Cum se pot imbogati eurodeputatii? Si cu cat?

Who wants to be a millionaire? - cu acest concurs compara britanicii candidatura la alegerile europene, intrucat castigurile lor anuale au fost foarte mari pana acum.

Am citit doua articole din Gandul despre cati bani au facut eurodeputatii romani, le gasiti aici si aici, foarte interesante, si m-am gandit sa va arat cum se pot face bani si cam cati la Parlamentul European, intr-un mod cu totul legal.

Dupa alegerile din iunie 2009 se mai schimba putin lucrurile, in mod sigur sumele vor fi reduse, insa pentru eurodeputatii romani va fi mai bine intrucat salariile lor lunare vor fi mai mari decat pana acum. Ei vor primi 38,5% din salariul unui judecator la Curtea Europeana de Justitie, adica vreo 7000 de euro pe luna. Asa se credea initial, cand s-a votat aceasta decizie, insa indexat si actualizat la inflatie, aceasta suma devine – potrivit unor analisti britanici – 7665 de euro pe luna.

Asta e bine din punctul de vedere al unor parlamentari din tari mai putin generoase cu alesii lor, dar italienii, austriecii si irlandezii erau intr-o pozitie dezavantajata. Italienii castigau pe luna 11.000 de euro, deci noua formula de salarizare nu le era pe plac. Asa ca s-a decis ca trebuie sa fie “a win-win situation”, adica sa castige toata lumea si astfel exista posibilitatea de a trece pe noua schema sau de a ramane pe cea dinaintea alegerilor din 2009.

Pe scurt, doi englezi pe care i-am amintit intr-o postare anterioara si care au scris o carte despre modul in care ne jefuieste UE si cum sunt cheltuiti ineficient banii nostri, ai contribuabililor europeni, au calculat ca ar putea cu usurinta sa economiseasca 230.000 de euro pe an din 460.000 pe care ii pot primi de la Parlament.

In cartea lor, “The Great European Rip-Off”, Matthew Elliott si David Craig, arata cum pot face bani europarlamentarii, facand economii din banii primiti de la PE, in cei 5 ani de mandat. Subliniez – nu spun ca atat au economisit sau la practicile pe care le voi arata mai jos au apelat si romanii, sau toti eurodeputatii romani, insa e o modalitate de a explica informatiile prezentate de Gandul si cum s-a modificat avutia eurodeputatilor in urma mandatelor la Bruxelles.

Cei mai multi bani ii putea economisi din angajarea personalului, asistentilor, pentru care primesc 202.968 de euro pe an. Unii eurodeputati au doi asistenti, altii doar unul. Statutul si modul de plata al asistentilor a fost reglementat acum, dar existau cazuri in care, oficial, un asistent era platit lunar chiar mai bine decat eurodeputatul. Numai in scripte, altfel, el primea o suma mai mica, iar diferenta o baga eurodeputatul in buzunar. Astfel de exemple au aparut prin presa britanica si cea germana.

Bani pentru un birou parlamentar in propria circumscriptie – 48.624 de euro pe an (neimpozabili), pentru care inteleg ca nu era nevoie sa prezinte chitante.

Diurna zilnica – 287 de euro pe zi, neimpozabili, pentru cele in jur de 40 de saptamani pe an, ceea ce ar duce la o suma de vreo 57.000 de euro pe an numai din aceasta diurna. Din acesti bani trebuie sa plateasca pentru cazare/chirie in Bruxelles si Strasbourg si pentru mancare. Au existat exemple, dramase in istoria institutionala, in care eurodeputati au dormit in birourile de la PE sa economiseasca bani, insa acum este interzis. Potrivit calculelor britanicilor, ar ptuea fi economisiti pe zi vreo 100 de euro din cei 287, daca locuiesti intr-un hotel de trei stele din Bruxelles, in care o camera cu mic dejun costa vreo 130 de euro, iar eurodeputatii pot lua mese la preturi mici in cantinele de la Parlament. Mancarea nu este cea mai gustoasa, sa stiei, am incercat-o si eu, iar sa o mananci 5 ani in sir.... e cam greu. Numai ca intr-o luna de 30 zile aceasta diurna inseamna 8610 euro, bani din care isi pot inchiria un apartament decent si pot manca decent si tot sa le ramane ceva.

Cheltuieli de calatorie – pana acum nu era nevoie sa prezinte biletul sa le fie rambursata contravaloarea acestuia (le sunt decontate cheltuielile de calatorie spre circunscriptie), ci doar partea din boarding pass cu care rami cand urci in avion. Parlamentul deconta un bilet la clasa economic si ceva mai bine de 100 de euro pentru fiecare 500 km. Media estimata este de vreo 300 de euro pentru fiecare calatorie saptamanala.

Alti 4000 de euro pe an primesc pentru calatorii in lume, in scopuri care au legatura cu PE. Evident ca unii au vizitat locuri exotice, cand era mai simplu sa faca o teleconferinta pentru a discuta ceea ce aveau de discutat.

Sistemul de pensii – pana dupa alegerile din 2009, fiecare eurodeputat beneficia de aceeasi pensie ca parlamentarii din legislativele nationale, dar exista posibilitatea ca voluntar sa contribuie si la un fond de pensii din UE. Pentru fiecare 1000 de euro pe care ii plateau ei, eurodeputatii, si o puteau face din fondul pentru cheltuielile administrative ale biroului din PE, cu conditia sa ii puna la loc, UE punea dublul acestei sume. Ei pot sa isi ia pensia dupa ce implinesc 60 de ani (in conditiile actuale, probabil dupa 63 dupa iunie 2009. Pot sa primeasca pensia, insa la o rata mai redusa, imediat ce implinesc 50 de ani.

In concluzie, britanicii arata ca din cei 468.000 de euro pe care ii pot primi intr-un an de zile (luati cifra cu o oarecare rezerva, romanii nu au acelasi salariu acum ca germanii, britanicii, italienii sau francezii – care au fost baza de calcul), pot economisi 230.000. Astfel:

Cat primesc: aprox. 468.000 de euro

* 70.000 salariu (la un salariu lunar de 5800 de euro – romanii au vreo 1200)
* 70.000 pensie
* 203.000 cheltuieli de personal (asistenti, experti consultati)
* 48.000 cheltuieli administrative ale biroului din PE
* 57.000 diurna zilnica
* 20.000 calatorii

Ce venituri ar putea fi folosite in interes personal – aprox 230.000 de euro:

* 70.000 salariu
* 100.000 cheltuieli de personal
* 30.000 cheltuieli cu biroul, administrative
* 30.000 diurna zilnica

Informatiile sunt interesante si intrigante. Subliniez: nu vreau sa spun ca atat au economisit eurodeputatii romani, ca ei apeleaza la smecherii pentru a pune bani la ciorap. Vazand insa cam cum se pot face bani in PE, poti citi cu nuante articolele colegilor mei din Gandul (care mie mi s-au parut interesante). Nu e vorba de miracole financiare, ci de realitatea roz de la Bruxelles. :)

Sunteti eurosceptici, euro-realisti sau euro-entuziasti?

E o intrebare care ma preocupa de ceva vreme, mai ales de cand am fost in Anglia. Paradoxal, intalnirile pe la think-tank-uri sau prin administratie pe care le-am avut intr-o perioada a programului meu acolo erau tot cu euro-entuziasti, intr-o tara considerata eurosceptica prin excelenta.

Acum citesc o carte interesanta, usoara, dar interesanta, foarte eurosceptica, probabil prima mea carte despre UE din biblioteca scrisa de niste eurosceptici. Se numeste "The Great European Rip-Off. Hot the Corrupt, Wasteful EU is Taking Control of Our Lives" si e scrisa de David Craig si Matthew Elliott. Are excese, fireste, dar multe argumente sunt sustinute cu informatii extrem de clare si la indemana si reale, incontestabile.

Ei bine, in tot acest context, am si eu o intrebare existentiala: sunt euro-entuziasta, eurosceptica sau euro-realista? Daca ar fi sa aleg impulsiv, as alege ultima varianta, dar trebuie sa marturisesc ca am traversat o perioada de euro-optimism, iar acum ma aflu intr-un balans intre euro-scepticism pe unele chestiuni legate de UE si euro-realism pe altele. Da, se intelege ca mi-am pierdut entuziasmul.... poate... pe alocuri... sau poate vad mult mai pregnant si partile rele ale UE... dar asta nu inseamna ca n-o sa merg sa votez la alegerile europene. Am o opinie pe care vreau sa mi-o exprim prin vot. Nu v-o zic!

Nu e un sondaj de opinie, dar m-ar interesa foarte mult voi cum va considerati? Si de ce? Euro-entuziasti... eurosceptici... euro-realisti sau... euro-indiferenti?:)

Henric VIII - La 500 de ani de la incoronare apare o poveste necunoscuta despre regele englez

Povestea lui Henric VIII pare bine cunoscuta: este regele care, din dorinta de a se casatori cu o femeie pe care a iubit-o, pentru care era nevoie sa divorteze, s-a rupt de biserica catolica si a pus temelia bisericii anglicane. Sorta Angliei s-a schimbat din ceea ce multi au considerat un capriciu al regelui in ceea ce priveste o femeie, Anne Boleyn, pe care a si decapitat-o in cele din urma.

Este ceea ce stiam. Si faptul ca a avut 6 sotii, dintre care a decapitat doua, si ca este tatal reginei Elisabeth I (nu, nu vreau sa ii spun pe romaneste, imi place mai mult numele ei in original). :)

Numai ca un serial tv de pe HBO, "Dinastia Tudorilor", m-a facut sa citesc mai mult despre epoca aceea si despre istoria lui Henric VIII. Dupa aceea am plecat in Anglia si acolo am cautat sa vizitez locurile care au semnificat ceva in epoca lui Henric VIII, am vazut portretele celor sase sotii in Camera Lorzilor si portretele dinastiei in galeria Tudorilor din National Portrait Gallery.

Anul acesta se implinesc 500 de ani de la incoronarea acestui rege care a marcat istoria Angliei si care si-a dorit atat de mult un mostenitor, un fiu. Este ironic cum mostenitorul lui, insa o fiica, Elisabeth, a devenit cel mai marcant monarh din istoria Angliei, domnia sa fiind cunoscuta prin numele de Golden Age (Epoca de aur).

Englezii vor marca asa cum se cuvine aceasta aniversare, prin expozitii, documentare, emisiuni radio si carti despre viata lui Henric VIII. Si, cu ocazia asta, a fost data publicitatii o poveste prea putin spusa, cea a formarii lui. Am citit-o in BBC History magazine, editata de (evident) BBC, sub titlul "Henry VIII, the boy who would be king". Ea este scoasa la lumina de David Starkey, unul dintre cei mai celebri istorici ai Marii Britanii.

Henry VIII a fost al treilea copil al regelui Henric VII, asa ca sansele lui de a fi mostenitorul tronului erau aproape nule. Fratele sau Arthur era sortit sa urmeze lui Henric VII pe tron si prin urmare a fost crescut la fel ca toti printii mostenitori oarecum alienati de familie, intr-un mediu care ii pregatea pentru rolul pe care aveau sa si-l asume mai tarziu in viata.

Asta a facut ca Henric VIII sa fie crescut impreuna cu sora sa, Margaret, de catre mama lor, Elisabeth of York. Mai mult de atat, el a fost tinut la Curte in copilaria sa, spre deosebire de fratele lui, astfel incat cunostea mai bine mersul acesteia si era si foarte popular, intrucat era foarte bun la jocuri si vanatoare.

Starkey sustine ca acest fapt l-a ajutat mai apoi, dupa moartea fratelui sau, cand a preluat tronul, in 1509. Istoricul britanic cauta in copilaria viitorului rege elemente care considera ca l-au influentat odata urcat pe tronul Angliei. Si gaseste aceste informatii in niste izvoare adesea ignorate de istoricii britanici de-a lungul timpului.

Henric VIII a fost crescut alaturi de mama lui, inconjurat de doamnele reginei, ceea ce explica atitudinea lui fata de femei, casatorie si iubire. Starkey spune ca cele sase casatorii sunt rezultatul a doua elemente: fie nu a avut niciun respect pentru casatorie, fie a luat-o prea in serios. In cea de-a doua situatie, pentru el casatoria avea o conotatie absolut romantica si echivala cu iubirea. Si-a iubit fiecare sotie in parte, dar in momentul in care iubirea pentru ele a incetat, a simtit si nevoia de a pune capat casniciei. Este oarecum amuzanta explicatia, mai ales cand te gandesti ca a facut tot posibilul sa poata sa se casatoareasca de fiecare data cand s-a indragostit: s-a rupt de Roma sau si-a decapitat doua dintre consoarte.

Izvoarele consultate si marturiile fostelor sotii il fac pe istoricul britanic sa conchida ca Henric VIII era incredibil de galant cu femeile, se simtea foarte bine in compania lor si avea nevoie sa fie inconjurat de femei, asa cum fusese in copilarie. Mai mult, cu sotiile lui era incredibil de tandru si de atent, ma rog, pana in momentul in care le decapita. :)

Pe de alta parte, faptul ca in copilarie n-a fost crescut ca un print mostenitor si ca a putut sa petreaca timp la Curte l-a facut, asa cum am spus ceva mai inainte, un cunoscator al obiceiurilor si totodata cunoscut elitei de la Curte.

Mult mai important insa a fost faptul ca a crescut alaturi de mama sa. Si pentru a intelege trebuie sa privim putin contetul istoric: tatal sau, Heric VII, a ajuns pe tron in urma Razoiului Roselor, adica razboiul intre doua dinastii, York si Lancaster.

Cea din urma a iesit invingatoare in urma bataliei de la Bosworth (1485), in care Henric Tudor l-a invins pe predecesorul lui la tron, Richard III, din dinastia York. Astfel o noua dinastie accede la tron, cea a Tudorilor, iar pentru a-si consolida pozitia Heric VII se casatoreste cu Elisabeth din dinastia York, fiica cea mare a regelui Edward IV. Acesta era fratele mai mare al lui Richard III, invins de Henric. Astfel, cele doua dinastii - York si Lancaster - au fost unite si apare dinastia Tudorilor.

Numai ca la acele vremuri oponentii stateau la panda, gata oricand sa restabileasca o ordine veche si o dinastie perdanta. Faptul ca Henric VIII a fost crescut de mama lui si s-a simtit intotdeauna ca apartenent la dinastia York i-a asigurat lipsa unei opozitii in anii de inceput a domniei sale. Astfel, copilaria sa alturi de mama nu are numai efecte asupra psihologiei regelui englez si a relatiei lui cu femeile, ci si implicatii politice. Cei din casa York i-au fost fideli pana in momentul in care Henric VIII s-a rupt de biserica catolica.

Asa ca pana la divortul sau si schimbarile politice si religioase in urma acestuia, Henric a fost un rege apreciat si iubit. Mai apoi s-a transformat intr-un tiran, insa David Starkey spune ca a ramas totusi neschimbat intr-o privinta: atitudinea lui fata de femei. "Este un poet", spune istoricul, "el se asteapta ca iubirea si casatoria sa fie acelasi lucru".

Ma gandeam cum un serial tv, cu actori frumosi si cu istoria prezentata intr-un mod entertaining te poate determina sa mergi la istoria reala. Eu si prietenul meu suntem fani ai serialului difuzat de HBO. Am cumparat din Anglia DVD cu primele doua serii - cea de-a treia de-abia a inceput sa fie difuzata in SUA, sper ca HBO Romania o va difuza din toamna - si am vazut si episoadele pe care le pierdusem la televizor. Am vazut si la Media Galaxy si la Diverta DVD-urile, asa ca daca va pasioneaza subiectul, merita cumparate. Serialul mi se pare bine facut si iti faci o idee destul de precisa asupra epocii. E adevarat insa ca s-au scris atatea carti despre viata lui Henric VIII, despre sotiile lui, despre povestea cu Anne Boleyn, femeia care a determinat ruptura de Roma si care este mama viitoarei regine Elisabeth, incat este destul de greu sa dai partea romantata a vietii lui la o parte pentru a sti doar adevarul istoric.

Oricum, Henric VIII este un personaj remarcabil, altfel nu s-ar scrie/s-ar fi scris atat despre el. Si orice poveste noua este interesanta, precum povestea din BBC History Magazine. Mai ales ca e despre o perioada inaintea epocii sale de glorie, in care isi au radacinile multe dintre deciziile lui luate in perioada domniei.

Jonathan Rhys- Meyers este Henric VIII in serialul de pe HBO. Un Henric extrem de sexi. un pont pentru doamnele care il admira pe tipul din reclama la Hugo Boss: Rhys-Meyers.

Recomandarile CEPS pentru autoritatile romane privind justitia si lupta anticoruptie (II)

Centre for European Policy Studies face, in studiul "Saveguarding the Rule of Law in an Enlarged EU: The Cases of Bulgaria and Romania" recomandari si autoritatilor de la Bucuresti. Aici sunt recomandarile pentru institutiile UE.

Siguranta legislativa

• Ministerele trebuie sa aiba capacitatea administrativa de a atribui si implementa analize de politici, analize cost-beneficiu si sa organizeze consultari publice asa cum este cerut de legislatia existenta.
• Infiintarea unei unitati care sa emita legislatie si sa unifice directiile similare din ministere, din care sa faca parte avocati si specialisti in stiinte politice, precum si reprezentanti ai ONG-urilor care sa verifice continutul si posibilele contradictii intre legislatia propusa si alte noi acte normative.
• Sa puna in practiva un proces mai transparent si participativ de formulare a actelor legislative si sa adopte reglementari care sa implice consultarea cu aomenii din profesie si cu ONG-urile.
• Eliminarea cerintei ca parlamentul si comisia juridica sa accepte trimiterea in instanta a parlamentarilor.
• Sa rezolve confuzia prezenta in Constitutie - printr-o schimbare a acesteia - referitor la statutul procurorilor, daca sunt magistrati sau agenti ai executivului - e nevoie de claritate si de o decizie politica pentru a separa cele doua categorii judiciare.

Transparenta si responsabilitatea institutiilor

• Sa introduca si aplice o definitie clara privind persoanele care s-ar ptuea afla in conflict de interese cand sunt numite intr-o functie publica; Agentia Nationala de Integritate trebuie sa fie responsabila pentru urmarirea aplicarii corecte a acestei definitii.
• Metodologia aplicata de autoritatile anticoruptie nu este suficient de personalizata si complexa - acestea trebuie sa isi multiplice sursele pentru a-si construi cazurile si sa nu se bazeze doar pe media si pe agentiile statului.
• Sa se asigure ca inistitutiile anticoruptie au personal suficient si, daca exista un deficit de candidati calificati, sa externalizeze serviciile printr-un proces transparent de licitatii.
• Sa se asigure ca sunt institutite reguli de securitate si institutionale ca sa nu existe scurgeri de informatii care sa fie mai apoi folosite in scopuri politice.
  

Independenta si profesionalismul sistemului judiciar si al altor institutii

• Sa introduca un control mai bun asupra stocarii documentelor in timpul procedurilor judecatoresti si sa stabileasca responsabilitati pentru judecatori sau grefieri daca apar scurgeri de informatii in timpul procesului.
• Resursele umane trebuie sa devina o prioritate in toate institutiile din sistemul judiciar - sa fie formulata o politica de resurse umane pentrui a se asigura calitatea pregatirii celor din sistem, calificarea celor care profeseaza sa fie prioritara fata de modernizarea tehnologiei.
• Sa introduca in sistem transparent de selectie a personalului la toate (si in special la cel mai inalt nivel) nivelurile. Nu exista criterii clare pentru evaluarea performantelor, iar daca exista, atunci nu se aplica.
• Introducerea unui sistem etapizat de alegere a Consiliului Superior al Magistraturii - la fiecare 2 ani - pentru a innoi componenta CSM cu o treime si pentru a obliga magistratii sa fie mai activi in procesul electoral al profesiei lor.
• Introducerea posibilitatii ca membri CSM sa fie revocati in orice moment in timpul mandatului lor daca nu sunt activi.
  

Protejarea drepturilor omului

• O mai buna punere in practica a deciziilor Curtii Europene de Justitie si a CEDO.

Monitorizarea Romaniei pe justitie nu trebuie ridicata, mecanismul trebuie prelungit cu inca 3 ani, nu anual - CEPS (I)

Centre for European Policy Studies (un think-tank prestigios de la Bruxelles), a publicat un studiu - "Saveguarding the Rule of Law in an Enlarged EU: The Cases of Bulgaria and Romania" - consistent despre situatia justitiei din cele doua tari.

Mie mi-au atras atentia recomandarile pe care le fac autorii atat institutiilor europene, cat si Romaniei.

Daca vreti sa consultati tot documentul, care inventariaza toate informatiile aparute pe reforma justitiei si lupta anticoruptie din rapoartele Comisiei Europene, din presa, din rapoartele ONG-urilor, el poate fi descarcat gratis de pe internet. Aici. In foto este indicata cu galben rubrica exacta unde se poate face asta.

Sa trecem insa la recomandari, care sunt in contradictie ce ne-am dori ca romani - adica ridicarea monitorizarii, sa nu mai fim un stat de rangul II in UE asa cum e situatia acum - dar care probabil sunt in concordanta cu ce ar fi cel mai functional pentru ca justitia noastra sa ajunga sa fie europeana.

Ce recomanda CEPS institutiilor UE?

• Daca taierea fondurilor europene este vazuta ca o potentiala sanctiune pentru Romania, recomandam abordarea "carrot and stick" (morcovului si batului, recompensa si pedeapsa): pedeapsa ar fi ca Bruxelles-ul taie toate fondurile pentru Romania, iar recompensa ca Romania poate sa primeasca bani pentru reformarea sistemului judiciar - odata ce justitia functioneaza cum trebuie, Romania poate primi bani si pentru alte domenii si va avea, in acelasi timp, oameni calificati in accesarea fondurilor.
• Mecanismul de cooperare si verificare (MCV) nu trebuie eliminat la sfarsitul perioadei de monitorizare de 3 ani. Desi formularea extinsa a obiectivelor (benchmarks) este utila pentru a acoperi mai multe reforme necesare, aceasta formulare generoasa si cuprinzatoare este adesea folosita de guvernul roman sa mascheze lipsa de progrese. O forma mai precisa de monitorizare si de definire a elementelor cuprinse in fiecare benchmark ar putea ajuta la responsabilizarea institutiilor nationale in realizarea obiectivelor.
• MCV nu trebuie prelungit anual.
• Daca va fi reinnoit pe termen mediu, pentru alti 3 ani, obiectivele MCV trebuie sa devina mai flexibile si mai bine definite pentru a permite renuntarea la monitorizare a domeniilor in care s-au inregistrat progrese fara a fi nevoie sa renunti la intreg mecanismul si sa permita introducerea unor noi domenii in care este nevoie de masuri.

Creeaza noul logo al produselor europene ecologice

25 iunie 2009 - deadline. 6000 de euro - premiu.

Uniunea Europeana are nevoie de un nou logo pentru produsele ecologice si a lansat un concurs pentru studentii la arte (in una dintre universitatile din cele 27 de state membre ale UE).

Acestia pot trimite propria creatie si pot castiga 6000 de euro si mandria de a vedea propria creatie pe milioane de produse din statele UE, sau 3500, respectiv 2500 de euro pentru locurile 2 si 3.

Aici puteti vedea conditiile de concurs si a accesa formularul electronic de inscriere. Aici alte informatii.

Bafta!!!

Fox il refuza pe Obama: un serial, mai important decat conferita de presa la 100 de zile de mandat

Fox este primul post de televiziune care a refuzat sa transmita conferinta de presa de miercuri a presedintelui american, prilejuita de bilantul primelor 100 de zile ale mandatului sau, informeaza Huffington Post.

Banul conteaza mai mult, se vede, in aceste vremuri de criza, motiv pentru care Fox nu renunta la difuzarea serialului tv programat in prime time, si implicit la publicitate, dar ii directioneaza pe cei interesati sa il vada/auda pe Obama pe alte canale: Fox News Channel si Fox Business Network.

ABC, CBS, NBC, CNN, MSNBC si CNBC vor difuza live conferinta de presa a presedintelui american, asa ca alternative exista.

Numai ca o vor face cu un cost substantial, pentru ca marile retele de televiziune americane, primele patru, pierd cam 10 milioane de dolari din publicitate prin aceasta decizie. Motiv de profunda nemultumire si tocmai de aceea se pare ca presedintii retelelor si-au exprimat nemultumirea in discutiile cu cei de la Casa Alba privind frecventa conferintelor de presa din prime time ale presedintelui si ingrijorarea fata de banii pierduti. De altfel, conferinta de miercuri va fi a treia a lui Obama de la preluarea mandatului, a treia in prime time. La un calcul simplist si simplu, noul presedinte i-a cam costat vreo 30 de milioane de dolari pe cei din marile retele.

Analistii vad in Fox un castigator nu numai ca nu renunta la publicitate, ci si pentru ca este un moment in care audienta este atent urmarita pentru a stabili tarifele de publicitate locala, iar Fox va fi singurul canal care va oferi divertisment ca alternativa la discursul lui Obama. Serialul "Lie To Me", politist, este urmat apoi de "American Idol", o alta emisiune urmarita in SUA.

Tot analistii argumenteaza ca Fox n-are o divizie de analiza a evenimentului, de aceea nu i-a fost greu sa ia aceasta decizie. Asemenea evenimente sunt transmise si analizate de Fox News Channel.

CEC-ul m-a taxat pentru propria sa eroare

Ma enervez de fiecare data cand trebuie sa platesc pentru neglijenta altora, de fiecare data cand interactionez cu o institutie in care oamenii nu-si fac datoria. Nu ma intereseaza ca unii dintre voi imi veti spune: mai, traiesti in Romania, ce naiba mai faci tam-tam pe asta, asa merg lucrurile, obisnuieste-te! Nu vreau asta si o sa scriu de fiecare despre episoade de-astea.

Acum este vorba despre CEC. Anul trecut, prietenul meu a primit doua amenzi de circulatie, pe care le-am platit la CEC chiar a doua zi, ca sa platim doar jumatate din suma. Politistul, atunci cand iti da amenda, iti spune ca o poti plati pe loc sau la CEC.

Trece o jumatate de an si vine vremea platii impozitului pe casa. La fisc, ce ni se spune: nu va putem incasa impozitul pana nu platiti doua amenzi de circulatie pe care le-ati primit anul trecut. Explicam ca amenzile au fost platite la CEC si ca avem chitantele acasa si femeia de la ghiseu e intelegatoare si ne incaseaza impozitul, urmand sa mergem la administratia financiara sa dovedim plata amenzilor.

Acasa nu mai gasim chitantele, asa ca solutia este sa mergem la CEC, sa cerem o dovada ca am platit amenda. Insa nu primim nicio explicatie de ce, intr-o era a informatizarii, CEC-ul nu a raportat la fisc achitarea amenzii. Eroare umana, neglijenta, naiba stie ce-o fi. Insa e greseala CEC-ului.

Dupa doua-trei saptamani primim telefon ca dovezile sunt gata. Asa ca merg ieri la CEC sa le iau si aflu ca am de platit un comision pentru ele. Pentru doua: 11,9 lei. Nu inteleg de ce trebuie sa platesc eu pentru neglijenta CEC-ului de a raporta achitarea unor amenzi, pentru ca de aici a pornit totul. daca CEC-ul isi facea datoria, nu mai aveam probleme la administratia financiara si nu mai aveam nevoie de acele dovezi, doua foi de hartie de aproape 6 lei fiecare. Stiu, nu e o suma mare, insa ideea ma deranjeaza.

Nu pot sa omit faptul ca am fost plimbata dintr-o parte a alta a sucursalei de pe Calea Victoriei, ca am fost trimisa la "doamna secretara", dar nu exista nicio placuta care sa imi indice care e secretara, adica tipa care statea de povesti cu colegele ei. Iar secretara, cu hartiile semnate, m-a dus la un ghiseu sa platesc. Acolo una dintre functionare vorbea la telefon, o alta statea, dar a zis ca nu vrea ea sa faca nimic ca nu stie.

Apoi s-au sfatuit daca sa faca una sau doua chitante, intrucat erau doua dovezi. Pana la urma - dupa indemnul meu sa faca in asa fel incat sa se miste mai repede, nu conteaza cate chitante fac - au ales sa treaca pe aceeasi chitanta cele doua dovezi.

M-a iritat teribil episodul si pentru ca am tras o fuga de la serviciu sa rezolv problema, in conditiile in care aveam de urmarit dezbaterile de ieri din Parlamentul European, iar femeile alea se lalaiau pe timpul meu.

Update: Sa-i evaluam pe europarlamentari! Dar relevant

M-am amuzat si oarecum revoltat vazand un sondaj al parlorama.eu care, luand informatiile de pe site-ul Parlamentului European, face un clasament al celor mai activi si al "loazelor" dintre eurodeputati. Aveti aici evaluarea delegatiei Romaniei. Acelasi demers l-am facut si eu in trecut, in iunie 2007, intr-un articol pentru NewsIn care a starnit mari nemultumiri in randul europarlamentarilor nostri. Le-am putut evalua activitatea numai dupa aderarea la UE, cand euro-observatorii audevenit deputati.

Apoi am gandit mai bine lucrurile, am ascultat argumentele unor oameni, argumentele impricinatilor si am aprofundat "smecheriile" care se fac in PE ca sa demonstrezi cat esti de activ si de important in grupul tau politic si mi-am dat seama ca o astfel de evaluare, dupa datele de pe site privind activitatea nu sunt neaparat cele mai relevante. Vad deja ca evaluarea parlorama.eu este considerata o stire demna de a ocupa un spatiu extins in presa si in dezbateri. V-o spun de la inceput: nu merita!!!!! Este ridicola si superficiala.

Parlamentarii primesc trei note: una pe prezenta, alta pe activitate si o a treia e media celor doua impartita la 100 (pe asta n-o inteleg, dar, ma rog). Cel mai activ eurodeputat roman Adriana Ticau, singura intrata in top 100 al parlamentarilor, aflata pe locul 90. Cel mai dezinteresat a iesit Titus Corlatean, situat pe locul 916 din 921.

Cum 921 cand sunt doar 785? Pai sunt evaluati toti cei care au dat prin Parlamentul European in acest mandat.

Numarul celor care au primit stelute - adica evaluari pozitive - este foarte redus: Adriana Ticau (PSE - PSD), Gabriela Cretu (PSE - PSD), Ovidiu Silaghi (ALDE - PNL), Silvia Ciornei (ALDE - PC), Renate Weber (ALDE - PNL), Adrian Severin (PSE - PSD), Maria Petre (PPE-DE - PDL), Radu Podgorean (PSE - PSD).

Restul, printre care se afla oameni care au fost destul de activi - si mult mai activi decat Silaghi sau Podgorean sau Ciornei, de exemplu - au primit evaluari negative.

Iata de ce cred eu ca nu este relevant:

1. Sunt evaluati la gramada, cantitativ, oameni care au stat in PE doi ani de zile sau cateva luni. Nu poti compara cantitativ rezultatele romanilor, care au capatat statut de eurodeputat de-abia dupa 1 ianuarie 2007, cu cele ale parlamentarilor din alte state UE, care au prins un mandat intreg. Pe de alta parte, si intre romani, unii au fost euro-observatori si au fost alesi in algerile europarlamentare, altii nu au mai prins un loc pe lista si, evident, n-au mai ajuns in PE, iar o parte dintre ei au renuntat la mandatul de eurodeputat pentru a participa in alegerile parlamentare si au stat foarte putin in PE.

2. Prezenta nu este un criteriu, intrucat la sedintele in comisii trebuia semnata o lista, dar nimeni nu verifica exact daca esti in sala. Multi dintre eurodeputati erau inlocuiti de asistenti, care semnau in locul lor.

3. In ceea ce priveste activitatea, aceasta trebuie bine cantarita. In general, sunt de urmarit rapoartele. Pentru ca importanta unui europarlamentar - bazata pe cat de activ este si de bine conectat in grupul politic - determina ce rapoarte si daca primeste rapoarte. Sa nu uitam ca cele mai importante rapoarte au fost date unor europarlmentari din alte state membre inainte ca romanii sa dobandeasca acest statut, asa ca romanii s-au batut pe ce a ramas la jumatatea mandatului. Rapoartele se obtin pe grup politic, iar acolo este desemnat eurodeputatul raportor.

Au existat cateva rapoarte semnificative obtinute de romani: de Severin, impreuna cu Lamassoure, care privea modificarea distributiei locurilor in Parlamentul European, Marian Jean Marinescu a avut un raport privind sistemul aeronautic european, sau Adina Valean, care a avut recentul raport pe reducerea tarifelor de roaming pentru SMS si transferul de date.

Sunt importante apoi rezolutiile, initiativele in acest sens, dar si daca ele au devenit reszolutii ale Parlamentului European sau nu. Unii dintre eurodeputati sunt campioni la declaratii scrise, ceea ce este o smecherie. Premianta Adriana Ticau este unul dintre cei care au facut uz de asta. Eurodeputatii iau cuvantul in plen cand negociaza asta in grupul politic, in functie de timpul alocat grupului politic si lor. Ei bine, ei care nu iau cuvantul in plen, pot depune declaratii scrise, care sunt contabilizate si inregistrate in evidentele PE si e ca si cum ai vorbi in plen. Lucru total fals.

Iar dintre cei care iau cuvantul in plen, o fac in numele grupului - ceea ce este important, intrucat comunica un mesaj - sau iau cuvantul in acea sesiune de one minute speech, care tine o ora la inceputul fiecarei sesiuni plenare si in care fiecare vorbeste fara o finalitate, doar pentru a se auzi vorbind? In cadrul one minute speech poti spune absolut ceea ce vrei, ed la a lauda un raportor, pana la a vorbi despre o chestiune care te preocupa, chestiune politica, fireste, dar este fara valoare, nu e luat in considerare oficial nimic din ce se zice.

Deci ar trebui sa cernem putin lucrurile si sa nu luam ca bune informatiile de pe orice site care apare, mai ales in contextul acesta, inainte de alegerile europene, cu putin inainte de lansarea campaniei electorale.

Ceea ce observ acum, ciudat, este ca stelutele Adrianei Ticau s-au modificat. Daca ea avea 5 stelute dimineata, acum ea are doar una. Asa imi arata site-ul, acum, joi, ora 23.30. Premianta pare Renate Weber, cu doua stelute.

Daca alegem sa evaluam cantitativ si superficial eurodeputarii, dupa situatia afisata pe site-ul PE, atunci trebuie sa ne uitam si la efectele initiativelor lor. Propunerile de rezolutie s-au concretizat in rezolutii si ce efect au avut ele. Rapoartele pe ce teme au fost? Au schimbat ceva in legislatia europeana, precum raportul pe reglementarea lobby-ului, sau au fost niste formalitati, precum cel pe procesul de invatare la adulti. Mai mult, au fost rapoarte pentru grupul politic, sau ale PE, raportorii au fost ai Parlamentului sau shadow rapporteurs, adica raportori ai grupului.

Daca nu sunt raportori, cate amendamente au depus eurodeputatii de-a lungul timpului si ce efecte au avut, au fost acceptate sau nu, au fost esentiale sau doar au schimbat un cuvant cu un sinonim, cum se mai obisnuieste?

Iar activitatea eurodeputatilor nu consta doar in elementele cuantificate pe site. Mai conteaza si ce evenimente organizeaza in PE, activitatea de lobby in grup sau pe langa alte grupuri politice si chiar vizitele pe care le organizeaza in PE. Unii au invitat jurnalisti, altii elevi merituosi din propria circumscriptie electorala. Sunt 100 de persoane pe care le pot invita anual, pe banii PE, adica ai nostri, ai contribuabililor.

(Aici pot aparea si abuzuri. Mi s-a intamplat sa fiu invitata de o doamna eurodeputat PSD-ista, intr-un grup de jurnalisti care scriu pe UE. Si am constatat ca eram vreo doi-trei astfel de jurnalisti, restul erau prieteni de-ai ei din presa, de la emisiuni de divertisment, unii, si niste rude ale prietenilor. Singura activitate pe care a programat-o a fost o vizita la PE, in care noua, jurnalistilor care se presupune ca scriu pe UE, ni s-a prezentat Parlamentul, precum unui grup de pensionari nordici care nu stiu nimic despre aceasta institutie.

Recunosc ca am fost suficient de nepoliticoasa sa plec de la acea vizita si sa ii comunic doamnei, prin asistentii ei, ca e bataie de joc o astfel de activitate, intrucat se presupune ca stii cum functioneaza PE, cati membri are si cate sedii, macar atat daca scrii pe UE. Si, evident ca m-a reclamat sefului meu ca n-am avut nici macar politetea sa merg sa ii multumesc pentru invitatia la Bruxelles. Ca doamna deputat a fost prea ocupata sa participe la acea vizita alaturi de invitatii ei, ca sa o intalnesc.)

Acestea fiinds spuse, haideti, dragi confrati, sa facem niste diferente, sa nu ne infierbantam la o astfel de evaluare. E adevarat ca multi dintre alesii nostri dorm in front la Bruxelles, precum cei de la Bucuresti, dar sunt unii care chiar au devenit apreciati in grupul lor politic si in Parlament pentru ceea ce fac. Atat cat sunt apreciati romanii, peste tot. Le ia mai mult timp sa convinga si sa demonstreze ca au o gramada de calitati si sunt calificati.

Presa care s-a infierbantat la o astfel de stire este fie necalificata, fie populista. Cei care stiu exact cu ce "se mananca" institutiile europene si PE, cel mult s-au amuzat si mai apoi enervat de modul aleatoriul al evaluarii.

UPDATE 1: Vad ca unii dintre eurodeputati au cazut in capcana sa comenteze: in Gandul si in Cotidianul.

UPDATE 2: Site-ul care a facut clasamentul eurodeputatilor s-a inchis. Din cauza numeroaselor plangeri.

Victimele soselelor

Poate ar trebui sa vorbesc despre oameni - dar televiziunile vorbesc despre asta de fiecare data de sarbatori. Eu ma refer la cateii pe care ii vezi aplatizati pe soselele Romaniei atunci cand faci o calatorie de cateva sute de kilometri.

De Paste am fost la mama mea in Ardeal, in Deva, si am mers cam 800 de kilometri, dus-intors. Si am vazut probabil 20 de caini calcati de masini.

I-am spus prietenului meu ca mi-as dori sa nu fie in situatia in care sa ii sara un caine in fata masinii. N-as suporta sa omoare un catel. Intr-o calatorie anterioara, pe aceeasi ruta, o masina in fata noastra a calcat un pui care traversa strada in urma mamei sale. iar aceasta s-a intors apoi la puiul apaltizat de masina care trecuse peste el. Si acum ma infior cand imi amintesc episodul, m-a durut sufletul, am vrut sa oprim, dar prietenul meu a avut dreptate: nu mai era nimic de facut, nu aveam cum sa adunam catelul de pe sosea sa il ducem la un veterinar, nu ii rupsese piciorul sau ceva de genul asta, il strivise cu totul.

De fiecare data ma intreb cine e de vina ca sunt atatea victime canine pe sosele. Sa fie soferii? Animalele? Autoritatile care nu au un program pentru reducerea numarului cainilor?

In Anglia, unde am trait ultimele trei luni de zile, singurele animale pe care le-am vazut pe soseaua din campus - nicidecum pe autostrada - au fost doua vulpi. Animale salbatice, adica. Am vazut cu totii cum autostrazile din strainatate sunt marginite de plase de sarma cel putin, daca nu de parapeti si garduri, pentru ca animalele sa nu poata patrunde pe carosabil. Astazi am vazut doi caini morti pe autostrada Bucuresti-Pitesti, pe o portiune (in sensul spre Bucuresti) unde este camp, nicio plasa, nimic. Nu e de mirare ca pe bietele animale le-a apucat traversatul strazii.

Stiu ca am o sensibilitate aparte cand este vorba despre animale si urmaresc cu regularitate emisiunile de pe Animal Planet gen Emergency Vet sau Animal Rescue. Cand vezi cat respect pentru viata acestor animale au in straiantate, te revolti ca noi suntem atat de lipsiti de compasiune. Si te revolti mai ales pe autoritati care nu au un program prin care sa sprijine asociatiile serioase care se ocupa de animale. Si ca nu au pedepse foarte aspre pentru stapanii de animale care le chinuie sau le abandoneaza. Cred ca nu vom putea fi considerati un popor civilizat pana nu vom respecta si drepturile animalelor si nu ne vorm stradui sa le salvam si sa le ingrijim precum ingrijim un membru al familiei, atunci cand le avem. Si sa ni le asumam, sa fim stapani responsabili.

Am observat si la cunostinte de-ale mele, oameni educati, cu resurse si, in general, bine intentionati, un comportament condamnabil, din punctul meu de vedere. Au niste caini aciuiati pe langa casa, sunt vagabonzi, dar ii haranesc, insa nu si-i asuma. Nu ii castreaza sau deparaziteaza, dar nici nu fac in asa fel incat sa ii indeparteze pentru totdeauna. Caini se intorc.

Un alt comportament condamnabil este al celor care au caini pe langa bloc, le-au facut custi, dar tot nu si-i asuma. Ii hranesc, se joaca cu ei, dar cam atat. E ca si cum ai avea un copil, dar te ocupi doar de partea frumoasa: te joci cu el, il plimbi, dar nu il duci la medic cand se imbolnaveste, nu il stergi pa poponet atunci cand se murdareste. Cam asa sunt si oamenii care au facut scandal cand hingherii au veni sa adune cainii si s-au batut cu ei sa nu ii ia. Pretind ca ii iubesc, dar daca o fac de ce nu ii iau in casa, sa fie niste animale de companie cu statut in regula si situatia sa fie civilizata? Acesti oameni nu iau in considerare si faptul ca acei caini foarte tandri cu ei ii musca pe altii care trec pe langa blocul lor. Eu sunt un exemplu in acest sens. Am trecut, in drumul meu spre serviciu, doi ani pe langa un astfel de caine: nu l-am bagat in seama, nu l-am mangaiat, nu l-am gonit. Si, intr-o dimineata, m-a muscat, asa i-a venit lui.

Stiu ca dezbaterea despre cainii vagabonzi nu are final, ca sunt o serie de probleme de discutat, ca sunt o multime de opinii. Nu vreau sa ma lansez in asta. Vreau doar sa vad mai putini caini cu matele intinse pe sosea, calcati de masina. Daca oamenii din sate ar tine cainii in curte si nu i-ar mai lasa pe strada, daca i-ar duce la castrat in loc sa le ia puii nedoriti si sa ii duca pe camp, acolo unde unii supravietuiesc si devin apoi noua generatie de caini vagabonzi, atunci situatia s-ar schimba. Si daca autoritatile ar fi mult mai drastice cu cei care isi abandoneaza animalele si mult mai active in a face adaposturi sau a-i ajuta pe cei cu bune intentii, dar fara resurse.

Cetatenia romana pentru moldoveni - Basescu irita partenerii occidentali prin declaratii populiste, fara niciun rezultat semnificativ pentru moldoveni

Am scris in urma cu cateva zile despre faptul ca in discursul presedintelui Basescu am remarcat ceva ce in mod sigur calca pe bombeuri UE: ideea de a urgenta si simplifica acordarea cetateniei romane moldovenilor. Din experientele mele anterioare si discutii cu oficiali europeni de-a lungul timpului, am vazut nemultumirea acestora privind o astfel de initiativa si semnalele mai mult decat clare au fost trimise la Bucuresti. Iata aici articolul meu de pe HotNews.ro.

Astazi am vazut reactii in presa internationala pe aceasta tema. In Financial Times si in EUobserver. Pentru a economisi timp si efort, aici si aici sunt rezumate in limba romana ideile celor doua publicatii.

Pe scurt, europenii se pronunta, unii on the record - ministrul afacerilor europene de la Praga, in numele presedintiei UE -, altii off the record impotriva acestei idei a autoritatilor romane de a simplifica si accelera procedurile de acordare a vizelor pentru un sfert din populatia Republicii Moldova. Stiu, veti zice ca sunt niste ipocriti si ca Spania sau Franta naturalizeaza an de an africani, oameni din afara Europei, noi de ce n-am face-o, mai ales ca moldovenii sunt europeni, fac parte din acelasi spatiu cultural cu toti cei de la vest de Prut.

Pe de alta parte, inflamarea UE pe aceasta tema este oarecum in van, dar Bruxelles-ul trebuie sa trimita semnale. A facut-o si acum doi ani, cand a fost aceeasi discutie, iar lucrurile la Bucuresti s-au intepenit. Basescu ii cerea atunci ministrului justitiei, Monica Macovei, sa urgenteze adoptarea legii cetateniei si sa simplifice procedurile, dar surprinzator, in doi ani, numarul cererilor a ramas acelasi: intre 800.000 si un milion. Presedintele a spus acest numar de fiecare data.

Articolul colegilor mei de la HotNews.ro, pe care va recomand sa il cititi, il gasiti aici, explica foarte bine cum functioneaza tot procesul asta de acordare a cetateniei, cat de lent este si de ce.

Avand toate aceste informatii, remarc populismul declaratiilor presedintelui Basescu atunci cand ameninta Chisinaul ca va acorda atat de multor moldoveni cetatenie si ii amageste pe cei care asteapta, plini de speranta, ca asta sa se intample. Basescu a facut aceste declaratii pentru romani, ca sa nu spuna ca presedintele lor nu are o pozitie transanta fata de Voronin si nu manifesta solidaritate cu fratii de peste Prut. Dar reuseste sa irite din nou UE - care a calificat clar drept declaratii politicianiste, in scopuri electorale - cu o poveste asupra careia i s-a atras atentia in repetate randuri. Ceea ce mi se pare cel mai grav este ca oricum nu se va intampla nimic - Romania se va conforma regulilor informale ale UE (cum ar fi sa acorde cetatenie pentru un milion de moldoveni in conditiile in care in UE sunt naturalizati anual mai putin de 800.000?).

Discursul lui Basescu pe aceasta tema trebuie dezbracat cuvintele pompoase si dorintele nobile si atunci observi ca nu ramane nimic.

Am vorbit despre oferta privind acordarea de cetatenie cu un cercetator de la un think tank londonez, European Council on Foreign Relations. Nicu Popescu este numele lui, am facut si un interviu cu el despre Moldova pentru HotNews.ro, aici, si va garantez ca este un bun cunoscator al situatiei din Moldova, nu numai pentru ca e cercetator pe zona respectiva, ci pentru ca e si moldovean. Traieste la Londra si e printre moldovenii care nu au cetatenie romana, asteapta sa o obtina de trei ani de zile. Daca vreti sa il cititi, are blog si este afiliat si blogurilor EUobserver.

Iata analiza lui asupra problemei cetateniei romane acordate moldovenilor, atat din punctul de vedere al analistului de politica externa, cat si de moldovean:

"Problema e ca Basescu face declaratii despre cetatenie... de cand?... de 5 ani. De fiecare data promite sute de mii de pasapoarte, dar progresul este destul de mic. Se creeaza impresia ca aceste declaratii se fac de dragul opiniei publice interne si in realitate nu se intampla nimic.

Basescu starneste foarte frecvent valuri care ajung in toata Europa, pana la Londra si Bruxelles, cand in realitate politica de acordare a cetateniei nu se schimba si nu este accelerata. Si, in acest sens, ceea ce face Basescu in mare parte este sa agite spiritele, atat in Moldova, cat si in Uniunea Europeana, fara a facilita real acordarea cetateniei.

Reactia Uniunii (n.r. de a nu fi de acord cu naturalizarea atator cetateni extra-comunitari) este normala. Daca ar fi vrut sa-si deschida portile pentru cetatenii Republicii Moldova, ar fi eliminat obligativitatea vizelor. In conditiile in care mentine regimul de vize, este normal sa nu ii convina ca Romania acorda aceste cetatenii.

Dar nu asta e problema, ci cum se joaca in spatiul public chestiunea cetateniei. Basescu face foarte multe declaratii care atrag atentia asupra acestei probleme, in conditiile in care cetatenia se acorda foarte greu si foarte lent. In urma acestei politici declarative, Romania este supusa unor presiuni din UE, Moldova se sperie, este stresata, iritata, Rusia se pozitioneaza ca prieten al Moldovei, dar cetatenii care vor sa redobandeasca cetatenia nu o fac. In toata aceasta politica foarte declarativa, dar goala, a cetateniei toti actorii implicati - atat Republica Moldova, cat si Romania - au avut de pierdut."

L-am intrebat daca el crede ca noua lege a cetateniei va schimba situatia.

"Si in cazul Romaniei, mare problema cu legile este implementarea lor. Acelasi lucru se aplica si in cazul legii cetateniei. Este devreme sa stim ce se va intampla. In orice caz, daca Romania vrea sa joace un rol mai constructiv in aceasta privinta, cred ca problema cetateniei trebuie izolata si scoasa din spatiul public, discursiv. Cu cat se va vorbi mai putin despre asta, cu atat va fi mai eficient. Mai bine taci si faci, decat sa faci mare zarva", a conchis el.

Poate acesta este un mesaj care se aude si la Bucuresti.

Sarbatori fericite si un iepuras generos!!!!

Va doresc Paste Fericit si un iepuras generos, care sa va aduca ceea ce va doriti, fie ca e vorba despre liniste, sanatate, iubire, bani sau niste cadouri mai concrete! Si va mai doresc ceea ce imi doresc si mie: cumpatare la masa! :)

Stratfor: Romania are sansa sa devina o putere regionala sau terenul unei noi confruntari Rusia-Occident

Aceasta este concluzia unei analize a Stratfor publicata astazi, sub titlul "Sclipirile Romaniei mari?", dupa discursurile celor doi presedinti - Basescu si Voronin. Potrivit companiei de informatii si analiza, va fi foarte importanta perceptia kremlinului asupra discursului presedintelui roman.

"Pe de o parte, Rusia ar putea vedea Romania ca pe un jucator regional in ascensiune, care incearca sa isi impuna propriile interese si ar putea cauta sa negocieze cu bucurestiul. Insa Moscova poate considera amestecul Romaniei in Moldova ca pe deschiderea unui nou front al confruntarilor dintre Occident si rusia, cu Bucurestiul drept cel mai apropiat reprezentant al Occidentului. In acest caz, Rusia ar putea fi mult mai putin sensibila la interesele Romaniei, ceea ce ar putea duce la o confruntare cu focuri de artificii", sustine Stratfor.

Recunosc ca in ultima perioada analizele acestei companii cunoscuta candva si sub numele de CIA din umbra nu mi se par foarte convingatoare, ca am constatat lucruri care nu se sustin sau neconvingatoare.

Totusi, perspectiva analizei este interesanta. Stratfor crede ca Moldova are si valoare strategica pentru Romania, dar reprezinta si niste riscuri privind securitatea sa.

In ce consta valoarea strategica?

* in pozitia sa geografica si in faptul ca este o zona tampon intre Romania si Rusia

Analiza explica faptul ca existenta trupelor ruse in transnistria are o semnificatie aparte, pentru ca plaseaza conflictul inghetat din regiune in apropierea Romaniei. "Moscova il poate oricand reaprinde, daca asta serveste intereselor Kremlinului - iar Bucurestiului i s-a reamintit asta prin razboiul din Georgia din august 2008".

In ce constau riscurile?

* Moldova este paradisul grupurilor infractionale privind traficul de droguri dinspre Asia Centrala spre Europa, precum si o sursa si o ruta de tranzit pentru traficul de fiinte umane
* Cum Romania se situeaza exact pe ruta de trafic spre Europa, trebuie sa faca fata consecintelor negative ale activitatii infractionale din Moldova si nu are nicio putere sa combata problema

In acest context, Stratfor remarca faptul ca Romania ar avea acum oportunitatea sa devina o putere regionala. Romania a fost considerata mereu codasul regiunii ani de zile, si pe vremea comunistilor, si dupa. A fost izolata in timpul Razboiului Rece, in timp ce Iugoslavia a jucat la dublu, tragand beneficiile de pe urma acestei situatii. Dupa caderea comunismului, a ramas din nou in urma "rivalului regional", Ungaria, care a aderat la NATO cu cinci ani inaintea Romaniei si la UE cu trei.

Acum insa, situatia Romaniei pare alta, potrivit Stratfor: este tara cu cea mai mare populatie din Balcani - 21 de milioane, de doua ori populatia rivalei Ungaria si mult mai mare decat a tarilor din fosta Iugoslavie -, este membru al UE si NATO, iar criza financiara a reusit sa egalizeze situatia economica dintre Romania si Ungaria, mult apreciata in trecut.

"Intrebarea acum este in ce masura poate Romania si este dispusa sa adere la clubul exclusivit al tarilor care creeaza realitatile geopolitice conform propriilor lor interese (wow!)", indica analiza. Discursul presedintelui Basescu este vazut ca trimitand niste semnale foarte clare Chisinaului, niste avertismente ca Romania "este pregatita sa intervina in Moldova in mod direct - posibil prin forta".

"In conditiile in care masurile represive vor continua, Romania va analiza, in conformitate cu normele internationale, formele de asistenta umanitara si de protectie pentru cei a caror viata si integritate fizica sunt amenintate", este fraza din dinscursul presedintelui care a determinat Stratfor sa considere ca Romania ar parea decisa sa isi asume rolul de jucator regional.

In tot acest context, raspunsul Rusiei este esential si cheia in care Moscova va citi mesajul presedintelui Romaniei.

Bo-bama, prima conferinta de presa

Am asteptat cu nerabdare prima conferinta de presa a primului caine american, Bo. Obama si-a demonstrat din nou charisma (nu sunt fan Obama, dar ii recunosc calitatile). Pentru cei care vreti sa scutiti timp in a cauta filmuletul, iata-l aici (credit NBC):



Pretiosii corespondenti de la Casa Alba - m-am nimerit langa ei in sala de presa la G20 si le-am auzit comentariile deloc flatante la adresa celorlalti jurnalisti, care i-au pus intrebari presedintelui american - l-au intrebat pe Obama daca il lasa pe catel sa i se urce in pat si l-au provocat sa repete ceea ce a spus Truman cand si-a luat caine: In sfarsit am un prieten in Washington.

Obama i-a asigurat ca Bo n-are ce cauta in patul lui si si-a exprimat ingrijorarea ca gradina lui Michelle e in pericol, pentru ca acestor caine le plac rosiile. "Nu cred ca avem rosii in gradina", i-a replicat sotia.

Recunosc, Obama e simpatic in filmuletul asta impreuna cu micul (ma rog, mic la varsta, ca altfel e un catel dodolot)Bo.

Isarescu ii replica lui Boc: Adoptarea timpurie a euro ar crea probleme

Zilele trecute premierul Boc a luat-o pe urmele fostului sau omolog ungur, care insista ca statele est-europene ar trebui integrate in zona euro mai rapid ca sa fie protejate de criza financiara. Mi se pare ca prostia se propaga peste granita de vest.

Mie mi se pare o prostie sa vrei sa intri in zona euro - lasand la o parte ca suntem acum departe de indeplinirea criteriilor nominale de la care europenii nu fac abateri - in conditiile in care nu ai luat masuri structurale, pentru a fi aproape de convergenta reala.

Cum un responsabil al FMI a sugerat ca aderarea mai rapida la zona euro ar reduce din problemele statelor est-europene in conditiile crizei economice, premierul crede ca o astfel de idee e justificata. Doar are legitimarea FMI:

"Eu cand am pus in discutie devansarea lui 2014 ca aderare la moneda euro, am fost ironizat spunand ca nu stiu ce vorbesc. Acum se ajunge la ceea ce am spus. Cu cat Romania ajunge mai repede in zona euro cu atat este mai bine pentru toata lumea. Si pentru romani si pentru economie", a declarat premierul acum o saptamana pentru RRA.

Europenii, decidentii si cei de la BCE, nu iau in seama astfel de declaratii - precum cele ale premierulor ungur si roman (lui Gyurcsany i-au spus clar la pranzul informal de la Bruxelles, din 1 martie, ca nici nu se pune problema) si probabil ridica din umeri: "lasa-i sa vorbeasca".

In ceea ce priveste sugestiile FMI, evident ca au fost deranjati de astfel de idei, pe care le vad ca pe o tentativa anglo-americana de subminare a zonei euro, care - per total - se tine destul de bine in aceste conditii de criza.

Le ajunge ca ii au pe italieni, greci si irlandezi in zona euro acum, nu au nevoie de alti factori destabilizatori, cum sunt tarile est-europene, cu economii inca prea fragile sa faca fata unei monede puternice precum euro. (Veti zice ca grecii si italieni ameninta cu iesirea din zona euro. Cred ca sunt doar declaratii politice, in ce situatie ar fi acum Grecia daca nu ar avea moneda unica? Si cum s-ar realiza, practic, iesirea din zona euro? In cat timp s-ar ptuea emite noile monede, ar putea reveni la lira sau drahma?)

Am remarcat astazi ca guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a iesit cu o declaratie care pare o replica la ceea ce a spus Boc. Continutul este deja cunoscut, e un refren pe care l-a tot rostit: "Adoptarea timpurie a monedei euro poate provoca probleme", il citeaza RFI.

"Adoptarea euro nu se poate substitui politicilor de ajustare. Adoptarea euro ar fi benefica pentru societatea romaneasca, acesta este un truism, asa cum convergenta este de dorit", afirma Mugur Isarescu. Numai ca dorinta este alta decat putinta, iar decizia depinde atat de Comisia Europeana, cat si de statele membre.

Mi se pare inutile si stupide declaratii precum cea a premierului. Este clar ca in conditiile in care este economia Romaniei, lucrurile nu trebuie grabite. Si nici nu este posibil sa fie grabite, iar Isarescu o spune si el, din nou: "Banca Centrala Europeana a reiterat faptul ca sub nici o forma nu se poate adopta euro, daca criteriile de convergenta nu sunt indeplinite".

In plus, el mai remarca ceva: o eventuala abatere de la calendar trebuie atent pregatita, pentru ca ar putea fi perceputa negativ pe plan international.

Ma intreb daca este momentul acum sa vorbim despre aderarea la euro, despre devansarea ei. Vorba lui Isarescu: "Cat de usor ne va fi sa intram in zona euro, cand noi nu suntem in stare sa construim o autostrada?"

Cui ii pasa de discursul lui Obama despre economie, sa-l vedem pe Bo!

Obama va prezenta astazi, intr-un discurs la Georgetown University, masurile administratiei de la Washington pentru a iesi din recesiune. Da, un alt discurs despre economie, ar parea sa spuna presa americana pe care tocmai am rasfoit-o, pentru ca asteptarile in ceea ce-l priveste pe noul presedinte azi sunt mari, dar pe un alt subiect: familia Obama isi va prezenta azi oficial catelul, pe simpaticul Bo (foto AP, via The Huffington Post).

Bo este un catel de apa portughez, am gasit intr-o traducere - daca era gresita, gresesc si eu, dar nu ma prea pricep la rase de caini - si e extrem de simpatic, dupa cum vedeti si in fotografie. Inteleg ca genul asta de catei sunt foarte energici si agitati, dar a fost preferat de familia Obama pentru ca este o rasa la care Malia, una dintre fiicele lor nu e alergica.

M-am amuzat putin citind presa de peste Ocean si vazand ca este o intreaga dezbatere privind faptul ca Bo nu este un catel dintr-un adapost, o potaie, asa cum spusese initial Obama. in momentul in care a anuntat ca le-a promis fiicelor lui un catel, el si-a exprimat preferinta de a salva unul dintre animalele dintr-un adapost, spre mare bucurie a activistilor pentru drepturile animalelor.

Ei bine, Bo nu prea pare un catel abandonat, desi s-a lucrat la un scenariu de genul acesta: adica Bo a fost luat dintr-o canisa din Texas si asa a ajuns intr-o familie din washington. Numai ca stapanii sai nu s-au putut acomoda cu micutul si astfel a intrat pe fir familia Kennedy, care a luat catelul pentru a nu fi trimis inapoi la canisa si l-au dat la dresor, cu gandul sa il ofere cadou familiei prezidentiale. Acum dezbaterea din SUA e: poate fi considerat Bo un caine abandonat? Eu zic ca e cel mult respins. Altii zic ca "micutul portughez" a fost din start pregatit pentru fiicele lui Obama.

Asa ca activistii sunt nemultumiti, desi exista printre ei unii pentru care in dreptul statutului lui Bo pare sa scrie: abandonat. :))

Oricum, catelul pare foarte simpatic, iar interesul jurnalistilor acreditati la Casa Alba este astazi - cel putin in prima parte a zilei - axat pe Bo, mai degraba decat pe discursul lui Obama. Firesc, oarecum, pentru ca ne-am saturat sa tot auzim de criza, nu?, mai avem nevoie sa si zambim.

Presedintele Obama pare sa se fi imprietenit deja cu Bo. (foto AP/ via breitbart.com)

Care va fi soarta Parteneriatului Estic al UE in contextul evenimentelor din Moldova?

Fortele de opozitie din Moldova sunt cu ochii indreptati spre Uniunea Europeana de unde asteapta sprijin. Voronin este si el cu ochii pe UE cand isi reafirma, intr-un interviu acordat cotidianului spaniol El Pais, orientarea pro-europeana, indicand dorinta sa ca Moldova sa fie tara asociata a UE. Evenimentele din ultima saptamana si jumatate din Republica Moldova au aratat insa o Uniune Europeana prea putin dispusa sa se implice.

Javier Solana a condamnat violentele de la Chisinau, considerand inacceptabila distrugerea cladirii unei institutii a statului, in timp ce comisarul pentru relatii externe Benita Ferrerro-Waldner a facut apel in week end la autoritatile moldovene sa garanteze respectarea libertatilor si a drepturilor democratice, salutand decizia de renumarare a voturilor.

Probabil ca oficialii europeni, dupa ce digestia mesei de Pasti va fi fost facuta, vor deveni mai activi si mai interesati de Moldova incepand de saptamana asta, cand vor reveni din vacanta. Cred ca este in interesul lor sa o faca. Pentru ca in mai putin de o luna, pe 7 mai, va avea loc summit-ul de lansare a Parteneriatului Estic, forma de cooperare oferita de UE fostelor republici sovietice Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova si Ucraina. Daca Europa nu se poate implica in rezolvarea situatiei din Moldova, atunci mult trambitatul Parteneriat Estic nu prea are niciun viitor.

In ultimele luni am avut discutii cu inalti oficiali din DG Enlargement (directia generala pentru extindere) din Comisia Europeana si cu oficiali britanici din departamentul de extindere europeana din Foreign Office. Ceea ce am citit printre randuri atunci cand i-am intrebat despre sansele Moldovei de a deveni candva membru al UE a fost total lipsit de speranta pentru tara de peste Prut. Pe langa evidentele probleme privind faptul ca nu este o democratie functionala - lucru demostrat din plin de evenimentele din ultima saptamana -, are o situatie economica dezastruoasa - este cel mai sarac stat din Europa - si un conflict care nu pare sa fie aiba o solutie: conflictul din Transnistria.

Toti asteptau alegerile de la Chisinau inainte de a vorbi despre noi conditii pentru un acord de parteneriat si cooperare, dar, pe de alta parte, aduceau in discutie Parteneriatul estic, ca instrumet al relatiilor UE - Republica Moldova.

Potrivit acestuia, relatiile UE cu cele sase foste republici sovietice ar urma sa se desfasoare sub forma unor acorduri de asociere, ceea ce ar insemna o faza superioara a relatiilor dintre cele doua parti. Daca analizezi exact ce li se ofera acestor tari, iti dai seama ca este un substitut la aderare (textul integral al documentului este aici):

• includerea progresiva a acestor tari in economia UE, prin zone de liber schimb, care vor include toate schimburi comerciale, inclusiv cele de energie, dar si o intergrare economica regionala, prin crearea unei comunitati economice de vecinatate, prin acorduri bilaterale
• UE ofera partenerilor "pacte de mobilitate si securitate", care presupun lupta impotriva migratiei, modernizarea sistemelor de azil, structuri integrate de gestionare a frontierelor pentru a se ajunge la obiectivul final si probabil cel mai important ELIMINAREA VIZELOR DE CALATORIE
• in privinta vizelor, se urmaresc niste pasi succesivi, incepand cu facilitarea eliberarii vizelor, urmata de eliminarea taxei de viza si infiintarea unui numar mai mare de consulate si centre de eliberare a vizelor in regiune, ca, odata cu aplicarea eficienta a acordurilor de facilitare a eliberarii vizelor si de readmisie, sa se ajunga la negocierile privind eliminarea vizelor
• o mai buna mobilitate a fortei de munca, prin deschideri punctuale ale pietei muncii din UE
• securitate energetica sporita pentru UE si parteneri, printr-o serie de instrumente atat multilaterale, cat si bilaterale cu tarile din Parteneriatul Estic
• programe care sprijina dezvoltarea economica si sociala a tarilor partenere
  

Din punctul meu de vedere conditiile din Parteneriatul Estic sunt tot ceea ce poate si vrea UE sa le ofere acestor tari. Nu vor deveni membri ai UE. Dupa Croatia oricum usa Uniunii pare inchisa chiar si pentru Balcanii de Vest. Germanii au spus-o clar, prin programul politic al CDU facut pentru alegerile din acest an - si dat publicitatii acum aproximativ o luna - si prin vocea cancelarului Merkel. Berlinul vorbeste despre nevoia de "adancire a integrarii europene", nu de o extindere a UE, iar Merkel a subliniat ca este important ca UE sa invete sa functioneze cu 28 de membri. (Islanda probabil nu a fost luata in calcul in astfel de declaratii, sau poate ca a 28-a tara e Islanda:D, dar nu cred ca ar exista probleme in integrarea acestei tari, integrare despre care se vorbeste tot mai mult in Occident.)

Cum spuneam, Parteneriatul Estic este ceea ce ofera UE celor sase tari, constienta fiind ca nu le poate spune franc ca integrarea lor in UE, in conditiile in care isi doresc asta, este (aproape) imposibila. Astfel, acest instrument capata o importanta foarte mare atat pentru fostele republici sovietice, cat si pentru UE, intrucat este vorba de un parteneriat cu niste state cu resurse energetice sau cu infrastructura energetica esentiala.

Si, in aceste conditii, apare intrebarea privind viitorul acestui parteneriat, in conditiile raspunsului dat de UE la criza din Moldova. Bruxelles-ul ar trebui sa fie ingrijorat daca se gandeste ca in ultimul an au existat nu mai putin de trei crize majore in tarile din Parteneriatul Estic: Georgia, Ucraina si Moldova.

Si ar trebui sa se gandeasca putin cum va arata intalnirea din mai dintre cei 27 de sefi de stat si de guvern din UE si cei sase lideri ai tarilor partenere, cum liderii Europei democratice vor sta la masa cu sase autocrati estici.

Raspunsul Europei la razboiul din Georgia a fost semnificativ, la criza gazului din Ucraina la fel, se asteapta ca si in acest caz, al evenimentelor din Moldova, sa fie pe masura. Chiar daca la inceput n-a stiut pe baza caror informatii sa reactioneze (o ipoteza a unui cercetator la European Council on Foreign Relations, un think tank de la Londra), cred ca acum este cazul ca Bruxelles-ul sa ia in calcul faptul ca de aceasta criza depinde modul in care vor fi percepute viitorul si eficienta Parteneriatului Estic, pe care vrea sa il lanseze cu pompa peste trei saptamani.

Semnati petitia SAR pentru Moldova

Societatea Academica Romana a initiat o petitie legata de nerespectarea drepturilor omului in Republica Moldova. Semnaturile vor fi trimise Parlamentului European, pentru a semnala incalcarea drepturilor omului intr-o tara aflata la granita Uniunii Europene.

Potrivit informatiei postate pe site-ul SAR, aceasta solicita:
1. Recunoasterea oficiala a realitatii ca principiile democratice nu sunt respectate in Moldova, si sprijin occidental neconditionat pentru aplicarea acestora, ca in cazul tarilor Baltice la inceputul anilor ’90.

2. Presiuni diplomatice asupra autoritatilor de la Chisinau pentru incetarea reprimarii manifestatiilor si eliberarea imediata a protestatarilor arestati.

3. Organizarea de urgenta a unei mese rotunde, ca formula de negociere politica, coordonata de Uniunea Europeana, cu participarea tuturor partidelor din Republica Moldova, pentru a se asigura aplicarea regulilor democratice si pentru asigurarea unor alegeri corecte si a libertatii presei.

Pentru a semna petitia, trimiteti un mail la adresa office@sar.org.ro.

Petitia se gaseste aici:
in Ro: http://www.sar.org.ro/index.php?page=articol&id=354
in En: http://www.sar.org.ro/index.php?page=articol&id=355

Exista vreo legatura intre protestele din Moldova si cele din Georgia?

Am citit o analiza Stratfor si am publicat aici ideile sale principale, dar mie mi se pare ca sunt niste lucruri care nu se leaga. Analiza zice asa:

Moldova da Statelor Unite si Europei ocazia sa loveasca si mai aproape de inima Kremlinului. Chiar daca Rusia crede ca a marcat pana acum puncte in discutia privind scutul antiracheta american din Europa, considerand ca vecinatatea sa apropiata este la adapost de influenta occidentala, Stratfor considera ca "desi nu a fost demonstrata inca o implicare a SUA in protestele din Moldova, Washingtonul poate folosi situatia de la Chisinau pentru a reaminti Kremlinului ca are multe parghii - in multe culori - pentru a dezechilibra Rusia".

Numai ca Occidentul a avut pana acum, cel putin la nivel public, o reactie extrem de palida. OSCE a spus ca alegerile au indeplinit standardele internationale si ca au fost organizate bine si pasnic, in timp ce declaratiile Europei si ale SUA au fost de neimplicare, cerand ambelor parti sa renunte la violenta, dar fara sa spuna un cuvant despre fraudarea alegerilor sau sa ceara o renumarare a voturilor. Ceea ce se va intampla acum, cand Voronin a cerut Curtii Constitutionale sa faca acest lucru.

Pe de alta parte, am remarcat ieri pe televiziunile internationale ca Moldova este inexistenta, ca toata atentia s-a concentrat pe protestele din Georgia pentru indepartarea lui Saakasvili. Discutam cu un prieten despre coincidenta aceasta, proteste la Chisinau si la Tbilisi, si despre confruntarea SUA-Rusia din regiune prin influenta pe care o au in aceste tari.

Si vorbeam despre un troc, un trade off, cat de posibil ar fi acesta. Adica situatia arata asa:

• Moldova este considerata in sfera de influenta ruseasca, in timp ce Georgia este in sfera americana. In ambele tari se protesteaza si se doreste indepartarea liderului - in primul caz pro-rus, in al doilea pro-occidental.
• SUA are interese in regiunea Georgiei mult mai mari decat in regiunea Moldovei, iar reactia palida la ceea ce se intampla in Moldova indica faptul ca fie nu le pasa foarte mult, fie sunt concentrati pe altceva, fie sunt intr-o oarecare expectativa.
• Ma intreb daca ar putea exista, intre Moscova si Washington, o discutie de genul: atata vreme cat voi nu va bagati in Moldova, sa spuna rusii, si sunteti de acord sa se pastreze statu quo acolo, noi nu ne manifestam mai puternic in Georgia. Situatia este diferita in Georgia decat anterior, cand existau manifestatii impotriva lui Saakasvili. Acum toate cele 17 grupuri de opozitie pro-ruse sunt unite si exista si voci de la putere, din guvern, care se pronunta impotriva presedintelui.
• Rusia si-a consolidat pozitia in Georgia, dupa august 2008. Georgia a pierdut controlul asupra regiunilor secesioniste Abhazia si Osetia de Sud, iar acum regiunea din Adjara din sud, importanta pentru Georgia pentru ca acolo este portul Batumi si se afla principalele rute energetice spre Turcia, ar putea urma exemplul celorlalte doua regiuni. Adjara a fost regiunea care s-a ridicat impotriva lui Saakasvili in 2004, dupa revolutia roz, si care nu i-a iertat presedintelui faptul ca acesta a reprimat revoltele si asteapta momentul propice sa transeze situatia.

Daca ar exista astfel de discutii, daca ar fi pusa problema unui troc, atunci eu nu vad o schimbare a situatiei din Moldova. Pentru ca pus sa aleaga intre Moldova si Georgia, mi se pare evident ca Georgia e mult mai importanta strategic.

Mi-am intins antenele si incerc sa gasesc raspunsuri la aceasta intrebare pe care o am. Exista acum vreo legatura intre ele doua, ar putea exista un troc? Poate e o simpla coincidenta, poate alaturarea celor doua este fortata. Insa adesea mi s-a spus sa nu cred in coincidente de acest fel.

We Will Rock You - un musical ce combina muzica trupei Queen si o poveste gen Matrix

Cand vizitati Londra, trebuie sa mergeti la un teatru, spectacol, musical, e o experienta minunata. Eu am vrut sa merg la We Will Rock You, o poveste cu muzica trupei Queen care se joaca la Dominion Theatre (Tottenham Court Road e cea mai apropiata statie de metrou, de fapt, chiar in fata teatrului) de 7 ani de zile. Criticii inteleg ca au fost foarte duri cu spectacolul, insa publicului i-a placut, dovada ca se joaca de atatia ani, seara de seara, iar cand am fost eu, intr-o miercuri, era full.

Povestea seamana cu Matrix, daca-mi permiteti comparatia: actiunea se petrece in viitor, pe Planet Mall, in lumea fetelor si baietilor Ga Ga, care se imbraca la fel, carora le place aceeasi muzica - a boys and girls bands si electronica -, o lume in care nu exista identitati, muzica rock este interzisa, la fel si cantarile live.

Dar exista o rezistenta, the Bohemians, care il cauta pe cel ce va readuce muzica live, rock-ul inapoi. El este the Dreamer, este cel care va cunoaste cuvintele sacre - versurile Bohemian Rapsody - caruia i se va revela o chitara ascunsa intr-o stanca.

Ga Ga kids

Galileo, un tanar rebel, este candidatul potrivit pentru a salva rock-ul, alaturi de iubita lui, o fata non-conformista careia ii va spune Scaramouche. Daca va reusi sau nu sa scape de prigoana lui Killer Queen - regina rea a Planet Mall, care i-ar putea exila pe un taram numit Seven Seas of Rhye, unde sufletul lor ar fi golit - ramane de vazut.

Galileo, Scaramouche si Pop

Lasand povestea la o parte, am avut parte de trei ore minunate de muzica live, de muzica trupei Queen, iar artistii sunt cu adevarat niste profesionisti care canta, danseaza, interpreteaza. La fel de buna este si trupa care ii acompaniaza. Am avut sansa sa gasesc bilete in primul rand, asa ca am fost chiar langa scena. Din pacate nu am putut folosi aparatul de fotografiat (imaginile sunt de pe site-ul oficial) ca sa facem si un filmulet, pentru ca ne-ar fi dat afara din sala. Nici macar o fotografie cu telefonul mobil nu era acceptata, asa ca nu am riscat, mai ales ca eram foarte vizibili acolo in fata.

Spectacolul, punerea in scena sunt impresionante. La Bucuresti am vazut Chicago, iar pe bilet am platit la vremea respectiva o caruta de bani, dar punerea in scena mi s-a parut chiar saracacioasa dupa ce am vazut spectacolul de la Londra. Am gasit pe Youtube un filmulet cu secvente din spectacol, sa vedeti despre ce e vorba. Este momentul de final, dar distributia este schimbata acum fata de ce e in filmulet.

Cuvintele sunt prea sarace sa exprime ceea ce se petrece pe scena. Experienta a fost la fel de tare precum cea de la un concert cu adevarat bun. Am cantat de la un capat la altul si m-am simtit din nou adolescenta, ca in liceu, perioada in care ascultam albumele trupei Queen in continuu.

Daca veti vizita Londra, merita sa mergeti la un musical, iar daca va place muzica trupei Queen, alegeti-l pe asta. Nu degeaba se joaca de sapte ani. Nu sunt critic de teatru, insa sunt un spectator caruia i-a placut la nebunie ceea ce a vazut. E o experienta!

G20 - Obama: Nu sunt presedintele Japoniei

Sala conferintei de presa, de 800 de locuri, a fost plina cand a vorbit presedintele american. Daca toate conferintele erau anuntate pe ecranele aflate in centrul de presa, despre cea a lui Obama nu s-a cmunicat nimic oficial.

"Stii unde are loc conferinta de presa a lui Obama?", m-a intrebat un jurnalist american. Asa am aflat ca va fi organizata una. Apoi s-a facut o coada la intrarea in spatiul de conferinte si am avut norocul ca am fost destul de in fata, pentru ca, pe masura ce se apropia momentul, se adunau din ce in ce mai multi jurnalisti. Probabil ca am stat mai bine de o ora asteptand sa se permita accesul in sala. Evident, jurnalistii acreditati la Casa Alba au fost bagati in fata si au ocupat primele randuri, spre revolta colegilor de breasla mai putin norocosi, care au stat la coada.

Obama a inceput cu niste declaratii, dupa care a anuntat ca are o lista cu jurnalisti care sa ii puna intrebari, dar ii va alterna cu altii din sala, care nu sunt americani. A fost evident ca si-a luat masuri de siguranta, pentru ca intrebarile puse de acestia i-au ridicat mingea la fileu.

Marturisesc ca nu sunt un fan al lui Obama, departe de mine tot acel entuziasm in ceea ce-l priveste, vazut atat in randul presei, cat si al oamenilor obisnuiti, dar am considerat intotdeauna ca are o retorica buna, ca isi rosteste disursurile extrem de bine si, evident, acestea au efect asupra publicului.

Ei bine, am constatat ieri ca la intrebari are o viteza de reactie mai mica, sta si le gandeste, incepe fraze pe care nu le termina, mi s-a parut ca isi gasea greu cuvintele.

Asta la inceput, pentru ca mai apoi s-a relaxat si a inceput sa glumeasca cu presa. Cand a vazut ca jurnalistii sunt un public captiv - cei americani probabil ca ii trimisesera intrebarile dinainte, iar cei straini erau prea coplesiti ca ii pun o intrebare lui Obama - a inceput sa fie din ce in ce mai sigur pe el.

A subliniat mereu ca e new kid on the block, ca probabil de asta liderii mondiali nu au reiterat criticile la adresa Americii pentru a fi cauzat aceasta criza si pentru ca probabil si alte tari din Europa si Asia au avut banci care au facut prostii.

Fotografia de mai sus este facuta intr-un moment in care lua intrebari de la jurnalisti, nu de la cei e pe lista. Toti vroiau sa fie alesi si mai mult decat sa ridice maine ii si strigau presedintelui: take Asia... take Japan...take Romania. "Guys, we're not bidding here", a raspuns Obama.

Intrebat de un jurnalist chinez cue politica itnerna ar trebui sa aiba China in aceste momente de criza, Obama a vrut sa spuna ca nu este in masura el sa faca recomandari sau sa spuna asta, pentru ca el este presedintele SUA. Fara sa isi dea seama, a facut o gafa:

"Sunt presedintele SUA, nu sunt presedintele Chinei, nu sunt presedintele... Japoniei, nu sunt presedintele niciunei alte tari de aicvi si responsabilitatea mea este pentru propriul popor", a spus el.

A cautat mult acea Japonie si tot nu i-a iesit. probabil dupa ce il va vizita pe imparat va afla si el ca japonia n-are presedinte. Nu stiu inca daca presa l-a taxat, dar in acel moment nu am vazut indignare.

Unul dintre momentele amuzante a fost raspunsul la o intrebare adresata de o jurnalista din india, care l-a intrebat cum a decurs intalnirea cu premeirul tarii ei si cum i s-a parut premierul.

"Premierul dvs. este un om minunat", a spus Obama.
"Da, asa este", a intarit cu convingere tanara indiana.
"Ai vreo contributie la asta. Pentru ca pari foarte implicata", a glumit el si toata sala a inceput sa rada.
"Nu, doar sunt foarte mandra de el", a fost raspunsul dezarmant al acesteia.

Mai tarziu am stat langa niste jurnalisti americani care comentau episodul si vorbeau cu superioritatea celor care stau tota ziua pe langa presedinte, ii comentau pe jurnalistii straini care ii multumeau lui Obama pentru a-i fi ales sa ii puna o intrebare. Americanii aveau superioritatea celor care sunt acreditati la Casa Alba, intrucat erau din acel grup, si ii ridiculizau pe ceilalti confrati pentru faptul de a fi fost impresionati de presedinte.

Recunosc ca si mie mi s-a parut un pic ciudat cand la sfarsitul conferintei de presa Obama a parasit sala in aplauzele jurnalistilor, ceea ce nu s-a intamplat la niciun lider care a avut intalniri cu presa la G20.

G20 - Obama vrea sa obtina consensul mondial, nu sa impuna cu forta dorintele Americii (III)

Presedintele american Barak Obama crede ca summit-ul de la Londra este unul istoric. "Este istoric gratie multitudinii participantilor si a provocarilor pe care le avem, dar si promptitudinii si a magnitudinii raspunsului nostru".

Iata cateva din ideile exprimate de liderul de la Washington:

• Intr-o perioada in care economiile noastre sunt mai interconectat decat oricand, intreaga lume a fost afectata de criza economica devastatoare. Astazi, liderii mondiali au raspuns printr-un set de masuri coordonate si fara precedent.
• Confruntata cu provocari economice similare in trecut, lumea a reactionat lent, iar oamenii au platit un pret enorm. (...) Astazi am invatat lectiile istoriei. Stiu ca in zilele premergatoare summit-ului, unii analisti si jurnalisti au confundat o dezbatere onesta si deschisa cu diferente ireconciliabile. Dar dupa saptamani de pregatire si doua zile de negociere am cazut de acord asupra unor pasi fara precedent pentru a readuce cresterea economica si a evita astfel de crize.
• Suntem hotarati sa cream locuri de munca, aproape toti liderii G20 au actionat pentru stimularea cererii, iar valaorea totala a stimumilor fiscali va fi de peste 2000 de miliarde de dolari. (...) Aceste eforturi vor fi amplificate de partenerii nostri din G20, care au in continuare astfel de programe de stimulare fiscala.
• Am cazut de acord sa intreprindem masuri curajoase de sustine a tarilor in curs de dezvoltare.
• Am respins protectionismul care ar fi putut adanci criza. (...) aceasta cooperare intre economiile-lider ale lumii indica sustinerea noastra pentru piete libere si pentru angajamentul notru multilateral de finantare a comertului, care va duce la cresterea exporturilor si crearea de noi locuri de munca.
• Ne-am angajat la o reformare a sistemului financiar. (...) Pentru a preveni crize viitoare, am decis cresterea transparentei si protejarea capitalului institutiilor financiare. extindem supravegherea asupra tuturor institutiilor importante din sistem, piete si produse, inclusiv fonduriolor de risc (hedge funds). Ii vom identifica pe cei care nu coopereaza, inclusiv paradisurile fiscale, si vom lua masuri sa aparam sistemul financiar.
• Vom reforma FMI si banca mondiala, ca sa fie mai eficiente, sa aiba rezultate si sa fie reprezentative.
• Ii protejam pe cei care nu au intotdeauna o voce in G20, dar care au suferit enorm in urma crizei. SUA vrea sa fie lider in acest sens. In zilele urmatoare voi lucra cu Congresul sa oferim 448 de milioane de dolari asistenta imediata populatiilor vulnerabile si sa dublam sustinerea pentru dezvoltarea agricola la mai mult de un miliard, pentru a le da oamenilor instrumente sa se ridice din saracie. Nu este un act de caritate, aceastea sunt pietele noastre viitoare si viitori vectori ai cresterii economice.
• Provocarilor secolului XXI nu le poti face fata fara actiuni colective. (...) sunt hotarat sa respect diferite opinii si sa lucrez la ajungerea la consens, mai degraba decat sa dictam ppropriii nostri termeni. asa am facut progrese in ultimele zile. Si asa vreau sa avansam si sa ne impunem idealurile in lunile si anii viitori.

Despre atmosfera de la conferinta de presa urmeaza sa scriu mai tarziu. Va zic doar o declaratie a lui Obama: "Eun sunt presedintele SUA, nu presedintele Chinei, nu presedintele Japoniei, sau al oricarui stat prezent aici".

Vedeti ceva in neregula? Hmmm, Obama a uitat ca Japonia are imparat. :))

G20 - Din culise (II)

Conferinta de presa a lui Gordon Brown a inceput cu o intarziere de vreo 20-30 de minute si toti jurnalistii comentau ca s-ar putea ca discutiile sa fi fost aprinse. Rezultatul acestora il puteti citi in original aici.

Purtatorul de cuvant al lui Brown a alternat jurnalistii britanici cunoscuti cu altii de la media internationala, dar prioritate au avut marile publicatii, agentii si televiziuni. Intrebarile... so and so, iar cei din presa internationala mai putin cunoscuta au intrebat asa niste generalitati incat am avut sentimentul ca Brown a irosit timp pretios raspunzand la ele, iar raspunsurile au fost, evident tot generale.

Sarkozy si-a programat conferinta de presa in acelasi timp cu presedintia UE, adica premierul ceh Topolanek, si Comisia Europeana, adica Barroso. Niciodata nu l-am vazut mai slab pe Barroso intr-o conferinta de presa. Si interesul jurnalistilor a fost scazut, erau doar cateva zeci in sala.

Urmeaza conferinta de presa a lui Obama. Cativa mai descurcareti - am crezut noi - am ramas in sala conferintei de presa, sperand sa prindem un loc in fata. Am apucat sa vad ca desurubau podiumul sa il ridice pentru Obama, care e mai inalt decat Gordon Brown, dar apoi ne-au scos afara sa ne asezam la coada, ca sa intram din nou. Sunt destul de in fata, inaintea mea sunt foarte multi fotoreporteri, asa ca poate o sa prind un loc in fata. Acolo ai mai mari sanse sa fii vazut cand vrei sa pui intrebari, fireste.

Asa ca acum stau la coada la Obama.:)

Summit G20 - Din culisele unui summit care-si propune sa salveze economia mondiala

Sunt la ExCel Centre in Londra, acolo unde se desfasoara summit-ul G20 si mi-am propus sa va povestesc cam ce se intampla in spatele a ceea ce vedeti la televizor sau cititi in ziare, lucrurile care nu apar in stiri. Lucruri din "bucataria interna", din sala de presa. Jurnalistii nu au acces la sesiunile plenare, se fac doar pool-ul de presa pentru fotoreporteri si cameramani, ca la orice mare summit.

• Totul e organizat ca la carte si nu ai cum sa te ratacesti daca urmezi indicatiile din ghidul pentru jurnalisti. De la statia de tren politistii te indruma spre un cort alb, acolo unde arati confirmarea acreditarii si un act de identitate, dupa care esti transportat cu un autobuz spre ExCel. Si mergi o gramada, pe strazi pustii, treci de o serie de filtre de politie si in final ajungi la centrul de acreditare. Iti ridici legitimatia si din nou esti imbarcat intr-un autobuz, care te duce la centrul unde are loc efectiv conferinta.


• Elicopterele survoleaza zona, iar manifestantii sunt departe de cladirea ExCel. Privind CNN sau BBC ai impresia ca sunt foarte aproape, insa ei sunt la o distanta considerabila de cladire, in spatele unor cordoane de politisti si ai unor garduri. Sunt vreo 300-400 de persoane foarte pasnice, iar revendicarile lor sunt mai degraba politice. Lipsesc anarhistii de ieri (miercuri) din City.


• Centrul media este imens, ar trebui sa fie 1200 de locuri la mese, insa sunt mult mai multi jurnalisti. Eu n-am gasit loc la un astfel de post de lucru, asa ca am dat buzna peste niste mexicani si i-am rugat sa ma lase sa folosesc o priza pentru laptop. Am inceput sa le turui in engleza ce vroiam, prietenoasa, dup0a care unul imi raspunde in spaniola ca nu vorbeste engleza. Asa ca am folosit limba gimnastica si i-am aratat ca vreau sa folosesc o priza. Ne-am inteles perfect. Am devenit "compagnera" lor. Dar n-am gasit unul care sa imi vorbeasca in engleza. Sincer, nu ma asteptam la asta.



• Jumatate din sala de presa este pentru jurnalistii din cele 20 de tari participante - au placute puse pe mese cu numele tarilor lor, cealalta jumatate, pentru restul lumii, dar e clar ca sunt peste 1200 de persoane.

• Dupa ce m-am carat cu toate incarcatoarele, ca sa nu raman in pana de baterie la telefoane, constat ca e un rand de mese cu tot felul de charger-e, pentru Nokia, Sony Eriksson, iPhone, HTC. E pentru prima data cand vad la un astfel de eveniment chiar si incarcatoare de telefon puse la dispozitia jurnalistilor.


• Mancare si bautura din plin, adica sandviciuri si salate, supe, chipsuri si sucuri, toate gratuit pentru presa. Si cafea.


• Exista in sala de presa locul pentru stand-up pentru televiziuni. L-am prins pe Alistair Darling, ministrul de finante al Marii Britanii. El a intrat live si la Sky News, si la BBC, si la CNN. Evident cu aceeasi placa: "Trebuie sa ne asiguram ca deciziile luate astazi reflecta realitatile cu care ne confruntam. (...)Exista diferente intre statele participante, insa stim clar ca trebuie sa ajungem la o pozitie comuna. (...) Franta si Germania nu au pozitii chiar atat de diferite fata de restul privind stimulul financiar. Majoritatea statelor din G20 au pus in practica masuri privind stimulul financiar, asa ca nu exista mari diferente intre aceste doua tari si restul. Toti suntem hotarati sa sustinem relansarea economiei mondiale".


• In sala de presa a venit si Bob Geldof, in calitate de activist. De obicei el si Bono sunt prezenti sunt prezenti in locuri in care se discuta economia mondiala, ca de exemplu la Davos, in fiecare an. Cand l-am vazut pe Geldof in sufletul meu a aparut speranta: poate e si Bono pe-aici. :D Ca fanatic fan (daca-mi permiteti pleonasmul, pentru accentuare) al trupei U2 si al lui Bono, normal ca mi-as dori sa il vad atat de aproape si sa ii pun intrebari. Deocamdata nimic, dar va tin la curent.


• Am urmarit cand s-a facut poza de familie. Fetele - adica doamnele Merkel si de Kirchner (presedinta Argentinei) - erau foarte vorbarete, au vorbit aproape tot timpul si pana s-au adunat toti liderii pentru fotografie, si pe urma. Barroso si Sarkozy au avut si ei ceva de comentat, altfel Sarkozy avea o figura cam acrita si parea destul de necomunicativ. Nici macar cand Lula, presedintele brazilian, l-a luat prieteneste - poate prea prieteneste - de dupa umeri, la sfarsitul pozei de familie, n-a schitat niciun zambet. Toti liderii il asteptau pe Obama, ca momentul foto sa inceapa, iar presedintele american a aparut ca o felina. Brown a rasuflat usurat, cu o expresie pe figura care spunea "You've come!", iar Obama, inainte sa isi ocupe locul, i-a strans mana premierului canadian, Harper, de parca nu l-ar fi vazut de ceva vreme. Ceva insa n-a iesit bine la poza de familie, asa ca a fost nevoie de repetarea momentului.
  
• In centrul de presa, pe plasme de mari dimensiuni sunt CNN, BBC World, Sky News. E oarecum amuzant pentru ca, daca vezi vreun oficial la cadru la o televiziune, alergi spre locul acela si gata, esti prezent la declaratii.
• Spre dupa-amiaza sunt conferinte de presa, a lui Gordon Brown la 15.30 (ora Londrei) si la 16.00 a UE/Comisiei Europene.
• Exista o zona speciala pentru audio-vizual, 150 de cabine de montaj pentru tv, 10 studiouri complet echipate de radio si 40 de posturi de montaj radio si sapte sali de conferinta de presa, cea mai mare de 800 de locuri. Va imaginati ca o sa fie plina la conferinta finala.

Va tin la curent cu ce se intampla pe-aici si voi posta si niste fotografii de la manifestatiile de ieri.