Bruxelles-ul a fost astazi orasul in care au manifestat sindicalisti din statele europene. O televiziune romaneasca de stiri avea si corespondent trimis cu cei 200 de sindicalisti din Romania, plecati sa isi manifeste nemultumirea fata de masurile de austeritate.
Relatarea, dramatizata, arata ca masurile de austeritate in Romania sunt cele mai dure - total adevarat - ceea ce a suscitat nemultumirea sindicalistilor care au venit pana in Bruxelles sa isi strige aceasta nemultumire.
In studiourile de stiri si talk show-uri, liderii sindicali spuneau cum s-au alatura marii miscari de protest de la Bruxelles.
Un bun prieten de la Parlamentul European mi-a trimis imagini pe care le-a inregistrat el cand coloana de manifestanti sindicalisti romani treceau pe langa Parlamentul European. Iata-l:
Ce am observat eu din filmulet:
ca oamenii se simteau ca in excursie la Bruxelles - daca tot se aflau acolo, au inceput sa se pozeze cu Parlamentul European, cu politistii belgieni
Au fost suparati rau, din cate am vazut eu in fragmentul respectiv. L-am intrebat pe prietenul meu daca e doar o impresie, dar el mi-a confirmat spiritul turistic de care au fost patrunsi sindicalistii romani. Acei oameni extrem de suparati ca suporta cele mai drastice masuri de austeritate din UE.
Dupa dansul pinguinului, imbranceli cu jandarmii, acum sindicalistii au mai bifat ceva: turism de miting la Bruxelles.
Rumoare si amuzament in redactie la citirea unei stiri aparute pe Mediafax.
PNL-istul Ioan Ghise propune o noua modalitate de exercitare a profesiei de jurnalist si sanctiuni aferente.
Iata ce zice Ghise despre delictul de presa:
prin delict de presă se înţelege delictul civil săvârşit prin inserarea de informaţii, reflecţii sau comentarii în mass-media, despre fapte care nu au implicaţii asupra societăţii şi a cauzat o daună materială sau morală unei persoane
răspunderea pentru producerea delictului de presă revine reprezentanţilor autorităţilor publice, prin transmiterea de informaţii eronate, proprietarului de multiplicarea de publicaţii, proprietarului postului de radio sau televiziune, editorului şi autorului care nu are calitatea atestată de jurnalist
delict= orice fapt voluntar (ilicit) şi dăunător al persoanei, îndeplinit prin acţiune sau omisiune, săvârşit cu intenţia de a păgubi altă persoană
cvasi-delict = tot un fapt ilicit şi dăunător, însă comis fără intenţie răutăcioasă
poate fi tras la răspundere din cauza unui delict de presă cel ale cărui fapte îndeplinesc simultam condiţiile: constituie o culpă sau greşeală prin omisiune sau acţiune, constituie cauza prejudiciului a cărui reparare se cere, au cauzat o daună morală sau materială, sunt ilicite, pot fi imputate autorului.
Cine verifica si pedepseste pentru delicte si care ar fi pedepsele:
Ghişe propune înfiinţarea unui organism, denumit Ombudsman-ul Mass-Media, care are rolul principal în supravegherea şi sancţionarea delictelor de presă
Ombusman-ul ar urma să fie un organism reprezentant al patronatelor mijloacelor de presă (scrisă, audio, tv) care să aibă în componenţă şi câte un reprezentant al societăţii civile şi al cadrelor universitare din domeniul comunicării.
Ombusman-ul monitorizează sesizările privind săvârşirea delictelor de presă şi le evaluează în grile care să pună în corelare valoarea despăgubirilor solicitate cu veniturile realizate de producătorul delictului de presă şi cu valoarea pagubei suferite.
Ombusman-ul ar urma să suspende din profesie jurnaliştii, în cazul săvârşirii de către aceştia a unor infracţiuni penale.
Cel putin interesante sunt conditiile in care sa se desfasoare profesia de jurnalist:
profesia de jurnalist ar urma să fie exercitată numai de persoane care realizează producţii jurnalistice şi posedă "Cartea de jurnalist"
produsele jurnalistice sunt ştirile, opiniile, calupurile de ştiri, interviurile, reportajele, anchetele, comentariile, editorialele, dezbaterile, caricaturile, toate având regimul juridic prevăzut de Legea drepturilor de autor.
pentru a putea fi jurnalist ar fi necesară atestarea, o dată la trei ani, a calităţii de jurnalist, examinarea psihologică anuală, precum şi confirmarea aptitudinilor de jurnalist printr-o practică de cel puţin doi ani.
Nu pot fi jurnalişti cei care au fost condamnaţi definitiv pentru furt, viol, tâlhărie, crimă, escrocare, trădare de ţară "şi alte fapte incompatibile cu morala socială
profesia de jurnalist ar urma să se exercite în cabinete jurnalistice, individuale sau asociate, cabinete care trebuie dotate cu arhivă, registratură şi care trebuie să ţină evidenţa financiar-contabilă.
impozitul maxim pe venit al titularului cabinetului de jurnalist să fie 16%, cu posibilitatea unei reduceri a impozitului pe venit, în condiţiile angajării a cel puţin cinci absolvenţi de învăţământ superior.
jurnaliştii pot fi sancţionaţi disciplinar, în raport cu gravitatea faptelor, de la mustrare, avertisment, amendă de la două la zece salarii medii pe economie, interdicţia de a exercita profesia de la o lună la un an până la excluderea din profesie.
Sanctiuni pentru editori si patroni:
introducerea spre publicare a unor produse jurnalistice care nu provin de la cabinete de jurnalişti se pedepseşte cu amendă de până la trei salarii medii pe ţară
Introducerea, de către editor sau patron, a unor produse jurnalistice care încalcă normele deontologice se sancţionează cu amendă între trei şi şase salarii medii pe economie.
Fapta autorului de a publica materiale care sunt de natură să aducă atingere unui drept legitim al unei persoane se sancţionează cu amendă de la 6 la 12 salarii medii, iar fapta reprezentantului autorităţii publice care pune la dispoziţia jurnaliştilor date eronate se sancţionează cu amendă de la 6 la 12 salarii medii pe economie
Mai e nevoie de comentarii? E nevoie de o astfel de lege?
O stire care circula de ieri si un filmulet care a avut sute de mii de vizualizari: fostul ministrul al justitiei din Franta, acum eurodeputat,a dat duminica un interviu in emisiunea "Dimanche plus" de pe Canal Plus.
Ea vorbea despre faptul ca anumite fonduri de investitii vor profit mare intr-o vreme in care inflatia este aproape 0. Numai ca, graba argumentelor, in loc de inflatie a zis felatie, cuvinte care seamana in franceza: "Vad anumite fonduri de investii ce cauta venituri de 20 sau 25%, intr-o vreme in care felatia este apoape de zero". (in filmuletul atasat pe la secundele 12-14).
Potrivit BBC, mai tarziu a ras ea insasi de incident si a spus ca a vorbit prea repede.
Blogul Le Post.fr unde am gasit filmuletul are un comentariu malitios: Ei bine, ambele cresc, asta e explicatia.
Pentru cei care nu stiu prea bine cine e Rachida Dati:
fost ministru al justitiei in Franta, de origine marocana si algeriana, a fost prima femeie dintr-o familie de imigranti care a ocupa o pozitie-cheie intr-un guvern francez
anterior, a fost purtatorul de cuvant al lui Nicholas Sarkozy in campania electorala si foarte apropiata presedintelui pana la un moment dat
acest moment a fost dupa casatoria cu Carla Bruni, presa franceza relatand cu voluptate despre dispute intre cele doua femei, despre ciocniri intre geloasa Carla si Rachida Dati
a trebuit sa paraseasca guvernul anul trecut, in urma unor barfe despre stilul ei vestimentar (este o fashion victim, spun multi) si viata sa amoroasa
are un copil nascut anul trecut, dar numele tatalui nu a fost facut public, ea fiind in continuare necasatorita; a starnit vii comentarii dupa ce s-a intors la serviciu la 5 zile dupa ce a nascut (Time i-a facut un portret interesant_
exilata intr-un fel ca deputat in Parlamentul European, a fost surprinsa de camerele tv - venite sa faca un raportaj despre ea - vorbind la telefon si spunand ca se plictiseste ingrozitor la Parlamentul European
Greed is good (lacomia e buna) - este replica celebra a lui Gordon Gekko, finantistul fara scrupule din Wall Street, filmul cult din 1987, pentru care Michael Douglas a luat si un Oscar.
Dupa 23 ani, Gekko trebuia sa isi faca, din noua, aparitia, mai ales dupa criza financiara din SUA. sau, daca e sa ne luam dupa actiunea din film, exact la inceputul ei. E o noua lume, o lume pe care acesta a privit-o din inchisoare si se intoarce la momentul potrivit. In momentul in care bancherii se sinucid, bancile stau sa cada, iar FED-ul si Treasury trebuie sa vanda Congresului frica: frica privind prabusirea a tot si toate daca nu salveaza bancile. Gekko revine in momentul in care poate sa faca din 100 de milioane de dolari 1,3 miliarde.
Atunci, in 1987, industria incerca sa identifice personajele. Gordon Gekko, personajul lui Oliver Stone, a fost de fapt Ivan Boesky, un broker implicat in scandalul financiar privind frauda bursiera, spalre de bani si inselaciune.
Acum, in 2010, personajele sunt mult mai usor de indetificat. Pornind de la actiune: zvonurile ca banca de investitii Keller Zabel ar avea miliarde blocate în datorii toxice duce la scaderea drastica a preţului acţiunilor companiei, iar Louis Zabel lupta pentru viaţa companiei sale la o intalnire la Rezerva Federală.
Guvernul refuza sa-l ajute, insa Bretton James de la o puternica bancă de investiţii, Churchill Schwartz, se ofera sa preia firma Keller Zabel pe aproapoe nimic. Mai precis, pentru 2 dolari pe actiune.
Aducand povestea in realitate, personajele si, mai ales, institutiile sunt de identificat Keller Zabel - Bear Stearns, Louis Zabel - Ace Greenberg(numai ca, in realitate, soarta lui nu a fost aceeasi ca in film), Churchill Schwartz - Goldman Sachs. Hank Paulson si Tim Geithner sunt si ei usor de indetificat in intalnirea cruciala de la Fed. Bineinteles, este si multa fictiune, nu trebuie luat totul ca atare, pentru ca nu e un documentar despre caderea bancilor de investitii.
Gekko iese din inchisoare, de unde a observat toata nebunia din ultimii ani - actiunea se petrece in 2008 - si constata: Greed is good, now it seems it's legal (lacomia e buna, acum se pare ca e si legala). Intr-un discurs la o universitate in care isi promoveaza propria carte, Gekko prevede intreaga prabusire a economiei pornind de la speculatiile din sistemul financiar si a supraindatorarii fara acoperire, fireste.
Fimul este interesant si merita vazut, tocmai pentru ca totul este recognoscibil. Inteleg ca in SUA a ajuns, in primul sau week end, pe prima pozitie in box office. CNBC l-a promovat intens, avand interviuri atat cu regizorul, Oliver Stone, cat si cu scenaristul. Asa cum spunea unul dintre ei, CNBC este chiar personaj in film. Un film in care apar Roubini, Warren Buffet, in interviuri pentru CNBC.
Asa cum spunea si prietenul meu sambata seara, cand am iesit de la film, probabil nu va avea impactul pe care l-a avut Wall Street in 1987, dar in mod cert este un film ok. Unii spun ca Michael Douglas ar putea lua Oscarul pentru el. Nu stiu, nu sunt critic de film. Dar ca spectator, mi-a placut. Depinde care i-ar fi competitorii... Oricum, in discursul sau de la universitate, sintetizeaza toata situatia si, evident, personajul lui pare vizionar.
Nu vreau sa va dezvalui din actiune, povestea e simpla si are a human touch: Gekko iese din inchisoare si incearca sa repare relatia cu fiica lui, care il acuza de o multime de lucruri. Legatura intre el si fiica lui e restabilita de logodnicul acesteia, un tanar broker, un Gekko in varianta tanara, Jake Moore. El va face cu Gekko un deal: daca il ajuta pe acesta sa se reapropie de fiica sa, Jake va fi ajutat de Gekko sa se razbune pe cei care au dus la prabusirea companiei in care lucra. Daca ii reuseste sau nu, ramane de vazut.
Ed Miliband a fost ministrul pentru energie si schimbari climatice in guvernul condus de Gordon Brown. El a fost mereu, asa cum se si prezenta, "celalalt Miliband", pentru ca dintre cei doi frati, David si Ed, fireste ca primul era cel mai cunoscut - fost ministru de externe in acelasi guvern.
Ba mai mult, David (marturisesc ca e preferatul meu) a fost considerat succesorul lui Gordon Brown la conducerea laburistilor. Un portret foarte bun i l-a facut revista New Statesman anul trecut si l-am gasit cautandu-l acum si pe internet. Vi-l recomand, e o poveste despre David Miliband care merita citita. (Imi amintesc ca am cumparat revista din campus inainte sa intru la un curs de Economie politica europeana si a trebui sa ies de la curs pentru a termina articolul pe care incepusem sa-l citesc inainte de venirea profesorului. Nu l-am putut intrerupe.)
Despre Ed Miliband stiam ca este fratele mai mic al lui David, aflat si el in guvern, cu o cariera si studii asemanatoare cu ale fratelui sau, pentru ca i-a calcat pe urme mereu. Insa am devenit mai atenta cand am vazut ca Ed si David devin competitori pentru conducerea partidului.
Ed - considerat un tip destul de nehotarat si destul de nesigur - a spus ca simplul fapt ca va candida impotriva fratelui sau arata faptul ca este capabil sa ia decizii grele. David, in schimb, a spus ca daca ar fi considerat ca exista un altul mai potrivit pentru conducerea Partidului Laburist, n-ar fi intrat in cursa. Si nu renunta in favoarea fratelui sau, pentru ca el crede ca e mai potrivit la conducerea partidului.
Si iata ca Ed Miliband a castigat in week end, cu o diferenta de numai 1,3% din voturi si bazandu-se pe patru mari sindicate - care reunesc in general salariati din sectorul public - conducerea partidului. David, in schimb, a obtinut mai multe voturi din aprtea parlametnarilor, europarlamentarilor si membrilor partidului.
Marti este ziua in care isi anunta foarte clar intentiile si toti asteapta sa vada ce va face David. Comentatorii britanici spun ca este sfarsitul doctrinei New Labour a lui Blair (apropo, am primit cartea lui Blair, A Journey, si sunt foarte incantata de lectura, desi abia aseara am inceput-o) si ca Ed e mai de stanga decat fratele lui. Mai mult, ca provocarile sunt imense si ca trebuie sa reconstruiasca partidul, dupa infrangerea din alegeri. "Este singurul lider laburist care a fost ales fara sustinerea majoritara a parlamentarilor sau a membrilor partidului", scrie presa britanica.
Toti sunt nerabdatori sa vada ce va face David, iar unii sustin ca i s-a propus sa fie shadow chancellor (adica ministrul de finante in guvernul din umbra). Exista temeri ca Ed va diminua sustinerea laburista pentru reducerea la jumatate a deficitului in urmatorii patru ani.
Ziua de marti va limpezi lucrurile, insa Ed a spus, potrivit BBC, ca apreciaza loialitatea lui David fata de el insusi si fata de tara. Tot presa britanica citeaza voci potrivit carora David Miliband ar fi tentat sa renunte la politica, sa nu candideze pentru niciun post in cabinetul din umbra, dar are timp pana miercuri sa decida asta. iar aceasta decizie ar avea radacinin in decizia sa de a-i da mana libera fratelui sau, in a elibera scena pentru acesta si pentru a pune punct acestei drame familiale din care se infrupta cu satisfactie presa.
Cateva lucruri interesante de citit (sunt mult mai multe, dar eu m-am uitat peste astea):
comentarii ale corespondentului politic al BBC, pe blogul acestuia
Un prieten de la Parlamentul European mi-a trimis stirea de pe AFP despre Licia Ronzulli, o eurodeputata italiana care miercuri si-a adus fetita nascuta in 10 august in Paralment, la votul in plen.
Aici o puteti vedea in poze. N-am gasit una pe site-ul PE, asa ca va trimit aici, sunt poze Reuters.
Potrivit stirii AFP, Ronzulli (35 de ani) a fost primita cu apaluze de catre colegi, iar gestul ei a fost facut in sensul in care cere drepturi mai bune pentru femei.
"Sunt aici simbolic, cu fiica mea victoria pentru a ne gandi la toate femeile care nu pot sa impace cu usurinta sarcina si locul de munca, viata profesionala si viata familiala. As vrea ca institutiile europene sa fie mai implicate in acest subiect, incepand cu Parlamentul European, pentru a putea reconcilia mai bine aceste doua aspecte ale vietii noastre", a spus eurodeputatul italian.
Nu e de uitat ca se profileaza o batalie inte institutiile europene pe tema concediului de maternitate. Comisia Europeana a propus un concediu de maternitate de 18 saptamani, fara a introduce in propunerea sa principiul platii integrale a salariului, dar nu l-a facut obligatoriu, specificand insa ca nivelul indemnizatiei nu poate fi mai mic decat cel al concediului medical.
Parlamentul European sustine extinderea concediului de maternitate de la 14 la 20 de saptamani platit integral, indemnizatia fiind de 100% din ultimul salariu lunar sau din salariul mediu lunar.
Vox populi - scurtele interviuri pe care le iau reporterii televiziunilor protestatarilor din Piata Victoriei sunt foarte edificatoare pentru mine.
Ei vor sa fie primiti la Guvern. Minunat. Le-au zis liderii lor ca premierul e la New York, la Adunarea Generala a ONU? Impreuna cu un staff considerabil. Ei chiar cred ca Boc ii aude, dar ii e frica sa iasa afara?
Zicea unul: muncesc de 30 de ani, unde sunt banii mei de pensie? Pai i-au primit cei care erau pensionari din primul moment in care tu te-ai angajat. Noi nu ne platim propriile pensii, ci pe ale actualilor pensionari. Si generatiei mele ni le vor plati - naiba stie cine, la cum stam noi cu demografia.
Le-a fost frica, de ce au adus jandarmii? - pai pentru ca asa trebuie.
Recunosc, dezaprob manifestatiile astea in orasul in care traiesc, pentru ca ne bulverseaza viata noua, celor care mergem la munca si inghitim si reduceri de salarii, si concedieri, si munca in plus pe bani mai putini. Si nu ne reducem munca prestata cu un anumit procent, asa cum zic ca o fac politistii. Cum adica asa muncesti cu 25% mai putin? Aaa, iti reduci orele de program?
Circ in piata, asa se vede la tv. Se plang ca sunt treziti de la 3 dimineata, ca au venit din tara. Eu i-am pus? Si-au asumat asta.
Sigur, protestele sunt o forma de exprimare in democratie. Si au dreptul la ele, nimeni nu contesta asta. Insa ce vor rezolva? In afara de haos in Bucuresti. Un haos care va continua in zilele urmatoare, cand alte federatii sindicale anunta mitinguri.
Pana la urma, cati sunt in piata: 9.000 din 20.000 anuntati? macar acum nu mai danseaza dansul pinguinului, ci recurg la violenta, careia i se raspunde cu violenta. Doar n-or sta jandarmii aia acolo lasand protestatarii sa rupa randurile si sa treaca dincolo de gardurile de protectie. E job-ul lor. Au o gramada de hibe, e adevarat, dar acolo isi fac datoria. Iar manifestantii trebuie sa isi asume ca violentei i se raspunde cu violenta. Peste tot e asa, chiar daca dezaprob violenta din principiu.
Si inca ceva: de ce naiba Realitatea Tv are sus pe banda galbena urmatoarele asertiuni: RTV dezaproba orice manifestare violenta? Si: RTV intelege nemultumirile manifestantilor.
De ce Realitatea tine sa exprime aceste lucruri? Ca sa arate ca nu instiga la violenta? Ca sa se arate solidara cu oamenii aia? Dar cu cei carora le-au taiat din salarii, propiilor oameni care muncesc in trustul ala, cu aia e solidata RTV? Ca si aia sunt nemultumiti, din ce citesc pe bloguri. Doar ca nu ies in strada.
De ce naiba toti se impiedica de indemnizatia pentru mame? La ce criza demografica se profileaza, sa lasam sa aiba copii doar cei cu venituri reduse pentru care orice suma e ok? La cum e societatea noastra, de ce sa descurajam natalitatea in randul unui segment educat? Veti zice: oricum, cei care au ceva bani, venituri medii, nu depind asa mult de indemnizatia pentru mame. Sa fim seriosi, in aceste momente de criza in care veniturile cuplurilor din ceea ce ne placea sa consideram clasa mijlocie, s-au redus oricum. Ca doar tot sectorul privat, ala care furnizeaza banii, prin plata taxelor si impozitelor, a fost impovarat.
Ok, recunosc, in Romania, e o mare generozitate fata de alte tari, doi ani concediul de maternitate si 70% din veniturile de pe ultimul an indemnizatie. Dar daca vrei sa cresti un copil ca lumea, sa ii oferi hrana si lucruri de calitate, chiar ai nevoie de bani.
Oricum, vad ca mereu tot de asta ne impiedicam. A naibii indemnizatie pentru mame.
Stiti ca Parlamentul European a facut propunerea ca, in ceea ce priveste concediul pentru mame si indemnizatia, sa fie de 20 de saptamani platite integral, 100% (!) din ultimul salariu? Am scris despre asta aici. Mediul de business, mai ales cel britanic, a sarit cu calculele si a zis ca in UK o astfel de masura va costa in plus 2 miliarde de lire sterline. Statul plateste, fireste, dar banii statului vin tot din impozitarea mediului de business. Batalia va fi indelungata si acerba, dar remarc preocuparea pentru a spori totusi natalitatea in randul femeilor cu cariera.
Ma rog, stiu ca vor fi opinii pro si contra, multi vor zice ca oricum conditiile pentru mame sunt prea bune, dar asta pentru ca nu au copii inca si nu au trecut prin situatia asta. Parintii, oricat de bine pozitionati ar fi - si nu ma refer la cei bogati, ci la cei cu venituri decente - vor spune ca niciodata nu ai suficienti bani pentru educatia si cresterea copilului.
Principala mea neplacere este ca se incurajeaza natalitatea in randurile unui segment al populatiei care nu este capabil - nu are educatia necesara si nici resursele - sa formeze un copil asa cum trebuie, ci toarna copii pentru ca mai primesc 800 de lei de la stat. Oricum, ei nu folosesc mijloacele de contraceptie si, mai apoi, ce conteaza ca acel copil va fi trimis pe strazi sau va trai la limita saraciei? Hai sa-i incurajam in continuare pe astia sa faca copii!
Stiti, fara indoiala, despre toti cei care au fost la banci sa isi modifice contractele de credit si au constatat cu nemultumire ca bancile in loc sa elimine comisioane le-au redenumit si le-au lasat in contracte.
Banca mea nu mi-a trimis notificare, desi sustine ca a facut-o. e vorba despre Unicredit Tiriac. Eu am fost la sfarsitul lunii martie sa imi schimb datele personale - stiti, intra in vigoare legea care transpunea o alta directiva europeana si prin care ti se cerea actualizarea datelor personale - pentru ca amenintarea era ca nu-ti vei mai putea accesa contul. Ma rog, singura accesare e sa depun banii de rata lunar.
Am constatat ca, in ciuda faptului ca am completat o serie de hartoage, ca am pierdut ceva timp, banca n-a modificat datele mele la contract. Asa ca toata corespondenta, extras de cont si, probabil alte notificari, nu imi vin la adresa actuala, ci la cea veche de la mama de-acasa. Nu mai spun ca nici acolo n-a venit notificarea, ca am tot intrebat-o daca a gasit asa ceva in posta.
Ei bine, azi-noapte pe la 1, si eu si prietenul meu ne citeam contractele si actele aditionale pe care ni le-a dat banca. El are credit la o alta banca. Doamne, mi s-a facut creierul cret. Am vazut ca DAE este uriasa intr-o vreme in care EURIBOR e la un minim istoric. Am vazut ca rata dobanzii e foarte mare, dar ca Unicredit n-a exagerat cu comisioanele fata de Volksbank, de exemplu. Numai ca prietenul meu are dobanzile la jumatate, aproape. E adevarat, creditul meu e fara garantii.
Si evident ca am cerut informatii bancii. Iar banca mi-a comunicat pe email ce am vrut sa stiu. Ma rog, partial, dar m-au asigurat ca pot reveni pentru lamuriri. Totul decurge civilizat si am obtinut si ca adresa mea si datele personale sa fie modificate. Asa ca am sperante sa imi primesc eu extrasele de cont. :D
Pana la 20 septembrie e termenul pana la care puteti vorbi cu banca, altfel actele lor aditionale sunt considerate din oficiu convenite si intra in vigoare. Fratilor, mergeti la banca, pe bune. Unele banci vor prelungi peste data de 20 septembrie, dar nu toate.
E important sa contestati actul aditional daca nu sunteti de acord cu el. Sunt forumuri si chat-uri cu specialisti, apelati cu incredere. Deja s-a format o comunitate in sensul asta, datoriile ne dor pe toti, asa ca oamenii s-au mobilizat.
Pe yahoogroups, cautati OUG 50/2010 si sunt grupuri pe banci: RBS, Millenium, BCR, Banca Romaneasca, Banca Transilvania. Multi dinte voi probabil le stiti, dar ele merita reamintite. Iata aici adresele:
Nu stati pasivi, e momentul sa va negociati contractele sau macar sa obtineti conditii un pic mai ok ce decurg din ordonanta asta. Unii zic ca nu e cazul, eu zic ca ceva-ceva se poate misca. Ceva-ceva, dar si asta conteaza in conditiile actuale. Sau... nimic, dar nu puteti zice ca n-ati icnercat. Chiar daca ati cheltuit timp, bani si nervi si ceva benzina sa mergeti la banca.
Mie mi-a fost util sa citesc urmatoarele: asta, si asta.
Un cititor mi-a atras atentia ca n-am scris despre faptul ca ieri Catherine Ashton si-a anuntat primii ambasadori. E adevarat, insa nu am timp doar pentru blog, mai am si interviuri de facut si alte subiecte pentru HotNews.ro. Scriu cand am timp, fara sa imi neglijez si alte indatoriri si programari. In plus, fata de informatiile dintr-un comunicat, era necesar sa vorbesc cu niste oameni sa aflu ceva in plus despre negocierile duse de Romania. Uneori timpul efectiv nu-mi permite sa comentez pe moment. Insa nu treceam cu vederea un astfel de eveniment si iata ca o fac.
Pentru cei care nu stiu, iata stirea:
Romania are postul de adjunct de sef de delegatie in Maroc, numai ca nu in urma acestui concurs, ci un concurs luat cu un an in urma, mi s-a atras atentia de la Bruxelles
Ashton a intervievat 68 de candidati pentru 31 de posturi - 27 din Comisie, 41 din statele membre
4 ambasadori din noile state membre: doi polonezi (in Iordania si Coreea de Sud, fireste), un bulgar (Georgia) si un lituanian (in Afghanistan)
adjuncti de sefi de delegatie: Cehia - 2 (India si Nicaragua), Bulgaria - 1 (Egipt), Letonia - 1 (Africa de Sud), Polonia - 1 (Nigeria), Slovacia - 1 (Ucraina), Ungaria - 2 (Turcia si Thailanda).
Bulgaria a obtinut postul de ambasador in Georgia - un post pentru care s-a luptat si romania, potrivit unor surse europene pe care le-am consultat, insa un bulgar este digerat cu usurinta de rusi, fara de un roman
Referitor la postul Romaniei, desi in comunicatul din care am rezumat informatiile Romania aparea ca avand un post de adjunct, trebuie aratat ca el nu a fost obtinut in urma negocierilor. Oricum, toti ocupantii acestor posturi trec printr-un concurs, ceea ce tine de Romania este sa propuna cei mai buni oameni care sa faca fata competitiei. Si, in acest sens, Romania a facut ce trebuie, imi confirma si surse din Comisie.
Postul de la Maroc este ocupat de Camelia Tuica, ea a dat un concurs pentru sef de unitate pentru candidati din noile state membre in urma cu mai bine de un an. Simultan, atat ea, cat si Angela Filote - in prezent purtator de cuvant al comisarului Fule - au luat concursul si Filote a fost adjunct de ambasador in Cairo, iar Tuica la Rabat.
Potrivit unor surse europene si interne pe care le-am consultat, inteleg ca Romania a negociat pentru ca in primul val sa existe una sau doua persoane printre cei desemnati de doamna Ashton. "Ni s-a promis cel putin o persoana in primul val, la nivel de Centrala sau la nivel de conducere de delegatie, intelegand aici si adjuncti de sef de delegatie", mi s-a spus. "In valurile 2-3 probabil vor fi mai multi, dar toata negocierea e foarte complicata, pentru ca o treime trebuie sa fie posturi alocate statelor membre", au continuat ele. Deocamdata nu s-a concretizat nimic.
Am inteles, din discutiile avute cu oameni de la Bruxelles, ca batalia cu oamenii din Comisie, candidatii ce provin din Comisie, e foarte dura, au conexiunile necesare, cultura organizationala si sprijinul necesar. A contat foarte mult experienta birocratica a candidatilor, experienta pe care au avut-o oamenii din Comisie.
Romania a facut intens lobby nu numai pentru postul din China - n-a obtinut nici macar postul de adjunct de sef de misiune, care e din Spania, Carmen Cano De Lasala, iar seful e germanul Markus Ederer -, ci si pentru cel din Georgia, ocupat de bulgarul Filip Dimitrov si pentru cel din SUA.
In privinta SUA este vacant postul de adjunct, pentru care se da concurs din nou. ramane sa vedem ce sanse am avea pentru acest post tintit. Stiu ca romania a propus cei mai buni oameni la ora actuala, ca sa isi maximizeze sansele, numai ca nu trebuie uitata puterea efectiva pe care o avem in negocieri. Stiu ca lobby-ul se face pe toate canalele si este intens, ca Ashton ne-a facut promisiuni, dar ca, deocamdata, s-a concretizat doar una, de adjunct de sef de misiune in Maroc.
In concurs mai sunt vreo 80 de posturi in delegatii si vreo 10 pentru top management, in Centrala de la Bruxelles, unde tintim cel putin o pozitie de director.
Il citesc cu regularitate pe Jean Quatremer, corespondentul Liberation la Bruxelles, si adesea a abordat pe blogul sau chestiunea limbii franceze si marginalizarea ei in institutiile UE, in favoarea limbii engleze.
Si iata ca remarca un lucru ce mi-a atras si mie atentia marti. Viviane Reding a facut declaratia de rpesa in limba engleza. Si asta nu era nimic. Dar cand un jurnalist de la Le Figaro, daca nu ma insel, i-a pus o intrebare, raspunsul comsiarului a fost dat tot in engleza. De obicei, comisarii raspund in limba in care li se pune intrebarea, daca e vorba despre franceza sau engleza. Numai ca Reding a refuzat evident sa vorbeasca limba lui Moliere.
Numai ca, dimineata , am vazut pe France 24 o stire in care presa franceza era primita tot marti in cabinetul comisarului, iar Reding a dat raspunsurile in franceza. In sala de presa a ales sa vorbeasca in engleza, altfel, in dialogul cu presa franceza, chiar daca a folosit aceleasi cuvinte puternice din declaratia initiala - de altfel, a reluat acele idei - a vorbit in limba interlocutorilor sai.
Vad totusi, intr-un raspuns la comentarii al lui Quatremer, ca acel moment cu presa franceza a avut loc dupa ce jurnalistii au protestat furiosi fata de faptul ca Reding a vorbit in engleza.
Iata cum a vazut francezul de la Liberation aceasta alegere lingvistica a comisarului pentru justitie si drepturi fundamentale. Pentru cei care nu au rabdare sa citeasca in original, riau ideile principale:
de ce si-a exprimat furia in limba engelza? Pentru ca interventia sa, in aceasta dimineata, a fost doar in limba lui Shakespeare. Un purtator de cuvant al Comisiei a spus ca reding - luxembrugheza, deci fluenta in germana si franceza, a facut-o intentionat pentru a marca faptul ca se distanteaza de Franta.
Aceasta alegere, sa o spunem deschis, este pur si simplu scandaloasa, crede jurnalistul francez. ca si cum a vorbi franceza sau a fi francez ar duce in mod natural la un comportament discriminatoriu fata de romi. (...) O logica ce ar fi trebuit sa duca la interzicerea limbii germane in 1945...
Viviane Reding da impresia ca Bruxelles-ul nu mai este capabil sa se exprime in alta limba decat engleza si intareste banuiala unei parti a francezilor care vad din ce in ce mai mult in UE un corp strain care vre sa guverneze Franta din exterior. (...) Francezii nu vorbesc engleza, decat o mica parte, elita.
Dupa 11 ani la Bruxelles, Reding a uitat asta in mod voit.
Comisarul european pare sa considere ca engleza este o limba cel putin neutra, avand in vedere ca poarta valorile unui bine superior limbii franceze. Ar trebui sa explice asta detinutilor de la Guantanamo(...).
Pe scurt, alegerea lingvistica a lui Reding este ridicola., contraproductiva si incarcata de o conceptie etnica a limbii.
Interesant de citit despre discursul lui reding de marti si pe blogul The Economist.
Urmaresc constant si cu interes toata chestiunea asta cu indepartarea romilor din Franta. M-am amuzat saptamana trecuta cand am reusit sa il irit pe Eric Besson, ministrul inigratiei francez, cu intrebarile mele din conferinta de presa, dar mi-a ridicat mingea la fileu si nu puteam sa ratez ocazia.
Am luat toate declaratiile belicoase ale oficialilor francezi drept elemente care le folosesc in batalia interna, in a castiga electorat - doar imigratia, odata ce planul anti-criza a lui Sarkozy n-a avut prea mare efect, este o tema in urma careia sa mai poti castiga ceva procente din simpatia electoratului.
Am contatat, aici si aici, cat de viteji sunt oficialii francezi in fata presei, ce amenintari lanseaza la adresa Romaniei, amenintari ca vor impiedica aderarea noastra la spatiul Schengen. In niste discutii avute ieri, pana la urma mi-a reiesit clar ca aceasta chestiune se va transa la nivel de presedinti. Basescu si Sarkozy au discutat vineri si o vor mai face, probabil, in perioada urmatoare. "Daca Merkel si Sarkozy vor sprijini aderarea noastra la Schengen, atunci ceilalti vor face la fel", mi-au spus sursele mele. Nimic neasteptat, insa inteleg ca lobby-ul intens pe langa cei doi, la acel nivel, se va face.
Comisia Europeana a nemultumit prin reactiile ei anterioare la adresa masurilor luate de Franta. Prima declaratie a doamnei Viviane Reding, comisarul pentru justitie si drepturi fundamentale, n-a parut mare lucru multora. Mie mi s-a parut, inca de pe atunci, tonul mai dur decat limbajul diplomatic folosit in general de Comisie.
Mai apoi, ea a fost atacata dur in Parlamentul European de catre deputatii socialisti, liberali si din celelalte grupuri politice, cu exceptia popularilor, apartinand aceleiasi familii politice ca UMP-ul lui Sarkozy. Toti asteptau o condamnare a Frantei, dar Reding a spus ca analiza este in curs.
Iata insa ca marti, a venit si pozitia dura, mult asteptata. Reding a spus ca CE va declansa procedura de infringement si a aratat ca e o rusine faptul ca ministrii francezi pe care i-a intalnit sa ii explice masurile guvernului au mintit-o.
In urma acestor actiuni, eu as zice ca, in sfarsit, Romania este ascultata in UE:
Luni, Consiliul Afaceri Generale nici macar n-a dezbatut concluziile pe MCV. iar amenintarea Frantei ca va suscita dezbateri a ramans doar o amenintare.
Faptul ca Parlamentul European a votat o rezolutie in care se cere o strategie pentru romi la nivel european, e un castig pentru Romania. Se stie ca in 2008, dupa cazul Mailat in Italia, Romania a cerut la nivel european o aministrare a situatie romilor la modul colectiv, european. Asa cum spunea si presedintele Basescu, au existat in Consiliul European cateva tari care s-au opus. Acum aceasta dorinta/cerinta a Romaniei apare intr-o pozitie oficiala a PE. Nu are valoare de lege, fireste, dar e important.
Iata ca marti, Comisia iese si condamna Franta, in termeni duri si ameninta cu procedura de infringement ce va fi declansata accelerat, in doua saptamani. e adevarat, Lellouche a decredibilizat total Comisia, ceea ce a dus la acest raspuns dur.
Comisia se apara in primul rand pe ea insasi si Bruxelles-ul, prin Reding vrea sa arate mana forte si sa "ii dea un dos de palma peste gura Frantei" (scuzati expresia neacademica). Vrea sa arate ca nu conteaza ca esti unul dintre motoarele UE, daca subminezi autoritatea Bruxelle-ului, nu esti iertat. Oricum au fost in trecut, regulile au devenit flexibile din cauza ca Franta si germania le incalcau (sa ne gandim doar la "flexibilizarea" Pactului de Crestere si stabilitate). Numai ca, aparandu-se pe ea CE ia si partea Romaniei. Asa ca, de ce sa nu acceptam asta?
Am citit cu neplacere multe dintre comentariile la articolul de astazi de pe HotNews.ro postate de cititori. Inainte de toate, vreau sa fac publica opinia mea despre romi, ca sa stiti in ce cheie sa interpretati ceea ce voi scrie mai apoi.
Pentru mine, ei sunt romi. Nu voi intra intr-o polemica pe cele doua cuvinte, tigani sau romi. Politica Hotnews.ro e sa scriem tigani, o respect, insa pe blogul meu, ei sunt pentru mine romi, nu conteaza cum isi spun ei in cantece, in manele. Toate marile publicatii occidentale le zic romi, in limbajul oficial li se zice romi. Asa m-am obisnuit si asa le zic, dar nu am nelinisti ca trebuie sa le zic tigani cand scriu articolele pe HN. Nu cred ca asta ii insulta, cum nu cred ca romi ii innobileaza.
Sunt impotriva etichetarii tuturor ca potentiali infractori, sunt impotriva discriminarii lor pozitive (de exemplu prin locuri speciale la facultati, pe care liderii lor le vand altora).
Cred ca trebuie sa existe un interes al statului pentru programe de integrare, la fel cum cred ca ONG-urile romilor sau care se ocupa de problematica romilor gresesc ca stau cu mana intinsa doar la stat si de-acolo asteapta solutiile. Ele trebuie sa faca proiectele, din moment ce ele - consider eu - stiu cel mai bine problemele etniei, comunitatilor de romi.
Cred ca, in ciuda dorintei tuturor de a-i integra si civiliza pe unii dintre ei - adica inscrierea lor in niste norme sociale si morale carora ne supunem toti cei care ne consideram civilizati - este imposibila in unele cazuri. Nu stiu care e solutia, dar cred ca sunt unii care nu pot fi integrati. (In timpul studentiei am avut o revelatie cand am facut un reportaj cu copiii steazii care dormeau prin canalele din Bucuresti. Cei care erau subiectul reportajului meu au fost dusi intr-un centru unde ii aveau in grija niste doamne, pe care nu le-as fi suspectat ca ii abuzau sau bateau, si au fugit din nou pe strada. Le era mult mai bine, erau liberi, nu trebuiau sa faca baie seara, sa aiba un program. Atunci m-am convins ca, daca nu vrei sa fii integrat, nu o poate face nimeni. Nu-ti pot face bine cu forta, spunea cineva.)
Recunosc ca ii consider un pericol pe deja tinerii romi pe care i-am vazut crescand in intersectia de la Razoare si se arunca sa iti spele parbrizul. Si ma ingrozesc cand vad ca o tanara sub 20 de ani are deja vreo 3 prichindei pe langa ea. A caror soarta nu pare mai stralucita.
Admit ca ma simt rusinata cand ma plimb prin Viena, Paris, Barcelona sau orice alt oras european in care vad cate un cersetor, sau sunt agresata de insistenta lui, si sunt absolut convinsa ca e roman. Mi s-a intamplat de fiecare data sa mi se confirme asta. In Bruxelles mi-a zis un pusti, dupa ce a cersit un banut in franceza si i-am raspuns in romana ca nu-i dau: Stiam eu ca esti romanca, esti zgarcita!
Spunand toate astea, si probabil ca ar mai fi multe, dar in momentul asta nu ma gandesc la ele, trec la comentariile oamenilor. Ma asteptam la ele, trebuie sa recunosc. Cred ca suntem un popor rasist, dar nu intr-atat de rasist incat sa nu ii acceptam pe romi la noi de sute de ani. Daca le faceam viata imposibila, ar fi plecat, nu am fi avut noi probabil cea mai numeroasa populatie roma din Europa. Parca asa am citit, desi probabil ca e greu sa ai o evidenta exacta.
Cred insa ca e gresit sa pornim de la premisa ca francezii i-au trimis in tara doar pe infractori. Cineva spunea: infractorii se baga in puscarie, nu se expulzeaza. Ei bine, Romania a demonstrat in fata Comisiei Europene ca, cel putin in primele valuri din august-septembrie, nu se aflau oameni cu cazier.
Ziceti ca daca probabil Reding nu a fost niciodata buzunarita de un rom. E foarte posibil, dar cred ca ii vede prin Bruxelles, mai ales ca sunt unii care canta pe-acolo pe la Consiliu, altii care stateau la gura de metrou de la Schuman si cantau, deci Reding nu traieste pe luna. Dar datoria ei e sa apere un principiu si trebuie apreciat ca, in sfarsit, dupa atata cocoloseala, CE lasa manusile la o parte si ii trage una Frantei.
Chiar daca ii placem sau nu pe romi ( ma rog, nici nu cred ca se pune problema de a-i placea, de a-i accepta) nu trebuie sa consideram ca francezii actioneaza corect. De ce? Pentru ca e vorba despre principii si pentru ca, pana la urma, ei dau afara niste cetateni romani, care au pasaport sau CI romanesti, la fel ca noi. Multi zic ca francezii s-au saturat de ei pe strazi. Este un lucru pe care ti-l asumi odata cu crearea unui spatiu de libertate de miscare - in UE s-au integrat si Romania si Bulgaria, cu toate problemele lor, la fel cum s-au integrat si celelalte tari, fiecare cu problemele ei. M-am saturat sa fim priviti ca o tara problematica si atunci cand suntem sprijiniti, nu inteleg de ce naiba incercam noi singuri sa de bagam capul sub apa, sa ne inecam.
Faptul ca si-au facut taberele acolo este pentru ca legea franceza o admite si recomanda. Legea Besson arata ca administratiile comunelor cu minimum 5000 de locuitori trebuie sa puna la dispozitie spatii pentru populatiile nomade si spatii sociale. Francezii insisi au tolerat acele tabere, la fel cum au facut-o si italienii, ba mai mult, la francezi e stipulat prin lege. Prin urmare, ei au vrut sa se arate tolentati, nu?, asa inteleg, insa toleranti doar cu unii. Ca am vazut, circulara din 5 august le recomanda prefectilor demolarea taberelor de romi cu prioritate.
Fratilor, romii astia care merg prin Franta, Italia, Belgia, sunt europeni, sunt cetateni nascuti aici, pe continentul nostru. Fara a-i discrimina prin rationamentul meu pe imigrantii ilegali non-comunitari, cu ce sunt mai rai romii europeni decat congolezi si maghrebieni care sacrifica animale in locuinte, ca si cum ar face-o in batatura lor din Africa. E si asta un argument, nu-i asa?
Va mai amintiti povestea cu faptul ca Romania da moldovenilor cetatenii pe banda rulanda, introducand pe usa din dos a UE o intreaga populatie? Ziarele franceze au scris asta, si britanice, italiene si germane. Potrivit ultimului studiu Eurostat, Romania a acordat in 2008 aproape 6000 de cetatenii, e adevarat, majoritatea moldovenilor, in timp ce Franta a acordat 137.000 (cele mai multe din UE), in principal marocanilor si altor africani. de ce moldovenii, europeni oricum ai da-o geografic si nu numai, sunt un pericol si restul non-europenilor nu? Cred ca niciunii nu sunt pericol pentru UE, nici macar cei care sunt musulmani, nu sunt de acord cu ideea asta, si ceea ce vreau sa subliniez este diferenta cu care ii masuram pe unii sau pe altii. Asa e si cu romii.
In plina polemica legata de repatrierea romilor, ministrul francez al imigratiei Eric Besson demonstreza clar ca nu are nimic impotriva imigrantilor. Chiar daca fiica sa il caracteriza ca rasist.
Totul e fals! Pentru ca Besson - 51 de ani - tocmai s-a casatorit cu o tanara tunisianca, Yasmine Tordjman, in varsta de 24 de ani, partenera lui de viata din ultimii doi ani. (foto: The Independent, via Google)
Ministrul francez a spus initial ca va pleca in Italia sa se casatoreasca, in urma unor amenintari primite, legate de chestiunea romilor, insa, potrivit L'Express, a facut-o duminica, la Paris.
Ministrii de externe ai tarilor membre ale UE se intalnesc vineri si sambata la Bruxelles, la reuniunea de tip Gymnich - reuniune informala - pentru a vorbi cu Catherine Ashton despre Serviciul European de Actiune Externa.
Asa cum scrie si EUobserver este o ocazie ca fiecare ministru sa faca lobby pentru candidatii tarii lor pe langa Ashton.
Ministrul roman Teodor Baconschi a spus adesea in ultima vreme ca este nemultumit de modul in care cei mari din UE si-au luat partea leului si ca cei 30% alocati statelor membre in desemnarea de personal nu au fost respectati. El isi exprima speranta ca la cea de-a doua iteratie, din toamna, sa se ajunga cumva la un echilibru, si dupa o pozitie comuna a noilor state membre, defavorizate in impartirea acestor posturi inalte.
L-am intrebat pe ministrul Baconschi, atunci cand si-a prezentat bilantul primelor 6 luni de mandat, la ce nivel tinteste Romania posturi in SEAE, avand in vedere ca ni se anulasera sansele in lupta pentru postul de ambasador in China.
Teodor Baconschi a raspuns atunci ca Romania tinteste "cel putin un post de director in Centrala de la Bruxelles". "I-am indicat, in cateva intalniri formale sau informale, doamnei Ashton faptul ca asteptarile noastre corespund prevederilor tratatului. Mi-a spus ca va fi oricum o a doua iteratie in septembrie si ca va avea personal grija ca si diplomati romani sa lucreze in serviciu inca din faza initiala de constituire", spunea ministrul de externe.
Putini stiu ca Viorel Isticioaia-Budura, ambasadorul nostru in China este unul dintre cei mai respectati si bine plasati ambasadori in capitala chineza. El a facut ce-a de-a doua facultate in China, vorbeste fluent limba si tocmai din acest motiv, cand grupul de ambasadori europeni merge prin provinciile Chinei, acestia il desemneaza pe colegul lor roman purtator de cuvant - el rosteste toasturile sau alocutiunile in numele lor, el face si pe translatorul. Intr-un cuvant, faciliteaza comunicarea (mai mult decat a face doar o traducere) dintre europeni si chinezi.
Cu toate acestea, Romania nu a reusit sa impuna candidatura sa. Era si greu, intrucat postul din China este ravnit de marile puteri ale UE.
Acelasi lucru il spune astazi si Euobserver, care da si cateva nume ale posibilului ocupant al acestui post.
Primul ar fi diplomatul german Markus Ederer. Are 53 de ani, e avocat si de cinci ani lucreaza ca sef al planificarii politice in ministerul de externe german. A lucrat trei ani ca sef al departamentului de analiza politica si economica din serviciile secrete germane, BND, si alti trei ani in Bruxelles. Prin urmare, are conexiunile necesare in capitala UE pentru a-si face lobby si a vana aceasta functie.
"Trimisii (reprezentantii) doamnei Ashton trebuie sa fie loiali Bruxelles-ului", comenteaza Euobserver, "dar aceasta numire ar putea fi interesanta pentru Berlin - vanzarile de BMW au crescut anul trecut cu 37%".
Alti candidati ar fi ambasadorul Austriei la UE, Hans Dietmar Schweisgut, si ambasadorul Irlandei in China, Declan Kelleher.
Soarta germanului nu e inca decisa, pentru ca numele sau se vehiculeaza, potrivit publicatiei de la Bruxelles, si pentru a conduce Joint Situation Centre, in Bruxelles.
Ramane de vazut cu ce rezultat se intoarce ministrul roman de la Bruxelles si pana la cel nivel va reusi Romania sa isi impuna diplomatii.
Directorul de fotografie al National Geographic, David Griffin, crede ca "pentru a fi un fotojurnalist excelent trebuie sa ai in tine mai mult de una sau doua fotografii grozave", cum avem fiecare dintre noi.
"Trebuie sa fii capabil sa faci asemenea fotografii tot timpul. Insa ceea ce este chiar mai imporntat - trebuie sa stii cum sa creezi o naratiune vizuala. Trebuie sa stii cum sa spui o poveste", spune Griffin.
E o intrebare pe care si-o pune Kirk Citron (un tip care a lucrat in publicitate si acum e consultant media) in speech-ul sau de 15 minute. Suntem invadati zilnic de tot felul de stiri, iar cele mai multe nu trec proba timpului de la o zi la alta, de la o saptamana la alta.
In conditiile in care numai Reuters publica 3,5 milioane de stiri pe an (!!!), cate vor conta peste 50 de ani?
Am stat si m-am gandit ce stire ar putea conta peste 50 de ani, pentru ca stirile de azi sunt old news maine, asta e cert. Oricum, sunt interesant si funny de vazut argumentele din scurta prelegere a lui Citron.
Si totusi, exemplul dat de el, cu gasirea apei pe luna, mi se pare o stire care ar putea conta ceva ani. Un alt exemplu? Habar n-am... poate aveti voi.
Foarte interesante teoriile tipei asteia, Laurie Santos, care studiaza comportamentul maimutelor si incearca, urmarindu-le, sa explice decizii pe care le luam noi, la fel ca suratele noastre primate.
Am vorbit inainte de referendum cu trei analisti politici de la Chisinau si niciunul nu s-a gandit, mi-am dat seama din declaratiile facute, ca referendumul nu va fi validat.
Cand am vazut datele privind rata de participare, nu mi-a venit sa cred.Pentru a fi validat, la referendum trebuia sa se prezinte 33% dintre electori, s-au prezentat in jur de 30-31%. Ce ar fi fost daca nu ar fi coborat rata de participare, de la 60%? Ar fi fost si mai rusinos rezultatul.
Am incercat sa gasesc explicatii de ce nu au fost moldovenii la vot:
campania pentru referendum nu si-a atins scopul, pentru ca a fost una pentru alegeri prezindetiale, mai degraba decat una pentru referendum
oamenii nu au inteles importanta de a merge la vot si pentru ce sa voteze: am auzit un vox populi pe RFI de dimineata si oamenii spuneau ca voteaza pentru o viata mai buna, pentru o situatie economica mai buna, sa fie bani, sa fie locuri de munca, nu pentru modalitatea de alegere a presedintelui - e clar ca multi au votat fara sa stie despre ce e vorba
certurile din Alianta pentru Integrare Europeana, care au decredibilizat clasa politica si au dus la inexistenta unui mesaj coerent
boicotul Partidului Comunistilor, admitand ca au un electorat foarte mare
momentul referendumului: campanie in luna august, proces de vot la inceput de septembrie
nepasarea moldovenilor, indiferenta unor cetateni al caror azimut este Occidentul sau Rusia - depinde de etnie - pe care nu-i intereseaza cum va arata si cine va conduce o tara pe care nu vor decat s-o paraseasca mai repede
absenta studentilor - fiind inca in vacanta nu au mers la vot, cel putin in Romania si in tarile unde studiaza
Nu stiu, as fi curioasa sa stiu de ce moldovenii n-au fost la vot. As vrea sa aud din gura uni om care nu s-a deploasat ieri la urne de ce nu a facut-o: de lene, dezamagire provocata de clasa politica, o mare confuzie, indiferenta?
Oricum, ai impresia ca moldovenii nu inteleg momentul politic pe care il traiesc. Cand nici macar o treime dintre cei cu drept de vot nu se prezinta la urne, intrebarea asta e fireasca.
Bineinteles ca la Chisinau se clameaza victoria comunistilor - Publika TV nu a dat in direct declaratiile de la Comisia Electorala Centrala, cu rezultatele votului, ci conferinta de presa a lui Voronin ( si nu, nu e o scuza ca au dat conferinta castigatorului moral, regula jurnalistica si bunul simt indica ce trebuie dat - rezultatul votului, nu conteraza ca dai burtiera cu galben cu cifrele) -, se cauta vinovatii, liderii politici fie isi fac mea culpa (Filat), fie dau vina pe adversari (Lupu), insa ei trebuie sa isi puna intrebarea de ce nu au venit oamenii la vot. Sa caute explicatii si sa rezolve cauzele - e clar ca absenteismul e provocat si de ei.
Am vorbit de dimineata cu politologul de la CHisinau Bogdan Tardea si el mi-a spus ca vacanta studentilor nu este o cauza, pentru ca tinerii participa in numar mic la vot si ca, in Chisinau, ei au fost mobilizati. In opinia lui, cauzele sunt:
Alianta a convins alegatorii ca referendumul va trece cu o rata de participare de 70% si, mai mult, AIE a facut o campanie pentru prezindetiale, nicidecum pentru referendum. Asa ca oamenii au gandit: daca tot trece, de ce sa mai merg si eu?
certurile din AIE, compromiterea reciproca Lupu-Filat, care dureaza deja de o luna de zile;
utilizarea excesiva si afisata a resursei administrative, care a dezamagit alegatorii, care credeau in triumful "luminii asup-ra intunericului"
In concluzie, mi-a spus politologul, absolut niciun analist de la Chisinau nu se astepta la un asemenea rezultat.
Incerc sa aflu cati moldoveni au votat in Romania, dar pe site-ul CEC nu am gasit inca informatiile. Stau inca pe telefoane, stiu insa ca in Cluj au votat 317, iar in Bucuresti, la Ambasada, adica una dintre cele doua sectii de vot, au votat 761 de cetateni moldoveni. Centralizarea rezultatelor insa o face CEC si inca n-am reusit sa aflu numarul total al votantilor din Romania. Voi reveni.
UPDATE: Timpul.md spune ca in Romania au votat 2383 de moldoveni, 1416 doar in Bucuresti. UPDATE 2: O analiza care merita citita.
Wall-Street semnaleaza astazi vanzarea Washington Times pentru UN DOLAR, amintind ca la inceputul lui august si Newsweek a avut aceeasi soarta.
Am mers la sursa citat de portalul romanesc si am vazut mai pe larg stirea. Aici, despre Newsweek, si aici, despre Washington Times.
Uof... daca stiam... Newsweek e una dintre revistele pe care le citesc saptamanal. Mai bine o cumparam, dau vreo 4 dolari pe ea pe saptamana, nu unul... for good. :D
Postări
