pt. ca nu-i asa. Unii mai au si principii.
RăspundețiȘtergereDeseori mai trebuie si luptat pt. acele principii, iar acum in zilele astea e o lupta deschisa in presa romaneasca. As vrea sa vad tabara celorlalti, al celor ce se dau raniti de afirmatiile lui Vintu si Patriciu, sa fie provocati mai tare incit sa-si ridice vocea, altfel vocea lor va fi doar acoperita de cea a angajatilor mogulilor. As vrea sa va vad mai activi, mai uniti si sprijinindu-va unii pe altii, asa cum tu bine recomanzi aici articolul lui Dan Tapalaga.
Nu uitati ca tot ce vor acesti moguli este liniste si pace. Nu le-o dati, pt. ca asa nu fac altceva decit sa-si intinda tentaculele si mai adinc in rindul ziaristilor, al politicienilor, al functionarilor si a altora. Depinde doar sa noi sa ne spunem tare parerea, cit mai obiectiv si inteligent cu putinta, incercind sa nu cadem in capcanele dezinformarii.
Poti recunoaste usor in comportamentul noilor imbogatiti pe spinarea statului si proprietari de imperii media aroganta securistului mai presus de stat, ce-i priveste pe ceilalti ca pe niste slugi. Ar fi pacat sa cistige ei lupta mediatica pt. ca vor urma multi ani negri pt. Romania.
Libertatea e un lucru mare cistigat cu greu, pe care din pacate multi si-o vind pe bani buni. Doreste-ti-o si nu renunta usor la ea si la principii. Gindeste ca un om liber.
Imi permit si eu o parere. Nu cred ca poti lucra ca ziarist onest in trusturile mogulilor. Ca ziarist, cred ca trebuie sa stii foarte clar cine sunt proprietarii respectivului trust de presa si ce intentii au ei si sa fii de acord cu ele ca sa poti lucra acolo, altfel ce rost are sa iti intinezi numele? Din pacate se gasesc intotdeauna suficienti ziaristi fara coloana vertebrala care accepta ca "asta e linia editoriala" si manipuleaza sau ataca, dupa caz, cu buna stiinta, ba gasindu-si si justificarea ca, daca nu ar face ei lucrul asta, l-ar face altii. Bineinteles, si Madoff poate spune ca, daca n-ar fi facut el cel mai recent joc piramidal, l-ar fi facut altii... Insa publicul nu doarme si din cauza asta credibilitatea presei scade vazand cu ochii. Logic, ca cititor nu poti avea incredere in niste oameni care scriu la un ziar sau relateaza la o televiziune detinuta de X sau Y despre care stii foarte bine cum si-a facut banii si ce urmareste cu trustul respectiv. Sunt multi care spun ca ziaristii trebuie sa manance si ei o paine. Dar ziaristica este o meserie care se face din pasiune, nicidecum pentru bani, si nu doar in Romania, ci peste tot in lume. Decat sa manance (beeep!)... pe la trusturile apartinand unor moguli pe care ii critica pe la spate, mai bine ar face altceva, nu stiu, taximetrie, comert, agricultura, chestii din care sa iasa un ban cu constiinta impacata si cugetul neintinat. Insa probabil ca am o parere mult prea radicala... mi s-a mai zis chestia asta cand am adus in discutie problema ziaristilor care lucreaza pentru moguli, fericiti ca sunt avansati in abia-nascuta "clasa de mijloc" a Romaniei. Daca nu ar accepta nici un ziarist sa lucreze la trusturile mogulilor, ele ar disparea, nu? Dar, desigur, e o afirmatie naiva. Cum sa renunti la un salariu bun pentru o problema de constiinta care poate fi rezolvata foarte usor printr-un exercitiu de negatie.
RăspundețiȘtergere