Would you be my Valentine?

Pun pariu ca asta scriau cei doi tipi pe care ii priveam in tren, pe drumul Londra-Brighton. Sau poate adaugau doar o semnatura, pentru ca felicitarile de Valentine's Day sunt deja scrise cu tot felul de texte, pentru a-i ajuta pe cei mai putin inspirati.

Cand eram un pic mai tanara si mai cinica mi se parea extrem de caraghioasa si ridicola si siropoasa ziua asta de 14 februarie. Nu ai nevoie de o zi anume sa iti dai seama, sau sa iti reamintesti sau sa arati ca iubesti. Ce porcarie!, spuneam plina de dispret la adresa celor care se gandeau sa ia o ciocolatica sau un ursulet de plus iubitei sau iubitului. E o noua modalitatea de a-i face pe oameni sa consume, sa cheltuiasca si unii sa faca profit de pe urma lor.

Asa o fi, sunt de acord cu toti cei care spun si gandesc ceea ce gandeam si eu, dar cred ca lucrurile sunt mai nuantate. Vazandu-i pe cei doi tipi in tren scriind felicitarile alea, m-am gandit ca totusi e bine sa existe o astfel de zi.

E bine sa existe o zi in care domnii sa isi aduca aminte ca iubitele sau sotiile lor sau amantele sau femeia care le e alaturi are nevoie sa auda ca e iubita. Unii o spun mai des, altii mai rar si unii chiar deloc, considerand ca iubirea e demostrata prin gesturi, ce sens are sa devina siroposi si s-o si spuna. Ei bine, de Sfantul Valentin, iubitii nostri sunt asa cum ni-i dorim: mai atenti. Simplul fapt ca cei doi - unul cam de 27-28 de ani, celalalt trecut de 40 - scriau acele felicitari, aveau un buchet de flori si erau suparati ca trenul avea intarziere m-a determinat sa imi spun: bine ca exista Sf. Valentine!

Ce m-a surprins aici, desi nu era cazul, ca asta e o sarbatoare pe care ei o au de atat de mult timp, este faptul ca am vazut barbati maturi, trecuti de 40-50 de ani care cumparau bombonele si felicitarile pentru Valentine's Day. In Romania ii vezi mai degraba pe tineri facand asta, nu si pe tatii lor.

In fata mea la coada, ca m-a cuprins si pe mine febra acestei sarbatori si i-am trimis iubitului meu o felicitare, erau vreo 3 domni trecuti tinerete. As spune mai degraba ca erau cam in preajma varstei crizei mijlocii. Acum nu stiu daca luau baloanele si bombonelele pentru sotie sau amanta, dar important e ca se gandeau sa faca acest gest siropos pentru femeia importanta din viata lor.

M-am intrebat cam cat vor castiga anul asta comerciantii in urma acestei sarbatori si voi incerca sa urmaresc cifrele, cel putin in Marea Britanie. Chiar daca e criza, iar britanicii sunt chiar speriati de ea, ceva banuti tot gasesc pentru a cumpara un cadou persoanei iubite.

Restaurantele ofera meniuri speciale pentru sambata seara, magazinele se intrec in a-i atrage pe clienti. Totul e rosu, totul e plin de inimioare.

Un magazin de decoratiuni interioare si de obiecte de bucatarie te invita sa "topesti inima fiintei iubite" de Valentine's. Cu ce? Poate o tigaie, niste forme de copt briose sau niste forme de prajituri inimioare.

Magazinele de carti si DVD-uri iti fac oferte romane de dragoste si clasicele filme pentru indragostici, comedii romantice. Love is in the air. Si baloane, multe baloane si ursuleti.

"Be Mine Forever" te indeamna un ursulet din ciocolata, "I Love You" iti spune o maimuta cu aceeasi consistenta. Hmmm, too much sweetness for me! Risc sa ma imbolnavesc de diabet.

Cam asa arata un magazin in care gasesti tot ce ti-ar trece prin cap pentru St. Valentine.L-am fotografiat de la distanta, pentru ca atatea inimi la vedere mi-au parut periculoase. :D