Internship la Economist Intelligence Unit

Parte a programului la care sunt aici in Anglia este sa fac si un internship pe undeva. Am avut norocul sa imi iasa sa merg la Economist Intelligence Unit si sa fiu in departamentul care se ocupa de analiza Europei de Est. Asa ca acum sunt la finalul primei zile si sunt extrem de incantata de oamenii pe care i-am cunoscut. Lucrez sub supravegherea unuia dintre senior analistii din divizie, Joan Hoey, care se ocupa de Romania si Serbia.

Asa ca daca aveti curiozitati privind viziunea lor asupra Romaniei - inainte sa apara urmatorul raport in aprilie - spuneti-mi-le. Am si eu o lista intreaga, sper sa obtin cat mai multe raspunsuri.

13 miliarde de euro de la FMI, 5 de la UE, 1 de la Banca Mondiala si 1 de la BERD - primii bani ar putea veni in Romania in mai

Comisia Europeana a facut o analiza privind necesarul de finantare al Romaniei, iar suma este de 20 de miliarde de euro pentru perioada 2009-2011, au declarat surse europene intr-o intalnire pe care am avut-o la Bruxelles. Este o cifra vehiculata si in Romania, nouatatea este insa impartirea pe surse a banilor. Evident FMI are contributia cea mai mare, adica 13 miliarde. UE va contribui cu 5 miliarde, Banca Mondiala si BERD cu cate unul.

Se asteapta ca pe 8 aprilie recomandarea privind imprumutul sa fie trimisa Consiliului, ca acesta sa il aprobe in 5 mai. Board-ul FMI ar urma sa ia decizia de acordare a asistentei financiare Romaniei in 6 mai. In aceste conditii, Comisia estimeaza ca memorandumul de intelegere si imprumut cu FMI sa fie finalizat in iunie, dar primii primii bani sa fie primiti de Romania in mai, apoi la inceputul lunii iulie, iar imprumutul de la Banca Mondiala la inceputul toamnei.

Deficitul bugetar prognozat la 6,2% in 2009 trebuie redus la 5,1% in acest an

Parametrii macroeconomici estimati de Comisie nu sunt incurajatori. Cresterea economica are valoare negativa, - 4% (la fel ca estimarea FMI) Comisia prognozand 0% crestere economica pentru 2010. Deficitul bugetar pentru 2009 este estimat la 6,2%, dar Romania trebuie sa il ajusteze la 5,1%. Va reveni sub 3% doar in 2011, considera analistii Bruxelles-ului.

Deficitul de cont current este prognozat sa scada de la 12,5% in 2008 la 7-8% in 2009 si sa ajunga sub 7% in 2010, in timp ce investitiile straine directe ar scadea la 3,5 miliarde de euro, fata de 9,1 miliarde in 2008. Suma este ediscutabila, in conditiile in care statistica a demonstrat ca in ianuarie 2009, investitiile au avut o valoare mai mare decat in ianuarie 2008. Ele ar urma sa inregistreze din nou cresteri incepand cu 2010, dar acestea vor fi sub nivelul ultimilor ani.

Comisia nu va prezenta analiza facuta planului de convergenta - Bruxelles-ul nu a apreciat intarzierea cu care a fost trimis acesta Comisiei - pana cand toate discutiile privind acordul cu FMI nu sunt finalizate. Opinia CE pe planul de convergenta si recomandarile ar fi trebuit prezentate azi, marti. In plus, este certa si deschiderea procedurii de deficit excesiv, dar momentul in care se va intampla asta depinde tot de semnarea acordului cu Fondul.

Alina Mungiu Pippidi ramane in societatea civila

Si as zice eu bine face. Marturisesc ca imi place ca analist politic de cand am auzit-o intr-o conferinta cu ani in urma la Central European University (CEU), la Budapesta. Am fost un roman mandru in sala cand am vazut cat de apreciata era.

Cand am avut de scris un articol pentru European Voice, in toamna, a fost unul dintre oamenii ale caror opinii le-am considerat importante pentru articol.

Chiar daca mi-as dori sa vad o lista cu intelectuali pentru alegeri si cred cae nevoie de o primenire a clasei politice, cred ca Alinei Mungiu Pippidi ii sta bine de partea critica a baricadei. De partea societatii civile.

Daca vor fi unii care vor zice: acum ce mai vrea, nu e de-ajuns ca de pe lista a disparut Elena Basescu, de ce a renuntat acum?, eu cred ca acestia trebuie sa se gandeasca daca numele fiicei presedintelui e singurul de pe lista PDL alaturi de care nu stau bine nume precum Alina Mungiu Pippidi, TRU, Monica Macovei sau Cristian Preda. In mod sigur nu. Conditiile de integritate puse de Pippidi nu se aplica multora.

PS. Un interviu interesant aici.

Bravo Elena!

Elena Basescu a demisionat din PDL si va candida independent la alegerile europene, e stirea care mi se pare cea mai importanta pe ziua de azi. Ok, lasand la o parte imprumutul de la FMI si UE, dar vreau sa mai respir un pic si sa las economia intr-un plan secund nemeritat, stiu.

Deci Elena va candida independent - bine face! Poate asa PDL va avea o lista acceptabila pentru Alina Mungiu Pippidi, sa accepte sa candideze (vreau sa vad o lista cu intelectuali si sa vad ce sanse au acesti oameni in fata electoratului), poate asa Basescu nu va mai fi acuzat de nepotism, poate asa Elena va demonstra cu adevarat ce poate.

Mai ales pentru fiica presedintelui va fi bine. Chiar daca nu e total independenta de PDL. Inteleg ca va fi ajutata de colegii ei de la tineret sa adune semnaturile necesare candidaturii, 100.000 - si ramane de vazut daca vor reusi sa o faca pana pe 7 aprilie. Va putea candida, nu este sigura ca are vreo sansa sa fie aleasa. Inteleg ca ar avea nevoie de 300.000 de voturi. Ce ironie, va mai amintiti parlamentarul acela din diaspora care a intrat in Parlamentul Romaniei cu o mie si ceva de voturi?

De ce va fi bine pentru Elena Basescu? Pentru ca va putea sa isi demonstreze ei si celorlalti daca are stofa de politician si viitor politic, pana la urma.

• Cand devii cunoscut publicului larg prin pictoriale - reusite, nimic de zis - e mai greu sa fii credibila ca tanar politician. Nici vanatoarea tabloidelor n-a ajutat-o, dimpotriva, iar intens mediatizata relatie cu fiul lui Hrebenciuc i-au subminat incercarile de a se vinde ca politician.
  
• Cand aparitiile tale la tv sunt putine, iar atunci cand exista discursul tau este cu greseli - pentru ca vrei sa vorbesti pretios si o dai in bara - din nou nu pari calificat pentru statutul de om politic. Pe de alta parte, cred ca a si fost vanata mult si ca nu i s-a iertat nimic. A spus cineva ceva despre Tariceanu, care in loc de "pe care" foloseste intotdeauna care, precum forbalistii? "Deciziile care le-am luat astazi...", nimeni nu s-a legat niciodata de asta. Veti zice ca nu echivaleaza cu "succesuri", dar pentru mine e la fel de grav.
  
• Cand esti fiica presedintelui si vrei o cariera politica, trebuie sa muncesti de 10 ori mai mult decat altii, sa fii de 10 ori mai activ, mai implicat, mai serios si tot va exista acuzatia de nepotism. Chiar daca Elena nu ar fi vrut sa fie tratata preferential, toti din jurul ei o trateaza asa, ca doar e fata presedintelui.

Candidatura ei la europarlamentare, ca independent, ii ofera Elenei o mare sansa: sa arate ce poate. Chiar si simpla candidatura, nu neaparat obtinerea unui loc in Parlamentul European - greu, de altfel, chiar daca exista precedentul Tokes - o vor ajuta fie sa se infunde definitiv, fie sa ne demonstreze noua tuturor celor care o criticam sau nu avem incredere in capacitatile ei ca ne inselam teribil.

• Participarea la dezbaterile electorale va demonstra daca poate doar sa memoreze un discurs - si a facut-o bine cu ultimul, cel de astazi - sau sa faca fata unei confruntari de idei si de proiecte.


• Nu are experienta dezbaterilor tv, e adevarat, dar va fi un exercitiu bun pentru ea. Si interesant pentru noi, privitorii si electorii.
  
• Experienta de stagiar in PE a familiarizat-o cu temele relevante pentru un europarlamentar roman, probabil ca si-a facut si niste conexiuni sau cel putin a reusit sa vada care este mersul lucrurilor, complicat, de altfel. Daca a ramas cu ceva in urma acestei experiente sau nu, am putea vedea tot in campanie.

Nu ma lansez in analize, ce inseamna pentru presedinte victoria sau infrangerea fiicei sale, ce inseamna pentru partid, cine i-a facut strategia, ca inteleg ca se spune ca nu a fost decizia ei. Probabil ca cititi asta la toti analistii, comentatorii politici care au reactionat la gestul ei.

Am ales sa privesc asta dintr-un singur punct de vedere: Elena Basescu are ocazia sa demonstreze daca poate sau nu sa isi construiasca o cariera politica. Sper sa aiba forta si inteligenta sa recunoasca, daca va fi nevoie, ca politica nu e pentru ea. Iar pentru noi, privitorii si alegatorii, va fi chiar o campanie interesanta. Pentru mine va fi interesant de urmarit ce rezultat va avea PDL cu o lista pe care s-ar afla sau se vor afla TRU, Cristian Preda, Alina Mungiu Pippidi si Monica Macovei si ce va face Elena Basescu singura.

Povestea G-ului

Se intetesc informatiile despre London Summit, intalnirea G20 de la Londra din 2 aprilie, si este tot mai evident, cel putin in acest moment, ca viziunea asupra situatiei de cele doua parti ale Atlanticului difera.

Guvernul britanic a facut un site cu foarte multe informatii, iata-l aici, unde veti gasi tot ce v-ar putea interesa despre eveniment. Mai mult, HotNews.ro si Ambasada Marii Britanii fac un concurs, in urma caruia poti castiga un Notebook, daca te pasioneaza sa gasesti solutii la criza economica actuala. Forbes publica un articol foarte bun despre ce ar trebui sa se intample luna viitoare la Londra.

Deocamdata nu vreau sa scriu despre ceea ce se asteapta de la summit. La sfarsitul saptamanii voi avea, impreuna cu colegii mei, o intalnire cu un tip din Treasury ( ministerul de finante britanic) care a lucrat la pregatirea evenimentului si o sa va spun dupa aceea cam care sunt asteptarile de la aceasta reuniune.

Eu vreau sa vorbesc putin despre G si despre vocile care vor exista la London Summit. Cu cat vor fi mai multe, cu atat este mai greu de ajuns la o decizie unitara, dar pe de alta parte toata lumea se vrea acolo. Stiu, dintr-o alta discutie cu organizatorii Summit-ului, ca singura problema pe care au avut-o cu tarile lumii a fost aceea ca toate se voiau invitate. Nu a existat discutia ca un continent ar fi mai mult reprezentat decat altul, desi americanilor li se pare ca Europa este supra-reprezentata. Asa ca o sa vorbesc un pic despre reprezentarea asta, despre toate formulele de G care au fost experientate si de ce.

Apropo, un alt tip din Treasury si-a inceput prezentarea (i se face multa reclama evenimentului, cred ca departamentul de diplomatie publica din FCo este la fel de ocupat ca si "comandamentul" care pregateste efectiv summit-ul) cu o glumita de genul: "Let me tell you about G, and it is not about the G spot" (in traducere: Sa va vorbesc despre G, si nu este vorba despre punctul G). :D

Asa ca, let me tell you about G. Se pune intrebarea daca este cea mai buna formula, desi G20 reuneste 90% din PIB-ul mondial, 80% din schimburile economice mondiale si 2/3 din populatia globului. Dar acolo unde sunt atatea voci, e mai greu de luat o decizie si este nevoie despre un nucleu care sa fie capabil de asta, spun specialistii.

De fapt, povestea a inceput cu un G5 = SUA, Japonia, Germania, Franta si Marea Britanie, cele mai industrializate tari din lume si a inceput prin intalniri ale ministrilor de finante, care discutau politici economice.

Mai apoi, au avut ideea ca intalnirile sa aiba loc si la nivel de sefi de stat si de guvern, insa in aceste conditii, Italia s-a simtit marginalizata si a fost si ea inclusa. G5 a devenit G6. Cum insa americanii au considerat ca prezenta europeana in grup este mult prea pregnanta, s-a decis in 1976 includerea in grup a unui partener nord-american: Canada. Astfel s-a nascut cunoscutul G7.

La intalnirile sefilor de stat din G7 sunt invitati sa participe, din 1977, la initiativa Marii Britanii, presedintele Comisiei Europene si pe al Consiliului European, dar ei nu sunt membri, ci doar invitati.

Cum au ajuns rusii in ecuatie? Prin anii '90, Blair si Clinton au lansat Moscovei invitatia de a se alatura grupului, pentru ca liderii rusi au avut intalniri separate cu membrii G7 pe la summit-uri. Asa ca ce si-au zis cei doi? Sa largeasca putin conceptul si asa a aparut G8. G8 este un forum al guvernelor celor 8 natiuni din emisfera nordica, unde, in continuare, UE este invitat, dar nu membru.

Americanii au fost in continuare nemultumiti de prezenta masiva europeana si au gandit G20 ca pe o incercare de a dilua influenta europeana in G7. Explicatia oficiala este recunoasterea economiilor emergente si a importantei lor in economia globala, precum si gasirea unui raspuns la criza asisatica, de la sfarsitul anilor '90. Formal, a luat fiinta in 1999, insa lucrarile sale au fost cam lipsite de importanta, pana cand presedintele George Bush l-a resuscitat in noiembrie 2008, prin summit-ul de la Washington, care a avut ca tema discutarea si gasirea de solutii la criza economica actuala.

G20 = SUA, Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, Canada, Rusia, Argentina, Australia, Brazilia, China, India, Indonezia, Mexic, Arabia Saudita, Africa de Sud, Coreea de Sud, Turcia si Uniunea Europeana.

Mai sunt reprezentate FMI si Banca Mondiala, Comitetul International Monetar si Financiar si Comitetul de dezvoltare al FMI si al Bancii Mondiale.

Intalnirile G20 sunt in formatul - de acum, avand in vedere tema - ministrilor de finante si ai guvernatorilor bancilor centrale ai celor 19 tari, iar UE este reprezentata de presedintia Consiliului - la Londra, Cehia - si de presedintele BCE, Jean Claude Trichet.

Partea interesanta a fost la Washington, si se va decide/discuta si la Consiliul European de joi, referitoare la reprezentarea UE. Lucrurile sunt clare, ai putea spune, insa nu e chiar asa. E clar ca motoarele Europei sunt membri vechi in G - Germania, Franta - Marea Britanie si Italia sunt acolo. Conjunctural, Cehia a obtinut un loc la masa G20, prin faptul ca detine presedintia UE.

Au existat discutii privind dorinta Poloniei de a reprezenta noua Europa, noile state membre, dar se pare ca nu va fi neaparat o discutie la Consiliu despre asta, pentru ca, asa cum mi-a spus cineva din comitetul de organizare al summit-ului, "noile state membre ale UE sunt reprezentate: Cehia este invitata, ca presedinte al Consiliului". Nu stiu cum inghit pastila asta arogantii polonezi, care se considera liderii informali ai noii Europe...

Spania si Olanda au obtinut un loc, ca membre ale UE. Sarkozy a cedat in toamna un loc Spaniei, (intrucat avea doua, atat ca membru al G7, cat si ca detinator al presedintiei Consiliului European), in intalnirea de la Washington, dar a fost nevoie de aprobarea SUA, care a lansat invitatiile ca organizator. Zapatero a facut un intens lobby ca sa participe la intalnire, sa i se gaseasca un loc la masa, cum a spus el la vremea respectiva. "I cant' find my G spot", a glumit el. (Se pare ca e o gluma la moda in astfel de ocazii). De altfel, Spania era indreptatita sa participe, intrucat e a opta economie mondiala, iar sistemul sau financiar a facut fata crizei mai bine decat oricare altul din Europa.

Cehia a vrut si ea un loc in toamna, motivand ca va fi succesorul Frantei la presedintia UE, asa ca un oficial ceh a facut parte din delegatia franceza, iar Olanda tocmai ce-si nationalizase niste banci si era teribil de preocupata de criza financiara. Asa ca au fost prezente, iar acum se pare ca si-au castigat un loc in format, ca membre ale UE.

Dar toate aceste discutii despre participarea la un astfel de eveniment au redeschis tematica privind reprezentativitatea in G7, G8, G20 sau cate formate G or mai inventa. Este clar ca trebuie sa existe un nucleu dur ca sa poata fi luate decizii, dar intrebarea este cine sa il constituie?

Se vorbeste despre un:

G5 = China + India + SUA+ Japonia + Zona euro/UE

China e al doilea exportator din lume
India este o putere emergenta considerabila
Japonia este a doua mare economie nationala din lume (UE e a doua, insa e multinationala)
SUA si UE reprezinta 40% din economia mondiala

Dar in aceasta formula cine reprezinta Africa sau America de Sud? Si unde sunt producatorii de energie in ecuatia asta?

Se pare ca viitorul nu trebuie sa dea raspunsurile doar la reformarea institutiilor Bretton Woods, a sistemului financiar mondial si la gasirea unor solutii pentru criza mondiala, ci si la varianta optima de G.

London Zoo - Tristete sau astenie de primavara in randul animalelor

Am facut o vizita la gradina zoologica din Londra. La cat de mult imi plac animalele, nu puteam rata "cea mai veche gradina zoologica din Europa", cum e ea descrisa in pliante. Speram sa fiu impresionata, dar marturisesc ca nu a reusit sa detroneze in inima mea gradina zoologica din Viena, de la Schonbrunn.

Multa animatie, multe familii cu copii de toate varstele, multi tineri , cupluri de adolescenti sau adulti, oameni in varsta, ce mai gradina zoologica era plina de viata pe alei si in spatiile verzi. Mi-a placut la nebunie faptul ca familiile si-au adus sacosa cu mancare de acasa si paturica si la ora pranzului s-au asezat pe iarba - sunt zone special amenajate pentru picnic - si au mancat, iar pustii s-au odihnit un pic dupa alergatura. Duminica a fost o zi frumoasa, insorita, cu 15 grade Celsius, numai buna de stat in aer liber. London Zoo este in Regent'sPark, asa ca plimbarea mea de la statia de metrou pana la intrare mi-a luat cam jumatate de ora.

Ei bine, in ciuda animatiei vizitatorilor, sau probabil tocmai de aceea, animalele m-au dezamagit cumplit prin apatie. Asta a fost impresia pe care mi-au facut-o si, privind pozele, exact asta imi reflecta ele. Vi le arat mai jos, sa vedeti despre ce vorbesc:

Gorila mi-a placut teribil. Statea si se uita prin geam la copilasii care incercau sa ii atraga atentia, dar atitudinea ei era intr-un socant contrast cu animatia de dincoace de sticla. Pustii tipau, dadeau din maini, se inghesuiau sa o priveasca in ochi, iar ea statea cu capul sprijinit de geam si lingea sticla la intervale regulate (n-am avut loc de pici sa surprind acea atitudine), ca in final sa ii priveasca de la distanta. Erau trei gorile, una dormea intr-un hamac, in timp ce cealalta ne intorsese spatele, preocupata sa isi curete unghiile.

Pasarica asta (sterling se cheama in engleza, cred ca e mierla, dar poate ma insel) a fost cel mai vesel animal pe care l-am vazut. Si canta de mama focului.

O reptila uriasa, dragon - in engleza - se misca atat de incet de aveai impresia ca e in reluare.

Hipopotamul asta mi-a atras atentia prin melancolia lui. Ciudat este ca, de partea cealalta a gardului, in cealalta jumatate de bazin, era un altul care statea exact in aceeasi pozitie. Parca ar fi fost doi iubiti certati care stateau spate in spate. :)

Felinele sunt preferatele mele - fireste, dupa ursii koala - iar tigrii, superbi de altfel, dormeau ca valiza-n gara. Unul dintre ingrijitori - un batranel cu ecuson de voluntar - mi-a vazut dezamagirea si mi-a spus ca tocmai ii hranisera, de-asta dormeau. "Dar esti norocoasa, ca il poti vedea chiar si dormind, femela s-a ascuns pe undeva de nici n-o zaresti", m-a consolat el.

Conflictul din Transnistria - cum se vede el din birourile Foreign Office de la Londra

Blurat, cam asa se vede, daca ar fi sa spun prima mea impresie dupa o discutie cu un oficial din FCO, ministerul de externe britanic. Am avut posibilitatea sa vorbesc cu un om ancorat in problemele extinderii spre est a UE, din FCO si sa il intreb cum vede integrarea Republicii Moldova in UE, ca perspective si solutionarea conflictului din Transnistria.

Este clar ca se asteapta cu interes alegerile de la Chisinau si se crede ca rezultatul acestora va fi o coalitie la guvernare. Ramane de vazut daca si comunistii lui Voronin ar avea loc in ecuatie.

Din discutia mea cu oficialul britanic a reiesit cert un lucru, pe care il stiam de altfel: Moldova nu are nicio sansa intr-un viitor apropiat sa adere la UE. Una pentru ca nu este pregatita, structural si democratic, insa cea mai mare piedica este conflictul din Transnistria. L-am intrebat care este punctul de vedere al UK, ca parte a UE, referitor la acest conflict.

Va reamintesc ca negocierile pentru solutionarea conflictului sunt in formatul 5+2, adica Moldova si Transnistria, ca parti implicate, Rusia, Ucraina si OSCE, ca mediatori, iar UE si SUA ca observatori. Romania este parte a formatului in cadrul UE - aici trebuie sa fie activa, vocea sa sa fie auzita. Si tot in cadrul UE trebuie sa se exprime si Marea Britanie, de aici izvorul intrebarii mele catre oficialul britanic.

Ei bine, l-am vazut mult mai interesat de input-ul meu privind situatia si de ceea ce cred ca ar trebui sa faca Romania. Parerea lui este ca aceasta situatie va continua mult pana la a fi solutionata, iar solutionarea o vede in schimbarea generatiilor si educarea celor tinere, de o parte si de alta, adica moldoveana si transnistreana, pentru a invata sa se accepte si sa inteleaga ca le este mai bine impreuna decat scindati. Si mi-a exemplificat sprijinul britanic prin acordarea unor burse tinerilor moldoveni - nu am inteles exact daca si unora transnistreni - prin care acestia sa aiba contact cu un alt mediu, cu mediul occidental, sa aiba deschidere si toleranta.

Am vrut sa stiu care este opinia sa despre planul Kozac, de federalizare a Republicii Moldova si mi-a raspuns ca federalizarea nu este o solutie, dar a fost destul de vag raspunsul lui. Ceea ce a reiesit clar din discutie la acest punct este ca atunci cand este Rusia implicata e mai greu de gasit o solutie.

Concluziile acestei discutii m-au determinat sa cred ca UE si Occidentul, in general, sunt putin interesate de situatie sau se simt neputincioase in a o rezolva. A astepta o schimbare de generatii si odata cu ea o schimbare de mentalitate este total dezarmant pentru mine. Este ca si cum ar astepta ca situatia sa se rezolve de la sine.

Insa, pe de alta parte, toate declaratiile oficialilor romani privind extinderea, corelate cu ideea: "Romania sustine integrarea Republicii Moldova in pachetul Balcanilor de Vest" sunt ridicole. Pentru ca situatia economica a Moldovei a diferita de a Croatiei, Muntenegrului sau chiar a Macedoniei si pentru ca exista aceasta problema - conflitul din Transnistria - care nici macar nu permite Vestului sa priveasca Moldova ca pe un potential candidat in viitor. Din fericire, n-am remarcat insa aceasta idee in declaratiile lui Cristian Diaconescu in timpul vizitei la Chisinau, de la sfarsitul lui ianuarie.

In schimb, sfatul oficialului britanic pentru Romania a fost ca trebuie sa fie extrem de activa si sa sprijine Moldova, pentru ca moldovenii sa se simta parte a Europei prin relatia cu Romania. Niste asertiuni politicoase.

Se mai gandeste cineva acum la aderarea la zona euro?

Caut prin presa ultimele informatii despre adoptarea euro de catre Romania si ele sunt cam vechi si totalneadaptate contextului actual. Miercuri am de facut o prezentare - si mi se pare total inutila - despre Romania si aderarea la zona euro.

Dupa ce colegul meu ungur a rostit, in fiecare seminar, pozitia guvernului sau (nu de degeaba lucreaza el in Ministerul de Finante de la Budapesta) si anume ca tarile din estul UE ar trebui integrate cat mai rapid in zona euro, ca sa fie protejate in aceste conditii de criza economica, am impresia ca profesorul nostru s-a plictisit sa il tot auda si mi-a propus mie si colegei mele poloneze sa prezentam situatia din tarile noastre.

Discutia mi de pare acum usor inutila, Guvernul a indicat in programul de convergenta trimis spre analiza Comisiei Europene ca obiectivul este 2012 pentru intrarea in Mecanismul Ratelor de Schimb II si, in continuare, 2014 pentru adoptarea euro. Daca pana la declansarea crizei economice guvernatorul BNR tot spunea ca nu este dificil ca Romania sa intruneasca acele criterii nominale de convergenta, e mai dificil sa existe convergenta reala si sublinia necesitatea unor reforme structurale inainte de aderarea la zona euro, dupa criza n-am gasit decat niste palide declaratii cu acelasi continut. Numai ca situatia s-a schimbat cu totul.

Intrebarea pe care mi-o pun este in ce masura si cum anume pregatirea pentru aderarea la euro - data acum peste cap de niste indicatori economici, ca rata inflatiei si deficitul, sa nu ii numesc decat pe doi dintre cei mai evidenti - este afectata de criza prin care trecem si daca este posibila inscrierea in termenele date in programul de convergenta: 2012, respectiv 2014. Sacrificam sau trebuie sa sacrificam aderarea la euro la termenul stabilit pentru a lua niste masuri acum care sa ne scoata din criza?

Cat despre relaxarea conditiilor de adoptare a euro, situatie aratata de anumiti analisti, eu raman sceptica. Mai ales ca nu a existat ABSOLUT nicio declaratie ca ar putea fi facute concesii criteriilor de la Maastricht. Junker, presedintele euro grup, a spus la acel pranz de lucru de la Bruxelles, din 1 martie, ca ar putea exista o concesie in scurtarea perioadei de 2 ani de obligativitate a te afla in Mecanismul Ratelor de Schimb II, in timp ce cu aceeasi ocazie cancelarul german, Angela Merkel, a fost extrem de ferm: nu va exista nicio concesie in ceea ce priveste criteriile de la Maastricht!

PS. Apropo de euro, citesc acum o super-carte, povestea monedei unice europene de la creare pana acum - eu sunt abia la inceputul ei, ca numai ce mi-am cumparat-o, dar pana acum e fascinanta, cu toate intrigile politice, toate dedesubturile legate de euro si crearea sa. Cartea se numeste: The Euro. The Politics of the New Global Currency si e scrisa de David Marsh, un tip din City, presedintele Oxford Capital Markets, o companie financiara si de investitii, foarte apropiat de si familiarizat cu Bundesbank.

Mihaela Radulescu - exploatata la maxim de Antena 1

Zilele trecute mi-a atras atentia pe HotNews.ro o stire despre Mihaela Radulescu si despre o scrisoare trimisa de ea ziarelor, in care spunea ca se teme pentru viata ei si pentru a copilului si facea o serie de dezvaluiri despre fostul sot. Vineri, am constatat ca Lucian Mandruta a facut un interviu cu Elan Schwartzenberg, fostul sot al Mihaelei. M-a amuzat ca Mandruta a facut un astfel de interviu, cu o asemenea tema, dar cred ca relatia personala cu Schwartzenberg a determinat asta.

Ceea ce am remarcat de cand a avut loc divortul dintre vedeta tv si sotul ei este ca Antenele exploateaza cu voluptate subiectul. Inteleg ca multi dintre colegii ei au facut tot felul de mistouri in emisiunile lor - Brancu sau Capatos, la ei ma refer - despre relatia cu Dani, acum este cautat Elan pentru a da replica la scrisoarea publica a Mihaelei.

E o adevarata telenovela si o batalie in presa intre ei. Cu ani in urma am lucrat pe divertisment si am facut numeroase interviuri cu Mihaela si sedinte foto pentru coperta revistei. E vorba despre TV Story, un ghid tv care nu mai exista. Si stiu cat de discret era la acea vreme Elan, care nu a putut fi convins sa apara in fotografii alaturi de ea. La acea vreme doar intr-o poza in Viva aparuse, prima poza cu bebelusul lor, iar mai apoi a fost un alt interviu in Apropo, la vreo 2 ani dupa nasterea copilului. Astazi, constat ca Elan Schwartzenberg este foarte prezent. Normal, miza e mare. Pentru amandoi.

La vremea cand pastram o legatura destul de constanta cu Mihaela, mi s-a parut una dintre vedetele tv cele mai ok. Probabil ca am facut interviuri cu mare parte dintre vedetele, persoanele publice sau artistii de la noi, in mod cert cu toate divele tv, cum le place lor sa fie considerate. Adica cele care vindeau intotdeauna bine o coperta: Mihaela Radulescu, Andreea Marin, Andreea Raicu, Monica Barladeanu, Andreea Esca, you name it!

Mihaela mi s-a parut intotdeauna extrem de onesta, parolista si lipsita de fasoane. Iti spunea clar cand nu vroia sa iti acorde un interviu - pentru ca nu considera ca avea ceva de spus - nu recurgea la prostul obicei de a nu raspunde la telefon sau de a te duce cu vorba. Era intotdeauna foarte punctuala la sedintele foto sau la intalniri, nu cerea niciodata sa vada textul inainte de a fi publicat, spunand ca isi asuma ceea ce a spus la interviu.

Am facut interviul in care ea a spus pentru prima data public ca e insarcinata. Am sunat-o, am interbat-o daca zvonurile sunt adevarate si mi-a confirmat, asa ca i-am zis ca vreau un interviu cu ea in care sa spuna oficial ca e insarcinata si sa imi raspunda la niste intrebari. Era inainte de sarbatorile de iarna si se pregatea sa plece in Israel. I-am zis ca ii trimit cateva intrebari pe email, pentru ca nu aveam timp sa ne intalnim. Era important sa imi raspunda, pentru ca schimbam coperta numarului de Craciun, o puneam pe ea pe coperta cu marea stire. Stateam in suspans, cu revista inainte de a o trimite in tipar si depindea de momentul in care primeam raspunsul ei. Sincer, nu aveam mari sperante ca il va trimite, mai ales ca era ziua in care pleca din tara.

Ei bine, mi-a raspuns din aeroport. M-a sunat inainte sa urce in avion sa ma anunte ca mi-a trimis mailul si sa ma "certe" ca nu erau "cateva intrebari", adica 2-3 cum se astepta ea, ci o gramada. Insa a raspuns la toate.

Pentru asta am apreciat-o. Am urmarit toate certurile ei in presa cu Andreea Marin, toate replicile date de-a lungul timpului altor doamne si am fost uimita de fiecare data cum poate fi si doamna, si mahalagioaica. Relatiile ei cu presa au fost intotdeauna undeva intre dragoste si ura: daca erai corect cu ea, aveai o relatie buna, asa cum a fost cazul meu. Eu am scris despre ea si despre emisiunea ei, informatii in urma interviurilor. Dar devenea dificila atunci cand se simtea atacata.

Marturisesc ca nu sunt o admiratoare, ca nu ma uit la emisiunea ei si n-o faceam nici inainte decat in interes profesional, desi cand lucram la TV Story am fost de cateva ori in culisele emisiunii. De ani buni de zile nici nu mai cumpar reviste cu si despre vedete, asa ca nu am urmarit aparitiile ei si nici ale celorlalte dive tv. Insa o stire ca divortul ei nu putea sa imi ramana necunoscuta, la cat de mult a fost exploatat subiectul, iar mai apoi despre relatia ei cu Dani. Nici nu stiam cine e el si cum arata, dar apoi marturisesc ca am cautat o poza cu ei doi sa il vad.

Alegerea ei de a-si trai povestea de dragoste - ea asa o numeste, nu fac judecati aici - cu o atat de mare deschidere spre public, iar declaratiile ei din ultimele luni si comportamentul pe care l-a avut mi s-a parut ca i-au dinamitat toata acea imagine de doamna si femeie serioasa pe care si-o crease in timp.

Tot ce se intampla acum sub ochii nostri si este exploatat cu voluptate nu numai de tabloide, ci si de propriii ei colegi, mi se pare de prost gust. Iar ea pare total irationala, in timp ce sotul ei - asa cum l-am vazut pe internet, in interviul acordat lui Mandruta - pare genul de barbat echilibrat, rational, preocupat de soarta copilului si ferm in a nu ierta si accepta infidelitatea sotiei. Un rol bine jucat. Nu stiu cine are dreptate, nu ma intereseaza asta, dar constat cu cata usurinta se poate distruge o constructie de ani de zile. Nu stiu care e reala Mihaela Radulescu, probabil ca e o combinatie intre cele doua imagini, dinainte si de dupa divort.

Ceea ce insa continua sa ma uimeasca este alegerea Antenei de a-si exploata la maxim vedeta, chiar daca interviul cu Elan a fost un exercitiu anti-PR de la un capat la altul. E adevarat ca Mihaela nu se prea baza pe PR-ul trustului in relatia cu presa, ea avea o relatie directa, nemediata, cu jurnalistii. Nu stiu cum mai e acum, dar presupun ca tot asa.

Mi se confirma inca o data ca in televiziuni gandirea e: facem totul pentru audienta, nu conteaza ca o vedeta a noastra este acuzata de fostul sot ca participa la orgii sexuale, daca avem audienta - si banuiesc ca acea parte a stirilor chiar a avut audienta - este nemaipomenit. Nu conteaza ca acea vedeta a postului face o emisiune care se numeste "Duminica IN FAMILIE". Pe de alta parte, confruntati cu tumultuoasa Mihaela din aceasta perioada, cred ca departamentul de PR nici nu prea are ce face.

Despre presa din Romania... moguli... jurnalisti si... profesia asta

Veti zice "na, acum se afla si ea in treaba sa vorbeasca despre asta, dupa ce, de doua zile, doar asta comenteaza si scriu toti pe bloguri si in editoriale". Daca asta simtiti citind titlul, inchideti fereastra, parasiti blogul. Pentru ca aici voi vorbi despre ce vad eu, jurnalist de meserie, ca se intampla in presa si la tv, dintr-o postura frustranta: citind ziarele, cometariile, blogurile. Sunt in Anglia din ianuarie si nu va imaginati cat de frustrant este pentru mine sa fiu in afara lucrurilor, sa am ca sursa de informare doar presa, fara prea multe discutii cu colegii din prietenii mei jurnalisti.

Prin urmare, vorbesc aseara la telefon cu iubitul meu care imi spune ca e o emisiune pe Realitatea TV in care sunt - prin telefon sau sau altfel - Vantu si Patriciu si tema este "Mogulii si oamenii lor". Va dati seama ca asta mi-a starnit curiozitatea la maxim. Din pacate, am avut cursuri de dimineata de la 9 pana la 6 seara ca sa vad ce s-a discutat acolo. Am citit transcriptul emisiunii (trimitere de pe HotNews.ro spre Monitoring Media) si am fost zguduita de niste afirmatii. Apoi am citit presa si m-au socat niste rafuieli intre jurnalisti prin articolele lor de opinie.

• "Mogulii" Vantu si Patriciu au spus deschis chestiile pe care le gandesc si pe care le gandim si noi, masa anonima, despre ei.
• Cinismul maxim a fost atributul lui Vantu: "Daca statul este incapabil sa isi protejeze resursele, este problema statului, nu a omului de afaceri. Omul de afaceri incearca, este treaba statului sa il prinda si sa il lege".
• "Intariti-va statul!", a fost o replica incredibila. Voi - cei multi, mare masa - aveti statul, eu, mogulul, sunt deasupra lui. Nimeni n-a avut replica la asta, pacat, pentru ca ramane intrebarea fireasca: dar e doar statul nostru, nu si al lui Vantu?

Premisa emisiunii, asa cum o anuntase initial Tatulici, a fost TRU si concedirea lui de la Cotidianul. De indata ce am citit duminica ultimul lui text in Cotidianul, m-am intrebat si v-am intrebat cine a procedat mai bine: el, ca s-a revoltat ca a fost izgonit din paginile ziarului, sau Sever Voinescu, renuntand la postura de jurnalist-editorialist cand a devenit candidat al PDL la alegerile parlamentare.

Nu v-am zis opinia mea, am vazut insa opiniile voastre. Eu cred ca TRU nu e indreptatit sa scrie in aceasta perioada ca jurnalist, nu cred ca ar fi fair. Pentru mine el nu mai e doar un jurnalist - cu opinii si simpatii politice evidente si recunoscute - ci e un jurnalist devenit om politic prin prezenta sa pe o lista de partid, prin candidatura sa la alegerile europene. Punct. Daca va ajunge eurodeputat si va avea o rubrica intr-un ziar in calitate de eurodeputat, atunci va fi asa cum zicea el ca se intampla in presa occidentala: un politician care isi exprima opiniile. Insa atunci ar scrie dintr-o alta postura, nu cea de jurnalist. Daca TRU spune acum ca e jurnalist, pentru mine, cititor regulat si fidel, nu mai e credibil. Orice as citi scris de el acum as interpreta in cheia urmatoare: isi face campanie, ii serveste scopului politic. Poate gresesc, insa cred ca a fi jurnalist si a fi om politic sau consilier in vreun minister (cum am vazut niste cazuri) in acelasi timp este incompatibil.

Pe de alta parte, a existat un intreg context pentru indepartarea lui de la Cotidianul, am vazut asta citind ziarele. In ceea ce-l priveste pe Sever Voinescu, el stabileste acum contextul si povesteste pe blogul lui cum a plecat de la Cotidianul, provocat fiind de comparatiile dintre cele doua situatii si textul meu aparut pe HotNews.ro.

Opinia pe care mi-am exprimat-o este a unui simplu om, care se pronunta doar pe baza unor fapte cunoscute publicului larg si a unui jurnalist care crede - naiv si/sau idealist - ca un om care face meseria asta nu trebuie sa fie inregimentat politic, chiar daca are propriile simpatii si optiuni politice, si trebuie sa incerce ca in ceea ce scrie sa fie cat mai obiectiv si echidistant. Poate mai cred asta pentru ca pe domeniile pe care scriu eu pot sa incerc sa fac asta, vreau sa fac asta, sper ca imi si reuseste.

Am vazut insa ca situarea intr-o tabara, pro-TRU sau contra-TRU, a starnit adevarate dispute intre jurnalisti si ceea ce m-a surprins este vehementa cu care se ataca sau raspund prin presa. Am citit dialogul publicistic dintre colegul meu Dan Tapalaga si Doru Buscu si m-a socat tonul lui Buscu din articolul din Catavencu. Dan este mai elegant in exprimare, dar la fel de vehement. Nu vreau sa ma pronunt asupra continutului "discutiei" lor, nu ma situez de partea niciunuia dintre ei. Constat insa patima cu care se ataca, cu care dialogheaza intre ei prin intermediul articolelor de presa.

Cand citesc toate astea imi spun ca imaginea mea despre jurnalism, despre profesia asta e una idealizata, ca ideea mea despre cum ar trebui sa fie facuta meseria asta nu are cum sa fie compatibila cu realitatea. Mi-am dorit de la 13 ani sa fiu jurnalist, imi place meseria asta, vreau s-o fac bine si sa fiu eu multumita si impacata cu mine atunci cand imi asum sa imi pun semnatura pe un articol. De aceea ma doare cand vad ostilitate impotriva jurnalistilor, cand oamenii generalizeaza si ne fac pe toti aserviti sau corupti sau superficiali. Ma enerveaza niste colegi de-ai mei de-aici, din Anglia, printre care sunt singurul jurnalist, ei toti lucrand in guvernele tarilor lor, din a caror atitudine reiese aceeasi ostilitate uneori sau desconsiderare la adresa presei. (Ce stiti voi jurnalistii, noi cei din administratie detinem adevarul despre mersul lucrurilor in tara, voi faceti speculatii si stiti ce vrem noi sa va spunem, va chinuiti sa aflati informatii din interior, pe cand noi suntem "interiorul" - cam asta e atitudinea).

Cand vad astfel de dialoguri, cand vad proprietarii de presa cum recunosc deschis ca o folosesc pentru a se apara si a ataca, nu pot sa nu ma gandesc la jurnalistii care nu sunt marii lideri de opinie, dar care-si fac munca onest in trusturile de presa ale mogulilor (si editorul le schimba titlul sau leadul materialelor) si sa-mi spun ca sunt cei mai nedreptatiti. Multi dintre ei poate sunt la fel de idealisti ca si mine. Slava cerului ca suntem niste idealisti realisti, asa ca nu ne spuneti ca asta nu se intampla numai in Romania. Stim asta foarte bine.

Primavara la Sussex University

Am tot vrut sa va arat imagini din campusul Universitatii Sussex, dar am fost cam ocupata in ultima vreme. Primavara a venit cam de o luna si jumatate aici, daca e sa ma iau dupa ghioceii care au inflorit in campus inca din ianuarie. Acum au inflorit si brandusele si arata totul minunat. Si ceea e imi place cel mai mult e faptul ca nimeni nu rupe florile, pentru a si le pune intr-o vaza in camera de camin.

In fotografia de mai sus, nu am rezistat tentatiei pe care o are toata lumea care studiaza la Sussex. E o fotografie-sablon, dar e fun.

Cine are dreptate: Sever Voinescu sau Traian Ungureanu?

Traian Ungureanu a acceptat sa candideze la alegerile europene din partea PDL, iar Cotidianul a renuntat la colaborarea cu acesta.

Traian Ungureanu insa considera ca ziarul da dovada de lipsa de onestitate. Este un articol interesant de citit, aici, cu toate argumentele jurnalistului viitor candidat privind justificarea eronata a deciziei publicatiei. El crede ca un ziar poate gazdui in paginile sale opinia unui politician, ca presa engleza o face.

"Ziarul nu se bazează pe nimic. De ce nu pot un membru de partid, un candidat, un parlamentar să facă presă? De ce poate cineva avea opinii la Bruxelles dar nu în Cotidianul? E adevărat că un editorialist care devine politician trece în alt regn şi începe să vâneze nevinovaţi? Ce se întâmplă cu editorialistul dacă se căsătoreşte? Dar dacă trece la budism, ţine cu Rapid, e homosexual sau colecţionează rulmenţi? De ce nu poate un ziarist să rămână ziarist? Simplul fapt că aşa vrea Cotidianul nu e de ajuns. Pot dnii. Buşcu, Lucescu, Fumurescu, Rogozanu, Ursu să găsească un argument real? Istoria presei româneşti le stă împotrivă. Parlamentarii-ziarişti au fost un o realitate curentă în interbelic".

Mai mult, el acuza Cotidianul de ipocrizie, pentru ca il gazduieste in paginile sale pe Mircea Dinescu, declarat deschis sustinator al liberalilor, in timp ce renunta la TRU, doar pentru ca, sustine acesta, il sprijina pe presedintele Basescu.

Citind articolul lui TRU publicat astazi de Cotidianul, m-am gandit instantaneu - si crede ca si voi o faceti - la Sever Voinescu si mi-am amintit ca si-a luat la revedere de la cititori cand a decis sa candideze. Am cautat articolul si l-am gasit. Iata-l aici. Viziunea lui despre jurnalistul devenit candidat al unui partid politic este diferita.

"Înţeleg bine că decizia de a intra în competiţia politică mă plasează într-o incompatibilitate morală cu postura de comentator în acest ziar. Spre deosebire de alte publicaţii, Cotidianul nu amestecă politicienii cu comentatorii şi comentatorii cu politicienii. Este bine că e aşa şi aşa trebuie să fie. Sunt mândru că am fost parte a Cotidianului în toţi aceşti ani. Plec melancolic de la cel mai bun ziar din România, iar comentariile politice pe care colegii mei de aici (unii dintre ei, buni prieteni) vor continua să le publice vor fi extrem de preţioase pentru mine."

Intrebarea mea este cine dintre cei doi are dreptate? Au plecat de la aceeasi publicatie, ambii au fost, respectiv vor fi candidati PDL, deci in aceeasi tabara politica, dar viziunile lor despre trecerea unui jurnalist in tabara cealalta sunt total opuse.

Repet, de partea cui e dreptatea: TRU sau Sever Voinescu?

Monica Macovei ar fi acceptat sa candideze la euroalegeri

Monica Macovei si-a dat acordul de principiu sa candideze la alegerile europene, pe lista PDL, scrie Alex Nazare, eurodeputat, pe blogul lui.

Am vazut ieri in presa din Romania ca si traian Ungureanu a acceptat, se mai asteapta, din cate citesc, acordul Alinei Mungiu Pippidi.

Monica Macovei incheie programul in Macedonia, finantat de Marea Britanie, asa ca, teoretic, nu are niciun angajament actual care ar impiedica-o sa participe in alegerile europene.

Stiu de la niste colegi de-ai mei macedoneni si de la un tip din Foreign Office ca a facut o treaba foarte buna si in Macedonia si probabil a a jutat si la imbunatatirea imaginii acestei tari in fata Comisiei. Rapoartele Comisiei din ultimii ani s-au imbunatatit un pic in ceea ce priveste lupta impotriva coruptiei, colegii mei macedoneni spun ca Bruxelles-ul apreciaza ca s-au facut progrese.

Nu ramane decat sa apara anuntul oficial ca a acceptat candidatura.

7 iunie, alegerile europene - Batalia pe functii a inceput la Bruxelles, Romania ce face?

La mijlocul acestui an se schimba garnitura de conducere la Bruxelles - unii vor ramane in functii, altii se preconizeaza sa schimbe institutia, ce mai, jocurile au inceput sa se faca de ceva vreme. Am tot citit prin presa internationala, FT, European Voice, The Parliament - publicatii de incredere pe afaceri europene, tot felul de variante, despre tot felul de personalitati din institutiile europene. Am mai vorbit si cu profesori de-ai mei, care lucreaza cu Comisia Europeana, consiliaza comisari, despre oamenii de-acolo si ma gandeam ca e interesant de vazut cam ce li se pregateste sau care sunt speculatiile privind impartirea functiilor.

Guvernul Boc a anuntat miercuri data alegerilor europene in Romania: 7 iunie. Au aparut deja cateva nume de candidati, doua dintre ele controversate: Elena Basescu si Rares Niculescu, dar si Stolojan, Cristian Preda (consilier prezidential, fostul secretar de stat care s-a ocupat de organizarea Sommet-ului Francofoniei din 2006 de la Bucuresti), Andreea Vass (consilierul lui Stolojan din PE de-acum) de la PDL. Vad pe HotNews.ro ca mai sunt vehiculate numele Monicai Macovei, Alinei Mungiu-Pippidi si Traian Ungureanu.


De la PNL, inteleg din ZIUA, ca cei sase eurodeputati vor vrea in continuare sa faca parte din PE (situatia e similara la toate partidele), plus Cioroianu (fost eurodeputat si vicepresedinte al ALDE inainte de a deveni ministru) sau Norica Nicolai. Ca sa nu nedreptatesc PSD, ii amintesc si pe ei, dar in afara de cei aflati deja in PE nu am vazut sa fie amintite nume noi.

Nu ma indoiesc si sper in acelasi timp ca nu toti candidatii vor fi de aceeasi factura ca tinerii controversati de pe lista PDL, pentru ca e nevoie de personalitati puternice, recunoscute si oameni experientati ca Romania sa aiba macar speranta in obtinerea unor posturi de conducere relevante in Parlamentul European. Nu stiu cate dintre numele cu rezonanta se vor confirma pana la urma. Bineinteles ca depinde de rezultatul alegerilor - in functie de cat de mare este delegatia nationala intr-un grup politic din PE ai sanse la un post de vicepresedinte, cum e cazul in PPE-DE cu Marian Jean Marinescu sau in ALDE cu Adina Valean - dar depinde foarte mult si de personalitati.

Ganditi-va ce greutate vor avea in PE, daca vor fi alesi, fostii comisari europeni care si-au anuntat intentia de a candida in euroalegeri: poloneza Danuta Hubner (foto - comisar pentru politica regionala), belgianul Louis Michel (dezvoltare si ajutor umanitar), slovenul Janez Potocnik (stiinta si cercetare), luxemburgheza Viviane Reding (telecomunicatii si societate informationala - recunoscuta pentru reducerea tarifelor de roaming), sau slovacul Jan Figel (educatie, cultura si tineret).

Cine ar putea fi presedintele Parlamentului European?

De ceva vreme s-au vehiculat niste variante privind presedintia PE, insa sunt cam aceleasi, cu aceleasi calcule.

Probabil cele mai mari sanse le au popularii si socialistii sa dea un presedinte, intrucat par favoriti in a obtine mai multe mandate si in aceste alegeri. Insa presedintele ALDE, Graham Watson, are si el dorinta de a conduce PE. Tocmai am citit in The Parliament Magazine ca Josep Borrell, fost presedinte al PE, socialist, a declarat ca il considera pe Watson un bun potential presedinte si ca ar face o treaba minunata. E ciudata exprimarea sustinerii pentru cineva dintr-un grup politic diferit, dar se practica, de ce nu?

Sansele britanicului sunt insa reduse si va trebui sa ajunga la o intelegere cu unul dintre cele doua mari grupuri - populari si socialisti - pentru sprijin. O intelegere care exista deja intre ele si probabil se va prelungi, si anume faptul ca isi impart presedintia de 5 ani a PE in jumatate. In actualul mandat a fost initial Borrell (socialist), acum e Poettering (popular). Se stie foarte bine ca germanul Martin Schulz, lider al socialistilor, vrea si el sa devina presedinte al PE, in timp ce popularii vehiculeaza numele unui polonez, Jerzy Buzek. Asa ca nu se stie ce sanse are Watson.

De la Parlament la Comisie

Numai ca numele lui Schulz (foto impreuna cu Merkel) nu este vehiculat doar pentru presedintia Parlamentului European, ci si pentru postul de comisar european numit de Germania. Cum SPD si CDU sunt la putere in Germania, socialistii ridica pretentii la postul de comisar. Asa ca Angela Merkel va avea o alegere dificila de facut, in conditiile in care Wikipedia il da pe actualul presedinte al PE, Hans Gert Poettering - din acelasi partid cu Merkel - drept favorit in inlocuirea lui Verheugen in Comisia Europeana. Varianta pe care am regasit-o acum ceva vreme si in European Voice.

Pe de alta parte, daca partidul lui Merkel face alianta dupa alegerile federale din septembrie cu liberalii, iar numirea comisarului va fi facuta probabil dupa acest moment, sansele lui Schulz devin nule.

Va mai fi Barroso presedintele Comisiei?

Pana la intalnirea informala de duminica, de la Bruxelles, ai fi fost tentat sa raspunzi afirmativ la aceasta intrebare. Berlusconi si-a exprimat sprijinul pentru Barroso, anul trecut Sarkozy a spus ca el are deja un candidat, tot pe Barroso, dar opinia presedintelui francez s-a schimbat intre timp. Pe de alta parte, inteleg ca portughezul nu prea e agreat de colegii lui din Comisie, nu ca asta ar conta, dar ca o mica barfa.

(Tot la capitolul asta - cei care nu sunt interesati de astfel de informatii sunt sfatuiti sa treaca la paragraful urmator - se pare ca Danuta Hubner nu prea isi suporta colegele din Comisie, poate tocmai pentru ca acestea nu au tendinta sa o flateze:). Ferrero-Waldner, comisara pentru relatii externe, pare si ea una dintre persoanele putin agreate in Comisie si in capitalele europene, intrucat e considerata cam dificila).

Cum spuneam insa, duminica Sarkozy a dat inapoi si a spus ca numirea presedintelui Comisiei ar trebui sa aiba loc dupa referendumul irlandez asupra Tratatului de la Lisabona, din octombrie. Initial se convenise ca la Consiliul din vara sa fie ales presedintele CE si Barroso parea optiunea evidenta. Pe de alta parte, in ce forumula se va alcatui Comisia este inca o necunoscuta: daca e sub Tratatul de la Nisa - ceea ce inseamna numar redus de comisari, o varianta pe care nu prea sunt dispuse multe state sa o accepte - sau sub Tratatul de la Lisabona, un comisar, o tara.

Inteleg ca Sarkozy e nemultumit de confruntarile avute cu Comisia in ultimele luni, de modul in care a gestionat aceasta criza, sub conducerea lui Barroso, dar are in vedere si faptul ca o sustinere deschisa a lui Barroso ar putea atrage un sprijin mai mic in alegeri pentru partidul sau, UMP. Adversarii sai politici, socialistii, ar putea identifica UMP cu aceeasi politica "neo-liberala" caracteristica taberei lui Barroso. Sarkozy nu ar vrea sa fie identificat cu acea filosofie economica ce pare sa fie cauza crizei economice actuale, din punctul de vedere al electoratului din Franta - asta e explicatia lui Tony Barber, seful corspondentilor Financial Times la Bruxelles.

European Voice vehiculeaza numele lui Jan Peter Balkenende (foto stg. impreuna cu Poettering), premierul Olandei, din aceeasi familie politica, drept o varianta posibila in locul lui Barroso.

Asadar, jocurile sunt complicate, dar mecanismul s-a pus in miscare de ceva vreme si lucrurile se intensifica pe masura ce ne apropiem de data alegerilor europene. Nu pot sa nu ma intreb, in tot acest context, Romania ce face?

In Parlament, trebuie sa existe o batalie pe posturi de presedinti de comisii - complicat, pentru ca bataliile sau negocierile, sunt sunt numite ele politicos, se duc in grupurile politice, poate un post de vicepresedinte al PE. Stiu, veti zice ca bat campii, ca sunt polonezii si cehii la coada, inaintea noastra. In Comisie, cum am mai spus, batalia pe un portofoliu cu ceva greutate.

Pe de alta parte, sunt aproape sigura ca rata de participare la euro-alegeri va fi mica - romanii sunt obositi sa tot mearga la urme, ca am facut-o in ultimii doi ani de vreo cateva ori, de mult prea multe ori -, ca interesul pentru Europa este scazut. Nu suntem o exceptie. Insa cred ca trebuie sa incercam sa avem o voce in UE si cred ca trebuie sa dam niste batalii. Asta cu conditia sa trimitem acolo oameni competitivi, nu tineri carora vrem sa le facem un training - ca tot nu ii vede nimeni - pentru viitoare alegeri interne, mai importante.

Ipoteza de lucru dificila - O politica fiscala comunitara. Poate fi gasit consensul in UE?

Se vorbeste atat de mult despre criza si solutii pentru viitor pentru o reglementare a sectorului financiar aici in Marea Britanie. G20 din 2 aprilie de la Londra se apropie, profesori de-ai mei lucreaza la inputul britanic la pozitia europeana comuna pentru summit.

Vorbeam astazi la un curs de EMU (European Monetary Union) despre faptul ca tarile din zona euro nu sunt de acord cu neaplicarea criteriilor de convergenta, doar pentru ca tarile din afara zonei euro sa intre mai repede si sa fie protejate. Colegul meu din Ungaria exprima opinia propriului guvern, el crede ca Ungaria trebuie integrata in zona euro, pentru ca moneda sa are nevoie de protectie si ca forintul nu ar putea face fata atacurilor speculative.

La reuniunea informala de duminica, Angela Merkel a fost foarte clara: criteriile de la Maastricht nu sunt abolite. Junker a fost un pic nuantat: ar putea exista, eventual, o flexibilitate in privinta perioadei in care o tara trabuie sa stea in Mecanismul European al Ratelor de Schimb (ERMII), antecamera pentru doi ani inainte de aderarea la zona euro.

Replica profesorului nostru, economist si consultant in timp si pentru Comisia Europeana si pentru guvernul britanic, a fost ca aderarea la euro probabil trebuie sa fie off the agenda pentru ceva vreme de-acum inainte, ca va trebui ca situatia sa fie prea grava ca sa se ia decizia de a baga toate statele UE din afara zonei euro in zona euro, pentru a le proteja.

Pe de alta parte, la un moment dat, a avansat urmatoarea idee: Vad mai degraba oportuna existenta unei autoritati fiscale comunitare si luarea de la statele membre a politicilor fiscale.

Woow, in ce conditii ar fi dispuse statele membre sa renunte la prerogativele construirii propriei politici fiscale? m-am intrebat. In ce conditii s-ar putea gasi consensul politic la nivel european?

Va marturisesc ca ma gandesc la raspuns. Voi ce credeti? Mie mi se pare o idee cam hazardata.

To the Tower... of London

Mi-am dorit foarte mult sa vizitez Tower of London si am facut-o saptamana trecuta. Cand te gandesti ca acum platesti sa intri acolo, iar in trecut nu stiai cum sa-l eviti, pentru ca, de cele mai multe ori, insemna condamnarea ta la moarte.

Turnul Londrei a fost o luxoasa resedinta regala, fortareata si inchisoare, loc de executii, dar si gazda a bijuteriilor Coroanei. De fapt este un complex, cu doua randuri concentrice de ziduri de protectie, cu turnuri.

Este aproape de Tower Bridge si se invecineaza cu City of London, centrul financiar al Londrei.

Aproape de intrare, in curtea interioara, intre cele doua randuri de ziduri de aparare concentrice. In dreapta imaginii este intrarea in Palatul Medieval.

City of London, vazut din Tower of London. Pe cele doua maluri ale Tamisei trcutul se impleteste cu modernitatea, fortareata din piatra a carei constructie a inceput in secolul XI sta vizavi de cladirile moderne din sticla.

Tower Bridge este unul dintre locurile in care imi place cel mai mult sa merg in Londra, desi bate un vant care te face sa grabesti pasul. Mi-a placut cum se vedea Tower Bridge dintr-o incapere a Palatului Medieval.

Pe unul dintre pasajele de trecere intre turnuri, cu Tower Bridge in spate si White Tower in fata mea.

White Tower a fost construit in 1078 de William Cuceritorul si a fost gandit sa ii protejeze pe normanzi de locuitorii Londrei si de invadatori. Richard Inima de Leu a dispus, un secol mai tarziu, construirea unor ziduri de aparare in jurul cladirii. Oricum, la baza zidurile au 4,5 m grosime, iar spre varf putin peste 3 m. De prin 1200, White Tower a fost resedinta regala pana in vremea lui Oliver Cromwell. Aici se afla expusa armura lui Henric VIII, dar si ale altor monarhi englezi.

Cum sunt doua randuri de ziduri de aparare, sunt si numeroase turnuri, precum cel din spatele meu. Cradle Tower este acesta.

Curtea interioara, in spatele cladirii in care se afla bijuteriile Coroanei.

In turnuri, unde au fost inchisi de-a lungul vremii prizonierii, sunt o multime de inscriptii pe pereti, unele mai simple, altele, precum cea de mai sus, extrem de elaborate, adevarate sculpturi in piatra. Asta depinde in mod sigur de perioada pe care au petrecut-o in turn. Unii dintre ei au au conditii relativ confortabile, altii, dimpotriva. Oricum, la cata piatra e acolo, chiar cu semineele existente, trebuie sa fi fost extrem de frig. Mai sus este un calendar, cu zodiile, facut de Hew Draper din Bristol, inchis deja de 14 luni la momentul in care facut inscriptia de pe zis. Acuzatia sub care a fost inchis in Turn a fost vrajitoria.

In astfel de incaperi cu inscriptii pe ziduri sunt camere de filmat. N-am resitat tentatiei de a face o fotografie ... :)

Intr-unul dintre turnuri ti se spune o poveste. Imagineaza-ti ca esti unul dintre cei 30 de soldati care apara zidul si ti se dau arme si echipament. Ma rog, sunt expuse, le poti incerca, asa cum am facut eu, insa ele sunt legate cu niste lanturi destul de solide sa nu ai tentatii de a le lua acasa. Oricum, sunt destul de grele, atat coiful, cat si camasa de zale sau arbaleta pe care le-am cercetat eu. Insa niste pusti germani care vizitau turnul in acelasi moment cu noi erau extrem de incantati.

Bijuteriile Coroanei, o parte dintre ele, se afla in aceasta cladire. Sunt aici din 1303, dupa ce au fost furate si recuperate din Westminster Abbey. Se pare ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial au fost duse in seiful unei case de asigurari. Aici poti vedea un film cu incoronarea reginei Elizabeta II, din 1953, si insemnele regalitatii purtate de ea la incoronare, precum si o serie de coroane de regi. Pe peretii unei incaperi sunt toate emblemele regilor incepand cu 1066, cucerirea normanda, pana la actuala regina. Am constatat ca ambele Elizabete, precum si regina Victoria au domnit foarte mult, in comparatie cu reprezentatii masculini, mai putin norocosi. :) Pe peretii respectivi mai incap doi monarhi. Ma intreb mereu daca Charles mai are vreo sansa sa devina rege, sau coroana va trece direct la William.

Yeoman Warder sau Beefeater - paznicii Turnului, in trecut in sarcina lor intrau prizonierii si pazeau bijuteriile Coroanei, astazi sunt ghizi care iti povestesc istorii ale Turnului, intrigi, tradari, executii, prizonieri celebri. Denumirea de Beefeaters vine fie din faptul ca se spunea ca aveau privilegiul sa primeasca o bucata de carne de vita - considerata o delicatesa, pe care nu si-o permiteau muritorii de rand - de la masa regelui sau pur si simplu mancau vita ca parte a unei diete pentru trupele de elita, pentru a fi puternici. Acesti oameni traiesc in Turn, insa trebuie sa aiba si o casa in afara lui, pentru momentul in care vor iesi la pensie.

Yeoman Warders sunt pregatiti orcand sa iti spuna povestile celebrilor prizonieri din Turn. Eu sunt fascinata de dinastica Tudorilor, gratie HBO, care are un serial cu acest nume la care ma uit si care m-a impulsionat sa citesc mai mult pe subiect si, in Marea Britanie, sa caut sa vad cat mai multe. Asa ca m-a interesat sa fotografiez niste imagini cu Anne Boleyn (sus), cea de-a doua sotie a lui Henric VIII, acuzata de tradare, adulter si incest, inchisa in Turn si apoi decapitata. Ea este mama Elizabetei I (foto jos), inchisa si ea in Turn sub acuzatia de tradare si complot impotriva surorii ei vitrege aflate pe tron, Mary I, cunoscuta ca Bloody Mary, dar fiindca vinovatia nu a putut fi demonstrata, ea fost eliberata. Si a devenit unul dinter monarhii care au marcat istoria Angliei. Potretele Tudorilor se gasesc la National Portrait Gallery in Londra, dar si intr-o incapere din Camera Lorzilor, unde sunt pictati Henric VIII si cele sapte sotii ale sale.

Corbii sunt celebrii in Tower of London si sunt aici din timpul lui Charles II. Evident, nu aceleasi pasari. :D Legenda spune ca daca pasarile vor parasi vreodata Turnul Londrei, inseamna ca Turnul si monarhia britanica se vor prabusi, vor disparea. Corbii se plimba liberi prin curtea castelului, dar aripile lor sunt putin taiate, ca sa nu poata zbura la distante mari. Sunt hraniti cu carne de vita, probabil ei sunt adevaratii beefeaters, si de ei are grija unul dintre paznici, Ravenmaster, e functia lui. Inteleg ca cel de-acum are 77 de ani si el le cumpara in feicare zi carnea de vita. In cel de-al doilea razboi mondial al fi murit majoritatea dintre ei, din cauza socului in urma bombardamentelor asupra Londrei, dar atunci cand s-a redeschis publicului Tower of London "echipa" a fost refacuta. Astazi sunt vreo 9-10 corbi, fiecare cu numele lui, iar cel mai batran are vreo 20 de ani.

UPDATE: Ce le spune Departamentul de Stat turistilor americani despre Romania?

Esti furat in trenurile de noapte - asa ca mai bine circula la clasa I si niciodata singur, fii atent la hotii de buzunare, dar fii atent si in baruri sau cluburi, unde poti fi pacalit la nota de plata. Cluburile de striptease sunt o fatada pentru crima organizata - mai bine evita-le. Plateste cash, nu cu card, intrucat iti poate fi copiat. Nu lega prietenii pe internet cu romani, pentru ca poti fi pacalit si se poate ajunge la santaj. Ai grija la caini vagabonzi, cand ii intalnesti mai bine evita-i!

Cam asa arata cateva avertismente pentru turistul american. Am bantuit la un moment dat pe site-ul Departamentului de Stat (ministerul lor de externe) cautand un raport si m-am inscris sa primesc newsletters si tot felul de comunicate. Asa ca seara incep sa fiu invadata de emailuri de la departamentul de Stat, cu tot felul de informatii. Si sfaturile de calatorie sunt o categorie. In fiecare zi sunt prezentate cateva tari, iar astazi am primit despre Romania. Evident ca am fost curioasa sa vad ce informatii si avertismente le sunt date potentialilor turisti americani in Romania. Pentru a vedea ce sfaturi da MAE celor care vor sa mearga in SUA, consultati aici.

Americanii cred ca Tariceanu e inca premier

Am cercetat si profilul Romaniei asa cum apare el pe site-ul Departamentului de Stat, il gasiti aici, si am descoperit ca americanii stiu ca Tariceanu e inca premier, iar Comanescu ministru de externe. Adica e lista vechiului guvern. Ambasadorul Taubman figureaza inca in functie, desi a parasit Romania inainte de alegerile americane prezidentiale de anul trecut, iar datele economice generale sunt din 2006-2007. De altfel, profilul de tara este datat aprilie 2008, prin urmare e neactualizat si nu vorbeste despr alegerile din noiembrie 2008 si nici de transformarile politice in urma acestora. Nici americanii nu sunt foarte pe faza, sa zic asa. Si remarc asta mai ales pentru ca ne place noua jurnalistilor sa ii aratam cu degetul pe cei din institutiile noastre ca nu actualizeaza informatiile de pe site-uri. Nu e o scuza, evident, dar se intampla si la case mai mari.

Si acum sfaturile...

Bun, sa revin la sfaturile de calatorie, mai ales la cele care mi-au atras atentia. Trec peste faptul ca asistenta medicala nu e comparabila cu cea din SUA, dar ca exista niste dotari bune prin Bucuresti si cateva orase din tara, ca drumurile sunt proaste, incomparabile cu cele din SUA - pentru ca asa e si asta nu ne surprinde.

CRIMINALITATE este o sectiune si de obicei pe asta o citesti sa vezi ce pericole te pasc.

• Turistii afla ca majoritatea infractiunilor sunt non-violente, dar ca turistii se confrunta cu hotii de buzunare si cu talharii. Sunt grupuri organizate de hoti si hoti de buzunare, uneori includ si minori, iar ele opereaza in statii de tren, autobuz, in trenuri, la metrou.
• "Un numar de talharii si atacuri au avut loc in trenuri de noapte, inclusiv furturi de la pasageri din cusete inchise. Ambasada va recomanda sa folositi cea mai buna clasa de tren pe care o aveti la dispozitie si sa calatoriti cel putin impreuna cu o alta persoana", este sfatul primit de turisti.
• Pacaleli in cluburi sau baruri: Turistii sunt informati ca Ambasada a primit informatii despre situatii in care clientii unor astgfel de cluburi sau baruri au primit note de plata exorbitante. O alta situatie asupra carora li se atrage atentia este faptul ca in localuri "pentru adulti", poti fi taxat pentru bautura angajatei si pentru timpul pe care ea il petrece doar stand de vorba cu tine. "Deoarece cluburile de striptease sunt doar o fatada pentru crima organizata, Ambasada va recomanda sa evitati astfel de localuri". Si totusi, daca le-ai frecventat si esti obligat, cu amenintari, sa platesti o nota exorbitanta, esti sfatuit sa o face si apoi sa raportezi politiei acest incident.
• Constat ca romanul e inventiv, iar americanii sunt avertizati in privinta asta. Modalitatea in care sa ti se fure actele si banii este sofisticata, spune Departamentul de Stat, exista indivizi imbracati in haine de politist care abordeaza potentiala victima, ii flutura in fata o insinga/legitimatie si apoi ii cer pasaportul si portmoneul, pe care, de cele mai multe ori, le obtin.
• Calatorii sunt avertizati sa foloseasca bani lichizai, nu cadrul, pentru a plati bunuri si servicii, pentru ca sunt foarte multe fraudele cu carti de credit. Au fost gasiti comercianti care au folosit informatiile de pe card si au facut cumparaturi ilegale din conturile clientilor, sunt avertizati turitii. Mai mult, li se spune ca ATM-urile, numeroase in orasele mari, sunt tinta hotilor de identitati si e mai bine sa fie folosite doar ATM-urile din interiorul bancilor.
• Americanii sunt sfatuiti sa fie precauti si cu prieteniile legate prin internet, cu tinere doritoare de o relatie stabila, pentru ca scopul este unul singur: santajul.

Amuzant mi s-a parut faptul ca exista o CIRCUMSTANTA SPECIALA. Nu e greu de ghicit, sunt cainii vagabonzi. Ma rog, cand ma gandesc ca am fost si eu victima unuia si am facut injectiile alea, nu mi se pare foarte amuzant, dar am vazut reactia unei profesoare americane venita sa ne predea niste cursuri de televiziune, in facultate. I-a vorbit fiicei ei la telefon o seara intreaga despre cainii vagabonzi, pentru ca micuta nu intelegea cum adica sunt niste caini pe strada, ai nimanui. Probabil ca problema asta o au multi americani si chiar europeni. In Croatia si Turcia am remarcat pisici vagaboande. :)

"Cainii abandonati sunt se gasesc peste tot in Romania si sunt in general tolerati. Cainii agabonzi sunt adesea hraniti si ii vezi in special prin parcuri sau in jurul parcurilor. Unele statistici arta ca un om e muscat in fiecare ora de un caine vagabond, in bucuresti, capitala tarii. Fiindca nu se stie daca acesti caini sunt vaccinati, trebuie luate masuri pentru prevenirea turbarii. Daca vedeti un caine care pare agresiv, cel mai bine este sa va schimbari ruta, pentru a-l evita", sunt indicatiile primite de turistii americani.

Recomandarile de calatorie se incheie apoteotic. "Accidentele de circulatie sunt cea mai periculoasa amenintare la adresa vietii cetatenilor americani care viziteaza Romania", crede departamentul de Stat. Romania e pe locul 126 din 134 privind calitatea drumurilor, potrivit Forumului Economic Mondial, cu doar 270 de km de autostrazi. Si, in timp ce drumurile din orasele mari si care leaga orasele mari sunt in general in bune conditii, restul sunt "prost reparate, neasfaltate, prost luminate sau inguste si cu marcaje lipsa". Si asta se combina cu sofatul "agresiv si/sau neatent", asa ca Romania are cea mai mare rata de victime pe autovehicul din Uniunea Europeana.

UPDATE: Constat ca de foarte multi cititori postarea nu e luata ca atare. Cei care au inteles ca as fi indignata de informatii, au inteles gresit. Avertismentul de calatorie vorbeste despre situatii cu care s-au confruntat si se confrunta si romanii. Dar am prezentat o imagine despre noi asa cum ne vad altii. Nu foarte diferit de cum ne vedem noi insine, spun unii, in timp ce alti cititori sunt indignati. Traiesc in Romania - asta ca sa raspund unui cititor care ma intreaba de cand n-am mai dat pe-acolo -, traiesc in Bucuresti, asa ca nu am iluzii. Ideea este ca prezentarea Romaniei mi-a raspuns unei curiozitati privind perceptia altora despre tara mea si a pericolelor din tara mea. Pana la urma, nu mi se pare dramatic - pericolele de la noi sunt infime pe langa ce se intampla in alte parti ale lumii, haideti sa nu exageram. Multi straini care traiesc in Bucuresti sau care au trait in Romania mi-au spus ca niciunde nu s-au simtit atat de in siguranta ca acolo.

Pranzul de la Bruxelles, o intalnire cu final asteptat

Cele trei ore de discutii de la Bruxelles au avut rezultatele asteptate: nu s-au luat mari decizii, dar s-au clarificat niste lucruri. Adica faptul ca francezii nu sunt protectionisti si ca europa este solidara, ca nu exista o divizare intre Europa vestica si bogata si cea estica si vulnerabila.

In rest, nu s-a aprobat un plan de salvare a Europei Centrale si de Est, cum isi doreau ungurii, cu finantare intre 160-190 de miliarde de euro, insa s-a stabilit ca fiecare tara sa fie ajutata in functie de nevoile ei. Mai multi lideri, atat vest-europeni cat si din regiune au respins abordarea "la gramada" a tarilor, intrucat situatia Ungariei este mult mai grava decat cea a Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Romaniei sau Bulgariei, spre exemplu.

Nici o aderare anticipata la zona euro nu a fost acceptata. Cum am scris inainte de intalnire, era de asteptat asa ceva. Ungurii sunt de inteles ca isi doresc protectia euro - si care alta tara din regiune nu ar vrea-o, Romania si Polonia au sustinut faptul ca moneda unica ar reduce vulnerabilitatea tarilor din regiune - dar statele din zona euro nu vor sa riste, iar Merkel a spus clar ca trebuie respectate criteriile de la Maastricht. Potrivit presei internationale, Jean Claude Junker, premierul luxemburghez, a spus ca s-ar putea arata o mai mare flexiblitate in privinta Mecanismului European al Ratelor de Schimb (ERMII) si ca tarile candidate la zona euro ar ptuea sta mai putin de doi ani in ERM. Romania insa nu este inca in mecanism, la fel ca Polonia, Cehia, Ungaria si Bulgaria.

Potrivit European Voice, oficiali ai statelor noi ale UE au admis ca doar in privinta ERM II ar putea exista flexibilitate, nu si in aplicarea criteriilor de la Maastricht, si au aratat ca au existat deja exceptii, Italia, Slovenia si Finlanda nefiind obligate sa stea doi ani in mecanism inainte de aderare.

In schimb a existat o noua declaratie de sustinere a presedintelui CE, Barroso, din partea lui Nicolas Sarkozy, care a aratat ca inainte de referendumul irlandez din toamna nu va fi ales un nou presedinte al Comisiei. Asta s-ar fi intamplat, in mod normal, la Consiliul din vara, dupa alegerile europene. Este varianta EUobserver.

Potrivit European Voice, Sarkozy ar fi fost ceva mai rezervat in sustinerea unei noi presedintii a lui Barroso. "I like Monsieur Barroso" - cuvintele presedintelui fracez au fost citite in doua chei diferite ce cele doua publicatii bruxelles-eze. European Voice considera ca au fost rostite fara entuziasm si nu reprezinta o sustinere fatisa a presedintelui Comisiei. Comparatia se face cu un moment din vara lui 2008, cand Sarkozy a spus: "Eu am un candidat" si l-a privit zambind pe Barroso.

Oricum, e clar ca presedintele CE isi continua campania, are sustinerea lui Berlusconi, probabil o va avea si pe a lui Sarkozy, intrucat fac parte din aceeasi familie politica europeana, iar cum popularii au mari sanse sa iasa din nou majoritari in Parlamentul European, nu este greu de prezis ca sansele lui Barroso pentru un al doilea mandat sunt destul de mari.

Se pare ca EUobserver e in eroare, din moment ce pe ideea unei rezerve a sustinerii lui Barroso de catre Sarkozy merge si jurnalistul de la Liberation, in postarea de pe blogul sau.