Cine are dreptate: Sever Voinescu sau Traian Ungureanu?

Traian Ungureanu a acceptat sa candideze la alegerile europene din partea PDL, iar Cotidianul a renuntat la colaborarea cu acesta.

Traian Ungureanu insa considera ca ziarul da dovada de lipsa de onestitate. Este un articol interesant de citit, aici, cu toate argumentele jurnalistului viitor candidat privind justificarea eronata a deciziei publicatiei. El crede ca un ziar poate gazdui in paginile sale opinia unui politician, ca presa engleza o face.

"Ziarul nu se bazează pe nimic. De ce nu pot un membru de partid, un candidat, un parlamentar să facă presă? De ce poate cineva avea opinii la Bruxelles dar nu în Cotidianul? E adevărat că un editorialist care devine politician trece în alt regn şi începe să vâneze nevinovaţi? Ce se întâmplă cu editorialistul dacă se căsătoreşte? Dar dacă trece la budism, ţine cu Rapid, e homosexual sau colecţionează rulmenţi? De ce nu poate un ziarist să rămână ziarist? Simplul fapt că aşa vrea Cotidianul nu e de ajuns. Pot dnii. Buşcu, Lucescu, Fumurescu, Rogozanu, Ursu să găsească un argument real? Istoria presei româneşti le stă împotrivă. Parlamentarii-ziarişti au fost un o realitate curentă în interbelic".

Mai mult, el acuza Cotidianul de ipocrizie, pentru ca il gazduieste in paginile sale pe Mircea Dinescu, declarat deschis sustinator al liberalilor, in timp ce renunta la TRU, doar pentru ca, sustine acesta, il sprijina pe presedintele Basescu.

Citind articolul lui TRU publicat astazi de Cotidianul, m-am gandit instantaneu - si crede ca si voi o faceti - la Sever Voinescu si mi-am amintit ca si-a luat la revedere de la cititori cand a decis sa candideze. Am cautat articolul si l-am gasit. Iata-l aici. Viziunea lui despre jurnalistul devenit candidat al unui partid politic este diferita.

"Înţeleg bine că decizia de a intra în competiţia politică mă plasează într-o incompatibilitate morală cu postura de comentator în acest ziar. Spre deosebire de alte publicaţii, Cotidianul nu amestecă politicienii cu comentatorii şi comentatorii cu politicienii. Este bine că e aşa şi aşa trebuie să fie. Sunt mândru că am fost parte a Cotidianului în toţi aceşti ani. Plec melancolic de la cel mai bun ziar din România, iar comentariile politice pe care colegii mei de aici (unii dintre ei, buni prieteni) vor continua să le publice vor fi extrem de preţioase pentru mine."

Intrebarea mea este cine dintre cei doi are dreptate? Au plecat de la aceeasi publicatie, ambii au fost, respectiv vor fi candidati PDL, deci in aceeasi tabara politica, dar viziunile lor despre trecerea unui jurnalist in tabara cealalta sunt total opuse.

Repet, de partea cui e dreptatea: TRU sau Sever Voinescu?

Monica Macovei ar fi acceptat sa candideze la euroalegeri

Monica Macovei si-a dat acordul de principiu sa candideze la alegerile europene, pe lista PDL, scrie Alex Nazare, eurodeputat, pe blogul lui.

Am vazut ieri in presa din Romania ca si traian Ungureanu a acceptat, se mai asteapta, din cate citesc, acordul Alinei Mungiu Pippidi.

Monica Macovei incheie programul in Macedonia, finantat de Marea Britanie, asa ca, teoretic, nu are niciun angajament actual care ar impiedica-o sa participe in alegerile europene.

Stiu de la niste colegi de-ai mei macedoneni si de la un tip din Foreign Office ca a facut o treaba foarte buna si in Macedonia si probabil a a jutat si la imbunatatirea imaginii acestei tari in fata Comisiei. Rapoartele Comisiei din ultimii ani s-au imbunatatit un pic in ceea ce priveste lupta impotriva coruptiei, colegii mei macedoneni spun ca Bruxelles-ul apreciaza ca s-au facut progrese.

Nu ramane decat sa apara anuntul oficial ca a acceptat candidatura.

7 iunie, alegerile europene - Batalia pe functii a inceput la Bruxelles, Romania ce face?

La mijlocul acestui an se schimba garnitura de conducere la Bruxelles - unii vor ramane in functii, altii se preconizeaza sa schimbe institutia, ce mai, jocurile au inceput sa se faca de ceva vreme. Am tot citit prin presa internationala, FT, European Voice, The Parliament - publicatii de incredere pe afaceri europene, tot felul de variante, despre tot felul de personalitati din institutiile europene. Am mai vorbit si cu profesori de-ai mei, care lucreaza cu Comisia Europeana, consiliaza comisari, despre oamenii de-acolo si ma gandeam ca e interesant de vazut cam ce li se pregateste sau care sunt speculatiile privind impartirea functiilor.

Guvernul Boc a anuntat miercuri data alegerilor europene in Romania: 7 iunie. Au aparut deja cateva nume de candidati, doua dintre ele controversate: Elena Basescu si Rares Niculescu, dar si Stolojan, Cristian Preda (consilier prezidential, fostul secretar de stat care s-a ocupat de organizarea Sommet-ului Francofoniei din 2006 de la Bucuresti), Andreea Vass (consilierul lui Stolojan din PE de-acum) de la PDL. Vad pe HotNews.ro ca mai sunt vehiculate numele Monicai Macovei, Alinei Mungiu-Pippidi si Traian Ungureanu.


De la PNL, inteleg din ZIUA, ca cei sase eurodeputati vor vrea in continuare sa faca parte din PE (situatia e similara la toate partidele), plus Cioroianu (fost eurodeputat si vicepresedinte al ALDE inainte de a deveni ministru) sau Norica Nicolai. Ca sa nu nedreptatesc PSD, ii amintesc si pe ei, dar in afara de cei aflati deja in PE nu am vazut sa fie amintite nume noi.

Nu ma indoiesc si sper in acelasi timp ca nu toti candidatii vor fi de aceeasi factura ca tinerii controversati de pe lista PDL, pentru ca e nevoie de personalitati puternice, recunoscute si oameni experientati ca Romania sa aiba macar speranta in obtinerea unor posturi de conducere relevante in Parlamentul European. Nu stiu cate dintre numele cu rezonanta se vor confirma pana la urma. Bineinteles ca depinde de rezultatul alegerilor - in functie de cat de mare este delegatia nationala intr-un grup politic din PE ai sanse la un post de vicepresedinte, cum e cazul in PPE-DE cu Marian Jean Marinescu sau in ALDE cu Adina Valean - dar depinde foarte mult si de personalitati.

Ganditi-va ce greutate vor avea in PE, daca vor fi alesi, fostii comisari europeni care si-au anuntat intentia de a candida in euroalegeri: poloneza Danuta Hubner (foto - comisar pentru politica regionala), belgianul Louis Michel (dezvoltare si ajutor umanitar), slovenul Janez Potocnik (stiinta si cercetare), luxemburgheza Viviane Reding (telecomunicatii si societate informationala - recunoscuta pentru reducerea tarifelor de roaming), sau slovacul Jan Figel (educatie, cultura si tineret).

Cine ar putea fi presedintele Parlamentului European?

De ceva vreme s-au vehiculat niste variante privind presedintia PE, insa sunt cam aceleasi, cu aceleasi calcule.

Probabil cele mai mari sanse le au popularii si socialistii sa dea un presedinte, intrucat par favoriti in a obtine mai multe mandate si in aceste alegeri. Insa presedintele ALDE, Graham Watson, are si el dorinta de a conduce PE. Tocmai am citit in The Parliament Magazine ca Josep Borrell, fost presedinte al PE, socialist, a declarat ca il considera pe Watson un bun potential presedinte si ca ar face o treaba minunata. E ciudata exprimarea sustinerii pentru cineva dintr-un grup politic diferit, dar se practica, de ce nu?

Sansele britanicului sunt insa reduse si va trebui sa ajunga la o intelegere cu unul dintre cele doua mari grupuri - populari si socialisti - pentru sprijin. O intelegere care exista deja intre ele si probabil se va prelungi, si anume faptul ca isi impart presedintia de 5 ani a PE in jumatate. In actualul mandat a fost initial Borrell (socialist), acum e Poettering (popular). Se stie foarte bine ca germanul Martin Schulz, lider al socialistilor, vrea si el sa devina presedinte al PE, in timp ce popularii vehiculeaza numele unui polonez, Jerzy Buzek. Asa ca nu se stie ce sanse are Watson.

De la Parlament la Comisie

Numai ca numele lui Schulz (foto impreuna cu Merkel) nu este vehiculat doar pentru presedintia Parlamentului European, ci si pentru postul de comisar european numit de Germania. Cum SPD si CDU sunt la putere in Germania, socialistii ridica pretentii la postul de comisar. Asa ca Angela Merkel va avea o alegere dificila de facut, in conditiile in care Wikipedia il da pe actualul presedinte al PE, Hans Gert Poettering - din acelasi partid cu Merkel - drept favorit in inlocuirea lui Verheugen in Comisia Europeana. Varianta pe care am regasit-o acum ceva vreme si in European Voice.

Pe de alta parte, daca partidul lui Merkel face alianta dupa alegerile federale din septembrie cu liberalii, iar numirea comisarului va fi facuta probabil dupa acest moment, sansele lui Schulz devin nule.

Va mai fi Barroso presedintele Comisiei?

Pana la intalnirea informala de duminica, de la Bruxelles, ai fi fost tentat sa raspunzi afirmativ la aceasta intrebare. Berlusconi si-a exprimat sprijinul pentru Barroso, anul trecut Sarkozy a spus ca el are deja un candidat, tot pe Barroso, dar opinia presedintelui francez s-a schimbat intre timp. Pe de alta parte, inteleg ca portughezul nu prea e agreat de colegii lui din Comisie, nu ca asta ar conta, dar ca o mica barfa.

(Tot la capitolul asta - cei care nu sunt interesati de astfel de informatii sunt sfatuiti sa treaca la paragraful urmator - se pare ca Danuta Hubner nu prea isi suporta colegele din Comisie, poate tocmai pentru ca acestea nu au tendinta sa o flateze:). Ferrero-Waldner, comisara pentru relatii externe, pare si ea una dintre persoanele putin agreate in Comisie si in capitalele europene, intrucat e considerata cam dificila).

Cum spuneam insa, duminica Sarkozy a dat inapoi si a spus ca numirea presedintelui Comisiei ar trebui sa aiba loc dupa referendumul irlandez asupra Tratatului de la Lisabona, din octombrie. Initial se convenise ca la Consiliul din vara sa fie ales presedintele CE si Barroso parea optiunea evidenta. Pe de alta parte, in ce forumula se va alcatui Comisia este inca o necunoscuta: daca e sub Tratatul de la Nisa - ceea ce inseamna numar redus de comisari, o varianta pe care nu prea sunt dispuse multe state sa o accepte - sau sub Tratatul de la Lisabona, un comisar, o tara.

Inteleg ca Sarkozy e nemultumit de confruntarile avute cu Comisia in ultimele luni, de modul in care a gestionat aceasta criza, sub conducerea lui Barroso, dar are in vedere si faptul ca o sustinere deschisa a lui Barroso ar putea atrage un sprijin mai mic in alegeri pentru partidul sau, UMP. Adversarii sai politici, socialistii, ar putea identifica UMP cu aceeasi politica "neo-liberala" caracteristica taberei lui Barroso. Sarkozy nu ar vrea sa fie identificat cu acea filosofie economica ce pare sa fie cauza crizei economice actuale, din punctul de vedere al electoratului din Franta - asta e explicatia lui Tony Barber, seful corspondentilor Financial Times la Bruxelles.

European Voice vehiculeaza numele lui Jan Peter Balkenende (foto stg. impreuna cu Poettering), premierul Olandei, din aceeasi familie politica, drept o varianta posibila in locul lui Barroso.

Asadar, jocurile sunt complicate, dar mecanismul s-a pus in miscare de ceva vreme si lucrurile se intensifica pe masura ce ne apropiem de data alegerilor europene. Nu pot sa nu ma intreb, in tot acest context, Romania ce face?

In Parlament, trebuie sa existe o batalie pe posturi de presedinti de comisii - complicat, pentru ca bataliile sau negocierile, sunt sunt numite ele politicos, se duc in grupurile politice, poate un post de vicepresedinte al PE. Stiu, veti zice ca bat campii, ca sunt polonezii si cehii la coada, inaintea noastra. In Comisie, cum am mai spus, batalia pe un portofoliu cu ceva greutate.

Pe de alta parte, sunt aproape sigura ca rata de participare la euro-alegeri va fi mica - romanii sunt obositi sa tot mearga la urme, ca am facut-o in ultimii doi ani de vreo cateva ori, de mult prea multe ori -, ca interesul pentru Europa este scazut. Nu suntem o exceptie. Insa cred ca trebuie sa incercam sa avem o voce in UE si cred ca trebuie sa dam niste batalii. Asta cu conditia sa trimitem acolo oameni competitivi, nu tineri carora vrem sa le facem un training - ca tot nu ii vede nimeni - pentru viitoare alegeri interne, mai importante.

Ipoteza de lucru dificila - O politica fiscala comunitara. Poate fi gasit consensul in UE?

Se vorbeste atat de mult despre criza si solutii pentru viitor pentru o reglementare a sectorului financiar aici in Marea Britanie. G20 din 2 aprilie de la Londra se apropie, profesori de-ai mei lucreaza la inputul britanic la pozitia europeana comuna pentru summit.

Vorbeam astazi la un curs de EMU (European Monetary Union) despre faptul ca tarile din zona euro nu sunt de acord cu neaplicarea criteriilor de convergenta, doar pentru ca tarile din afara zonei euro sa intre mai repede si sa fie protejate. Colegul meu din Ungaria exprima opinia propriului guvern, el crede ca Ungaria trebuie integrata in zona euro, pentru ca moneda sa are nevoie de protectie si ca forintul nu ar putea face fata atacurilor speculative.

La reuniunea informala de duminica, Angela Merkel a fost foarte clara: criteriile de la Maastricht nu sunt abolite. Junker a fost un pic nuantat: ar putea exista, eventual, o flexibilitate in privinta perioadei in care o tara trabuie sa stea in Mecanismul European al Ratelor de Schimb (ERMII), antecamera pentru doi ani inainte de aderarea la zona euro.

Replica profesorului nostru, economist si consultant in timp si pentru Comisia Europeana si pentru guvernul britanic, a fost ca aderarea la euro probabil trebuie sa fie off the agenda pentru ceva vreme de-acum inainte, ca va trebui ca situatia sa fie prea grava ca sa se ia decizia de a baga toate statele UE din afara zonei euro in zona euro, pentru a le proteja.

Pe de alta parte, la un moment dat, a avansat urmatoarea idee: Vad mai degraba oportuna existenta unei autoritati fiscale comunitare si luarea de la statele membre a politicilor fiscale.

Woow, in ce conditii ar fi dispuse statele membre sa renunte la prerogativele construirii propriei politici fiscale? m-am intrebat. In ce conditii s-ar putea gasi consensul politic la nivel european?

Va marturisesc ca ma gandesc la raspuns. Voi ce credeti? Mie mi se pare o idee cam hazardata.

To the Tower... of London

Mi-am dorit foarte mult sa vizitez Tower of London si am facut-o saptamana trecuta. Cand te gandesti ca acum platesti sa intri acolo, iar in trecut nu stiai cum sa-l eviti, pentru ca, de cele mai multe ori, insemna condamnarea ta la moarte.

Turnul Londrei a fost o luxoasa resedinta regala, fortareata si inchisoare, loc de executii, dar si gazda a bijuteriilor Coroanei. De fapt este un complex, cu doua randuri concentrice de ziduri de protectie, cu turnuri.

Este aproape de Tower Bridge si se invecineaza cu City of London, centrul financiar al Londrei.

Aproape de intrare, in curtea interioara, intre cele doua randuri de ziduri de aparare concentrice. In dreapta imaginii este intrarea in Palatul Medieval.

City of London, vazut din Tower of London. Pe cele doua maluri ale Tamisei trcutul se impleteste cu modernitatea, fortareata din piatra a carei constructie a inceput in secolul XI sta vizavi de cladirile moderne din sticla.

Tower Bridge este unul dintre locurile in care imi place cel mai mult sa merg in Londra, desi bate un vant care te face sa grabesti pasul. Mi-a placut cum se vedea Tower Bridge dintr-o incapere a Palatului Medieval.

Pe unul dintre pasajele de trecere intre turnuri, cu Tower Bridge in spate si White Tower in fata mea.

White Tower a fost construit in 1078 de William Cuceritorul si a fost gandit sa ii protejeze pe normanzi de locuitorii Londrei si de invadatori. Richard Inima de Leu a dispus, un secol mai tarziu, construirea unor ziduri de aparare in jurul cladirii. Oricum, la baza zidurile au 4,5 m grosime, iar spre varf putin peste 3 m. De prin 1200, White Tower a fost resedinta regala pana in vremea lui Oliver Cromwell. Aici se afla expusa armura lui Henric VIII, dar si ale altor monarhi englezi.

Cum sunt doua randuri de ziduri de aparare, sunt si numeroase turnuri, precum cel din spatele meu. Cradle Tower este acesta.

Curtea interioara, in spatele cladirii in care se afla bijuteriile Coroanei.

In turnuri, unde au fost inchisi de-a lungul vremii prizonierii, sunt o multime de inscriptii pe pereti, unele mai simple, altele, precum cea de mai sus, extrem de elaborate, adevarate sculpturi in piatra. Asta depinde in mod sigur de perioada pe care au petrecut-o in turn. Unii dintre ei au au conditii relativ confortabile, altii, dimpotriva. Oricum, la cata piatra e acolo, chiar cu semineele existente, trebuie sa fi fost extrem de frig. Mai sus este un calendar, cu zodiile, facut de Hew Draper din Bristol, inchis deja de 14 luni la momentul in care facut inscriptia de pe zis. Acuzatia sub care a fost inchis in Turn a fost vrajitoria.

In astfel de incaperi cu inscriptii pe ziduri sunt camere de filmat. N-am resitat tentatiei de a face o fotografie ... :)

Intr-unul dintre turnuri ti se spune o poveste. Imagineaza-ti ca esti unul dintre cei 30 de soldati care apara zidul si ti se dau arme si echipament. Ma rog, sunt expuse, le poti incerca, asa cum am facut eu, insa ele sunt legate cu niste lanturi destul de solide sa nu ai tentatii de a le lua acasa. Oricum, sunt destul de grele, atat coiful, cat si camasa de zale sau arbaleta pe care le-am cercetat eu. Insa niste pusti germani care vizitau turnul in acelasi moment cu noi erau extrem de incantati.

Bijuteriile Coroanei, o parte dintre ele, se afla in aceasta cladire. Sunt aici din 1303, dupa ce au fost furate si recuperate din Westminster Abbey. Se pare ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial au fost duse in seiful unei case de asigurari. Aici poti vedea un film cu incoronarea reginei Elizabeta II, din 1953, si insemnele regalitatii purtate de ea la incoronare, precum si o serie de coroane de regi. Pe peretii unei incaperi sunt toate emblemele regilor incepand cu 1066, cucerirea normanda, pana la actuala regina. Am constatat ca ambele Elizabete, precum si regina Victoria au domnit foarte mult, in comparatie cu reprezentatii masculini, mai putin norocosi. :) Pe peretii respectivi mai incap doi monarhi. Ma intreb mereu daca Charles mai are vreo sansa sa devina rege, sau coroana va trece direct la William.

Yeoman Warder sau Beefeater - paznicii Turnului, in trecut in sarcina lor intrau prizonierii si pazeau bijuteriile Coroanei, astazi sunt ghizi care iti povestesc istorii ale Turnului, intrigi, tradari, executii, prizonieri celebri. Denumirea de Beefeaters vine fie din faptul ca se spunea ca aveau privilegiul sa primeasca o bucata de carne de vita - considerata o delicatesa, pe care nu si-o permiteau muritorii de rand - de la masa regelui sau pur si simplu mancau vita ca parte a unei diete pentru trupele de elita, pentru a fi puternici. Acesti oameni traiesc in Turn, insa trebuie sa aiba si o casa in afara lui, pentru momentul in care vor iesi la pensie.

Yeoman Warders sunt pregatiti orcand sa iti spuna povestile celebrilor prizonieri din Turn. Eu sunt fascinata de dinastica Tudorilor, gratie HBO, care are un serial cu acest nume la care ma uit si care m-a impulsionat sa citesc mai mult pe subiect si, in Marea Britanie, sa caut sa vad cat mai multe. Asa ca m-a interesat sa fotografiez niste imagini cu Anne Boleyn (sus), cea de-a doua sotie a lui Henric VIII, acuzata de tradare, adulter si incest, inchisa in Turn si apoi decapitata. Ea este mama Elizabetei I (foto jos), inchisa si ea in Turn sub acuzatia de tradare si complot impotriva surorii ei vitrege aflate pe tron, Mary I, cunoscuta ca Bloody Mary, dar fiindca vinovatia nu a putut fi demonstrata, ea fost eliberata. Si a devenit unul dinter monarhii care au marcat istoria Angliei. Potretele Tudorilor se gasesc la National Portrait Gallery in Londra, dar si intr-o incapere din Camera Lorzilor, unde sunt pictati Henric VIII si cele sapte sotii ale sale.

Corbii sunt celebrii in Tower of London si sunt aici din timpul lui Charles II. Evident, nu aceleasi pasari. :D Legenda spune ca daca pasarile vor parasi vreodata Turnul Londrei, inseamna ca Turnul si monarhia britanica se vor prabusi, vor disparea. Corbii se plimba liberi prin curtea castelului, dar aripile lor sunt putin taiate, ca sa nu poata zbura la distante mari. Sunt hraniti cu carne de vita, probabil ei sunt adevaratii beefeaters, si de ei are grija unul dintre paznici, Ravenmaster, e functia lui. Inteleg ca cel de-acum are 77 de ani si el le cumpara in feicare zi carnea de vita. In cel de-al doilea razboi mondial al fi murit majoritatea dintre ei, din cauza socului in urma bombardamentelor asupra Londrei, dar atunci cand s-a redeschis publicului Tower of London "echipa" a fost refacuta. Astazi sunt vreo 9-10 corbi, fiecare cu numele lui, iar cel mai batran are vreo 20 de ani.

UPDATE: Ce le spune Departamentul de Stat turistilor americani despre Romania?

Esti furat in trenurile de noapte - asa ca mai bine circula la clasa I si niciodata singur, fii atent la hotii de buzunare, dar fii atent si in baruri sau cluburi, unde poti fi pacalit la nota de plata. Cluburile de striptease sunt o fatada pentru crima organizata - mai bine evita-le. Plateste cash, nu cu card, intrucat iti poate fi copiat. Nu lega prietenii pe internet cu romani, pentru ca poti fi pacalit si se poate ajunge la santaj. Ai grija la caini vagabonzi, cand ii intalnesti mai bine evita-i!

Cam asa arata cateva avertismente pentru turistul american. Am bantuit la un moment dat pe site-ul Departamentului de Stat (ministerul lor de externe) cautand un raport si m-am inscris sa primesc newsletters si tot felul de comunicate. Asa ca seara incep sa fiu invadata de emailuri de la departamentul de Stat, cu tot felul de informatii. Si sfaturile de calatorie sunt o categorie. In fiecare zi sunt prezentate cateva tari, iar astazi am primit despre Romania. Evident ca am fost curioasa sa vad ce informatii si avertismente le sunt date potentialilor turisti americani in Romania. Pentru a vedea ce sfaturi da MAE celor care vor sa mearga in SUA, consultati aici.

Americanii cred ca Tariceanu e inca premier

Am cercetat si profilul Romaniei asa cum apare el pe site-ul Departamentului de Stat, il gasiti aici, si am descoperit ca americanii stiu ca Tariceanu e inca premier, iar Comanescu ministru de externe. Adica e lista vechiului guvern. Ambasadorul Taubman figureaza inca in functie, desi a parasit Romania inainte de alegerile americane prezidentiale de anul trecut, iar datele economice generale sunt din 2006-2007. De altfel, profilul de tara este datat aprilie 2008, prin urmare e neactualizat si nu vorbeste despr alegerile din noiembrie 2008 si nici de transformarile politice in urma acestora. Nici americanii nu sunt foarte pe faza, sa zic asa. Si remarc asta mai ales pentru ca ne place noua jurnalistilor sa ii aratam cu degetul pe cei din institutiile noastre ca nu actualizeaza informatiile de pe site-uri. Nu e o scuza, evident, dar se intampla si la case mai mari.

Si acum sfaturile...

Bun, sa revin la sfaturile de calatorie, mai ales la cele care mi-au atras atentia. Trec peste faptul ca asistenta medicala nu e comparabila cu cea din SUA, dar ca exista niste dotari bune prin Bucuresti si cateva orase din tara, ca drumurile sunt proaste, incomparabile cu cele din SUA - pentru ca asa e si asta nu ne surprinde.

CRIMINALITATE este o sectiune si de obicei pe asta o citesti sa vezi ce pericole te pasc.

• Turistii afla ca majoritatea infractiunilor sunt non-violente, dar ca turistii se confrunta cu hotii de buzunare si cu talharii. Sunt grupuri organizate de hoti si hoti de buzunare, uneori includ si minori, iar ele opereaza in statii de tren, autobuz, in trenuri, la metrou.
• "Un numar de talharii si atacuri au avut loc in trenuri de noapte, inclusiv furturi de la pasageri din cusete inchise. Ambasada va recomanda sa folositi cea mai buna clasa de tren pe care o aveti la dispozitie si sa calatoriti cel putin impreuna cu o alta persoana", este sfatul primit de turisti.
• Pacaleli in cluburi sau baruri: Turistii sunt informati ca Ambasada a primit informatii despre situatii in care clientii unor astgfel de cluburi sau baruri au primit note de plata exorbitante. O alta situatie asupra carora li se atrage atentia este faptul ca in localuri "pentru adulti", poti fi taxat pentru bautura angajatei si pentru timpul pe care ea il petrece doar stand de vorba cu tine. "Deoarece cluburile de striptease sunt doar o fatada pentru crima organizata, Ambasada va recomanda sa evitati astfel de localuri". Si totusi, daca le-ai frecventat si esti obligat, cu amenintari, sa platesti o nota exorbitanta, esti sfatuit sa o face si apoi sa raportezi politiei acest incident.
• Constat ca romanul e inventiv, iar americanii sunt avertizati in privinta asta. Modalitatea in care sa ti se fure actele si banii este sofisticata, spune Departamentul de Stat, exista indivizi imbracati in haine de politist care abordeaza potentiala victima, ii flutura in fata o insinga/legitimatie si apoi ii cer pasaportul si portmoneul, pe care, de cele mai multe ori, le obtin.
• Calatorii sunt avertizati sa foloseasca bani lichizai, nu cadrul, pentru a plati bunuri si servicii, pentru ca sunt foarte multe fraudele cu carti de credit. Au fost gasiti comercianti care au folosit informatiile de pe card si au facut cumparaturi ilegale din conturile clientilor, sunt avertizati turitii. Mai mult, li se spune ca ATM-urile, numeroase in orasele mari, sunt tinta hotilor de identitati si e mai bine sa fie folosite doar ATM-urile din interiorul bancilor.
• Americanii sunt sfatuiti sa fie precauti si cu prieteniile legate prin internet, cu tinere doritoare de o relatie stabila, pentru ca scopul este unul singur: santajul.

Amuzant mi s-a parut faptul ca exista o CIRCUMSTANTA SPECIALA. Nu e greu de ghicit, sunt cainii vagabonzi. Ma rog, cand ma gandesc ca am fost si eu victima unuia si am facut injectiile alea, nu mi se pare foarte amuzant, dar am vazut reactia unei profesoare americane venita sa ne predea niste cursuri de televiziune, in facultate. I-a vorbit fiicei ei la telefon o seara intreaga despre cainii vagabonzi, pentru ca micuta nu intelegea cum adica sunt niste caini pe strada, ai nimanui. Probabil ca problema asta o au multi americani si chiar europeni. In Croatia si Turcia am remarcat pisici vagaboande. :)

"Cainii abandonati sunt se gasesc peste tot in Romania si sunt in general tolerati. Cainii agabonzi sunt adesea hraniti si ii vezi in special prin parcuri sau in jurul parcurilor. Unele statistici arta ca un om e muscat in fiecare ora de un caine vagabond, in bucuresti, capitala tarii. Fiindca nu se stie daca acesti caini sunt vaccinati, trebuie luate masuri pentru prevenirea turbarii. Daca vedeti un caine care pare agresiv, cel mai bine este sa va schimbari ruta, pentru a-l evita", sunt indicatiile primite de turistii americani.

Recomandarile de calatorie se incheie apoteotic. "Accidentele de circulatie sunt cea mai periculoasa amenintare la adresa vietii cetatenilor americani care viziteaza Romania", crede departamentul de Stat. Romania e pe locul 126 din 134 privind calitatea drumurilor, potrivit Forumului Economic Mondial, cu doar 270 de km de autostrazi. Si, in timp ce drumurile din orasele mari si care leaga orasele mari sunt in general in bune conditii, restul sunt "prost reparate, neasfaltate, prost luminate sau inguste si cu marcaje lipsa". Si asta se combina cu sofatul "agresiv si/sau neatent", asa ca Romania are cea mai mare rata de victime pe autovehicul din Uniunea Europeana.

UPDATE: Constat ca de foarte multi cititori postarea nu e luata ca atare. Cei care au inteles ca as fi indignata de informatii, au inteles gresit. Avertismentul de calatorie vorbeste despre situatii cu care s-au confruntat si se confrunta si romanii. Dar am prezentat o imagine despre noi asa cum ne vad altii. Nu foarte diferit de cum ne vedem noi insine, spun unii, in timp ce alti cititori sunt indignati. Traiesc in Romania - asta ca sa raspund unui cititor care ma intreaba de cand n-am mai dat pe-acolo -, traiesc in Bucuresti, asa ca nu am iluzii. Ideea este ca prezentarea Romaniei mi-a raspuns unei curiozitati privind perceptia altora despre tara mea si a pericolelor din tara mea. Pana la urma, nu mi se pare dramatic - pericolele de la noi sunt infime pe langa ce se intampla in alte parti ale lumii, haideti sa nu exageram. Multi straini care traiesc in Bucuresti sau care au trait in Romania mi-au spus ca niciunde nu s-au simtit atat de in siguranta ca acolo.

Pranzul de la Bruxelles, o intalnire cu final asteptat

Cele trei ore de discutii de la Bruxelles au avut rezultatele asteptate: nu s-au luat mari decizii, dar s-au clarificat niste lucruri. Adica faptul ca francezii nu sunt protectionisti si ca europa este solidara, ca nu exista o divizare intre Europa vestica si bogata si cea estica si vulnerabila.

In rest, nu s-a aprobat un plan de salvare a Europei Centrale si de Est, cum isi doreau ungurii, cu finantare intre 160-190 de miliarde de euro, insa s-a stabilit ca fiecare tara sa fie ajutata in functie de nevoile ei. Mai multi lideri, atat vest-europeni cat si din regiune au respins abordarea "la gramada" a tarilor, intrucat situatia Ungariei este mult mai grava decat cea a Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Romaniei sau Bulgariei, spre exemplu.

Nici o aderare anticipata la zona euro nu a fost acceptata. Cum am scris inainte de intalnire, era de asteptat asa ceva. Ungurii sunt de inteles ca isi doresc protectia euro - si care alta tara din regiune nu ar vrea-o, Romania si Polonia au sustinut faptul ca moneda unica ar reduce vulnerabilitatea tarilor din regiune - dar statele din zona euro nu vor sa riste, iar Merkel a spus clar ca trebuie respectate criteriile de la Maastricht. Potrivit presei internationale, Jean Claude Junker, premierul luxemburghez, a spus ca s-ar putea arata o mai mare flexiblitate in privinta Mecanismului European al Ratelor de Schimb (ERMII) si ca tarile candidate la zona euro ar ptuea sta mai putin de doi ani in ERM. Romania insa nu este inca in mecanism, la fel ca Polonia, Cehia, Ungaria si Bulgaria.

Potrivit European Voice, oficiali ai statelor noi ale UE au admis ca doar in privinta ERM II ar putea exista flexibilitate, nu si in aplicarea criteriilor de la Maastricht, si au aratat ca au existat deja exceptii, Italia, Slovenia si Finlanda nefiind obligate sa stea doi ani in mecanism inainte de aderare.

In schimb a existat o noua declaratie de sustinere a presedintelui CE, Barroso, din partea lui Nicolas Sarkozy, care a aratat ca inainte de referendumul irlandez din toamna nu va fi ales un nou presedinte al Comisiei. Asta s-ar fi intamplat, in mod normal, la Consiliul din vara, dupa alegerile europene. Este varianta EUobserver.

Potrivit European Voice, Sarkozy ar fi fost ceva mai rezervat in sustinerea unei noi presedintii a lui Barroso. "I like Monsieur Barroso" - cuvintele presedintelui fracez au fost citite in doua chei diferite ce cele doua publicatii bruxelles-eze. European Voice considera ca au fost rostite fara entuziasm si nu reprezinta o sustinere fatisa a presedintelui Comisiei. Comparatia se face cu un moment din vara lui 2008, cand Sarkozy a spus: "Eu am un candidat" si l-a privit zambind pe Barroso.

Oricum, e clar ca presedintele CE isi continua campania, are sustinerea lui Berlusconi, probabil o va avea si pe a lui Sarkozy, intrucat fac parte din aceeasi familie politica europeana, iar cum popularii au mari sanse sa iasa din nou majoritari in Parlamentul European, nu este greu de prezis ca sansele lui Barroso pentru un al doilea mandat sunt destul de mari.

Se pare ca EUobserver e in eroare, din moment ce pe ideea unei rezerve a sustinerii lui Barroso de catre Sarkozy merge si jurnalistul de la Liberation, in postarea de pe blogul sau.