Scottish wonders: Castelele Scotiei (II)

Scotienii stiu sa exploateze castelele pe care le au la maxim, fie ca sunt pastrate intacte, fie ca sunt doar ruine. Ba mai mult, unele au fost chiar reconstruite pe ruinele ramase. Este cazul unuia din apropierea Edinburgh-ului, despre care am aflat ca a fost cumparat de cineva cu bani si a fost refacut. Gazdele mele din Scotia nu stiau exact daca a fost refacut aidoma cum aratase in trecut, pentru ca in acel loc ramasesera doar ruinele.

Eu nu am vazut decat regiunea Lothian, adica imprejurimile Edinburgh-ului, dar am contabilizat Castelul din Edinburgh, care este un obiectiv turistic in sensul clasic al cuvantului, castelul Dalhousie - care a fost transformat intr-un hotel de lux, potrivit propriei prezentari- si ruinele castelului Hailes. Asa ca va voi vorbi despre ele, sunt trei povesti foarte diferite.

Castelul din Edinburgh este, probabil, destinatia favorita a celor care ajung in oras, mai ales ca este situat pe un deal, pe niste stanci vulcanice, asa ca odata ajuns in centrul orasului nu vrei decat sa mergi cat mai repede la castel. Spre el se ajunge pe Royal Mile, strada care uneste castelul de Holyrood Palace, resedinta in care sta regina Marii Britanii cand vine in Scotia si care a fost strada principala in jurul careia a aparut orasul vechi. Din ea se ramifica o serie de stradute extrem de pitoresti, aici sunt magazine cu tartan si kilt-uri sau magazine de suveniruri sau cu whisky. Strada are o mila, dar o mila scotiana, care e cu 107 yarzi mai lunga decat mila engleza. Iar scotienii iti povestesc asta cu mandrie.

Desi vizita mea la Castel a fost intr-o zi in care ploua "in dusmanie", asta nu a alterat cu nimic placerea de a descoperi castelul regilor Scotiei. Aici sunt tinute Onorurile Coroanei scotiene, adica coroana, sceptrul si Stone of Scone (pronuntat scun), adica piatra pe care au fost incoronati regii Scotiei, apoi cei englezi si, dupa unirea coroanelor, regii Marii Britanii.

Povestea pietrei este interesanta si incepe in 1296, primul rege care a fost incoronat pe ea fiind Edward I. Ea a fost furata de soldatii englezi acum sapte secole si dusa la Londra, unde a fost postata sub un tron din lemn in Westminster Abbey. De fapt, pe Piatra Destinului a fost incoronata in 1953 si regina Elisabeta. Oricum, scotienii au primit-o inapoi in 1996 si a fost primita cu mare fast in Edinburgh.

Imagine din curtea Castelului.

Tunurile din curtea Castelului chiar functioneaza, sau cel putin unul dintre ele. La ora 13.00, in fiecare zi, tunul marcheaza ora.

Asa arata Princess Street - artera lor comerciala - vazuta din Castel. Cei care se plimba in aceasta zona pe la ora 13.00, ar putea fi speriati de salva de tun trasa din castel.:) Eu am ajuns cu 30 de minute mai tarziu, asa ca n-am prins momentul.

Mi-a placut foarte mult castelul Dalhousie, o fortareata din secolul XIII transformata astazi in hotel de lux, cu un centru spa. La acest castel a avut loc nunta fiicei gazdelor mele si am fost dusa sa il vizitez, mai ales ca mi-am exprimat dorinta de a vedea cat mai multe castele din Scotia. Este o traditie sa iti faci nunta la castel, daca esti din middle class, iar un astfel de eveniment costa intre 1000 si 5000 de lire, in functie de sezon si de ziua din saptamana in care vrei sa te casatoresti.

Biblioteca este, de fapt, ca un bar, locul in care poti bea un whisky sau o cafea, inconjurat de carti, in fata semineului sau in fata unei french window de unde se vede o pajiste foarte verde si foarte bine intretinuta. Totul este facut sa ai impresia ca esti un lord, sa te simti bine, dar se are in atentie functionalitatea unui hotel modern.

In biblioteca poti citi fie presa, fie o carte din colectia hotelului.

Mi-a placut usa de la bar, ca o usa de biblioteca secreta, cu rafturi cu carti false.

Dalhousie Castle are propia capela, unde poate avea loc fie o ceremonie religioasa, fie una civila.

Am descoperit cu amuzament crescatoria de soimi, poate mai corect ar fi de vulturi, daca e sa te iei dupa denumirea acesteia "falconry", dar pasarile erau soimi. Bietele vietuitoare stau pe un suport si sunt legate de un piciorus, ca sa nu zboare. In niste custi sunt mai multe specii de bufnite, foarte ahioase. intr-o postare viitoare va voi arata animalutele, mi-au placut atat de mult incat cred ca merita, cel putin pentru poze, o postare aparte.

Ultimul castel despre care va voi vorbi este, de fapt, o ruina. Hailes Castle este pe malul raului Tyme si m-a impresionat faptul ca este foarte bine ingrijit. Iarba este taiata, printre ruine este o curatenie exemplara, nu am avut nimic de reprosat. Am fost uimita de cat de bine intretinute sunt facand instantaneu o comparatie cu alte ruine de cetate, din copilaria mea. Eu am copilarit in Deva, oras care are, pe un deal, ruinele unei cetatei, Cetatea Devei. De cativa ani incoace primaria s-a ocupat de acest obiectiv turistic, a fost construit o telecabina care sa te duca in varful dealului, la ruine, sunt luminate, astfel incat - atunci cand te apropii de Deva, mai ales noaptea - privelistea este foarte frumoasa.

Dar in copilaria mea, printre ruine era o mizerie de nedrescris, iarba era lasata sa creasca, nimic ingrijit, totul avea un aspect deplorabil si infricosator. M-am intrebat daca aceste ruine ale Hailes Castle au fopst vreodata lasate in paragina, dar gazdele mele nu stiau decat situatia din ultimii 35 de ani, cand ele aratau exact ca acum.

Hailes Castle. Vremea n-a fost prea prietenoasa, insa cerul Scotiei este de-a dreptul fascinant.

Pentru delectare, alte imagini mai jos.