Ma puteti contrazice, cand aduc o asemenea dovada? In momentul in care l-am vazut mi-am amintit de Braveheart si de Mel Gibson. Nu e ciudat ca o buna popularizare a istoriei Scotiei a fost facuta de un film de la Hollywood, care l-a avut ca protagonist pe un actor australian? Gazdele mele scotiene mi-au spus ca au fost o seirie de neadevaruri/inadvertente istorice in film, dar oricum, a facut o buna reclama clanurilor Scotiei.Chiar daca clanul Wallace si William Wallace, celebrul personaj, au trait pe langa Glasgow, ei bine, eu l-am regasit in Edinburgh. Pe strada care duce la castel, pe Royal Mile, aproape de Castelul din Edinburgh.
Mi-am dat seama ca am nedreptati acest oras si nu v-am aratat cat de frumos este si ce viata palpitanta are. Este o adevarata capitala, insa cu un numar redus ce locuitori, cam o jumatate de milion, de masini si fara agitatie. daca spui capitala si te gandesti la Bucuresti, nu e nici pe departe atat de aglomerat si agitat, insa are toate datele unui hub cultural. de altfel, am aflat cu surprindere ca 50% din populatia de 5 milioane a Scotiei are studii universitare, ca acesta este un avantaj competitiv al tarii/regiunii.
Dar haideti mai bine sa va arat orasul.
Astfel de stradute inguste se ramifica din Roayl Mile, in orasul vechi. Imaginati-va coloana vertebrala a unui peste, din carepornesc multe osciaore fine. Cam asa arata planul orasului vechi.
Aici sunt in fata catedralei St. Giles, considerata centrul religios al Edinburgh-ului timp de 900 de ani. Varful turnului este sub forma unei coroane, care se observa foarte bine atunci cand te uit la oras din Castel.
Mi-a placut foarte mult acest hotel Radisson, care are forma unui castel si se integreaza perfect peisajului. Ca sa observ ca este nou, nicidecum o cladire veche transformata intr-un hotel. A fost facut in 1990 si a primit aprobarea primariei de a fi construit aici (este in centrul Edinburgh-ului)doar daca pastra arhitectura zonei.
Asa arata noaptea.
In interiorul castelului, una din curtile interioare, dar nu cea principala. In dreapta este magazinul de suveniruri in care gasesti absolut tot ce vrei, de la kilt-uri si cravate si tartan, la whisky, biscuiti traditionali scotieni, ceai si cafea cu gust de whisky sau magneti de frigider.
Asta e Royal Mile, in directia spre castel. Cum spuneam anterior, are o mila scotiana, care e cu 109 yarzi mai lunga decat mila englezeasca si uneste Castelul de palatul in care sta Regina cand vine in Scotia.
Magazinele cu kilt-uri sunt de-a lungul Royal Mile. Vanzatorii isi dau imediat seama ca esti turist, dupa interesul pe care il manifesti pentru kilturi. Scotienii nu le cumpara din astfel de magazine, ci din unele specializate. De aici cumpara turistii. Ce turisti? Rusi, mi-a zis unul dintre baieti. Sunt foarte multi turisti rusi. oare de ce nu ma mir? 
Si daca am vazut kilturile expuse, iata-l pe unul purtat de "Wallace". Tipul e echipat precum highlanders, cei din partea inalta a Scotiei, dar nu mi-e clar care este clanul lui. Fiecare clan are culori diferite. Asa ca atunci cand te gandesti ce sa cumperi, vanzatorul te intreaba al carui clan? Daca nu ai preferinte sau habar, pana la urma totul se reduce la culoare.
Intr-un bar, Sandy Belle, cu muzica tradiotionala scotiana. Nu m-am gandit ca totul va fi improvizat, ma asteptam la o scena mica pe care sa cante oameni. Dar nu, formatia era cea din imagine si cantau cat vroiau, se mai opreau, adica nimic structurat. Asta insa nu a redus farmecul si autenticitatea momentului, dimpotriva.
Acest deal, Dunsapie, imparte Edinburgh-ul in doua. Urcat in varful lui privelistea e minunata. in ziua in care am facut eu asta, batea un vant napraznic de aveam impresia ca o sa ma zboare de pe culmea dealului.
Privelistea despre are va vorbeam. Fotografia nu este foarte elocventa, pentru ca as fi avut nevoie de un alt obiectiv, care sa cuprinda o panorama cat mai larga.
La poalele dealului era un lac, cu multe pasari. Aici vin oamenii sa hraneasca pasarile. Este o zona in care lumea face jogging sau merge cu bicicleta, se antreneaza pentru maratonul Edinburgh-ului, care inteleg ca are loc prin martie. Ar fi o zona care i-ar placea colegului meu, Maricu, pasionat de alergare. Peisajul e minunat, iar dificultatea e pe masura, pentru ca e o zona de deal.
Vechea Universitate din Edinburgh. Am participat la o conferinta despre Rusia si am luat cina in una din salile Universitatii. O experienta cu adevarat interesanta, din cauza protocolului.
Aceasta este cladirea Parlamentului. Scotienii au un parlament foarte nou din 1999. Multi dintre ei considera ca cea mai mare greseala a istoriei lor a fost in 1707, cand Parlamentul scotian s-a unificat cu cel englez. Scotienii viseaza la independenta si vorbesc de parca in viitorul apropiat asta se va obtine. S-ar putea insa ca actuala criza financiara - in care bancile scotiene au cazut iar statul le-a recapitalizat, e vorba despre Royal Bank od Scotland si HSBC - sa le scoata astfel de idei din cap. Daca n-ar fi fost parte a Marii Britanii, ascotia ar fi fost acum o tara falimentara, pentru ca aceasta capitalizare a bancilor este mai mare decat bugetul, iar Scotia ar fi fost o a doua Islanda. Este interesant de urmarit daca mai exista discursul nationalist.
Parlamentul, din alt unghi. 
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu