Cine este spreechwriter-ul discursului regelui Mihai?

(foto: www.familiaregala.ro)
Discursul de astazi din Parlament al MS Regele Mihai a fost, dupa umila mea parere, unul extrem de bun. Peste tot ce am auzit rostit de clasa noastra politica. De ce? Pentru ca a atins teme importante si pentru ca a tras vreo doua palme intr-un mod regal, extrem de elegant si de subtil, dar suficient de puternic incat ele sa fie percepute.

Un discurs cu tema sociala, asa cum sunt, in general, discursurile moderne ale reprezentantilor caselor regale din Europa, un discurs in care subliniaza importanta Casei Regale pentru Romania - asta pentru a legitima rolul si locul succesoarei sale -, in care vorbeste despre rolul elitelor romanesti, dar si un discurs in care nu i-a uitat pe romanii din teritoriile care au apaartinut odata Romaniei.

In timp ce il ascultam s-a nascut intrebarea cine a scris acest discurs. Stim foarte bine ca toti liderii politici mondiali, presedinti sau regi, premieri, politicieni marcanti sau oameni de afaceri de calibru au "scriitori de discursuri" (speechwriters). In mod cert si Regele Mihai a avut unul.

As fi foarte curioasa sa stiu cine a lucrat la acest discurs scurt si cuprinzator, bine temporizat. Din punctul meu de vedere, Majestatea Sa a dat exemplul unui bun om de stat la acest capitol. In ciuda dificultatii sale de vorbire, mie mi se pare ca mesajul transmis a fost exact asa cum probabil a fost gandit: si-a atins tinta si a aratat inalta tinuta a celui care l-a rostit.

Nu intru in polemica despre Rege, nu sunt monarhista, de altfel azi ma gandeam daca sunt republicana sau monarhista si inca mai cantaresc argumentele pro si contra fiecarei variante, stiind sigur ca in timpurile pe care le traim nu este posibila decat o monarhie constitutionala modernizata. Am vazut postari pe bloguri extrem de virulente la adresa Regelui si a "pupincuristilor" (scuzati-mi expresia) din ultimele zile. Nu intru nici in discutia asta.

Mie insa mi s-a parut ca atingem un grad de civilizatie prin prezenta Regelui in Parlament si nu am inteles inversunarea unor politicieni - de la cel mai inalt nivel si nu numai - de a nu permite un eveniment precum cel care a avut loc. Asta nu arata decat cat de necivilizati suntem.

Cine il vede pe regele Mihai sau Casa Regala a Romaniei ca pe o amenintare are nevoie de ochelari. Adica greseste. In ultimele luni au fost discutii sterile pe aceasta tema, presedintele Basescu a aruncat cu abilitatea-i de animal politic pe piata niste declaratii ca sa aiba ce sa "macane" comentatori din toate domeniile. Iar presedintele s-a atins scopul: ca opinia publica, societatea sa ignore problemele cu adevarat importante ale acestei tari, precum cele legate de economie. Basescu a aruncat momeala, pestii s-au aruncat pe ea.

Revin insa la momentul de astazi: unul istoric si care arata ca putem fi si civilizati. Iar Regele Mihai a fost pe masura asteptarilor: discursul sau a dat clasa intregii clase politice. Prin urmare, continuu sa ma intreb: cine a fost speechwriter-ul discursului Regelui?

Accidentul facut de Huidu: ce greutate mai are o viata de om?

Huidu traieste o tragedie si, spun din start, e de compatimit pentru asta. Parca tragediile se tin lant de el, dupa accidentul de la schi din iarna. Pe de alta parte, in ce masura si creeaza conditiile pentru intamplarea lor... ramane la aprecierea fiecaruia.

Eu constat insa, urmarind declaratia sefului Politiei Rutiere, Dinita, ca Huidu a luat in decursul anilor 14 amenzi, i-a fost suspendat permisul de 2 ori - o data pentru trecerea pe rosu (am dedus), alta pentru viteza -, a mai fost amendat in vara pentru depasirea vitezei cu 6 puncte, deci a fost la limita pentru a i se lua carnetul - asta daca ai depasit cu 50km/h viteza legala. Adica Huidu nu pare un sofer prea precaut. Si am mai invatat ca derapezi in curba, mai ales cand e soseaua uda (ca Dinita a prezentat drept cauza a accidentului derapajul), cand intri in curba cu viteza. E cam ciudata ipoteza politiei, dar asta o pot analiza mai bine specialistii. E clar insa ca ceva nu se leaga.

Urmaresc de dimineata toate discutiile de la televiziuni pe aceasta tema, am mai urmarit si ieri ceva si am ramas siderata de anumite afirmatii. Cred insa ca Gigi Becali a spus exact ce am gandit si eu: compatimesc familiile celor ucisi, oameni nevinovati care mergeau pe strada si si-au gasit moartea intr-o fractiune de secunda, doi dintre ei, si al treilea dupa mari suferinte.

Toti vorbesc despre conflictul intern care se va da in Huidu - e adevarat, nu e usor sa ai pe constiinta moartea a trei oameni -, despre faptul ca e terminat sau nu profesional sau despre ce pedeapsa i se va da pentru aceasta fapta.

M-a siderat prostia Oanei Roman care afirma duminica la Antena 3 ca Huidu nu poate face inchisoare pentru moartea acelor oameni, in conditiile in care nimeni in Romania nu face inchisoare pentru asta. Zau? Huidu nu poate face inchisoare pentru ca e vedeta? Adica sa nu fim mai duri cu el pentru ca e persoana publica? Stiti ca in America, de exemplu, vedetele - mult mai mari decat astea de pe la noi - sunt cu atat mai aspru pedepsite pentru a fi date exemplu si a-i descuraja si pe altii. Adica pe ideea: daca astia celebrii si cu bani sunt pedepsiti, imagineaza-ti ca si tu vei fi.

Cred ca oricum s-a facut o mare nedreptate in cazul nevestei lui Adrian Paunescu (caz similar care-mi vine in minte). Ea n-a facut inchisoare, in conditiile in care a omorat si ea oameni. Si presa ne-a prezentat azi si ieri si alte cazuri, oameni cu bani, cunoscuti sau nu, care au luat inchisoare cu suspendare. Ma intreb insa daca eu, un muritor de rand comit o astfel de fapta, tot asa pot scapa? Cu niste despagubiri (care pe mine m-ar ruina, la fel ca si pe doua generatii de-acum incolo) date familiilor victimelor?

Cred ca s-a facut o greseala ca astfel de cazuri au fost rezolvate cu atat de multa indulgenta. Normal, acum multi spun: pai si ce, sa se inceapa cu Huidu, cand altii au scapat? Asta ma face sa ma gandesc la cum evaluam o viata de om. Una sau doua sau trei. De fapt, punem un pret pe ea si noi ne continuam viata. Si stam la volan in continuare, odata cu decizia definitiva a instantei, nu-i asa? Inteleg ca Huidu are dovada de circulatie pentru 15 zile. Minunat! Omoara 3 oameni si il lasa in continuare la volan? Ca e socat si presupun ca are atata creier si nu va vrea el sa conduca e altceva.

Ma uimeste cum tonul televiziunilor si invitatilor duc spre o concluzie: compatimirea lui Huidu - vinovat sau nu - uitand de mortii aia si de familiile lor. Apropo, stiti cum ii cheama? Lungu Stefan Balogh de 65 de ani, Magda Draghici de 54 de ani si Ion Garbis de 57 de ani.

Lui Huidu ii gasim o serie de circumstante: soseaua umeda, masina, accidentul din iarna. Dar, oameni buni, niciuna dintre ele nu-i va consola pe cei care si-au pierdut niste persoane dragi.

Daca nu era in stare sa conduca din cauza accidentului de la schi, atunci ar fi trebuit sa-si ia sofer. Cred ca isi putea permite, mai ales ca mergea cu familia in masina. E adevarat insa, cand ai "un tanc" precum al lui, stii sigur ca mare lucru nu ti se poate intampla, asa cum s-a dovedit. (Am avut si noi un episod cand o duduie cu un SUV era cat pe ce sa se urce pe Corsa noastra, ca ei ii venise sa initoarca acolo unde nu avea voie cu niciun chip. Si asta stiam si eu, ca nu e voie, la vremea aceea nefiind sofer. Insa mi-o zicea bunul simt).

Nu ma intelegeti gresit: n-am nimic cu Huidu, il compatimesc pentru ce i s-a intamplat, o tragedie, insa cele 14 amenzi si 2 suspendari ale permisului imi spun ca nu e tocmai cel mai disciplinat sofer. Insa vreau ca atunci cand se judeca acest caz sa nu se dea vina pe drumuri - asta e, avem un DN pana la Brasov, foarte aglomerat si pana se va face autostrada trebuie sa te adaptezi conditiilor existente - sau sa nu se afirme ca trebuie sa beneficieze de clementa doar pentru ca, in mod gresit, s-a aratat clementa in astfel de cazuri si pana acum.

Au murit 3 oameni. Si ma tot intreb, de cand am aflat de accidentul asta, ce greutate vor avea cele trei vieti? Ceva imi spune ca foarte mica si noi, romanii, si acceptam asta. Ca o viata de om nu e pretioasa. Altfel n-am vedea crime din cele mai absurde motive, copii aruncati in gunoi sau supusi unor torturi inimaginabile.

PS. In urma cu 3 saptamani mi-am luat permisul de conducere. Din prima. Am facut si ore suplimentare de condus pana la examen, pentru ca am avut la dispozitie timpul scurs intre terminarea oficiala a scolii de soferi si programarea examenului. Am avut un instructor minunat si am mers si la cursurile de legislatie rutiera organizate de scoala de soferi. Pentru un incepator, mi s-a spus ca ma descurc foarte bine. Si totusi, sunt extrem de precauta nu neaparat pentru ce prostii as putea face eu, ci din cauza celorlalti participanti la trafic. Si pentru ca e evident ca soferie inveti in trafic, indubitabil. In timpul scolii de soferi ti se dau notiuni de baza si inveti deprinderile la volan, toate lucrurile care sunbt deja automatisme la soferii mai vechi.

Sunt o multime de "nerabdatori" in trafic, oameni care fac in fata ta manevre sau te claxoneaza violent, chiar daca vad ca esti incepator. Ca doar mi-am lipit "lamaia" pe parbriz si pe luneta.

Din ce constat, regulile de circulatie se respecta numai in timpul scolii de soferi. La trecerile de pietoni soferii nu opresc, circula in oras cu mai mult de 50 km/h, nu se inscriu pe banda pe care trebuie intersectii. Si daca faci toate astea, te trezesti claxonat in trafic si tratat cu condescendenta: ei, lasa-l naibii, e incepator. :)

Premiile APTR - legitimarea delirului in presa

Am vazut aseara la TVR inregistrarea decernarii premiilor APTR. Inteleg ca ceremonia a avut loc la inceputul saptamanii, insa de cand o am pe Ingrid vestile ajung cu intarziere la mine. Mi-am propus sa imi dedic timpul ei, asa ca m-am cam rupt de actualitate sau, cel putin, de breaking news. Sau pur si simplu de aflarea stirilor atunci cand se petrec.

Prin urmare, abia vizionand ceremonia de aseara am vazut cine sunt castigatorii premiilor pentru excelenta jurnalistica, nu-i asa? Adica cele mai bune productii si ei, cei mai buni profesionisti din breasla noastra, a junalistilor.

Si recunosc ca m-am crucit. Ma intreb ce inteleg studentii de la jurnalism despre modul in care trebuie facuta presa, cand vad cine a luat aceste premii si ce laudatio au facut cei care le-au decernat castigatorilor.

Radu Tudor, Dana Grecu, Victor Ciutacu, Mihai Gadea, Mircea Badea, Oana Stancu si Adrian Ursu - marii profesionisti ai presei de astazi!

Delirul pe televiziuni, intoxicarea, dezbaterea tendentioasa, ignorarea elementarelor norme deontologice ale profesiei, aservirea patronilor si ipocrizia, atacul la persoana si vulgaritatea, toate acestea au fost premiate si legitimate de juriul APTR. Toate acestea au fost preschimbate, in viziunea distinsilor membri ai acestui juriu, in obiectivitate, informare temeinica, lupta pentru informare corecta.

Lipsesc din presa de aproape o jumatate de an, dar nu vreau sa cred ca nimic din ce inseamna onestitate si corectitudinea si buna credinta cu care iti faci meseria au fost total inlocuite de tarele pe care le vezi in evolutia premiantilor si in emisiunile lor. Nu vreau sa cred ca lucrurile s-au schimbat in asa masura in ultimele luni - in ciuda aparitiilor unor stenograme ale discutiilor dintre manageri de presa si patroni, a acceselor de sinceritate ale unor jurnalisti ce raspundeau la comenzi pana mai ieri si astazi i-a lovit, precum un fulger, onestitatea si in ciuda legitimarii unor evolutii delirante pe televiziuni prin acordarea premiilor destinate profesionistilor in televiziune.

Aseara am avut senzatia ca premiile astea sunt facute exclusiv pentru Antene. Am vazut insa ca, printre castigatori, s-au strecurat si jurnalisti de la TVR si un reality show de la Prima.

E minunat ca Luca Niculescu a primit premiu pentru emisiunea lui de la TVR, "Fara Frontiere". Cand ma uitam eu la ea era sambata la pranz, o ora imposibila, o zi imposibila, in loc sa fie undeva in prime time. Dar o emisiune fara circ si conflictualitate - asa cum e ea inteleasa la noi - nu isi gaseste locul in ore de prime time. E prea decenta, prea buna si informativa ca sa poata fi pusa la orele la care ni se da circ. Ma bucur pentru Luca si il felicit pe aceasta cale.

Ma gandeam, la inceputul crizei, ca presa se va curata de ageamii si de toti cei care credeau ca jurnalismul este doar o rampa pentru a prinde un loc caldut pe undeva, printr-o companie sau ceva consilier pe langa vreun om politic, dar ca sa se intample asta trebuia sa faca niste jocuri, sa ridice niste osanale, sa manipuleze si sa se lase manipulati.

Nu ma gandeam ca dupa criza vor disparea numele premiate luni seara, nu ma intelegeti gresit. Ci unii, mult mai multi, anonimi, dar care sunt niste petarde. Am mai scris pe-aici despre ei, despre cei care fac profesia de ras. N-a fost asa. Si constat ca randurile jurnalistilor se vor ingrosa cu acelasi gen de "profesionisti", in conditiile in care exemple de "asa nu" in presa sunt legitimate prin premii adresate profesionistilor. Si in conditiile in care aceiasi oameni premiati luni seara ii invata pe altii, la scoala de jurnalism a trustului Intact, cum se face presa.

Recomandarea mea este - pentru a scapa de confuzie - sa consultam marile publicatii itenrnationale, sa urmarim ce jurnalisti si ce materiale primesc Premiul Pulitzer. Macar sa tindem spre hibele lor, ale celor care fac presa libera de zeci de ani, decat sa le aprofundam si perpetuam pe ale noastre.

Un text excelent, mult mai argumentat, despre premiile APTR am gasit aici.

Caut instructor auto

M-am hotarat: vreau si trebuie sa imi iau permisul auto. Prin urmare, vreau ca din iunie sa incep scoala de soferi. Orice sfat imi e folositor, asa ca nu va sfiiti. Condusul nu e, in situatia mea, un moft, ci o necesitate, asa ca nu mai am nicio scuza sa aman momentul luarii carnetului de sofer.

Asa ca am inceput sa consult forumurile sa vad care sunt cele mai bune carti dupa care poti invata, ce servicii ofera scolile de soferi, daca e mai bine sa apelez la una dintre firmele cunoscute sau sa caut un instructor independent.

Am vazut atatea povesti neplacute cu instructorii, incat imi acum caut pe cineva recomandat. Ideea e ca vreau sa fac scoala prin Drumul Taberei, e criteriul principal - pentru ca e langa casa si bebelusa mea nu imi lasa prea mult timp la dispozitie, asa ca n-as strabate Bucurestiul doar ca sa ajung la instructor si la orele de sofat.

Altfel, chiar vreau sa invat ceva - am constata din multe postari pe forumuri ca intalnesti si instructori de la care inveti si altii care nu te invata nimic. As vrea ca omul sa aiba rabdare. Sunt un elev silitor, insa recunosc ca nu m-am urcat in viata mea la volan. Adica sunt o tabula rasa in privinta sofatului.

Ce servicii ofera scolile de soferi? Se ocupa si de acte si de inscrierea la examen? Daca nu-ti place instructorul, nu exista empatie, nu te intelegi cu el, nu te invata nimic, il poti schimba? Si, in acest caz, trebuie sa platesti in plus sau ti-l schimba pentru ca nu ofera serviciile prevazute? Un taximetrist imi spunea ca el are si scoala de soferi - asta acum ceva ani si i-am pierdut contactele - si ii baga pe elevi intai pe simulator si apoi in trafic. Stiti pe cineva care face si asta? Sau e o varianta buna?

In plus, in chestionare, am vazut intrebari de mecanica. Sincer, nu inteleg nimic din ele. Si de pe forumuri, am inteles ca nu prea ai de unde sa inveti raspunsurile la intrebarile alea, decat daca ti le explica instructorul. Fac instructorii si asta?

Ideea e ca nu prea am timp de pierdut, sa incerc instructori pana gasesc unul care chiar isi face treaba si are rabdare sa ma invete sa sofez, as vrea sa incep cursurile de sofat in iunie si sa imi iau cat mai repede carnetul. Si mai bine, fireste. Ca n-as vrea sa am noroc la traseu, dar sa n-am habar sa conduc in situatii mai dificile. pana la urma, am o responsabilitate, copilul meu se va afla cu mine in masina, deci vreau sa fac serios scoala si sa imi iau pe bune carnetul, desi stiu ca sofatul il voi invata efectiv in trafic, conducand in fiecare zi.

Pe scurt, stiti un instructor bun pe care sa mi-l recomandati si care sa lucreze prin Drumul Taberei?

Sa impuscam cainii vagabonzi. Ce solutie!

Cand spun "ce solutie!" o spun ingrozita. Am vazut aici si aici stirea ca in Deva, orasul meu natal, in care ma aflu deja de o saptamana, cainii vagabonzi au fost impuscati. Reactiile edililor Devei au fost variate: de la rasul unuia dintre viceprimari si evitarea subiectului de catre altul, la bucuria exprimata de primarul Mircia Munteanu. El spune ca e singura problema pe care nu a reusit sa o rezolve in Deva.

Sunt doua lucruri despre care vreau sa vorbesc: aceasta infatuare a primarului Devei, gestul sau incalificalbil de a aprecia o astfel de barbarie, si actiunea de a ucide aceste animale.

Am plecat din Deva acum 15 ani, cand am intrat la facultate in Bucuresti si in primii ani veneam mai des acasa, iar apoi, dupa ce m-am angajat, adica in ultimii 12 ani, din ce in ce mai rar, dar cel putin de doua ori: de Paste si de Craciun. Orasul era curat, mai curat decat Bucurestiul, dar nici nu se sustine comparatia, avand in vedere dimensiunile celor doua orase si numarul de locuitori.

Mi-am intrebat mama si bunica ce cred ele ca s-a intamplat bun in Deva de cand e Munteanu primar: magazinele - mi-a zis mama, referindu-se la Bila, Kaufland, real, Plus, Metro, Carrefour si Profi. Normal, se gandeste la oferta variata acum si la optiuni, fata de magazinele pe care le avea mai demult la dispozitie. Sensurile giratorii care au mai decongestionat circulatia - asa zice mama. Aqualand si gondola ce urca pe cetatea Devei - spune bunica.

Primarul Munteanu este la al treilea mandat si lucrurile cu adevarat vizibile pe care le-a facut, din punctul meu de vedere, fost devean - am trait aici 18 ani -, sunt o gondola care urca dealul Cetatii Deva si un Aqualand, inteleg ca recent inaugurat. Aici sunt de acord cu familia mea.

Cat despre magazine, ele apareau oricum si aici, oricare primar ar fi fost - era in planul lor de extindere in tara si Deva e totusi resedinta de judet. Cat despre sensurile giratorii - doamne, sunt o nebunie. La fiecare intersectie, sens giratoriu. Realizari marete, as spune.

De o saptamana ma aflu la Deva cu fetita mea si nu fac decat sa observ neajunsuri. Imi plimb copilul cu caruciorul si credeti-ma, pe alocuri sunt niste trotuare ca dupa bombardament. Intamplator, ca sa merg spre parc, trebuie sa merg pe ele: e vorba despre portiunea din Eminescu, intre Balcescu si Carpati (pentru cunoscatori). E o adevarata aventura sa mergi cu un carucior pe-acolo si, credeti-ma, nu am un carucior fragil.

Tot strada Eminescu, carosabilul de aceasta data, este plina de gropi. Ca sa nu mai vorbesc despre centura, care, e adevarat, e drum national/ european si inteleg ca nu tine de primarie sa il asfalteze.

Sunt doua neajunsuri majore - strada si trotuarul - pe care le-am remarcat la o prima ochire, in plimbarea aproape dintr-un capat in celalalt al orasului, cu caruciorul. Si primarul spune ca singura problema nerezolvata sunt cainii vagabonzi? Am intrebat un taximetrist daca strazile sunt peste tot la fel de proaste ca Eminescu (e cam cum aratau strazile inainte de venirea lui Basescu la primarie - pentru mine ala e momentul in care a inceput asfaltarea, cel putin asa imi amintesc) si mi-a zis ca el nu crede ca devenii il vor mai vota pe Munteanu pentru un nou mandat, la ce strazi avem.

Sper sa nu il mai voteze. Cu atat mai mult cu cat aplauda un act barbar, acela al uciderii cainilor vagabonzi in acest fel.

Am spus mereu ca problema maidanezilor trebuie rezolvata, dar civilizat. Urmaresc cu regularitate emisiunile gen politia animalelor de pe Animal Planet si am vazut cum trateaza americanii animalele. Sunt in stare sa te bage in inchisoare pentru maltratarea unuia - justificat, as spune - insa eutanasiaza 10 catei pe zi din adapost, daca nu ii revendica sau adopta nimeni. Stiu ca imi vor sari multi in cap argumentand ca eutanasierea nu e o solutie, insa eu cred ca e. Humanly put to sleep - spun americanii si asa ar si trebui sa se intample. Nu impuscati in plina strada!

Sterilizarea nu e o solutie - un caine sterilizat musca in continuare si sunt acum si mai ingrozita de ei (am fost muscata de unul, am mai povestit, aici), de cand ma plimb cu caruciorul cu copilul. Incalc teritoriul haitelor, e normal, cand fiecare strada a ajuns teritoriul lor si ma deranjeaza ca nu am cum sa merg pe trotuar sa evit fecalele acestor animale. Mi-e sila cand trec cu caruciorul prin ele, uneori inevitabil.

Asa ca voi sustine mereu ca intre drepturile mele si siguranta mea si cele ale unor animale, cred ca cele ale oamenilor primeaza.

Numai ca m-a oripilat solutia gasita in orasul meu natal. Teribilism, a fost catalogat de unii gestul. Salbaticie, as spune eu. Cum e posibil ca primarul sa-i felicite pe cei care au facut un astfel de gest? Cat de mult si cum ne-am schimbat de am ajuns sa apreciem un astfel de barbarism?

Ingrid

Ea este Ingrid, fetita mea care are aproape o luna de zile, s-a nascut in 11 ianuarie. Este motivul pentru care, o perioada, nu voi mai scrie pe Hotnews.ro, iar postarile pe blog vor fi mai rare.

Ingrid este principala mea prioritate in acest moment, ceea ce a dus la pauza pe care mi-o iau dupa 12 ani de jurnalism.

Schengen... ce se stia deja...

(foto: BBC, via Google)
Ma indreptam spre un interviu cu Leonard Orban cand tocmai am aflat stirea de pe RFI. Pica la fix momentul intalnirii mele cu consilierul pe afaceri europene al presedintelui.

Aveam, inca de saptamana trecuta, niste informatii care aratau clar ca oficialilor de la Bucuresti li s-a transmis mesajul: Romania nu va intra in Schengen in martie 2011. Ramanea de vazut cand va aparea informatia de genul celei lansate astazi pe piata. Surse europene mi-au spus ca urma sa fie lansata la inceputul anului viitor, dar iata ca s-au grabit putin (ajutate si de ce s-a intamplat in Parlament cu cazul Ritzi - vorba aia, bate fierul cat e cald). Iata ce stiam:

• Franta si-a pus (ordin direct de la Elysee) diplomatii sa faca lobby in capitalele europene pentru ca vocea ei sa nu fie singulara atunci cand se arata impotriva aderarii Romaniei la Schengen si a reusit sa atraga in tabara sa pentru sustinere Olanda, Germania, Austria, Suedia.
• Sarkozy va merge in campania sa electorala pe tema sigurantei nationale si, prin urmare, e mai importanta propria campanie decat un parteneriat strategic cu Romania. Mi s-a mai spus ca e si o nemultumire privind datoriile statului fata de firmele franceze. Am incercat sa aflu care este suma datorata de stat - de-asta am si amanat aceasta postare - si mi-a fost imposibil. Am intrebat la ambasada, pentru ca, intr-un interviu din septembrie, ambasadorul Henri Paul vorbea despre arierate si m-am gandit ca firmele franceze au semnalat aceasta problema si exista o cifra. Nu mi-au putut-o furmiza, m-au indemnat sa sun direct la firmele franceze. Am intrebat la camera de comert romano-franceza si ei m-au trimis tot la atasatul economic de la ambasada. Deci, documentat, nu exista o cifra a arieratelor ca un astfel de motiv sa se sustina - adica am avea o suma colosala care i-a calcat pe bataturi pe francezi.
  
• Este o campanie care a avut loc pe o perioada mai indelungata si a fost foarte bine jucata. S-a inceput cu chestiunea romilor, iar dupa ce Comisia Europeana a respins corelarea aderarii la Schengen cu chestiunea romilor, atunci s-a trecut la MCV. Si, in final, s-a ajuns chiar la afirmatii aberante, precum nerecunoasterea de catre Romania a frontierei cu Moldova.
• Nemtii au avut, pentru multa vreme, o pozitie neexprimata, asteptand evaluarile tehnice. Care au fost bune.
  
• La ultima, pe sistemul de informatii Schengen (SIS), s-au facut inspectii in locuri anuntate, insa au vrut sa vada, ad hoc, si alte localitati. Au testat sa vada cum stiu politistii sa foloseasca sistemul informatic, daca stiu sa lucreze in program pentru a verifica si a introduce date. Inspectiile anuntate au fost in Pitesti, Iasi, Bucuresti, dar au facut vizine neanuntate in judetul Calarasi, la Ciulnita si in Vlad Tepes. O comuna. Singurele deficiente gasite au fost niste imprimate care nu erau clare si care se pot rezolva imediat.
• In momentul in care presedintele a iesit saptamana trecuta cu declaratii si cu atacul dur la CSM mi-am dat seama ca pregatea momentul in care urma sa se afle faptul ca nu vom adera la Schengen. Stiam ca autoritatilor romane li s-a transmis asta si ca, din diferite cancelarii, li s-a spus si de puternicul lobby facut de Franta. Mai apoi, interviul acordat HotNews.ro saptamana trecuta de presedinte dadea niste semnale clare, care imi confirmau informatiile obtinute din surse europene: votul din Parlament pe cazul Ritzi i-a indicat faptul ca asta va oferi ocazia perfecta ca Franta sa faca o miscare decisiva si sa atraga Germania - care nu se pronuntase ferm impotriva aderarii noastre la Schengen - de partea sa, invocand coruptia; in al doilea rand, presedintele vorbea despre campania electorala din Franta, dar total fals il invoca pe Strauss-Kahn, cand stia, de fapt, ca este campania "prietenului sau" Sarkozy.
• Mi s-a mai atras atentia asupra unui fapt: cat de dezbinati au fost romanii care trebuiau sa faca lobby la Bruxelles, pe toate canalele, fie ei eurodeputati, parlamentari, comisar european, diplomati. Mi s-a aratat ca sunt naiva cand invoc "binele comun", in conditii in care interesul personal si cel de gasca primeaza.
• Voi insiva ati furnizat munitia impotriva voastra - mi s-a mai spus. Cum? Pai ministrul vostru de interne prezenta cat de bine sunteti pregatiti tehnic, in timp ce un europarlamentar si un think tank sustineau, exact in aceeasi zi, exact in acelasi loc - Parlamentul European - necesitatea mentinerii MCV. Dar doar asa se misca ceva in Romania, mentinandu-se aceasta sabie deasupra capului nostru, am replicat. Da, numai ca declaratiile propriilor vostri politicieni sunt folosite impotriva voastra, ca argumente, nu e atat de greu sa-ti dai seama. Cand un campion al justitiei spune cat de corupta e Romania, de la clasa politica la justitie, cand isi critica propriul partid, ce mai vreti? Ca altii sa nu foloseasca aceste argumente in atingerea propriilor scopuri politice? (Am vorbit despre posibilitatea sau imposibilitatea unui lobby national, pentru atingerea unui obiectiv national si cu Leonard Orban, deci urmariti interviul).
• Bulgarii stau la pregatirea tehnica mult mai prost decat Romania, mi s-a mai spus, prin urmare nu vom fi decuplati si nici nu vor intra in 6 luni in spatiul Schengen. A fost surprinzator sa aud asta, cand raportul asupra pregatirii care a aparut in acelasi timp cu raportul CRPE arata sau comparatia sugera ca stau mai bine decat noi.
• La nivel tehnic, expertii europeni nu au avut cu ce sa ne prinda. Tocmai de aceea suntem si atat de vocali in argumentul ca aderarea la Schengen trebuie sa se faca, asa cum e normal, numai pe criterii tehnice. Pentru ca acolo ne stim bazati. Cand au verificat aeroporturile de la Bucuresti si Timisoara, in noiembrie, expertii europeni au vrut sa mai verifice si granita terestra si feroviara de la Stamora Moravita si totul a fost bine. Toate cele trei rapoarte pe frontiere au fost aprobate, deci nu exista probleme pe securizarea granitelor. Poate ar fi necesar un raport care sa arate acum starea de fapt. Sa vedem exact cat de rau stam tehnic.

Toata povestea asta cu Schengen-ul mi-a reamintit de un alt moment important pentru Romania. Cand se lucra la procesul privind impartirea platoului continental al Marii Negre cu Ucraina. De la Kiev curgeau informatiile, declaratii la care oficialii romani nu reactionau. Iar noi, jurnalistii, eram revoltati si ne-am transmis aceasta revolta si Ministerului de externe, invocand ca nu e normal sa inghitim atata fara sa avem replica. La briefinguri informale ni se spunea situatia, dar fiind informal, nu puteai publica nimic, insa cei de la MAE vroiau sa intelegem ca orice declaratie ar putea fi folosita impotriva Romaniei la proces. Era insa important ca oamenii de pe domeniu (politica externa) sa stie care e situatia reala.

Cand s-a intrat in faza publica a procesului, am vazut ca Romania a folosit multe materiale de presa aparute la Kiev in pledoarii, batandu-i pe ucraineni cu propriile arme: articolele care aratau ca Insula Serpilor este un teritoriu care face aproape imposibila viata in conditii normale, care vorbea despre vanturile teribile - care au luat pe sus un WC ecologic in care era un soldat si l-a aruncat in mare - despre variatiile de temperatura care faceau imposibila o viata normala si despre caznele soldatilor care faceau serviciul acolo prin rotatie au servit drept argumente partii romane.

Probabil ca daca s-ar fi stabilit o strategie de comunicare si un obiectiv national comun aderarea la Schengen - in care umorile oamenilor politici, rivalitatea dintre partide, interesele personale sau de gasca sa fie lasate la o parte, asa cum a fost cazul la aderarea la UE - Romania ar fi putut lupta altfel impotriva unei campanii precum cea a Frantei.

Nu ma intelegeti gresit: justitia din Romania are mari probleme, cauzate de politicieni, magistrati si guvern (legi aiurea date de Guvern - precum cea a parteneriatului public-privat asupra careia Comisia Europeana are niste obiectii -, legi modificate aberant de Parlament sau decizii ale acestuia precum cele in cazurile Ritzi si Udrea si comportamentul breslei magistratilor).

Coruptia este existenta, fie ca vorbim despre clasa politica, justitie, politie, armata, sanatate, administratie publica.

Eu nu neg asta si consider ca s-ar fi facut mult mai putine lucruri daca nu exista MCV. Si ca probleme astea trebuie rezolvate spre interesul cetateanului, al fiecaruia dintre noi.

Pe de alta parte, e total unfair sa fim tratati asa cum suntem pentru ca exista aceasta monitorizare: iata ca in raportul asupra justitiei se introduc noi conditionalitati - privitoare la achizitiile publice, ceea ce nu tine de justitie, ci de DG Piata Interna si se pot declansa proceduri de infringement daca nu e totul ok - sau in aderarea la Schengen primeaza criteriile politice, nicidecum cele tehnice, ca si pana acum.

Pe mine, ca cetatean al acestei tari, ca cetatean european, ma deranjeaza ca tara mea este tratata altfel, ca nu e egala cu celelalte 26. Ne-au bagat in UE, sa-si asume asta, nu sa schimbe regulile jocului in timpul desfasurarii lui. Au constatat ca ne-au bagat nepregatiti si acum incearca sa rezolve asta? Si invoca probleme care se gasesc in toate celelalte state membre.

Credeti ca va accepta vreuna ideea lui Macovei sa existe in sistem de monitorizare a coruptiei in toate statele membre ale UE? Sa fim seriosi! La nivel de declaratii au felicitat-o, daca e sa se treaca la treaba si sa se gandeasca si sa se aprobe un astfel de sistem... mai vedem. Se invoca diferite motive. De ce? Daca sunt atat de curati si puri fata de noi, ce s-ar putea descoperi la o monitorizare? Nimic, nu-i asa?

In plus, cum apara Grecia, Italia, Franta granita externa a UE in sud? Cati imigranti ilegali ajung la ei? Romania a fost data exemplu la cat de bine securizata e granita pe Marea Neagra - e adevarat, e o mare mica, e o granita mica. La o evaluare facuta Frantei - statele Schengen sunt evaluate din trei in trei ani - s-au remarcat deficiente in modul in care isi apara granita maritima si la cat de permisiva e pentru maghrebieni. Si ei ne vorbesc noua despre securizarea frontierelor?

O campanie similara, dar totusi nu la fel de dura, au facut nemtii impotriva polonezilor inainte de aderarea la Schengen, argumentand ca prin granita comuna va trece criminalitate si trafic de orice fel, de la marfuri la persoane. Ei bine, in landurile germane de la granita s-a descoperit ca intr-un an rata criminalitatii scazuse cu 12%, odata ce Polonia a intrat in Schengen si a devenit ea granita externa.

Ma revolta oameni care au pus umarul - dandu-si sau nu seama de asta - la furnizarea de argumente impotriva aderarii Romaniei la spatiul Schengen si se intreaba acum de ce se comporta Franta cum o face, scriu scrisori deschise aratand cat de false sunt argumentele invocate de politicienii francezi sau se revolta ca sunt schimbate regulile jocului.

Ma revolta si ma deprima sa vad politicieni care habar nu aveau despre ce vorbesc, in intalniri cu politicieni din propria familie politica europeana, cand spuneau ca Romania nu e pregatita sa adere la spatiul Schengen, cand la Bruxelles se stia exact ca tehnic stam bine. Cat de bine au fost acesti politicieni informati de cei din propriul partid sa faca astfel de afirmatii? Si ies astazi si culpabilizeaza puterea, pentru neseriozitate in relatia cu propria familie politica europeana si cu liderii german si francez.

Ma revolta si ma deprima cand il aud pe presedintele Basescu pregatindu-si terenul, stiind ca nu vom fi primiti in Schengen, dar pregatindu-se sa mai marcheze niste puncte in fata electoratului - culpabilizand clasa politica, magistratii, partidul care i-a sustinut candidatura.

Nu era mai bine ca, de cand au inceput primele semne ale campaniei si a vazut ca intre "prietenie" si "parteneriat strategic" Sarkozy alege propriul interes - adica realegerea in 2012 - sa incerce sa coaguleze toate energiile pentru un lobby eficient national la Bruxelles si in capitalele europene si sa preseze pe realizarea masurilor si recomandarilor facute de Comisia Europeana prin MCV? A nominalizat un comisar european, sunt la Bruxelles eurodeputati din partidul de care e apropiat - sa nu spun ca il controleaza - fac parte din grupari din partid apropiate lui, are un ministru de externe apropiat - i-a pus la masa pe toti astia si le-a zis clar: fratilor, faceti tot posibilul sa aderam la Schengen, faceti lobby pe langa toata lumea, in toata Europa?

Nu ajuge doar sa iesi public si sa critici si sa spui ca nu te poti amesteca in treaba altora din cauza separatiei puterilor in stat. Sa fim seriosi, mai crede cineva in asta in Romania? Nu ma intelegeti gresit, nu e bine ca se intampla asta, ca separatia e o notiune teoretica, dar vreau sa spun ca - daca tot avem cu totii impresia ca Basescu este peste tot si in toate - de ce naiba n-a putut sa coaguleze toate fortele, puterile statului in sprijinul acestui obiectiv? Daca tot era atat de important pentru noi.

Am incercat sa imi raspund la aceste intrebari si i le-am pus, bineinteles mai diplomatic, si consilierului pe afaceri europene al presedintelui in interviul pe care i l-am luat astazi. N-am obtinut decat un raspuns diplomatic, dar cred ca putem citi printre randuri. Asa ca, daca va intereseaza subiectul, urmariti interviul.

Iar in final, pentru cei care se intreaba de ce e atat de importanta aderarea asta la Schengen, le dau cateva motive:

• camioanele/tiruruile cu marfa nu vor mai sta la granita sa le fie controlate actele, se va trece "ca prin branza", asa cum ar trece si romanii care calatoresc in strainatate, fara a le mai fi verificate actele de identitate; intrebati-i pe cei din domeniul transporturilor ce inseamna asta - mai putin timp pierdut, in primul rand
• statutul Romaniei - oricum suntem o tara de mana a doua cu MCV, acum vom fi o tara de mana a 15 prin faptul ca ni s-a refuzat aderarea la Schengen. Conteaza? ma veti intreba. Pai judecati si voi: urmeaza sa se negocieze banii pe care ii vom primi de la UE in perioada 2014-2020. Conteaza cat vom primi? E doar un argument, dar sunt multiple, totul se negociaza si forta ta in negociere depinde de statutul pe care il ai. Daca vom fi multumiti sa fim codasii si ratanii UE, atunci nu ne deranjeaza. Personal, insa, pe mine ma deranjaza.